I couldn’t hold back. I let it burn.

Ari Behn, fostul soț al prințesei Märtha Louise (Norway), cu care a fost căsătorit între 2002-2016, s-a sinucis la 47 de ani, în prima zi de Crăciun, la 2 ani după divorț. Picta și scria, a publicat piese, romane. Ultimul e în 2018, denumit Infero, în care descrie partea întunecată a vieții sale. (Sursa – AICI)

“Out of balance. Either – or. Silent and ongoing. Shy and shameless. I couldn’t hold back. I let it burn.“  […]  “In addition to being an open person to other people, he was also open about the darkness he wore, leading to his death.” (Sursa – here)

Mulți dintre noi abia acum aflăm ce om extraordinar a fost Ari Behn – cu o familie minunată, scriitor talentat, deschis, apreciat. Și că din 2016 a divorțat de frumoasa sa soție și, implicit Continue reading “I couldn’t hold back. I let it burn.”

Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România – 21 IUNIE

Transgenderism şi regretele celor fără înţelepciune: Comentariu despre oamenii care îşi schimbă sexul şi regretă: LINK

Transgenderism şi suicid: Acum 13 ani ziarul britanic Guardian a publicat un studiu privind riscurile intervenţiilor chirurgicale pentru schimbarea sexului, suicidul la persoanele transgender şi date statistice asemănătoare: LINK Continue reading “Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România – 21 IUNIE”

Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România – 17 Mai

CLIIMA20110929_0058_1Elton şi “soţul” lui: În 2014 Elton John s-a “căsătorit” cu amantul lui. Au vrut să adopte copii din Rusia, apoi Ucraina. Acum presa britanică fierbe deoarece “soţul” lui Elton îl înşală. Nimic nou cu asta la homosexuali: LINK

Target şi politica transgenderistă: Target e un lanţ de magazine de haine şi electronice din Statele Unite. Luna trecută a lansat o politică nouă de integrarea a toaletelor şi vestiarelor. Adică femeile şi bărbaţii, feţele şi băiaţii, merg, împreună, la aceleaşi toalete şi îşi schimbă hainele în aceleaşi vestiare. Creştinii Americii au reacţionat rapid. Au strâns peste un milion de semnături împotriva lui Target. Cotele lui Target pe bursă au scăzut rapid şi mii de creştini au anunţat că vor boicota Target. Citiţi ultimele ştiri: LINK Continue reading “Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România – 17 Mai”

Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România – 1 MARTIE

Nr.370/1 Martie 2016

pro-familia-Logo

Germania interzice bestialitatea: Curtea Constituţională a Germaniei a declarat constituţionala legea Germaniei care interzice sexul între oameni şi animale. Cazul a fost intentat de un bărbat care cerea să i se permită să aibe dreptul să facă sex cu animale. Sodomia între fiinţele umane, însă, continua să fie legală: LINK

Bărbaţii necăsătoriţi sunt mai puţin fericiţi: Se vehiculează mult mitul burlacilor eterni care, se zice, ar fi mai fericiţi decât bărbaţii căsătoriţi. Nu tocmai, conform un studiu discutat în Washington Post: LINK Continue reading “Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România – 1 MARTIE”

OLANDA: Promotoare a dreptului la moarte

euthEuropa, UN NOU DREPT:

DREPTUL LA MOARTE

 

Europa se transformă într-un continent straniu. A legiferat uciderea copiilor nenăscuti. A abolit pedeapsa cu moartea, fără a lua în seamă severitatea crimei, dacă ucigașul ucide unul sau, simultan, zeci de oameni, ori dacă crima e premeditată, făcuta cu cruzime, ori din ură pentru cei uciși.  Continue reading “OLANDA: Promotoare a dreptului la moarte”

O elevă britanică s-a sinucis după ce colegii de clasă au batjocorit-o luni întregi

Izzy DixÎnainte de gestul radical, tânăra şi-a explicat decizia într-un poem. 

Cazul a impresionat Marea Britanie, numeroşi elevi venind la înmormântarea fetei.

by Mediafax.ro

Izzy Dix (14 ani) şi-a dorit cu orice preţ să fie acceptată de colegii ei. Din păcate, acest lucru nu a reuşit să îl obţină decât după moartea ei, relatează dailymail.co.uk.

Fata de 14 ani s-a născut în Marea Britanie, dar în anul 2003 s-a mutat împreună cu mama ei în Australia. Acolo a fost o elevă populară. Problemele ei cu colegii au apărut acum doi ani când Izzy s-a întors în Marea Britanie alături de mama sa Gabbi şi a început să meargă la şcoală în ţara în care se născuse. Continue reading “O elevă britanică s-a sinucis după ce colegii de clasă au batjocorit-o luni întregi”

Nu tăcea deznădăjduit, ci strigă…!

Pierre de CoubertinAi invins ? Continuă!

Ai pierdut ? Continuă!

Pierre de Coubertin

Ziarele publică statistici cutremurătoare despre creșterea numărului de încercări de sinucidere din ultimii ani, iar tinerii dețin ponderea celor care își iau viața. De fapt, necazurile și greutățile de nesuportat par a nu ocoli mai pe nimeni. Pentru mulți, pe neașteptate și de nicăieri, vine un ceas când li se pare că pentru ei cerul e întunecos și apăsător, iar orizontul de negăsit. Chinul cumplit prin care trec, le întunecă tot mai mult mintea, și, cred ei, suicidul ar fi una dintre soluții.

Ce îl poate apăsa pe om atât de tare?

Cazul Cristinei Verona

CRIZA DE SEMNIFICATIE

Politia a descoperit in 5 IULIE 2011 intr-o casa din Cartierul Primaverii din  BUCURESTI, decesul a doua femei, Cristina Verona de 44 ani, impreuna cu mama sa. Exista supozitia ca tânara si-a sufocat mecanic mama, probabil cu o perna, iar ea s-a spânzurat de caloriferul din baie.

Cristina Verona vorbea fluent engleza, franceza, sârba, italiana si slovena. A lucrat pentru agentia Associated Press (1990-1993), a fost redactor-sef la publicatiile „The Reader’s Digest” si „Sale e Pepe”.

 

[pullquote] Nu se stie cum a pornit totul. De multe ori râvna unora, plina de zel, savârsea ceea ce nici macar prin cap nu-i trecea mult iubitului conducator, Nicolae Ceausescu. [/pullquote]

In vechiul regim eram asaltati de limbajul de lemn. Toate lucrurile materiale si spirituale, mici sau mari ale societatii comuniste, se aflau inregimentate in tiparul materialismului dialectic din care cu greu evada cineva.

Lichelismul i-a prins pe multi care aveau râvna pentru societatea comunista si stereotipul limbajului de lemn care faurea societatea socialista si istoria insasi.

Sa dau un exemplu din acele vremuri pe care le-as dori apuse, de care multi isi vor aminti cu nostalgie.

Nu se stie cum a pornit totul. De multe ori râvna unora, plina de zel, savârsea ceea ce nici macar prin cap nu-i trecea mult iubitului conducator, Nicolae Ceausescu.

Deci, din vorba in vorba a ajuns peste tot, cica o hotarâre a tovarasilor de sus, cum ca restaurantele sa nu mai aiba perdele la ferestre! Sa se vada de afara ce este inauntru!

In zilele obisnuite si la nuntile oamenilor de rând se vedea totul de afara inauntru si invers, deoarece perdelele erau date jos. Insa, atunci când era o nunta sau o intâlnire a activistilor de partid, perdelele erau puse la locul lor! Asa cum e si acum, legile sunt pentru cei multi, nu si pentru privilegiatii tarii.

Oamenilor de rând nu le erau ingaduite multe. Cei din vârf aveau un alt statut, aveau multe avantaje de tot felul. Aveau cantinile lor, si chiar magazinele lor alimentare, in incinta primariilor sau sediului PCR-local, la preturi joase, cu produse alimentare de calitate si indestulatoare, insa lipsindu-le acut celor multi, taranilor si muncitorilor si intelectualilor, care nu gaseau necesarul nici pe cartela.

Lichelele au facut si atunci, cum si azi fac la fel,pline de zel, indepinind planul diabolic de asuprire. Executantii fideli, beneficiaza pentru o vreme de mari privilegii si se infrupta fara nerusinare din saracaciosul PIB-ului strâns de putinele „albine”, remunerate in batjocura, profitand acum de avantaje si drepturi ilegale si imorale, privileagiatii.

Societatea româneasca ofera sanse foarte bune si lesne de urmat, unora, pentru imbogatire si urcarea pe scara sociala, pe din dos si peste noapte…

Adesea, atunci când aceste lucruri dobândite pe nedrept si cu mare usurinta se prabusesc, se prabusesc si ei insisi cu totul.

[pullquote]

Tot mai departe sovai pe drum –

si, ca un ucigas ce-astupa cu naframa

o gura învinsa,

închid cu pumnul toate izvoarele,

pentru totdeauna sa taca,

sa taca.” – IN MAREA TRECERE, Lucian Blaga-1924

[/pullquote]

 

Din marturiile celor care au cunoscut-o bine pe Cristina Verona, reiese ca aceasta era o jurnalista foarte competenta si eficienta, cunoscatoarea a 6 limbi straine. Putea sa recite la orice ora opera lui Shakespeare in limba engleza!

A progresat mult si repede pe scara sociala, casatorindu-se cu fiul unui mare arhitect. Se plimba in masini de lux, avea o casa in Primaverii. Usile vietii mondene le avea deschise, ducea o viata oarecum usoara si prospera.

Dar, treptat, dupa o ascensiune rapida si fulminanta, a venit criza in viata ei: divortul nu a intarziat mult sa apara (nu avusese copii), starea materiala coboara si ea, pâna acolo ca a ramas fara serviciu de prin 2008. Prietenii ei, putini la numar, se pare ca i-a avut pe linie profesionala, ori, din 2008, ramasa fara serviciu, se pare ca ramasese si cam singura, doar cu mama ei, izolata de societate si lume, unde-si desfasurase munca in anii prosperi.

Ajunge sa priveasca spre cei carora viata le mergea bine. Cauta o slujba conform CV-ului ei, impresionant, dar nu primeste de lucru, nu doar ca e criza, dar angajatorii vor oameni competenti, platiti cât mai putin. Iar ea avea un statut inalt.

Ca si cum necazul ei nu era deja insuportabil, se aude ca in acele zile Cristina traia si o mare deceptie sentimentala provocata de fostul ei iubit, turcul Bora Bahadir Cokyapici, patronul restaurantului Osho, situat pe strada unde locuia si ea. Turcul cica ar fi gonit-o brutal din restaurantul lui, iar Cristina ar fi incercat in mai multe rânduri sa-si induplece amorezul plictisit, insa acesta nu mai voia sa auda de ea! Mai mult, individul ar fi dat-o afara din local de fata cu mai multe persoane si chiar ar fi strigat la ea sa nu se mai intoarca. Umilita peste puterile ei, Cristina decide sa schimbe ceva, sa-si modifice coafura. Insa, la coafor a facut un atac de panica sub casca care-i usca parul si a intrat in depresie. A sunat-o pe mama ei, care locuia intr-un apartament din Drumul Taberei, si a chemat-o in ajutor. Mama ei- Elena Parvulescu, inainte sa plece i-a povestit despre incidentul de la coafor vecinei sale….

Intr-un final, Cristina Verona a ajuns sa-si inchipuie ca i s-a furat identitatea.

De ani buni, pe facebook vine amagirea multora. La inceput toti isi doresc socializarea si afirmarea personala, ca sa nu zic o terfelire publica. Pentru ca apoi sa apara dezgustul, un straniu gol sufletesc si apasator care zdruncina sufletele sensibile. Nici ea nu-si mai poate reveni, nu poate sterge acele pagini citite si recitite de catre oricine. Identitatea-i fusese furata. Intra tot mai mult in panica.

Ea insasi si-a blocat toate iesirile din depresia care a inceput sa puna stapanire pe intreaga-i fiinta. Nici nu mai prea avea acces la socializare, in mass-media sau afirmarea spirituala. Dimpotriva. Perspectiva prosperitatii materiale era si ea in declin. Orizontu-i devine tot mai sumbru, pana se intuneca de tot. Se blocheaza fizic si mental. Usile apartamentului din Primaverii sunt incuiate, dupa cum si Cerul pare inchis de tot pentru ea…

Aparatele de radio si TV sunt demult oprite. Nu se aude decât glasul stins-dojenitor al mamei. E insa prea mult pentru chinul ei tot mai insingurat …

… si inchide cu mâna ei gingasaacum insa inclestata cu brutalitate si ura a tot ce e viata , gura care i-a surâs si a invatat-o si a indrumat-o sa urce treptele afirmarii…

 

…inchide gura care a sarutat-o si a mângâiat-o in toti acesti ani …

 

închide cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna sa taca, sa taca.”

 

[pullquote]  Psalmul 23  – “Domnul este Pastorul meu

Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.

El ma paste în pasuni verzi si ma duce la ape de odihna; îmi învioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mângâie. Tu îmi întinzi masa în fata potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el. Da, fericirea si îndurarea ma vor însoti în toate zilele vietii mele, si voi locui în Casa Domnului pâna la sfârsitul zilelor mele.”

[/pullquote]

Ca o ironie a sortii – pentru cei care nu imbratiseaza adevarata viata, ISUS HRISTOS –, Cristina Verona isi frânge scurta-i viata la 44 de ani, fiind atrasa-respinsa si amagita, de-o iubire si-o filosofie care nu-i aduc decât un deznodamânt fulgerator. Si tragic.

 

(Filosofia Osho a amagit si perturbat drumul fericirii multor tineri din România, care au ajuns de s-au adapat la acest izvor otravit si atât de perfid.)

Doamne, fii Tu invatatorul si prietenul meu!

 

Ajuta-ma sa ma incred pe deplin in Tine, sa Te aud si sa-Ti recunosc glasul!