ADRIAN BOTEZ: RAPORT ASUPRA UNEI APOCALIPSE ANUNŢATE

„DERIVA SENTIMENTELOR” 

de VICTORIA MILESCU

(Editura Betta, 2016, Bucureşti)

Cum se defineşte, tehnic, „deriva”? „Unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave)” – cf. Dicţionarul explicativ al limbii române.

VICTORIA MILESCU, prin volumulDeriva sentimentelor(cu o Prefaţă semnată de singur-curajosul şi eruditul om de cultură daco-valah, NICOLAE GEORGESCU…unul dintre ultimii intelectuali autentici şi oneşti, ai Daco-Valahiei contemporane!), se dovedeşte a fi nu o Poetă atitudinală, ci, mai curând (cel puţin aparent!), o Poetă constatativă (de fapt, constatările ei, pe alocuri năucitor de crude, sugerează Adevărul esenţial: VICTORIA MILESCU este o Poetă a rezistenţei disimulate sub sabotajul, prin descriptivism crâncen, al demenţei la care a ajuns „lumea prezentului”ca într-o fundătură!): teribil de lucidă, chiar dacă şi-ar dori, din străfund de suflet şi conştiinţă, o altfel de existenţă Continue reading “ADRIAN BOTEZ: RAPORT ASUPRA UNEI APOCALIPSE ANUNŢATE”

Victorița Duțu, Expoziție de pictură la “Hanul Negustorilor” – Bucuresti, 23 martie-15 aprilie 2014

Vic DutuVictorița Duțu

Expoziție de pictură la “Hanul Negustorilor”

Bucuresti, 23 martie-15 aprilie 2014

Continue reading “Victorița Duțu, Expoziție de pictură la “Hanul Negustorilor” – Bucuresti, 23 martie-15 aprilie 2014″

Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume – Starpress 2014

Coperta Antologia scriitorilor romani 2014Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume.

Starpress 2014

L’Antologia degli scrittori romeni contemporanei del mondo intero”,

Coord. Ligya Diaconescu

 

Recent, la Editura Fortuna, Râmnicu-Vâlcea a apărut „Antologia scriitorilor români din întreaga lume. Starpress 2014”, ediţie bilingvă română-italiană, sub coordonarea Doamnei Ligya Diaconescu Continue reading “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume – Starpress 2014”

NOBLETEA INVINGATORULUI

O evolutie surprinzatoare, ,,victoriana‘‘, in poezia romana contemporana, o prezinta cazul Victoria Milescu. Volumele ei au crescut unul din altul, precum arborii adolescentei revarsati in arborii maturi. Glasuri de critici, autorizate, mi se alatura in a-i recepta antena poetica plenara, cea cu o vibratie de o structuralitate si frumusete proprii.

Aflata inca intr-o tinerete superioara, Victoria Milescu este adoptata de dictionare, antologii, ba chiar enciclopedii riguros selective, de premii si diplome de excelenta, pe care numai orgoliosii emfatici se prefac ca nu le observa sub laserul lor larvar si servil. Cineva isi manifestase, umil si cinstit, neputinta de a penetra sintagma unui titlu precum Conspiratii celeste, unul dintre cele mai recente si de succes volume ale Victoriei Milescu. Intr-adevar, acolo se ascunde o tautologie intentionala, care impinge ,,epica‘‘ poeziei mult mai departe, in ,,Povestea magului calator in stele‘‘, a suprastraturilor inspirative, adica in rasuflul obosit de atata zbor al ingerului constelar.

Acest nou volum, Dreptatea invingatorului – titlu exact si inscris diametral in poezia de pana acum a poetei – , reprezinta o mica schimbare la fata a Victoriei Milescu. Integral, este o ars poetica. Nu teoretica precum la Nicolas Boileau – ci aplicativa, pe cat se poate, cu prospetime si posesiv chematoare. O marturisire in alcovul poeziei adevarate langa un mire de penumbra si de mireasma abstracta. Mai exact, un discurs dublu despre poem si poet, intre care se asaza, febril, verigheta dreptatii, de aici titlul Dreptatea invingatorului, dar mai ales dreptatea suferintei creative.

Poeta nu extaziaza niciodata. Nu-i permite starea sa de permanenta incordare, de poza eroica asupra poemului. Versurile au o concentricitate electrica, puternica si voluptati nevolatile, sunt mici focoase ascunse intr-o gravida arma a poeziei, gata sa explodeze, sa se apropie de verb ca de o fantana regala, cu exclamatii amoroase, cu mangaieri si suspine, dar si cu imprecatii, cu divorturi subit anulate in scene terifiante: „Nascuta pentru suplicii/ de aceea bine pazita/ atipesti in autobuzul/ care ne duce la munca fortata/ copacii aliniati/ saluta/ lumina muribunda/ scheletele din beton/ privit de sus poligonul pare/ tabla de sah a unui rege nebun/ detasamente cu casti printre buburuze/ cineva opreste clipa/ cineva blocheaza eternitatea/ administrandu-i somniferul/ cineva opreste liftul/ lumina sare de la inaltime/ rupandu-si gatul/ noaptea isi sfasie rochia pentru bandaje‘‘ (Nu vei muri, dar…).

Verbul pentru Victoria Milescu este si ,,fat‘‘ si ,,sot‘‘, dar mai ales un administrator (v. Mazilescu!) ales de zei. Il introspecteaza-n oglinda, anulandu-i umbra, dar acceptandu-i respiratia. Victoria Milescu traieste poezia bouch-à-bouch, amintindu-mi deseori de convulsia poetica a Magdei Isanos. Dar tampla inspirativa a Victoriei Milescu atinge, uneori, si riscurile magice ale marii poezii a Sylviei Plath. „Vantul trece pe langa/ adapostul femeilor maltratate/ ele mor razand// pe gardul inalt cu colti de fier/ au pus cerul cu stelele/ la uscat// vine femeia noptii/ tocurile ei ascutite/ se infig sacadat/ in carnea trotuarului// vantul trece prin parul/ ce-i ascunde fata surazatoare/ ii fura mica poseta cu rujul maro/ ii trage trotuarul de sub picioare/ ruleaza iarba/ sub care se zbenguie pestii” (Oricui i se poate intampla).

Ea este un scrib devotat care scrie pana si cu oasele tocite ale degetelor, insangerate. Actuala, isi asuma destinul lumii imperfecte si din aceasta lupta cu victime si calai, cu ,,schiopi si cocosati‘‘, care se rastoarna unii in altii (esopian), cu ingerii kamikadze, cu tradatori si farisei cantarind cat tot Dumnezeul nostru in clipele sale de oboseala ,,nonasecunda‘‘ – lupta din care poeta iese tot victoriana (in lb. lat. invingator, in gr. nike, tot a invinge).

Cand silaba ii oboseste, Victoria Milescu intra pe portita unei melopei delicate, odihnitoare, atat de necesare pentru cititorul prea concentrat. Dincolo, poarta erupe in poezii memorabile: „Grabiti-va/ in curand vor canta  cocosii/ vin zorii/ ma sting/ (desi de milioane de ori mai tare/ decat soarele as straluci)/ grabiti-va, voi, vanzatori de starvuri/ preoti, judecatori, jandarmi/ artisti, poeti, veniti/ ca sa descoperiti din intamplare/ (ca toate ale voastre mari descoperiri)/ poemul/ cu un tarus infipt in inima” (Polen pe pleoape); „Cu o mica intarziere/ soseste in gara/ trenul poemelor promise/ unele coboara, altele stau pe scari, indecise/ unele stralucesc de ambitii, de vise/ altele abia se tarasc/ astept pe acel peron/ ca un poem sa vina serpeste/ sa-mi sara de gat/ greu, profund ca o piatra de moara:/ bine te-am gasit, victoria/ uite ce ti-am adus din tara/ in forma de cruce/ iti place?/ iar eu sa privesc uimita/ spre raurile puse in palma/ rauri de lapte si miere/ scurgandu-se printre traverse…” (In prima decada a mileniului); „Cat ne detestam intre noi, autorii/ acestor mici tari/ care sunt poemele/ cu legile lor stranii/ cu populatii ciudate/ niciodata pasnice/ luptandu-se continuu, cu ferocitate/ pana la ultima silaba/ pentru un petic de eternitate” (Rezemat de intuneric). Am transcris doar cateva, mai sus. Restul (totalul) apartine cititorului ideal.

Dreptatea invingatorului e de o densitate impresionanta. De aceea, inchid – deschizand prefata (oximoron) cu o invitatie in oglinda primei poezii a volumului superb, concluzionand: ,,dau un regat pentru un poem!‘‘ Cartea Victoriei Milescu ascunde multe registre si multe poeme. Cuteaza, cititorule!

Gheorghe ISTRATE
6 ianuarie 2011