O PASARE ALBA -POATE UN PORUMBEL… "WHITE DOVE"- INSEMN DE PROPRIETATE LIRICA.

Interviu cu ADELA-ADRIANA MOSCU

AdelaMoscu“A city girl”: o clujeanca-newyorkeza, rezidenta a orasului Lancaster, Pennsylvania, cetatean mondial (citizen of the world), mama, sotie si artista multilaterala, Adela-Adriana Moscuisi declara, ca domeniu de activitate, “Promovarea Pacii si Iubirii prin arte”. Sedusa, pe viata, de New York, umblata prin multe parti ale lumii, centrul Pamantului ramane, pentru ea, Clujul in care s-a nascut la 9 noiembrie 1958,in a carui Piata Mihai Viteazu a locuit pana la 17 ani si unde revine deseori, imaginar, iar efectiv, mult mai rar decat si-ar dori. La 18 august 1976, Adela a ajuns,impreuna cu mama sa,in America, asteptate, de noua ani, la New York, de tatal ei. Adela-Adriana Moscu a studiat psihologia la Brooklyn College – New York City. Pregatirea pentru profesiune a continuat cu un masterat la New York University in Manhattan. Dupa absolvire, a obtinut un post de psihoterapeut la o clinica de sanatate mintala care functioneaza in cadrul organizatiei Catholic Charities in Ridgewood, Queens, unde a lucrat panain 1992, cand, la inceputul iernii, s-a casatorit si s-a mutat in oraselul Lancaster din statul Pennsylvania. Adela-Adriana isi descrie sotul ca fiind “un om interesant, independent, deseori introvertit, complex si o persoana ce inca reprezinta, uneori, un mister” pentru ea. El lucreaza in acelasi domeniu – psihiatric -,indeplinind functia de director, ca “mental health specialist”. Cei doi soti au multe afinitati. S-au format in culturi foarte diferite, totusi si-au descoperit pasiuni si preferinte comune. S-au cunoscut intr-o ambianta exotica, la o petrecere cu preparate culinare persane si muzica internationala. Desi se considera clujeanca-newyorkeza si, pe langa centrul Clujului,in care a copilarit, The Big Apple, New York City (Marele Mar) a fost si va ramane mereu fascinant pentru ea, Adela-Adriana Moscu s-a acomodat foarte bine cu viata din Lancaster, unde spatiul citadin – remarcabil prin arhitectura, parcuri, gradini, locuri de agrement – se completeaza cu un climat cultural-artistic ales. Despre felul in care isi petrece timpul, Adela-Adriana Moscu spune ca ocupatia ei actuala consta din “impletirea activitatilor de mama si artista”.

Ce ne poti spune despre radacinile tale poetice ?

Radacinile mele poetice? Ma incearca un zambet… Suna ca o intrebare retorica… Cred ca toti romanii ne-am nascut cu radacini poetice, nu-i asa? Ne-am nascut prin poezie,in poezie, din poezie… fiecare dintre noi este o poezie… dar, poate, nu oricine ne intelege inca. Sunt sigura ca,in curand, o lumeintreaga va aprecia din ce in ce mai mult cultura romaneasca. Frumusetea si supletea limbii noastre, sufletul cald romanesc, celebra joie de vivre ce insoteste cultura romaneasca, gastronomia bogata si delicioasa, muzica clasica, folclorica dar si cea contemporana, creativitatea noastra,in general.

Cum si cand ai inceput sa scrii in mod serios poezie?

Intotdeauna am fost serioasa cand am scris, chiar si la varsta de sapte ani, cand am inceput. Seriozitatea mi s-a accentuat cand sanatatea a inceput sa ma lase. Am trecut printr-o perioada extrem de dificila,in care nu-mi mai vedeam rostul vietii. Un sentiment lugubru mi se cuibarise in suflet. Am decis sa public o mica parte din tot ce am scris in ultimii treizeci de ani, pentru a ramane o amintire copiilor mei si pentru a-mi impartasi pasiunea pentru iubire, lumina si pace tuturor celor ce m-au indemnat sa-mi aduc creatiile sub ochii cititorilor si, mai ales,in sufletelor lor.

In ce an ai debutat si cu ce?

Prima data cand o poezie mi-a fost publicata a fost in jurul anului 1980,intr-o revista din New York. In total, am avut 14 poezii aparute in diferite publicatii literare in limba engleza. In limba materna, am postat pentru prima data poezii pe internet la fosta poezii.ro, actuala poezii.biz,in toamna anului 2003. (Dupa moartea mamei mele,in 2002, am trecut printr-o perioada foarte grea. Tata decedase cu mult inaintea ei,in toamna anului 1991. Dupa moartea ambilor parinti, m-am simtit extrem de izolata si indepartata de limba romana, de radacinile mele. Anul 2002 fost un an devastator, din multe puncte de vedere. Poate cele mai grele momente din viata vor ramane nespuse. Am scris din durere, disperare… poezia m-a salvat! Daca ma gandesc mai departe, poezia, muzica si dansul… de fapt, artele in general, au fost unii dintre eroii mei de-a lungul anilor. Legatura cu poezia in limba romana, prin intermediul diferitelor cluburi electronice, mi-a alinat suferinta intr-o mare masura.) Am colaborat, apoi, la diferite publicatii pe internet, dintre care cea mai importanta este http://www.romanialibera.com, prin intermediul careia mi s-a publicat prima carte bilingva de poezii Dansul Dorului / The Dance of Longing (Editura Ion Creanga, 2006, Bucuresti, Romania).

Cate poezii ai compus pana la ora actuala?

Imi place sa le numesc “expresii in scris”… Cred ca am aproximativ doua mii de creatii in proza scurta,in versuri etc. Majoritatea, acestea reprezentand un numar coplesitor, au ramasin faza de ciorna, scrise de mana.

Ce fel de poezie scrii? Ai scris mai multe categorii de poezii? Care sunt principalele teme pe care le abordezi?

Desi consider ca sunt o persoana organizata, nu-mi “organizez” cuvintele scrise pe categorii, decat atunci cand conjunctura o cere. Poate voi incepe de azi. In creatiile-mi scrise, pot exista subiecte despre iubire, natura si pace, concomitent. Scriu spontan despre orice, despre egalitate si inegalitate, iubire, ura, iertare, despre flori, dorinta pentru pace si dificultatea de a exista sub presiunea suferintei. Niciodata nu am fost inca in situatia de a-mi propune sa scriu despre un anume subiect.

Cum reactioneaza cititorul la poeziile tale?

Oo, mi-ar placea sa-i intrebam pe cei ce ajung sa-mi descopere cuvintele. Mi-ar placea sa stiu reactiile cititorului, dincolo de ceea ce vede ochiul. Pentru a nu evita intrebarea, voi preciza faptul ca, atunci cand citesc poeziile in engleza, aici,in Statele Unite, sunt rugata sa le citesc si in limba romana, iar lumea pare sa fie impresionata de frumusetea lor sonora. In Romania, publicul a lacrimat si m-a imbratisat la lansarea cartii.

Cine este cel mai mare critic al tau (in afara de tine)?

Consider ca cititorii creatiilor mele sunt cei mai mari critici. Pot insira cateva comentarii:
– “Adela-Adriana Moscu adds a breath of charm to our Live Poets Society meetings with her lilting voice and lyrical poetry. We are happy to be able to hold a book of her poemsin our hands to reread many times so we can fully appreciate her spirit.” – Lynn Fetterolf – Vice PRESIDENT of PA Poetry Society & facilitator of Live Poets Society Poetry Readings of Lancaster & York, PA, USA
– “Celebrating her beloved Romania and her adopted America, Adela-Adriana clearly delightsin ordinary events, and is able to articulate her wistfulness and dreams.” – Debberae Streett & Rich Hemmings – Founders of Poetry Brew, USA
– “Paseste parca pe valuri de romanism, plutindintr-un dans al trairilor dense, discret presarate cu un voal ce cade linin urma – amintiri si ganduri de dragosteinvaluind si conturand un radical subsiduu: misterul unei femei remarcabile.” Andrei Ghejan – Poet, Romania
– “As spune ca – precum o CLIPA – sufletul poetei Adela-Adriana Moscu marturiseste POEZIA IUBIRII in LUMINA UNUI VIS… ca o NEVOIE DE PACE, ca  O ZI ROZ intr-o DARUIRE TOTALA  a simtirii si apropierii PRINTRE STRAINI, pana LA MARGINEA ALBEI VERI din MINUNEA JOCULUI DE CUVINTE… cand toata NATURA DANSEAZA CU MINE.- Ing. RATIU IOAN – Poet, Bucuresti, Romania
– “Adela-Adriana’s THE DANCE OF LONGING is a poetic refrain, an annotated journal of love and longing continuously implicatedin each poem. Weaving images of longing and searching through the hours and seasons of her life, moments of both human tragedy and triumph, her poetic quest is in itself the cure… the panacea. In the poem “Where I come from”, she turns full circle to the utopic consummation of her cravings. Akin to the poetic masterpiece “Gitanjali”, by Rabindranath Tagore, Adela-Adriana offers the human crisis of love and longing as the most intimate, sacred and universal expression of the human soul” – Jan Protopapas – PhD, York, PA, USA.
– “Adela-Adriana MOSCU – un nume, un suflet sensibil, un militant pentru inefabilul lumii paravanat de metaforele care fac referire la visurile despre pace si libertate, un reprezentant al romanimii din diaspora si, nu in ultimul rand, un om a carui viziune despre viata seimpleteste subsidiar cu multitudinea de calitati dobandite dimpreuna cu experientele pe care le-a parcurs, daruindu-i speranta si ambitia de a-si continua “dansul” in lumina generatoare de zambet si armonie; printre multe altele, femeia care a purtat in pantecul creatiei rezultatul dragostei pentru cultura, pentru frumos.” – Ing. Dan SIRBU – Poet, Timisoara, Romania.

In “Podul indestructibil” faci urmatoarea afirmatie: “Intentia mea nu e limitata in a inalta cu o zestre a limbajului poetic elevat”.

Daca imi aduc bine aminte, titlul acelei poezii era PODUL SPERANTEI. Da, ideea este sa invit oamenii la o existenta mai sanatoasa, nu doar sa creez un sunet frumos pentru a delecta, de dragul sonoritatii unui cuvant sau a scrie doar o metafora ce realizeaza o imagine frumoasa. Daca cineva, dupa ce imi citeste una din scrieri, va incepe sa respecte mai mult, sa devina mai romantic, sa ajute un copil in suferinta, sa isi aduca aminte de parinti, sa ofere iertare si ajutor, sa faca un gest pentru a crea Pace in lume, atunci voi simti o imensa placere si satisfactie.

Ti-ai format deja un stil al tau, elevat, inconfundabil, care a reusit sa depaseasca anumite limitari?

Nu-mi dau seama daca ceea ce scriu are un stil anume… nici nu ma gandesc la acest lucru atunci cand scriu. Uneori simt o frustrare in fata ambelor limbi dar, cu fiecare cuvant,invat, pentru a putea scrie mai nuantat si corect. Uneori incerc sa-mi traduc creatiile in diverse limbi si, pentru ca nu intotdeauna reusesc o traducere impecabila, apelez la ajutor.

Ai o imagine cheie, o metafora care ar descrie in cateva cuvinte poezia ta, care ti-ar defini stilul?

O pasare alba – poate un porumbel… “white dove”. Am multe imagini. Se schimba mereu. Probabil este o metamorfoza continua… Este evident ca ceea ce am scris acum treizeci de ani are o anumita esenta dar, cu trecerea timpului, nuantele se schimba, precum parul si pielea. Probabil sunt scriitoarea fara un stil aparte, probabil sunt, pur si simplu, femeia ce scrie cu pasiune. Frazele se nasc si devin independente, sculptandu-si imprevizibila forma, apoi ajung acolo unde trebuie, cand trebuie si la cine trebuie.

Descrie-ne procesul aparitiei unui poem. Preferi sa fii singura atunci cand scrii sau sa asculti muzica? Petreci un anumit timp pentru a rescrie un vers sau iti iese din prima?

Uneori ma trezesc auzindu-mi soaptele si simt ca trebuie scrise imediat. Pe orice: hartie, oglinda, palme etc. Ideile vin mereu, indiferent daca sunt singura sau inconjurata de oameni, liniste, muzica, murmur de izvor sau simfonia pasarelelor din spatele casei, unde-mi place sa stau pe terasa imprejmuita de flori. Uneori iau idei si sugestii din dialoguri cotidiene si le notez repede pe orice imi vine la indemana.

Cum procedezi pentru a ajunge de la o foaie de hartie alba la un poem finalizat? Cand si cum iti dai seama ca un poem e finalizat sau consideri ca un poem nu e niciodata cu adevarat incheiat?

Creionul trebuie sa fie cu mine mereu. Cred ca prima idee si primul suflu al unei creatii este foarte puternic si important. Cand redactez prea mult, cred ca devine o alta poezie si, uneori, este o stirbire a calitatii. Cred ca fiecare creatie are valoarea si importanta acelui minut cand a fost produsa. Unele poeme raman neterminate. Alte poeme devin prea lucrate. Si in pictura poate fi o experienta similara. Daca tot corectezi o panza, ea isi pierde din farmecul original, putand chiar deveni a lucrare ridicola. Cateodata ma simt chinuita de o poezie… la un moment dat sau intr-un anumit vers nu suna bine, oricat incerc sa o retusez, apoi o las deoparte. Unele le-am rupt. Am fost sfatuita sa nu mai distrug nicio creatie. Acum le pastrez pe toate.

In “Dor din nou dor” am remarcat o intrebare :ce rugaciune imi va fi auzita? Faptul ca scrii reprezinta o rugaciune ce ti-a fost auzita?

Interesanta intrebare… Da, cred ca da…. Mereu am dorit si m-am rugat sa devin capabila de o contributie benefica pentru omenire, de a reprezenta o diferenta remarcabila in societate. Ar fi frumos si sper ca ceea ce scriu si impartasesc lumii sa atinga sufletele, sa schimbe vietile in mai bine.

Ai fost incurajata de cei din jur sa scrii sau se poate vorbi mai degraba de o increderein Dumnezeu si in capacitatile proprii?

Increderea in Dumnezeu este mai presus de orice. Este cel mai pretios dar ivit in drumul meu. Multe persoane m-auincurajat sa scriu, sa cant… n-am ascultat. Mai exact zis, n-am ascultat cand ar fi fost mai bine. Uneori am urmat sfaturile tarziu, mult prea tarziu. Prima prietena din SUA, Kathy, a fost si prima persoana care m-aindemnat sa public,inca din anul 1977. In anul 1979, profesorul de psihologie, Dr. Mathew Erdelyi, m-a incurajat, si el, sa scriu. In anul 2003, trei prietene romance din Lancaster au insistat sa public. Ele mi-au fost un sprijin minunat: Mihaela Olteanu Alexe, Elena Bibire Damian si Viorica Stoica Trihena. Multi cititori sperau sa-mi vada poeziile intr-o carte. De data asta, i-am ascultat. Inca simt ca mai am ceva de spus, de daruit…

In ce masura sentimentele pe care le exprimiin poezie reprezinta diferitele fatete ale personalitatii tale, sa spunem ca femeie, ca iubita, ca mama, ca romanca?

Intrebarile tale acopera surprinzator de multe fatete ale poetei din mine! Oare voi mai putea pastra vreun mister despre creatiile mele? In mare masura, sentimentele exprimate in poezie ma reprezinta, pe mine,in totalitatea existentei, dar, uneori, poezia este rezultatul imaginatiei. Alteori, reprezint nuantele si deznadejdile celor ce nu pot fi auziti sau cititi.

Dintre poemele pe care le-ai scris pana in prezent, exista unul preferat?

Uneori imi simt lucrarile artistice ca pe propriii prunci. Tot ce am scris, tot ce am compus, reprezinta ceva extrem de important pentru mine – simbolic pentru acel moment al creatiei. La fel de important este si faptul ca a existat aceasta dorinta intensa de a-mi impartasi gandurile, pasiunile. Imi vine sa cred ca ar fi greu sa alegi copilasul preferat, nu-i asa? As spune, chiar imposibil.

Ce anume te-a ajutat sa te concentrezi pe scris? Au existat si momente cand ai fi vrut sa abandonezi?

Toate intrebarile tale ma inspira la raspunsuri atat de complexe! Fiecare din ele ar putea da nastere unui intreg capitol de carte. Nu, nu-mi place sa ma opresc in mijlocul drumului. Zabovesc intr-un loc numai din cauza relativitatii formei de exprimare. Imi schimb telul, de la un proiect artistic la altul, din curiozitate si pasiune, dar si (intr-o mare masura) datorita imperativelor imprejurarilor. Sunt momente in viata cand ma pot concentra numai pe o anumita poteca artistica. De exemplu, cand mi-am fracturat glezna, nu am mai fost, un timp, capabila sa dansez. De asemenea, o vreme inchisa imi franeaza mobilitatea si gratia. Cand corzile vocale mi-au fost afectate, nu am mai cantat. Cand am fost afectata de distonia cervicala, nu am mai lucratin domeniul psihologiei si am hotarat reprofilarea, scriind povestiri scurte, cu scop terapeutic,in locul muncii directe cu pacientii.

Care a fost cea mai mare provocare de pana acum, ca poet?

Acest interviu. Glumesc, desigur, desi recunosc ca nu-mi este usor. Am avut cel putin doua interviuri emotionante: interviul de la Radio Cluj-Napoca, dupa lansarea din Cluj si interviul de la televiziunea din Brasov, dupa lansarea din acelasi oras. Lumea imi spune ca nu se percepe, dar sunt extrem de timida si emotiva. Am plecat din tara natala cu multi ani in urma si am avut prea putine contacte cu vorbitori de limba romana, acesta fiind motivul exprimarii mele oarecum anevoioase in limba mea materna. In plus, apartin acelui mare procentaj al oamenilor inhibati la vorbirea in public. Ma simt stanjenita, uneori, ca eu insami sa ma numesc poeta. Eu doar scriu ce simt ca trebuie sa existe scris. Cea mai mare realizare a fost cand, dupa ce am citit publicului din versurile mele, parte din cei prezenti m-au imbratisat si mi-au spus ca sufletele le-au fost atinse adanc.

Cum iti promovezi poemele?

Sunt invitata la diferite festivaluri de arta, cenacluri de poezie, programe de radio, public in reviste electronice.

Ce surse de inspiratie ai?

Aceasta lume si viata intreaga este o inspiratie fara de sfarsit.

Cine e poetul tau preferat?

Ah, ce intrebare dificila! E ca si cand ai intreba un pictor care-i culoarea lui preferata. Ca pictorita,imi plac toate culorile. Primul poet iubit a fost, si cred ca va ramane preferat, Eminescu. Dar sunt multi care-mi plac foarte tare: Rumi, Ana Blandiana, Ada Milea, Hafez, Andrei Codrescu, Florin Valentin Predescu, Carmen Firan, Sorin Anca, Omar Khayam, Sylvia Plath, Liviu Mircea, Jeff O. Rath, Emily Dickinson, Ioan Ratiu, Bacovia etc. Cred ca-mi place orice poet atunci cand ii citesc versurile. Fiecare floare are frumusetea ei, fiecare poet mesajul si maiestria lui.

Ce le-ai spune celor care abia acum incep sa scrie?

Citeste cat mai mult posibil, traieste-ti viata, urmeaza-ti dorinta inimii, exerseaza sinceritatea cu tine insuti, realizeaza ca esti unic si scrie, scrie, scrie, apoi fa-ti curajul sa impartasesti lumii intregi ceea ce scrii. E mai bine ca harul sa fie daruit, la randul lui.

Cat de frecvent vizitezi Romania? Cand ai fost ultima data in tara si cu ce impresii ai plecat de acolo?

Vizitele imi sunt insuficient de frecvente. Mi-ar placea sa merg in Romaniain fiecare anotimp. In vara anului 1979, am facut o vizita de o luna. In toamna anului 2006, dupa treizeci de ani de la plecarea initiala din Romania, am revenit pe meleagurile natale cu ocazia publicarii primei carti. Am dorit, mai bine zis am insistat, sa-mi public prima carte in Romania,in onoarea radacinilor mele romanesti. De asemenea, mi-am indeplinit puternica dorinta de a-mi imbratisa familia si prietenii ramasi acolo. Am fost tratata minunat. In decursul intregii vizite, de o luna,in Romania am avut senzatia ca am plutit pe bratele divinitatii. Pana si oameni necunoscuti s-au purtat cu mine deosebit de cald si frumos.

Tii legatura cu comunitatea romana din orasul unde locuiesti? Cum ai caracteriza aceasta comunitate? Exista comunitati de romani si in alte orase sau doar aici?

Am inteles ca exista aproximativ o suta cincizeci de romani in Lancaster, PA. Cunosc cam 30 dintre ei. In masura posibilului, oamenii se intalnesc si se ajuta. Romanii sunt harnici,in general, iar cei de aici, la fel, muncesc sau invata foarte mult. Exista grupuri de romani in multe locuri din Statele Unite. O comunitate romaneasca de admirat este in Atlanta, Georgia. Am acolo o prietena minunata, pe care o consider Ingerul meu din Georgia, o persoana ce-si pune amprenta, puternic, pe intreaga comunitate. Un izvor de bunatate si caldura, Doamna Doctor Liliana Morosanu mi-a fost recomandata de Domnul Parinte de la Biserica Ortodoxa, neomitand specificarea “toata lumea o indrageste”. Dupa ce am intalnit-o, am inteles, imediat, de ce.

Am inteles ca iti place sa calatoresti. Ce tari ai vizitat si care dintre ele ti-a placut cel mai mult (si cand ai facut vizitele respective)? In ce mod au constituit aceste calatorii o sursa de inspiratie pentru poezia pe care o scrii?

Ah, cum as putea,in doar cateva cuvinte, sa-mi exprim trairile prin care am trecut in fiecare calatorie? Fiecare tara este frumoasa… ar mai fi o pagina intreaga de adaugat la acest interviu: Belgia, Canada, Elvetia, Franta, Germania, India, Italia, Mexico, Morocco, Olanda, Pakistan, Spania, Ungaria, SUA (in care as mai avea multe state de vizitat). Romania ma cutremura prin frumusetea ei naturala, prin amintirile coplesitoare ce-mi navalesc fiinta cand pasesc pe pamantul stramosesc, prin nostalgia in care ma cufund, cu fiecare gand la ea. Dupa fiecare vizita, o perioada lunga sunt intens tulburata si indurerata. O parte din inima mea va fi pe veci in Romania. In masura posibilitatilor, prefer sa calatoresc cand e cald. Frigul imi afecteaza negativ starea sanatatii si dispozitia. Natura fiecarei tari, obiceiurile, muzica, mancarea cu aromele ei, florile cu miresmele lor, pana si culoarea pamantului, toate ma inspira sa scriu. Fericiti sunt cei ce pot calatori! Am scris impresii despre multe din aceste calatorii, voi incerca sa le public cat de curand.

Cat de des vii in Arizona si ce iti place sa faci cand vii aici?

Prima si unica data cand am vizitat Arizona a fost in vara anului 1995. Am vizitat orasul Phoenix si imprejurimile lui, am fost la Prescot, Flagstaff, remarcabila Sedona, spectaculosul Grand Canyon si in alte locuri. In calatoriile mele, cu precadere vizitez muzee, galerii de arta, locuri rar calcate de turisti, restaurante, locuri de tamaduire, biserici, temple, ma intalnesc cu localnici si vorbesc cu ei despre viata si visele lor, mancam impreuna, dansam. Iubesc oamenii. Sunt extravertita si am marea pasiune de a invata mereu ceva nou.

Intentionezi sa locuiesti in PA pentru tot restul vietii sau ai lua in considerare si alte state/tari?

As dori sa locuiesc pe meleaguri unde nu exista frig si unde florile infloresc tot timpul.

Ce hobby-uri ai?

Multe… poate prea multe. Insetata de frumos,imi place sa pictez, sa desenez, sa creez aranjamente florale, sa cant, sa compun cantece, sa realizez bijuterii, sa scriu, sa vizionez spectacole de dans, sa dansez, sa joc ping-pong, biliard, popice, vreau sa invat sa cant la chitara…

Cum te relaxezi la sfarsitul unei zile lungi si obositoare?

Depinde de starea si de posibilitatile momentului. Uneori ascult Gheorghe Zamfir, George Enescu, Ciprian Porumbescu, sau… rapaiala ploii, trilurile pasarelelor. Cand conditiile imi permit, ma bucur de exercitii acvatice, bai caldute, reflexoterapie, Reiki, bioenergie, care sunt reconfortante, pentru mine.

Cine este modelul tau in viata?

In mod special am o afinitate profunda pentru Maica Tereza din Calcutta datorita iubirii ei extrem de profunde si cuprinzatoare. Admir oamenii ce se lasa calauziti de inima,ingemanand, aici si respectul pentru sacru. Incerc sa-mi mentin optimismul,in ciuda constantelor dificultati, inclusiv a celor ce apar pe neasteptate. Incerc, cat pot de mult, sa pasesc si sa-mi urmez drumul pe poteci sanatoase,in viata. Sinceritatea,incepand cu cea fata de mine insami, este un alt aspect major dupa care-mi calauzesc viata. Atat cat reusesc,incerc sa ajut oamenii, pentru ca ei sa se poata ajuta pe ei insisi si pe altii, la randul lor.

Ce iti place sa faci in timpul liber?

Nu exista timp liber in viata mea. Timpul meu e mereu solicitat. Timp liber… interesanta idee! Timpul e prizonierul dorintelor noastre, nu-i asa? … Al nevoilor noastre, al intelepciunii acumulate de-a lungul vietii. Sunt mereu ocupata si cred ca am mentionat deja acest lucruin cursul acestui interviu. Pentru mine, la momentul actual, cel mai important este timpul petrecut cu familia si cu prietenii, precum si cel petrecut in diverse activitati, mai mult sau mai putin artistice:imi place sa citesc, sa dansez, sa vizionez filme dramatice, romantice, documentare si comedii, sa pictez, sa creez bijuterii, sa calatoresc, sa gatesc, sa vizitez muzee si locuri sacre,imi place muzica si sunt convinsa ca am omis, desigur neintentionat, multe alte activitati. O suta de vieti de as avea, nu as reusi sa termin tot ce as vrea sa realizez. Nu am fost niciodata plictisita, nici macar pret de o secunda,in viata.

In final, te-as ruga sa adresezi un mesaj romanilor din SUA.

N-as vrea sa las impresia ca eu le spun oamenilor ce au de facut. As vrea, mai degraba, sa invit toti romanii din lumea intreaga, nu numai pe cei din SUA, sa ne respectam, sa devenim mai uniti, sa ne ajutam si sa ne iubim mai mult. Sper sa nu ne pierdem niciodata credinta in Dumnezeu si in noi insine! VA IUBESC!!!

One thought on “O PASARE ALBA -POATE UN PORUMBEL… "WHITE DOVE"- INSEMN DE PROPRIETATE LIRICA.

  1. Draga Adriana Moscu,

    Tare mult as dori sa vorbesc cu tine despre un subiect anume si nu stiu cum sa fac acest lucru. Am sa iti las o adresa de E.M-ail pentru ami raspunde. Am mare nevoie de ajutorul tau. Astept cu nerabdare sa ma contactezi. Georgeta Nedelcu

    adresa mea de EM-ail este samanta47@yahoo.com.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.