Episcop ortodox pentru Elveţia şi Austria, Dionysios Isa Gurbuz: “Ce s-a întâmplat în Orientul Mijlociu se va întâmpla şi în Europa”

Police escort migrants and asylum seekers as they walk to a refugee centre after crossing the Croatian-Slovenian border near Rigonce on October 24, 2015. Bulgaria, Romania and Serbia threatened to close their borders if EU countries stopped accepting migrants, as European leaders prepared for a mini summit on the continent's worst refugee crisis since World War II. AFP PHOTO / JURE MAKOVEC (Photo credit should read Jure Makovec/AFP/Getty Images)
Refugiaţi la graniţa dintre Slovenia şi Croaţia, 24 octombrie 2015 (Jure Makovec/AFP/Getty Images)
Persecuţia creştinilor în Europa ar urma sa înceapă în curând, conform episcopului sirian ortodox (pentru Elveţia şi Austria, Dionysios Isa Gurbuz). Din cauza persecuţiei creştinilor din ţara sa el ar fi fost serios ”traumatizat”

«conform spuselor lui Gurbuz, Turcia ar fi inamicul creştinismului»

Persecuţia creştinilor în Europa ar urma sa înceapă în curând. Continue reading “Episcop ortodox pentru Elveţia şi Austria, Dionysios Isa Gurbuz: “Ce s-a întâmplat în Orientul Mijlociu se va întâmpla şi în Europa””

Siria: Persecuția și Răstignirea creștinilor

Rebelii islamiști au crucificat alți nouă creștini în Siria

siria-crestini-rastigniti

Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a scris în mod constant ororile războiului din Siria. După ce a început în urmă cu peste trei ani, a dus la 162 de mii de oameni morți și mai mult de nouă milioane de oameni au fost strămutați de la casele lor, raportează site-ul News24 citând agenția de știri Reuters.

Continue reading “Siria: Persecuția și Răstignirea creștinilor”

În Siria, 80 de creştini au fost omorâţi de militanţii islamişti

Map Siria TurciaOptzeci de creştini au fost omorâţi şi mii de oameni au rămas fără adăpost după ce militanţii islamişti au atacat oraşul strategic sirian Kessab, în apropierea frontierei turceşti.

Conform Barnabas Aid, aproximativ două mii de creștini armeni au fugit din Kessab, deoarece casele lor au fost jefuite şi bisericile lor profanate. Partenerii Barnabas Aid furnizează produse alimentare, îmbrăcăminte şi alte elemente esențiale, căci mulți şi-au părăsit în grabă casele cu mâinile goale (Mohabat News). Continue reading “În Siria, 80 de creştini au fost omorâţi de militanţii islamişti”

Să înțelegem politica din Orientul Mijlociu

middle-east.v2 Titlul este cam pretențios, căci este foarte dificil ca cineva să priceapă  ce se întâmplă în politica externă a țărilor din Orientul Mijlociu (Egipt, Siria, Israel).

Se știe că informația este ea însăși o putere. Și, cert este, Evanghelia are putere, ea fiind cuvântul lui Dumnezeu.

Să ne amintim că la un momnent dat Continue reading “Să înțelegem politica din Orientul Mijlociu”

Interviu cu Marina Constantinoiu, redactor sef la Jurnalul National

MarinaConst1Jurnalistul este mai degraba sanitar decât om de cultura. Sanitar al societatii. Primul ajutor, în caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informatie, caci omul informat este puternic.” (Marina Constantinoiu)

 Secretul profesiei de jurnalist:

Totul sta în puterea unui virus – virusul presei!

Cuvântul scris a fost si va ramâne o forta care poate schimba lumea, ceea ce confera jurnalismului un statut clar, bine conturat în teatrul existential al fiecarei natiuni. În acest context, conditia sine qua non pentru transmiterea informatiei si prezentarea fidela a realitatii este propria informare si documentare a specialistului din presa scrisa. Acuratetea si rigurozitatea informatiei sunt extrem de importante, dar destul de dificil de realizat, mai ales în cazul politicii externe – ramura de top a genului gazetaresc. Jurnalistul – în general, cel de politica externa – în special are nevoie în permanenta de documentare si informare corecta.

Un astfel de profesionist, fin analist de politica externa pentru care munca reprezinta o adevarata pasiune este si Marina Constantinoiu, redactor sef al unuia dintre cotidienele presei centrale din România: „Sunt pasionata de Orientul Mijlociu, în special de Israel, pe care l-am vizitat de nenumarate ori, dar am fost si în Iordania si Siria. Am vizitat multe tari din Europa, în jur de 20, si am ajuns de doua ori în Statele Unite”. Munceste intens de mai bine de 10 ani la Jurnalul National, mai întâi ca sef al departamentului de politica externa si apoi ca redactor sef, considerând ca alegerea acestei profesii nu-i apartine, hotarârea în acest sens luând-o „viata însasi”.

Bucuresteanca 100%”, Marina Constantinoiu este pasionata de tot ce înseamna politica externa, înclinatie evidenta manifestata înca din copilarie. Licentiata a Facultatii de Jurnalism si ?tiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti (1994), în prezent preda studentilor de aici doua materii de specialitate. Ca o „Leoaica” ce este (nascuta la 13 august 1970), reuseste sa-si exercite obligatiile profesionale cu abilitate si dedicare, în pofida faptului ca timpul alocat familiei nu este întotdeauna asa cum si-ar dori. Este casatorita cu fostul sau coleg de banca din liceu, caruia ar vrea sa-i poata aloca mai mult timp decât o face, pentru ca, inevitabil, meseria de jurnalist înseamna multa munca, un program aleatoriu si implicare permanenta.

Daca are abilitatea de a depasi greutatile inerente care apar în exercitarea acestei meserii atât de complexe este pentru ca „puterea de a merge mai departe a venit natural”, fara a fi nevoie de o „reteta speciala” si asta pentru ca „totul sta în puterea unui virus: virusul presei!”

***

Octavian D. CURPAS: Explicati-ne care este motorul acestei pasiuni, acestei nelinisti pe care o aveti în frumosul scop ales pentru viata si daca nu este prea mult pentru o femeie care trebuie sa se achite si de alte obligatii?

Marina CONSTANTINOIU: Sincer, n-a fost alegerea mea. Viata a vrut sa fie asa. Am fost pasionata de mica de tot ceea ce însemna presa, ascultam posturi de radio „imperialiste” deloc pe placul regimului comunist, cum ar fi Radio Europa Libera, Vocea Americii si Deutsche Welle, dar si Radio France Internationale sau BBC. În aceeasi masura urmaream si Telejurnalul ceausist, dintr-un masochism extrem, probabil. Eram fascinata de modurile în care putea fi masluita realitatea.

Octavian D. CURPAS: Am ramas impresionat de munca intensa pe care o faceti la ziarul dumneavoastra. Poate ne spuneti din ce punct ati plecat? Poate si câteva cuvinte despre drumul parcurs, despre experienta pe care o aveti în cei 20 de ani de profesat jurnalismul?

MarinaYaffoMarina CONSTANTINOIU: Din ce punct am pornit la Jurnalul National? Am venit aici acum 10 ani, la 15 iunie 2002, ca sef al departamentului de politica externa a ziarului. Veneam de la agentia de presa Mediafax, unde lucrasem patru ani si jumatate la politica externa. Eu am lucrat efectiv în presa înca din primul an de facultate, din primul semestru de scoala. Am avut ocazia sa colaborez la postul national de radio si nu am ratat-o. A fost o scoala extraordinara si cred ca asa a si ramas, de aceea o recomand oricarui tânar jurnalist. Nu cred ca regret nimic din toti acesti ani. În ciuda faptului ca recunosc din ce în ce mai putin profesia în ceea ce se numeste azi „presa” în România, eu nu îmi regret alegerea. Am ales cu inima.

Octavian D. CURPAS: Cred ca sunteti o fire optimista, aveti cu prisosinta în suflet bucuria de a trai si de a învinge dificultatile, de a nu abandona niciodata lupta cu animozitatile vietii, fiindca banuiesc ca ati întâlnit si greutati. Cum le-ati trecut? Care este secretul fortei dvs.?

Marina CONSTANTINOIU: Hm, la prima vedere. De fapt, nu prea sunt o optimista. Dar poate uneori e bine sa fii ca mine. Sa pui raul înainte, pentru a nu avea dezamagiri socante. Greutati? Evident ca am întâlnit. Am trait, deci am întâlnit. Au fost momente de cumpana uneori, au fost oameni care m-au dezamagit, au fost subiecte care m-au rascolit. Puterea de a merge mai departe a venit natural, nu exista o reteta speciala pentru asta, nu exista niciun tonic secret care sa poata fi administrat. De fapt, totul sta în puterea unui virus. Pe care îl ai sau nu. Virusul presei.

Octavian D. CURPAS: Credeti în libertatea de a exprima ceea ce gândesti sau simti în adâncul fiintei tale, fara sa îti fie teama?

Marina CONSTANTINOIU: Ati astepta, poate, un raspuns-standard si simplu, „da”. Nu-l voi da. Pentru ca nu cred ca traim vremurile potrivite pentru asa ceva. Nicaieri. Cred, mai degraba, ca trebuie sa învatam a fi mai diplomati decât oricând.

Octavian D. CURPAS: Va rugam sa ne dati câteva date biografice, mai amanuntite si mai relevante, din existenta si evolutia dvs. ca jurnalist, ca om de cultura.

Marina CONSTANTINOIU: Om de cultura este foarte mult spus. Jurnalistul este mai degraba sanitar decât om de cultura. Sanitar al societatii. Primul ajutor, în caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informatie, caci omul informat este puternic. Parcursul meu ca jurnalist a fost lin. Aventura a început în copilarie, s-a concretizat în studiu, la facultate, apoi în munca propriu-zisa, mai întâi ca reporter, care nu se sfia sa opreasca oameni pe strada pentru a le pune întrebari, ulterior ca redactor la departamentul de politica externa, apoi ca sef. Sefia în presa poate parea atractiva celor din afara sistemului, dar unuia atins de virusul meseriei cu siguranta îi stirbeste din placere. Presupune multa rutina, te lipeste de scaun si îti fura tocmai contactul cu lumea pe care se presupune ca ar trebui s-o cunosti cel mai bine.

Octavian D. CURPAS: România, tara în care traiti si va desfasurati activitatea, cum vi se pare astazi fata de „altadata”, de vremurile copilariei dvs., de exemplu? Sunteti aproape de toate durerile românilor? Pentru ei vreti sa fiti mesager în activitatea de jurnalist extern?

Marina CONSTANTINOIU: „Aproape de toate durerile românilor” e, din nou, mult spus. Parte dintre ele le traiesc, ca doar sunt aici. Jurnalul National este ziarul care a reusit sa resusciteze reportajul în presa scrisa din România si îl tine în viata, tocmai pentru ca jurnalistul sa fie acolo unde îi este locul: lânga oameni.

Octavian D. CURPAS: Lucrul cel mai greu în viata este sa-ti gasesti locul. Locul în societate care sa te multumeasca. Coincide acest loc cu interiorul sufletului dvs., cu nasterea pasiunii pentru jurnalism?

Marina CONSTANTINOIU: Da si nu. Eu mi-am gasit locul, dar între timp societatea nu mai este ceea ce visam. De multe ori apare în mine regretul ca nu am schimbat locul.

Octavian D. CURPAS: Vorbiti într-un interviu de necesitatea unei culturi vaste a jurnalistului si aceasta în multele directii. Reusesc oare jurnalistii sa acopere toate domeniile cunoasterii? Câte vieti ne-ar trebui pentru a fi ceea ce visam noi, toti jurnalistii? Cum s-ar putea realiza acest lucru într-o viata? Credeti în acele posibile punti dintre oamenii de stiinta, arta, filosofie etc. si noi jurnalistii, cu dorinta de a veni unii spre altii?

MarinaConst2Marina CONSTANTINOIU: Evident ca jurnalistii nu pot acoperi toate domeniile cunoasterii. Cine ar putea asta? Nimeni nu are o asemenea pretentie, dar în jurnalism lipsurile în materie de cultura generala sunt vizibile. Se taxeaza pe loc, într-o secunda. Pentru jurnalisti publicul nu gaseste scuze. Nici macar nu încearca.

Octavian D. CURPAS: Si în final, ce reprezinta activitatea de jurnalist pentru dvs.?

Marina CONSTANTINOIU: Sapte zile din sapte, 14-16 ore din zi? Uneori 24 din 24, caci si noptile sunt jurnalistice, în sensul ca problemele nu te parasesc, iar subiectele în desfasurare peste zi se continua în minte, noaptea. Mai înseamna si izolare într-o lume în care altora nu le place sa traiasca, în care e multa adrenalina, dar care este extrem de egoista, care acapareaza.

Octavian D. CURPAS: Am înteles ca vorbiti fluent franceza si engleza, stiti putina germana si un pic de ebraica. Franceza este însa limba pe care stiu ca o stapâniti foarte bine.

Marina CONSTANTINOIU: A fost prima dragoste. Am avut un profesor extraordinar, putin neobisnuit, care nu mi-a adus manuale, care nu mi-a cerut sa învat teorie, care a facut conversatie cu mine, care nu stiam o boaba de franceza. L-am urât aproape un an, caci nu îl întelegeam când îmi vorbea, dar pe urma l-am iubit. Francezei îi datorez si mare parte din parcursul meu profesional. Mi-a deschis multe usi, mi-a adus în viata multi oameni interesanti.

Octavian D. CURPAS: Ati vizitat foarte multe tari în Europa, în jur de 20 la numar, ati vizitat si Israelul si ati afirmat ca va atrage aceasta tara. Puteti sa ne vorbiti despre toate aceste tari, în rezumat desigur, despre politica lor si care sunt aprecierile facute de catre dvs. dupa vizitarea lor si contactul cu anumite personalitati? Puteti face o comparatie, asupra politicii acestor tari?

Marina CONSTANTINOIU: Oooo… e un întreg interviu concentrat în aceasta întrebare. Da, ma pasioneaza Israelul. Si Orientul Mijlociu, în general. Israelul este fascinant prin tot ceea ce reprezinta, prin fiecare piatra pe care scrie Istorie cu majuscule, este o tara minuscula care – profesional vorbind – da de lucru presei din întreaga lume zilnic. Am vazut multe tari europene, pentru fiecare am câte o parere, pentru fiecare am câte un album foto imaginar, de fiecare îmi amintesc cu mai multa sau mai putina placere, în functie de ceea ce mi-a oferit. în Israel însa as reveni oricând.

Octavian D. CURPAS: Ati putea sa ne vorbiti despre tarile mici din Uniunea Europeana care se afla la vârful deciziilor importante pentru Uniune si cum explicati acest fapt?

Marina CONSTANTINOIU: Vi se pare? Pentru mine, daca Germania nu e, nimic nu e.

Octavian D. CURPAS: Puteti face o comparatie între PIB –ul Belgiei, de exemplu, si cel al României?

Marina CONSTANTINOIU: Îmi dati voie sa nu fac o astfel de comparatie? România este o tara cu probleme specifice, cam greu de comparat cu un stat occidental, cu democratii cu vechime, ba chiar destul de greu de comparat cu „suratele” ei foste comuniste.

Octavian D. CURPAS: Cum vedeti viitorul Belgiei, cele doua entitati existente vor putea convietui în viitor? Care ar putea fi viitorul capitalei Bruxelles?

Marina CONSTANTINOIU: Uniunea Europeana ar trebui sa fie casa noastra, a tuturor. Si discutiile despre autonomii si secesiuni sa devina glume. Nesarate.

Octavian D. CURPAS: Daca înveti politica româneasca, lucrurile întotdeauna se complica, nu le mai dai de capat si adesea te trezesti ca tot ce ai învatat nu mai e valabil, de azi pe mâine. Totusi, exista tari cu politica mai stabila. Care sunt ele si în ce consta stabilitatea lor?

Marina CONSTANTINOIU: Stabilitatea asta este destul de relativa. Dar acolo unde exista, de exemplu în Germania sau Elvetia, ea exista doar pentru ca legea este mai presus de toate. Fara respect pentru lege nu exista nici democratie, nici stabilitate, nici progres.

Octavian D. CURPAS: Cum considerati ca va evolua situatia din Afganistan în perioada urmatoare si ce impact posibil va avea asupra participarii României ca membru al Aliantei Nord Atlantice? Cât de oportuna este continuarea implicarii României în acest teatru de razboi?

Marina CONSTANTINOIU: Prea târziu discutam despre cât de oportuna e sau nu e participarea României la aceste operatiuni. Situatia din aceasta tara este departe de a se clarifica.

Octavian D. CURPAS: Data fiind actuala criza financiara din zona euro, cât de utila va fi aderarea la moneda unica de catre România? Poate România sa corespunda standardelor necesare ramânerii în zona euro, date fiind cheltuielile supradimensionate din sectoarele finantate din bugetul de stat în raport cu performantele economice modeste ale economiei? În plus, în ce stadiu credeti ca se va afla criza din zona euro la data când România si-a propus sa adere la moneda unica europeana?

Marina CONSTANTINOIU: Nu cred ca suntem pregatiti pentru o asemenea aventura prea curând. ?i nu cred ca Europa mai este pregatita sa riste noi aderari, date fiind experientele recente cu state din zona euro.

Octavian D. CURPAS: Cum se vede astazi America de peste ocean, dupa dobândirea libertatii, atât de mult dorita de noi, românii?

Marina CONSTANTINOIU: Bunicii si strabunicii nostri i-au asteptat pe americani sa vina. I-au asteptat atât de mult, ca au si murit asteptând. Acum au venit americanii. Multi spun ca au venit prea târziu, altii spun ca au venit degeaba. Si câtiva spun ca sunt aliatii nostri strategici. E clar ca este mai bine cu ei, decât fara ei. Dar pentru un tango de calitate e nevoie de doi. Care sa-si doreasca sa ramâna în echipa si sa faca treaba buna. Timpul ne va arata daca suntem pregatiti pentru asta.

Octavian D. CURPAS

Cum este sa fii sotie, mama si Prima Doamna in Stat, intr-o societate dominata de barbati

Asma Al Assad (35 de ani) este Prima Doamna a Siriei. Nascuta la Londra, aceasta se remarca printr-o pregatire de top în economie, informatica si literatura. Mama a trei copii, sotia presedintelui Siriei considera ca “inainte de toate o sotie este sotie, chiar daca este nevasta de presedinte, de doctor, sau de electrician instalator”. Ea spune: “Am o responsabilitate fata de tara pentru ca sunt sirianca, nu pentru ca sunt sotia presedintelui. Repet, a fi sotie este ceea ce esti acasa. Pentru mine ca femeie, ca individ, este important ce fac in afara casei. Eu am lucrat intotdeauna, am fost mereu o persoana activa si cred ca femeile joaca un rol vital in dezvoltarea oricarei societati. Aici nu fac diferenta intre societatea europeana si cea a lumii arabe”.

“Toate femeile pe care le stiu sunt capabile, destepte, hotarate si ambitioase”

Asma Al Assad a revenit in Siria in 2000, dupa ani in care a locuit in Anglia. Devenita sotia presedintelui Siriei, Asma si-a pastrat spiritul european, emanand puterea si hotararea unei femei independente. Desi este prima femeie in stat, Asma merge la cumparaturi fara bodyguarzi si isi conduce singura masina. Prima Doamna a Siriei este o feminista convinsa, o persoana ce isi doreste sa fie si utila societatii in care traieste.

“Cred ca ne subestimam femeile cand ne uitam la ele si le judecam numai in concordanta cu aspectul lor exterior. Si asta pentru ca toate femeile pe care le stiu sunt capabile, destepte, hotarate si ambitioase. Iar atunci cand te uiti doar la cum sunt imbracate pierzi, pentru ca nu ajungi sa le cunosti adevarata lor valoare. Cand vorbim despre barbati nu vorbim despre ce anume poarta pe ei sau cum arata, ci despre cat sunt de puternici, de influenti, ce au facut, asa ca si discutiile despre femei ar trebui sa se indrepte intr-acolo, sa se schimbe considerabil”, a declarat Asma Al Assad.

“Oamenii in Siria sunt eleganti”

Asma Al Assad se detaseaza si prin stilul sau vestimentar, fiind una dintre cele mai elegante persoane publice din lume. Cu toate acestea, Prima Doamna a Siriei sustine ca nu prea se gandeste la haine, pe care le doreste a fi doar practice.

“Am foarte multe responsabilitati, am trei copii mici, iar primul lucru atunci cand ma gandesc nu este cu ce ma imbrac, ci este ce am de facut ca sa fiu de folos, ce sa fac astfel incat copiii mei sa aiba o zi plina, deci nu prea ma gandesc la haine. Hainele trebuie sa fie practice si sa reflecte nu numai cine esti, dar sa si reprezinte societatea din care faci parte. Iar oamenii in Siria sunt eleganti in primul rand pentru ca sunt mandri si pentru ca isi reprezinta frumos tara. Asa ca si eu, ca reprezentant al tarii mele, trebuie sa fiu la fel”.

“Eu nu fac diferenta intre fata si baietii mei”

Pentru Asma Al Assad, provocarea pe  care o traieste zi de zi este educatia propriilor copii. Vorbind despre aceasta, Prima Doamna a Siriei afirma ca nimic nu este mai important pentru ea si sotul ei decat sa isi creasca bine copiii “cu simtul responsabilitatii, cu respect fata de ei si fata de cei din jur… Eu nu fac diferenta intre fata si baietii mei. Toti trebuie sa fie puternici, ambitiosi si sa fie responsabili ca cetateni ai Siriei si ca oameni, sa contribuie pozitiv la viata societatii in care traim indiferent de sexul lor”, spune Asma.

“Este important sa ramai ancorat in realitate”

Asma Al Assad  este o femeie ambitioasa, care vrea sa aduca Siriei imaginea puternica a unei noi generatii. “Este important sa ramai ancorat in realitate. Eu imi conduc singura masina, ma duc singura la supermarket, incerc sa traiesc cat de normal posibil. Dar in acelasi timp, incerc sa inteleg ce se petrece acolo si sa influentez luarea unor decizii la nivel inalt. Siria este o tara extrem de sigura, daca nu ar fi desigur, nu as putea face toate acestea”, a precizat ea.

Roxana Curpas
Phoenix, Arizona