Rechiziționarea Arcului de Triumf

On December 3, 2020December 3, 2020 By GeorgeIn Natura UmanaLeave a comment

by MARIAN GHIȚEANU

Ne-a rechiziționat și Arcul de Triumf! În fața mărețului monument închinat bravilor ostași ai Armatei Reîntregirii Țării, pe sub coloanele căruia au trecut, cu Regina Maria și Regele Ferdinand, acum au venit mancurții de la SPP cu pupitrul în brațe, verificat, dezinfectat, și i l-au pus ca să latre despre trăiri pe care nu le simte, despre fapte care-l înfurie, despre Oameni pe care nu îi știe.

Sufletul lui este în istoria celui de-al doilea Reich, al ultimului kaizer, Wilhelm al II-lea, “cel nebun”. El vrea să facă aici, în România liberă încă, un Kaiserreich, precum acela împotriva cotropirii căruia țăranii-soldați-eroi ai României și-au jertfit viețile! Continue reading “Rechiziționarea Arcului de Triumf” →

Cenaclul FLACARA VIE la Craiova

On July 20, 2011 By nelursIn RomaniaLeave a comment

Sala se ridica, iarasi, in picioare,

Si asteapta , inca, nemiscat, un sol –

Dar pe scena lumii, nu e omul mare

Si biroul vietii lui ramâne gol…

Intra iar pe scena,

Iarasi se prezinta,

Iar ridica mâna,

Si recita iar,

Vena la vena,

Salii ii e tinta,

El ii este vâna,

Si abecedar…

Cânta menestrelii,

Vin mereu bilete

Dintr-o sala vie,

El le ia, dator,

Nesupus greselii,

Mintea lui, cu sete,

Scrie poezie,

Si raspunde lor …

Da, a lui e vina,

Da, a lui e tara,

Da, al lui, poporul,

Toate câte dor –

Dar luati lumina,

Luati si primavara,

Luati si viitorul,

Dintr-un muritor ..

Scrie, si raspunde,

Scrie, si prezinta,

Scrie iar, si cânta,

Scrie, râs plangând,

Cine stie unde,

Si in ce incinta,

El binecuvânta,

Românescul gând –

Nu se-aplauda-n joaca,

Nu se-aplauda-n sila,

Nu se-aplauda-n turma,

Nu se-aplauda-n tril,

In cenaclu, parca,

Intra in pupila,

Dorul de pe urma,

De a fi copil –

Dar Titanul scrie,

Inca-o poezie,

Poate inca-o carte,

Poate inca-un drum –

Responsabil este

Pentru vesnicie,

A calca pe moarte,

Pentru cei de-acum –

Sala se ridica, iarasi, in picioare,

Si asteapta, inca, nemiscat, un sol –

Dar pe scena lumii, nu e omul mare,

Si biroul vietii lui ramâne gol…

19 iulie 2011,

Jianu Liviu-Florian