„Descoperită” de cititorul pasionat încă, ci nu pătimaş, care sunt, din revistele românilor de pretutindeni, şi a câtorva din patrie, Vavila Popovici îmi (şi ne) confirmă o prezenţă minunată în Gândirea românească conexată la universal, a acelei inteligenţe sofianice şi sporitor creştineşti, active, energice, prin noul volum de eseuri, selectate din reviste din SUA (unde locuieşte) şi din România, Belgia, Canada…

Pe calea cumpănitoare, dintre practicianismul religios, noetic, şi raţiunea carteziană, la anii venerabilei vârste, opera d-sale se restituie – în mirabila seminţie de limbă românească, din care s-a născut, printr-o „înşiră-te mărgărite” ca o salbă de nepreţuite mărgele… Vavila Popovici este dintre cele mai autentice, prin chemare şi scrierile ei probative în acest sens, valori ale sufletului – cel – îngândurat (îndurat din Gând!) – care comunică, în noima veche a expresei, a Cuminecării. Continue reading “Mic poeseu despre Vavila POPOVICI” →