Ies pe poarta Uzinei Viselor, si iau un taxi, spre centru. Să imi ridic prima de Pasti, de la bancomat.
Soferul îmi aruncă o privire cruntă, si să răstește la mine:
– Mai merge mult uzina asta?
– Incă mai merge.
– Am auzit că vor să plece si astia.
– Cine stie ce îl asteaptă ziua de mâine? Cine mai stie azi ce îl asteaptă clipa de astazi?
– Care va sa zica, pleaca! Triumfa soferul.
– Nu am zis ca pleaca! Am zis că, în general, nimeni nu stie ce va fi mâine. Continue reading “CURSA”
