Jianu Liviu-Florian
Frumos se spală Dumnezeu pe mâini:
I-e trupul – pâine, sângele – e vin,
M-aș da și eu la oameni, ca la câini,
Când carne nu-i deajuns, la fel devin –
Se spune să te-mparț la toți la fel ,
Și să-i iubești pe toți, la fel, mereu,
Precum dă tot, și cruce ia, și El –
Așa nu dau, și cruce iau, și eu – Continue reading “Alter Iuda”
SUB TITLUL INCITANT “Misterul moastelor unor sfinti din Romania care au disparut in Vinerea Mare, in timpul slujbei” – Stirileprotv.ro aduc din nou în prim plan ideea că moaștele fac minuni.
Sute de români din Italia care merg deseori sa se roage undeva in centrul tarii, sunt indurerati ca in Vinerea Mare chiar in timpul slujbei de prohod al Domnului au disparut moastele unor sfinti din Dobrogea considerate facatoare de minuni. Continue reading “Misterul moaștelor unor sfinți din România”
.
Părintelui THEODOR DAMIAN
Lacrimă de păsări
Fir de busuioc
Cuvântaţi în plaiul
Fără de noroc
Florile-n puhoaie
Lujere de cai
Scapătă-n poveste
Şi în joc de nai Continue reading “PRIGOANĂ DE DOINĂ”
Din nou, timpul, parca fara timp! Asteptam. Doar inceputul si sfarsitul povestilor pe care mi le citeau, cand unul, cand altul, ma faceau sa tresar si sa intreb:
– Si… dupa aceea, ce-au facut?
– Au trait fericiti pana la sfarsitul vietii, cum ti-am spus…
– Da? …Adica da, asta am inteles eu, dar dupa aceea…?
– Dupa aceea… dupa aceea, omul mai si moare! – imi raspundea Iba cam cu o jumatate de gura.
– Moare!?… Iar daca moare, moare?
– E, cum sa-ti spun…? Moare si nu prea …
– Adica … Te-am prins! Ma pacalesti!
– E, cum sa te pacalesc eu tocmai pe tine…?!
– Atunci, ori moare ori nu moare?
– De! Stiu eu ce sa zic?
– Daca tu nu stii!… Povestea ce zice?
– Povestea? Povestea spune ca…
– Pai, daca spune, inseamna ca asa e…
– Este si nu prea!…
– Nu? Aaa! Hai, ma, cum nu? Of, si eu care credeam ca oamenii mari stiu tot!
– Tot si nu prea!
– Adica? Ori stiu ori nu stiu?
– Cu tine n-o mai sfarseste omul! Stii cum e cu stiutul asta? E ca si cum te-ai duce la un pescuit de vise. Arunci navodul…
– Si?
– Astepti! Si iar astepti… Visele dau navala! …Dar ce folos?! Plevusca! Navodul tau vrea pe cel mare! Iar ala nu mai vine! Si iar astepti! Dupa o vreme… simti navodul greu! Gata, zici! De astazi am Universul la degetul mic! Tragi si iar tragi, vrei sa-ti pui visul in barca ta si sa pleci cu el, ehe, departe. …In lume! Iar visul… zbac! Uite-l, si nu e! Te trezesti, si navodul, gol!
– Si?
– Iar si?! Ei, daca mai apuci, arunci din nou navodul.
– Mda! Dar hai, mai povesteste-mi!
– Uite:
,,A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti“
– Sfinti?
,,Si luna intre stele“
– Ce sunt aceia sfinti?
– Aoleo! Ma omori! …Sfintii sunt niste… sa zicem, niste ingerasi ca tine!
– Da?! – m-am mirat, insa Iba, obosit, ador¬mise. L-am invelit si m-am culcat si eu. Cand genele stateau gata, gata, sa-mi cada somnoroase, am aruncat navodul…
Nicolae Balasa
Revista ARMONIA - Saltmin Media 