Isabela VASILIU-SCRABA: Mircea Vulcănescu în zdrăngănit de tinichele

Motto :

“Sustrasă vremii, binecuvântată/ E pomenirea omului curat./ Ea nu se veștejește niciodată./ Ba, dimpotivă, crește ne-ncetat”

(Pilde, 10,7 trad. E. Dorcescu)”.

 

Dintre multele tinichele prinse de cenzura comunistă scrierilor filozofice publicate în acea epocă de ocară, unele din ele mai zdrăngăne și azi. E suficient să răsfoim Dicționarul operelor filozofice românești coordonat de plagiatorul Ion Ianoși, fostul șef al cenzurii în momentul de maximă incisivitate a acesteia. După “sublimul” coperții pe care sunt menționate “111 lucrări fundamentale românești”, oricine ar putea crede că este vorba de o carte în care se promovează valorile filozofiei românești interzise până în 1990. Continue reading “Isabela VASILIU-SCRABA: Mircea Vulcănescu în zdrăngănit de tinichele”

MELIDONIUM – O revistă de cultură extraordinară, care apare în orașul Roman

MelidoniumȘi un om de cultură extraordinar, poeta EMILIA ŢUŢUIUANU, creatoarea revistei MELIDONIUM

După ce că trăim vremuri grele, din păcate noi le facem şi mai grele, de multe ori de nesuportat.  Datorită patologiilor psihologiei poporului român despre carte vorbim în cartea noastră „PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÎN”, la noi, la români, invidia a căpătat forme aberante. Este cunoscută  CEARTA DE LA VÂRFUL UNIUNII SCRIITORILOR, ceartă datorită în primul rând egoplasmului (patologie a psihologiei poporului român care ne face pe noi, indivizii umani, să ne credem mari, să ne dăm mari, să dorim să fim mari cu orice preţ, dar nu prin muncă) şi apoi Axiofagiei, patologie a psihologiei poporului român care ne face să ne invidiem, să ne marginalizăm să ne asasinăm valorile. Continue reading “MELIDONIUM – O revistă de cultură extraordinară, care apare în orașul Roman”

Vavila Popovici: GOLĂNIA

Ciuperci-otravitoareNimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se reorganiza,

decât a da frânele guvernului în mâinile parveniților.” – Nicolae Filimon

Am vorbit în trecut despre obrăznicie, despre tupeu, dar parcă am avut o jenă să vorbesc despre golănie și golani. Și aceasta din cauză că apelativul de „golan”, atribuit indivizilor cu un comportament stânjenitor pentru oamenii cu bun simț, avea în vremurile trecute o mare gravitate. Acum optica s-a schimbat, numărul unor astfel de indivizi, cu un astfel de comportament, a crescut simțitor. Continue reading “Vavila Popovici: GOLĂNIA”

PROFETISMUL EMINESCIAN

EminescuPROFETISMUL EMINESCIAN1

Orice epocă istorică a unui neam, caracterizată prin dualismul moral şi spiritual: a) criză abisală b) speranţă spre pretutindeni deschisă – a născut profeţi şi profeţii. A stimulat căutarea de identitate, individuală, dar mai ales naţională, pentru a se (re)întemeia lumea (sau o lume). Aşa a fost cazul românilor, după epoca fanariotă, aşa a fost după 1859 şi 1877, aşa a fost în epoca interbelică, apoi în cea postbelică.

Pentru că vremea noastră este un astfel de nod gordian al istoriei naţionale – se nasc profeţi şi se fac profeţii. Instinctiv, însă, ne retragem încrederea, spre izvoare mai sănătoase ale profeţiei, spre epoci proferice mai solemne şi mai salubre, în care profeţiile conţin un grad mai mare de profunzime a perspectivei istorice, sorţii şi menirii românilor. Eventual, o viziune mitică.

De aceea, admiţând premiza că Eminescu întrupează Logos-ul naţional, nu ar fi deloc lipsit de interes, gândim noi, să aflăm ce conţine profeţia Continue reading “PROFETISMUL EMINESCIAN”