Tag: regizor

BEN TODICĂ: A fi IUBIT și APRECIAT de SEMENI

On By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

Meritul de a fi iubit l-am descoperit abia la vârstă de 71 de ani. Și acesta nu este de a fi frumos, a fi viril sau de a avea bani mulți. Nu. Este acela de a fi prezent, serios și de nădejde. Cât de important e în viață să fii responsabil pentru cei din jur! Toți scriitorii au scris prea mult, concluziona Emil Cioran, chiar Shakespeare a scris prea mult. M-am săturat să trag la răspundere universul. Pentru ce? Proștii zidesc, deștepții dărâmă. M-am întâlnit cu Cioran în 1979 cum se întâlnesc două trenuri care pentru câteva minute mergând paralel fac cruce. Acesta a fost cadoul unei vieți printre multitudinea de binecuvântari precum cel de azi. Există și asasinat prin laudă din entuziasm, zicea Cioran și atunci am înțeles ce rău poate să-ți facă lauda mea prea adevărată din punctul meu de vedere. Norocul prin destin de a trăi amândoi în epoca comunismului a scos în evidență prin măiestria și dragostea instinctuală pentru neam și locuri să alegi teme care neobservate au cărat adevărul trăirilor și simțămintele omenești ale prezentului anilor ’60-‚’80.

Continue reading “BEN TODICĂ: A fi IUBIT și APRECIAT de SEMENI” →

Sergiu Nicolaescu – un om controversat!

On By nelursIn CultureLeave a comment

Sergiu Nicolaescu. Sergiu Nicolaescu NU va avea slujba religioasa la înmormântare – sustine Biserica Ortodoxa

Biserica Ortodoxa Româna a declarat, pentru GÂNDUL, ca Sergiu Nicolaescu nu va avea slujba religioasa la înmormântare. De ce?   Pentru ca  împreuna cu sotia sa au ales “solutia”  incinerarii trupului neînsufletit, si nu depunerea într-un mormânt cum e obiceiul crestinilor!

Sergiu Nicolaescu a interpretat si regizat pelicule cu renume  care au ramas în panteonul culturii române, dar  si celei universale. Dar cu toate acestea omul S.N. nu s-a ridicat la statura unor personalitati  interpretate. Regele Mihai si precedesorii sai au îmbratisat religia crestina a poporului român demonstrând prin vorbe si fapte ca sunt indisolubil legati si identificati cu acest popor. Ori S.N. a demonstrat ca nu s-a identificat cu masa mare de oameni români pe care i-a dirijat cu autoritate si neimplicare sufleteasca.

Caracterizarea facuta în 2012 în emisiunea Drept la tinta,  lui Sergiu Nicolaescu, de catre Costel Baloiu –  cel care l-a interpretat pe Pistruiatul, un serial de mare succes scris si regizat de Francisc Munteanu – cuprinde cuvinte deloc onorabile:

“L-am perceput ca fiind un om rece, un om respingator, un om de gheata. Un tip pe care cu greu îl ghicesti.” (Sursa: Gândul)

Daca ar fi sa spun doua vorbe, altele decât cele de lauda despre meseria pe care a practicat-o, cu rezultate exceptionale, acestea ar fi:  individualist si egoist, un om care nu se implica sufleteste în relatia cu semenii sai. Iar farmecul interpretarile sale, excelent haruit de Dumnezeu, suferea uneori din lipsa de  spontanietate si  firesc, manifestând  o usoara retinere si crispare datorate unei rigiditati de interpretare.

Pentru a întelege tragedia momentului de bilant,  îmi aduc aminte de Karl Marx. Parintele Capitalului (Das Kapital),  poate fi laudat ca si-a facut bine temele în doctrina de care s-a ocupat. Filozofia sa pentru multi oameni înca e de mare actualitate si de mare folos! Asta desi cei care cunosc tot ce a gândit si a scris Marx si ca de fapt îi ura de moarte pe oameni si era un egoist înfocat, iar cei care aplica teoria sa, în politica si economie, o fac pentru a oprima multimi de oameni (si popoare) în beneficiul colosal al unui grup restrâns de oameni.

Regretam faptul ca nici S.N. nu a cautat binele multimii si semenilor sai, ci afirmarea sa personala si beneficiile financiare si, orbit de aceste deziderate egoiste, n-a vazut oferta facuta de Dumnezeu pentru cei care îl onoreaza pe El si pe aproapele lor: viata vesnica în Isus Hristos Domnul.

 

De ce doresc românii sa plece din tara?

On By nelursIn Romania, USA, WorldLeave a comment

Emigrarea înseamna plecarea din tara ta, înseamna o schimbare a vietii cu  repercusiuni în plan psihologic.

Este un proces care rupe într-un fel linia  vietii. Unii cred ca este o “boala”, un curent ce rastoarna si modifica valorile  existente pâna în acel moment al vietii si “ne usuca radacinile”. Putem spune  totusi ca este o provocare, putini având curajul s-o  încerce, ca o proba de atletism – saritura în lungime sau înaltime, de exemplu -, de teama unei dezamagiri, dar putem vorbi si de radacinile adânci care îi tin pe unii legati  de  pamântul din care s-au nascut, au crescut, s-au format. Aceasta desprindere  pentru unii este usoara, pentru altii este grea, pentru altii chiar imposibila.

Schimbarile locului de trai, locuintei, serviciului, chiar daca se fac în conditii mai  avantajoase, ele impun “reajustari psihologice” foarte dificile, afirma Toffler în cartea sa “Socul viitorului”. Omul trece prin diferite stari: de anxietate si depresie chiar, de  framântare, comparatie sau nemultumire si numai dupa aceste stari începe adaptarea, la unii realizându-se mai curând, la altii mai târziu, la altii poate niciodata. Oricum, omul fara radacini se pare ca traieste în nesiguranta, ca “ printre dune miscatoare”.

El se poate consola cu cuvintele unui critic: „Nici unul dintre noi nu are un locas sigur, un adevarat camin. Toti suntem la fel, oameni în camere de închiriat de pretutindeni,  încercând cu disperare si înfrigurare sa stabilim  relatii sufletesti cu vecinii nostri”.
În data de 25 iunie, 2010, a avut loc emisiunea „Adevar sau baliverne” la ANTENA 2, invitatii realizatoarei Irina Cordoneanu fiind: Ioan Carmazan – regizor, si Ilie Marinescu – psiholog. Emisiunea a fost motivata de Hotarârea Curtii Constitutionale referitor la  cuantumul pensiei care este un drept câstigat si nu poate fi diminuat, deci legea propusa este neconstitutionala. Imediat, a sustinut realizatoarea, a urmat suita de informatii referitor la ce ne asteapta: Cresterea taxei pe valoare adaugata, cresterea impozitelor, devalorizarea  leului, marirea preturilor, scaderea consumului, concluzia fiind ca oamenii vor fi afectati la fel de rau sau chiar mai rau dupa aceasta Hotarâre, iar românii au început sa-si pune problema emigrarii.

Subiectul discutiei a fost deci EMIGRAREA, întrebarile esentiale fiind: cum sa te pregatesti pentru emigrare, daca este bine sau nu sa emigrezi, ce sfaturi pot fi date oamenilor?

Regizorul a vorbit despre impresia sa în urma vizitei facute cândva în Franta, spunând ca a constatat o înstrainare a oamenilor, o lipsa de comunicare, mentionând, printre altele, cuvintele lui Buda: “Cea mai mare suferinta este sa nu fii alaturi de cei dragi”. Românul din tara, spunea dumnealui, se conduce dupa zicala: ”Când construiesti o casa, tu însuti devii o fereastra si atunci te desprinzi mai greu, nu pleci, nu o poti lasa”. În general când ajungi în strainatate, toti asteapta sa fii docil, cu capul plecat si sa accepti o leafa mica. Ori, sunt tineri care se uita în ochii tai si spun adevarul si nu accepta orice. Românii au o inteligenta nativa, sunt si smecheri multi; caruta oricum este trasa de cei capabili, „pe un tâmpit îl treci o data strada, dar nu merge la infinit”, apropo de pilele si relatiile existente, de promovarile care se fac. Dar, mai spunea dumnealui, în România parintii au învatat un lucru bun, ca singura investitie reala sunt copiii. Dureros i se pare ca nu a reîntâlnit oameni plecati, pe fata carora sa citeasca fericirea. În timpul discutiilor, la un moment dat, realizatoarea a fost întrebata câti prieteni si-a facut în ultimii 5 ani? Dovada ca si la noi s-au schimbat mentalitatile: “Ai un grup de prieteni pe care i-ai format într-o perioada a vietii tale, când exista o anumita disponibilitate si aceia îti ramân ca un Patrimoniu.” “Oricum, în tara ta calci pe toata talpa, într-o tara straina calci pe vârfuri”. La întrebarea ce trebuie sa-si ia romanul care pleaca, regizorul, scriitorul a spus ca este suficient sa se uite la cele 10 porunci…

Psihologul , la întrebarea: “Vremurile pe care le traim va înteapa catre a pleca în  strainatate?”, a dat un raspuns negativ, ca si regizorul de altfel, argumentând ca are o stabilitate emotionala, psihica, are o familie, o vârsta, dar pentru copilul sau gândeste altfel, fiindca în tara la noi daca încerci sa faci ceva, nu poti din cauza nonvalorilor. Îsi face un Masterat aici în Statele Unite, colaboreaza la revistele : MIORITA USA (Sacramento, California) si Phoenix Mission Magazine (Arizona), a scris un articol despre Psihologia emigrarii; a adus vorba despre cei doi jurnalisti de seama “oameni admirabili, fiind vorba de jurnalistii Octavian Curpas si Viorel Nicula”.

La întrebarea realizatoarei: “Poti fi acasa si sa-ti manânci pâinea cu lacrimi pentru ca sunt promovati prostii si puturosii; ce sfat le dati oamenilor?” acesta a vorbit despre emigrarea definitiva care implica mai multi factori:


Adaptarea, asimilarea, alienarea (opusa asimilarii), stratificarea (daca ma voi adapta la alt sistem de referinte), sindromul strainului (nu ai pe nimeni, apar frustrari, nu-ti gasesti imediat servici, cu un cuvânt cumul de frustrari); omul când pleaca din tara îsi ia  problemele pe care si le transfera, si acolo ele nu se mai caleaza pe cele întâlnite; vor pleca oamenii cu spirit de aventura, ei vor fi cei care vor lua o decizie sub impulsuri. Munca în afara tarii poate genera nevroza: neofobia (teama de nou), anxietatea, depresia si sindromul strainului.

Referitor la raspândirea culturii române în tarile straine, psihologul a exemplificat pe domnul V. Necula care organizeaza spectacole cu actori din Romania, bucurându-se si dumnealui de o astfel de invitatie la Ambasada româna.
A intervenit si regizorul Carmazan, concluzia fiind aceea ca nu reusim sa depasim granitele zidului românesc, adica spectacolele numai pentru românii din strainatate.

11 milioane de români pe diferite perioade de timp au trait, muncesc în strainatate, au emigrat temporar si în aceasta cifra se includ si cei emigrati definitiv. “Ce s-ar cere unui om care se pregateste de emigrare?” – Rigoare,  corectitudine, profesionalism. De ce doresc românii sa plece din tara? –Nu atât  din motive economice, cât din motive morale.

Mesajul venit din partea unei telespectatoare în cursul emisiunii, a ajutat la concluzionarea dezbaterii: “Iubirea de tara si de Dumnezeu exista în inima fiecaruia si cu ajutorul acestor sentimente poti sa te duci oriunde în lume si poti sa gasesti un oarecare echilibru, sa muncesti, sa revii acasa, sa fii aproape de cei dragi”.

http://www.infonews.ro

VICTIME SI PERSECUTORI AI EPOCII COMUNISTE

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

De Rodica Bordeianu

 



Cu o auto-justificare continua fata de crime facute contra a milioane de oameni nevinovati, demonstrand lipsa de introspectie, sau vre-o dorinta de a-si asuma vre-o responsabilitate pentru acte de genocid din trecut, de violenta generala contra populatiei civile, de catre persecutorii comunisti, nu numai ca nu se vor uita crimele trecutului, dar se vor continua nedreptati si in ziua de azi fata de partile vulnerabile ale societatii noastre.

Gabriel Teodor GHERASIM, autorul lucrarii:

       Actorul GARY REVEL            “Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor”

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor (Victims of Communism and Their Persecutors) publicata in acest an de Publish America, este o noua carte a lui Gabriel Gherasim, care imbina marturiile supravietuitorilor din temnitele comuniste, cu o analiza paralela a persecutiilor populatiilor neputincioase din aparheidului Africii de Sud, din lagarele de exterminare naziste, si din suferintele de pe ambele fronturi ale conflictului israelo-palestinian. In plus, raspunde dorintei de dreptate a victimelor comunistilor si a urmasilor lor, cu o metodologie de mediere care s-a dovedit a da rezultate pozitive de-a lungul istoriei, atunci cand a fost implementata in mod etic si impartial fata de toate partile afectate de conflict.

In plus, in mod in mod diferit de justitia punitiva, care cere numai retributii de la abuzatori, fara a se interesa de recalibrarea dinamicii dintre victime si persecutorii lor, Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune o paradigma de justitie restaurativa, respectiv, de a crea premizele reparatorii pentru victime, in timp ce persecutorii si/sau urmasii acestora se reincadreaza in sanul societatii de be baze egalitare, si nu privilegiate ca pana acum.

Partea Intai a cartii analizeaza premiza de cum ar putea procesul de justitie restaurativa ca sa aduca atat restitutii, cat si ca sa transforme dinamica dintre victimele comunistilor si a persecutorilor lor.

Partea a Doua a cartii include recapitularea a catorva componente importante din literatura si pratica specialistilor din negociere, mediere si conciliere, in ceea ce priveste partile abuzate si abuzatorii lor. Printre aceste concepte enumeram: dilema prizonierului; comnicare intragrup si intergroup; tactici de negociere, mediere, si elemente de conflict intercultural.

Partea a Treia discuta cateva aspecte din concepte de justitie precum: justitie restaurativa; metodologie; istoricul teoriilor comuniste si aplicarea acestora in distrugerea omenirii; efecte intrapersonale; efecte interpersonale; si efecte globale.

Partea a Patra analizeaza o solutie satisfacatoare la dilema repararii holocaustului communist fata de victimele sale precum: administrarea
conflictului; folosirea conceptelor analitice vizavi de cele sintetice; realitatea sociala vizavi de concurenta constructiva; transformarea conflictului din retributiv in restaurativ ; mediere ca reparare a persecutiilor comuniste; diplomatia multi-dimensionala; pluralism conform regulilor; dreptate in contextul rezolutiei conflictelor; elemente convingatoare si puncte vulerabile din cadrul justitiei restaurative.

Partea a Cincea propune crearea si aplicarea unor proiecte educative
si comemorative in societate, ca sa informeze publicul elevilor, al studentilor si al adultilor, asupra exemplelor de violenta comunista, si cum pot supravietuitorii persecutiilor comuniste, cat si persecutorii lor, ca sa gaseasca un sens in tragedia care s-a intamplat , si inca se mai intampla in tari comuniste si neo-comuniste, la oameni a caror “vina” este numai aceea ca nu sunt considerati de “origine sanatoasa,” sau pentru ca isi doresc libertatea pe care comunistii le-au luat-o.

Iata câteva din recenziile ale cartii:

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune un model de justitie restaurativa ca sa repare distrugerea creata de 94 de ani de crime si persecutii (neo)comuniste.
Este o analiza din perspectiva negociatorului diplomatic al genocidelor comuniste, folosind marturiile supravietuitorilor din inchisorile comuniste, a ceea ce a insemnat Holocaustul Rosu in Europa, cu particulara atentie la cazul Romaniei.
Cartea detaileaza cauzele, procedurile, si efectele care au afectat populatii intregi prim crimele comunistilor, la nivele intra si inter personale.
Autorul discuta antecedentele, comportamentele, consecintele si solutiile pentru rezolvarea victimizarii a milioane de oameni nevinovati, atat la dimensiuni micro cat si macro sociale.
Folosind experienta comunista si post-comunista a Europei, autorul propune o continuare a intelegerii si educarii populatiei asupra efectelor inca tangibile astazi ale crimelor comuniste din Europa, cât si o privire atenta la dictaturile comuniste care raman inca o plaga a societatilor contemporane de azi, din China in Cuba, si din Vietnam in Nord-Coreea.
Este ironic ca ignoranta asupra crimelor comuniste naste crearea si
recrearea de monstrii, inclusiv in Statele unite. De exemplu, in 2010, in acelasi an cand Georgia a demolat statuia lui Stalin din Grozni, America a ridicat o statuie lui Stalin in orasul Bedford, statul Virginia. Fundatia D-Day care a platit peste $ 1,000,000 ca sa monteze aceasta statuie a unui dictator care a omorat milioane de oameni, il considera inca astazi pe Stalin ca pe un erou de valoare al Europei.
Prin ridicarea acestei statui, victimelor comunismului, inclusiv refugiatilor politici si religosi din America care au conoscut lanturile si temnitele comuniste (printre care se gaseste si tatal autorului), li se cere in mod impertinent ca sa traiasca in continuare cu explicatia idilica precum ca ocupantii rusi si comunisti ai Europei ar fii fost de fapt “eliberatori democratici.”

Prin urmare, cartea lui Gabriel Gherasim se dovedeste a fii o lectura necesara si actuala nu numai pentru societatile care au supravietuit dictaturilor comuniste, dar si un material educativ pentru tarile care au fost
ferite de pacostea rosie.

Gary Revel, Actor/Regizor, Hollywood California

Cartea lui Gabriel Teodor Gherasim’s Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor este o lectura necesara pentru cititorii de pe ambele parti ale Atlanticului, pentru ca uneste metode de analiza si remediere ale confictelor din scoala americana de consiliere, cu marturisile, analizele si observatiile de la fata locului, a ceea ce a insemnat Holocaustul Comunist pentru Europa. In acelasi timp, autorul nefiind afiliat politic nici unui partid sau a vre-unei ideologii, reuseste sa ramana, sa descrie si sa propuna in mod obiectiv solutii la cea mai grava problema a secolului 20, care a ramas inca nerezolvata: crimele comunismului. Aceste crime raman unul din cele mai respingatoare episoade ale istoriei umanitatii din toate
timpurile.

Dr. Theodor Damian, Profesor de Filozofie si Etica, Colegiul Metropolitan din New-York. Presedinte al Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa.

In general, dupa cum autorul insusi a spus: “Daca ignoram, justificam, si minimalizam crimele comunismului, facem atat un act de imensa nedreptate fata de victimele comunismului, cat si invitam in viata contemporana si pentru generatiile viitoare dictaturi si suferinte asemanatoare. O reala vizualizare, onorare, comemorare si redresare a suferintelor victimelor comunismului, inseamna de fapt un act de dreptate fata de intreaga societate care a suferit aceste atrocitati, de pe urma carora suferim si ne vindecam inca si in ziua de azi.”

O prezentarea video a cartii se poate viziona la You Tube:
http://www.youtube.com/watch?v=IGon7M9NJEc&feature=channel_video_title

Cartea poate fii comandata in format tiparit de la Amazon, Publish
America si de la alte edituri de internet.
http://www.amazon.ca/Victims-Communism-Their-Persecutors-Restorative/dp/1462609589/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1309090905&sr=1-1

De asemenea, cartea poate fii comandata in formal electronic Kindle de la http://www.amazon.com/Victims-Communism-Their-Perpetrators-ebook/dp/B0057XSD40/ref=sr_1_1?ie=UTF8&m=AG56TWVU5XWC2&s=digital-text&qid=1309034738&sr=1-1

FESTIVALUL INTERNATIONAL DE HEMOFICTIUNE

On By nelursIn Europe, News, RomaniaLeave a comment

CEA DE A IV-A EDITIE A FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE HEMOFICTIUNE DIN BUCURESTI

 

 

 

COMUNICAT DE PRESA

 

Defeses Fine Arts PR Agency

 

Pentru prima data, Teatrul de Hemofictiune din Barcelona ofera spectacole si în România, în cadrul celei de a patra Editii a Festivalului International, care cuprinde spectacole în Spania, Statele Unite, Italia, Mexic si Germania.

 

Spectacolele din România sunt organizate de Reprezentantul Teatrului de Hemofictiune în România, domnul Horia Barna, fostul director al ICR Madrid. In viitor, se preconizeaza traducerea si publicarea în limba româna a pieselor dramaturgului mexican Juan Trigos, traducere realizata de Horia Barna.

Juan Trigos este fondatorul curentului de Hemofictiune (Arta de a „sângera”), o literatura de avangarda, care uneste grotescul cu umorul, expune fara ocolisuri partile negre ale societatii contemporane, disfunctionalitatea din relatiile de familie, violenta, sexul, moartea. Obligându-si spectatorii sa ia contact cu ce este mai abject în fiinta omeneasca, scopul hemofictiunii este provocarea unei eliberari, o trezire spirituala. Hemofictiunea deschide portile catre cunoasterea intima a cititorului sau spectatorului adult, cel care este în stare sa-si contemple propriile abisuri. O literatura grava, care indica drumul catre iesirea din balamucul cotidian. Conventionalul este depasit pentru a intra în situatii extreme, realitati inventate, fictiuni „sângeroase” care par niste jocuri, dar în care profunzimea spirituala este luminata de experienta. Umor crud pe un fundal dramatic.

 

Teatrul de Hemofictiune are reprezentati în Spania (directorul pentru Madrid fiind jurnalistul român Fabianni Belemuski), Italia, Statele Unite, Mexic si Italia. Din echipa Teatrului de Hemofictiune, fac parte si actrite românce din Spania.

 

Teatrul de Hemofictiune a fost înfiintat în anul 2000, la Barcelona, de Lorenzo Mijares, regizor si actor, care este considerat un pioner pe plan mondial în câmpul Hemofictiunii. Prima sa opera pusa în scena a fost „Lasa-ma sa te omor ca sa vad daca mi se face dor de tine” de Juan Trigos si de atunci, a jucat, produs si regizat zeci de piese de Hemofictiune, pe toate continentele, în peste 800 de spectacole. Lorenzo Mijares a fost recompensat cu numeroase premii pentru activitatea sa teatrala, printre care Premiul Niram Art pentru Teatru si Trofeul oferit în cadrul Galei Celebritatilor Româno-Spaniole, organizata de TVR International.

 

La Bucuresti, spectacolele vor avea loc în zilele de 24 mai (Teatrul Green Hours), 27 mai (Romexpo, Pavilion C6, Bookfest 2011) si 30 mai (Teatrul Green Hours). La Romexpo va avea loc, pe data de 27 mai, o conferinta cu echipa Teatrului, cu participarea dramaturgului Juan Trigos. Spectacolele vor fi prezentate în versiune originala, în spaniola, cu supra-titrare în româna (Green Hours) si traducere simultana (Romexpo).

 

Program:

 

Teatrul LUNI, prezinta:

„Contra-Subiect” de Juan Trigos

un one-man-show cu Lorenzo Mijares

traducere de Horia Barna

Versiune originala în spaniola cu supra-titrare în româna

dialog cu dramaturgul si regizorul-interpret dupa spectacole

marti, 24 mai si luni 30 mai 2011, 20:00

Green Hours, Calea Victoriei, 120, Bucuresti

Rezervari: teatru@greenhours.ro

http://www.greenhours.ro

BOOKFEST prezinta:

Hemofictiunea – o avangarda literar-artistica postmoderna

Participa: Juan Trigos (scriitor, Mexic/SUA), Lorenzo Mijares (regizor si actor, promotorul Festivalului International al Teatrului de Hemofictiune), Horia Barna (moderator, traducator).

vineri, 27 mai, 18:15, scena (traducere simultana),

pavilionul C6, Romexpo

 

———————–

 

A consemnat,

Defeses Fine Arts

Madrid

19 mai 2011

MARUL NU A CAZUT DEPARTE DE COPAC!

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

by Liana SAXONE-HORODI
ianuarie 2010

Motto: „Întreaga lume este o scena, iar barbatii si femeile – doar actori”

Cine nu cunoaste proverbul „Marul nu cade departe de copac”? Expresia are o multime de semnificatii dar, aceea pe care noi o cunoastem în mod curent, se refera la copiii care duc mai departe talentele, realizarile parintilor spre bucuria acestora si, chiar atunci când parintii nu mai sunt, în amintirea lor.

Este destul sa-l privesti pe Eugen Stroe-Nacht si strungareata îti aminteste, fara nicio îndoiala, de tatal lui, actorul si regizorul N. Stroe, iar delicatetea si frumusetea figurii, de mama lui, artista Rolanda Camin, pe care am condus-o de curând pe ultimul drum.

Microbul scenei a trecut de la parinti la fiu, care a studiat la Bucuresti, la Facultatea de Teatru, pe care a absolvit-o cu titlul de master. Pe scena s-a urcat înca de copil, dar ca artist a început sa joace începând cu anul 1972. Dupa cinci ani, a facut „alia” (emigrare), împreuna cu parintii. Palmaresul activitatii sale în Israel este bogat, el dedicându-se în cele din urma, activitatii pedagogice, culminând în septembrie 2001, cu înfiintarea „Studioului de Teatru – Eugen Nacht”. Din anul 2009 Studioul este membru al Asociatiei Internationale de Teatru (AITA/ IATA).

Studioul a participat în ultimii doi ani cu piese puse în scena de Eugen si cu ateliere de creatie la festivale de teatru nationale si internationale (Italia, Austria si România). În luna mai 2010 va participa cu o versiune proprie dupa „Furtuna” de Shakespeare, care a devenit musical, la Festivalul International de Teatru pentru Tineret din Italia, iar în august cu o adaptare libera dupa „Domnul Pourceaugnac” de Moliere, la Festivalul International de Teatru din Islanda.

Este destul sa povestesc ultima „realizare” ca sa fim încredintati ca proverbul, citat în titlu, i se potriveste.

Timp de doua zile, regizorul Eugen Stroe Nacht a coordonat un atelier de creatie inclus în programul Festivalului International „Zilele Teatrului Ludic”, organizat la Iasi în perioada 7-11 decembrie 2009.

Organizatorii acestui Festival au fost Casa de Cultura a Studentilor si Casa de Cultura „Mihai Ursachi” din Iasi. Dupa 29 de editii organizate la nivel national, Festivalul “Zilele Teatrului Ludic” a devenit, anul acesta, international.

Infiintat in anul 1978 de câtre profesorul Aurel Luca, Teatrul Studentesc “Ludic” este formatia reprezentativa a studentilor din Centrul Universitar Iasi. Prin rezultatele si performantele obtinute de-a lungul anilor, trupa s-a facut remarcata atât la nivel national, cât si international. Actorii, studenti la aproape toate facultatile, au obtinut peste 300 de trofee si premii la toate festivalurile nationale si internationale la care au participat.

Teatrul Studentesc Ludic din Iasi are o mare experienta internationala, fiind deschis dialogului teatral european si mondial, fapt argumentat prin calitatea artistica a participarilor la festivaluri din Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Franta, Grecia, Italia, Iugoslavia, Letonia, Maroc, Monaco, Portugalia, Rusia, Slovacia, Spania, Tunisia, Ungaria, SUA.

În legatura cu participarea sa la Atelierul de creatie de la Iasi, regizorul Eugen Stroe Nacht a declarat: „M-am axat pe directii noi în domeniul teatrului si mai ales pe influenta marelui regizor Peter Brook – cu care am lucrat în anii ’80 – în arta actorului. Temele la care am lucrat cu studentii au fost: marirea puterii de concentrare a actorului si a constiintei de sine, comunicarea între actori dincolo de barierele cuvântului, dezvoltarea intuitiei teatrale si micsorarea controlului cerebral asupra actului artistic, explorarea legaturii cu corpul uman ca unic factor al transmiterii jocului actorului. Toate aceste teme au fost abordate atât din punct de vedere teoretic (explicarea subiectelor), cât si practic (exercitii de teatru, scenete improvizate si lucrul cu fragmente din piese de teatru)”.

Atelierul de creatie coordonat de Eugen a fost un mare succes, integrându-se total principiului care a calauzit Festivalul International „Zilele Teatrului Ludic”, organizat la Iasi care, la fel ca si in anii precedenti, a fost si în 2009 o sarbatoare a teatrului, a prieteniei, a daruirii, a renasterii si a zborului creativ, o întâlnire pentru (re)îndragostirea de teatru!…

Mentionez ca Studioul de Teatru- Eugen Nacht a realizat pe internet un site care poate fi accesat la adresa http://www.eugene-acting.net

Eugen ne-a marturisit urmatoarele: „Am deschis acest site în memoria tatalui meu, cunoscutul artist român N. Stroe, unul din veteranii si maestrii teatrului de revista din România. Acest site a fost creeat ca o riposta împotriva celor care încearca sa-i stearga amintirea din memoria colectiva a culturii române”.

Eugen ne spune: „Teatrul a fost din totdeauna o ramura a artei, uneori apreciata, alteori batjocorita sau temuta. Dar mereu scena a fost o oglinda a vietii. Si nu numai…Fiinta umana, asa cum functioneaza ea, nu are posibilitatea de a învata în mod direct de la viata. La orice încercare, aparatul de aparare al omului, pune în fata lui un scut energetic pentru a-l apara. Singura posibilitate adevarata este învatatura indirecta. Omul nu învata din ceea ce i se spune, ci din faptele altora. Si aici intra în scena teatrul. Teatrul are aceasta posibilitate unica de a-i aduce în fata spectatorului povestile altora. Iar, când este vorba de “altii”, barierele nu se mai lasa jos. Si, fara sa-si dea seama, omul învata si este patruns pâna în interiorul intim(…) De aceea a face teatru, înseamna a-ti lua o mare raspundere”.

Pentru Eugen, teatrul este ratiunea de a fi. „Într-un mod mai intim si esential – spune el – teatrul este pentru cei ce îl joaca o unealta de dezvoltare interioara. Interpretând tot felul de personaje, actorul nu numai ca îsi îmbogateste interiorul uman prin noi si noi experiente, dar îsi si deschide calea spre o existenta adevarata. Una din cele mai mari dorinte ale omului, din toate timpurile, despre care au scris atât filosofii cât si misticii, este posibilitatea de a nu te identifica cu tine însuti, posibilitatea de a fii detasat interior de tot ceea ce se petrece cu tine. Prin exersarea jocului personajelor, actorul poate ajunge, cu timpul, la acest stadiu de lipsa de identificare cu sine însusi. Este o posibilitate! Dar pentru a o realiza, trebuie multa munca interioara. Teatrul nu este numai o arta, ci si o <aluzie> la o viata mai adevarata…”

Mentionez ca Eugen a fost numit directorul sectiei internationale a Festivalului de Teatru care va avea loc în anul 2011 la Bat Yam si directorul Festivalului international de teatru pentru pace care va avea loc în acelasi an la Bolzano, în Italia.

Eugen locuieste la Soham, este casatorit cu Ety si este tatal a trei copii: Eitan, Lior si Ady. Ety nu-i originara din România, nu cunoaste limba româna, dar este un “factor” important în adaptarea lui Eugen în noua lui tara.

Daca Eugen slujeste teatrul, care-ti merge la suflet, sora lui, Dana, “lecuieste” sufletele oamenilor, fiind de profesie… psiholog.

Privind de sus, undeva printre stele, parintii pot fi multumiti ca generatia urmatoare le face cinste. Merele n-au cazut departe de pom…