Recenzia domnului KOSTA VIANU (OCTAVIAN CONSTANTINESCU), la vol. de poezie, ”Ratat de Metafizică”, de Adrian Botez

Ratat de Metafizică” – sau : despre erorile, de azi și de ieri, ale omenirii – în general – și ale omului, în special

Adrian Botez scrie. Mă bucur enorm să spun asta, azi, după ce am apucat în mână ultima (dar nu cea din urmă) carte de poezie a scriitorului. Care a revenit, la propriu, din morți, după cum îmi mărturisea, mai deunăzi. Adrian Botez scrie, dar nu scrie oricum. Cartea sa de poezie ”Ratat(sic!) de metafizică”, precedată de un ”Prolog” ușor explicativ,  alcătuită din trei părți, Partea I – ”Ratat de metafizică”, partea a-II-a, ”Rubaiyatele unor zori nemaiîncercați” și, respectiv, ”Epilog”,  nu este ușor de citit, mai ales pentru un neavizat, cum mă aflu. Pentru că Adrian Botez scrie cu patimă, scrie scrâșnit, aproape ostil, uneori batjocoritor, despre un subiect care a preocupat omenirea, încă din vremuri de mult apuse. Titlul cărții pare să fie și el batjocoritor, peiorativ. Prin simpla eliminare a literei ”T” din cuvântul ”tratat”, autorul obține un joc de cuvinte cu dublu sens: te-ai aștepta să fie vorba despre metafizică în înțelesul ei clasic, obișnuit, aristotelic, ontologic. Pornind , bineînțeles, de la sensul ”comun” al cuvântului, acela de studiere filosofică a realității (cf. Meta (gr.) – ”după”, ”conform cu” sau ”despre” și, respectiv, ”phisika” – ”realitate”, ”existență”, ”concret”) autorul ajunge la eșecul omului de a cunoaște realitatea, la ”rateul” demersului filosofic de a cunoaște ceea ce, el însuși, prin propriile forțe – NU POATE. Așa am înțeles eu, cu puținele mele cunoștințe, dar, mai ales, în urma lecturii poemelor, de o largă diversitate, formă și respirație, cuprinse în carte. Las a mai pomeni că, la așa-zisa confuzie  – voită, intenționată de autor –  contribuie, din plin, și celălalt sens, modern, al cuvântului în cauză. Dacă filosofii veacurilor recente au găsit de cuviință să recurgă la înțelesul ”pe dos” al cuvântului ”metafizică”, luând în considerare celălalt înțeles al particulei grecești ”meta”,  acela de ”peste” sau ”dincolo de”, și obținând astfel un cuvânt al cărui înțeles profan este exact contrar celui inițial, respectiv dincolo de realitate sau experiență, atunci înțelegem un pic mai bine, cred eu, intenția peiorativă, sau în răspăr, a titlului cărții. Oricum ar fi, autorul are, față de lumea în care trăim (ba, chiar și despre cea în care, după toate datele evangheliilor, vom ajunge după moarte), o atitudine crâncen critică, cu accente adesea batjocoritoare. Dacă, în ”Prolog”- poezia care deschide volumul –, lucrurile par cuminți, chiar cuviincios așezate :

Continue reading “Recenzia domnului KOSTA VIANU (OCTAVIAN CONSTANTINESCU), la vol. de poezie, ”Ratat de Metafizică”, de Adrian Botez”

Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A IV-A

RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)

PARTEA A IV-A

PROLOG

LUMEA VA FI – IARĂȘI – A CERULUI CETATE !

Și de-oi muri – în Alte Lumi – voi scrie

Cu-același Sânge Proaspăt – și fără de Simbrìe !

Trâmbița Adevărului voi fi – și a Dreptății

Chiar de-oi fi Ars de Viu – în Piețele Cetății !

Dar va rămâne Scrisul meu – pe Ceruri

Gloata punând la Gânduri – trudind-o-n Sfinte Feluri !

Deci – Stihul meu – un Trăsnet printre Stele

Va ține Viața-n CÂNTEC – în ARMONÌI REBELE !

Să nu vă fie Frică – de Foc și de Lumină :

Eu vreau ca Omenirea să fie de Duh Plină !

O Candelă – pe Lume – Incendii va stârnì

Silind Omul – din Fiară – degrab’ a se trezì !

…Fiți Cavaleri ai Lebedei – Frumoși întru Dreptate

Iar Lumea va fi – iarăși – A CERULUI CETATE !

Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A IV-A”

Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A III-A

RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)                         

PARTEA A III-A

LUMEA NU-I ”FILOSOFIE” (rubaiyat)

Lumea nu-i ”Filosofie”  –  IDEE DIN JÒBEN SCOASĂ !

nu e nici Sistem de-Orgolii – METAFIZICĂ LEPROASĂ !

…deșteptată – Lumea-ardică MUNȚIICĂI DE MÂNTUIRE : sărută-i  – SFÂNTĂ CAMEE :

Raza lor îți smulge Duhul  – dintr-o Baltă ce se stinge – spre NEDEEA DUMNEZEE !

Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A III-A”

CĂDEREA de Ben Todică, versuri ADRIAN BOTEZ

Un videoclip recitare la versurile poetului din titlul: RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…) de Adrian Botez / PARTEA A II-A / CĂDEREA PE…”C(K)ANT” / cauți cu lumânarea – în strădanii : VLĂGUIREA ! / ca să nu explodezi  – întru REAL : ÎȚI STINSEȘI FIREA… /  la Mormane de Gunoaie –  le spui – făr’ de rușine : ”VALURI” / voind să-nchipui o Călătorie… – …către MALURI…

Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A II-A

RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)

                         de Adrian Botez

PARTEA A II-A

CĂDEREA PE…”C(K)ANT

cauți cu lumânarea – în strădanii : VLĂGUIREA !

ca să nu explodezi  – întru REAL : ÎȚI STINSEȘI FIREA

la Mormane de Gunoaie –  le spui – făr’ de rușine :VALURI

voind să-nchipui o Călătorie… – …către MALURI

MALURI ! – o – MALURI !…nu mai sunt… … de mult : din VISTIERIE

Toți ”FILOSOFII” au furat… – …până și Munți – Câmpie…

da  –  tu ești condamnat  – din VEȘNICII – să te ridici

să sângerezi – și – Răstignit – să strigi…să strigi…SĂ STRIGI !

PREA bine  Crist te-a cunoscut – ca pe-un Cal Breaz

și nu se sinchisește  – nici te laudă – că ești…”Treaz” !

deci – tu Dansează – Cântă – STRIGĂ STELE : FĂ-TE CORIBANT !

…altfel – nu-i nimeri – în Lumi – nici pe o Parte : ci pe…”C(K)ANT” !

Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A II-A