Veni, vidi, vici

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

 Astfel as incepe mica mea aventura pe „pamantul fagaduintei”: punand cuvintele lui Caius Iulius Caesar ca titlu, asa cum acesta a facut o lapidara misiva Senatului dupa victoriile repurtate in Spania, Grecia, Asia.
Cum visul oricarui roman este acela de a vizita macar o data America, la fel cum musulmanii merg la Mecca, iata ca si eu am revenit in aceasta tara, nu cum o fac cei mai multi dintre artistii nostri (muzicanti, interpreti, actori) – cu alai si trambite, cu invitatii care mai de care mai „speciale” -, ci ca un om simplu, dar fara sa abandonez observatiile discrete ale psihologului dornic de cunoastere, de aprofundare a modului in care o parte din comunitatea romana isi duce traiul de zi cu zi in tara tuturor posibilitatilor, astfel incat informatiile sa le am direct de la sursa si nu distorsionate prin diverse canale mass-media sau de alta natura. Am fost interesat mai mult, in vizita mea, nu de constructiile somptuoase, nu de strazile curate, ci mai degraba de oamenii care au contribuit fiecare cu puterea lui de creatie la evolutia unui stat puternic.
Odata ajuns in SUA, cel pe care il cunoscusem doar prin intermediul corespondentei electronice, prin materialele pe care le trimiteam redactiei publicatiei sale – in persoana Domnului Octavian Curpas, redactorul revistei „Phoenix Mission”, un OM admirabil – m-a contactat si m-a pus in legatura cu o serie de persoane din Chicago, astfel incat sederea mea aici sa fie cat mai placuta si plina de evenimente deosebite, la care am si luat parte, unul dintre acestea fiind Romanian Heritage Festival desfasurat in perioada 18-19 septembrie 2010, un adevarat festival al tuturor romanilor, care s-a petrecut in localitatea Nieles, la cativa kilometri de Chicago, eveniment care mi-a prilejuit cunoasterea multor romani care traiesc de ani buni in America.
Cea care urma sa-mi fie ghid pe tot parcursul sederii mele aici a fost Doamna Adina Sas-Simoniak, o adevarata crestina (poeta) cu frica lui Dumnezeu, de a carei credinta am fost fascinat, precum si de fericirea afisata cu seninatate pe chipul ei si al celor cu care intram in contact. Cum se explica marile diferente care pot fi observate, de la un om la altul, in ceea ce priveste capacitatea de a fi fericit, erau primele intrebari pe care incepeam sa mi le pun odata cu integrarea mea in mijlocul comunitatii crestine din Chicago. Are vreo legatura cu predispozitiile innascute? Sau cu faptul ca traiesc intr-o tara unde grija zilei de maine nu este o povara, asa cum este in tara de origine? Sau evolutia lor in decursul vietii, in functie de evenimentele care survin?
Noi, psihologii, ne punem astfel de intrebari, la fel ca toata lumea, dar probabil putin mai des, pentru ca intalnirile cu pacientii reprezinta sursa unor istorii uimitoare despre raportul cu fericirea, ratate sau reusite. Fiecare dintre noi stie ca realizarea unor contacte cu interlocutori apartinand unei culturi diferite de cea din tara de unde vii, in lipsa unor mijloace potrivite de codare si decodare a informatiei transmise, poate fi un demers dificil de realizat.
Ceea ce a putut sta la baza unei comunicari reale si benefice de ambele parti a fost, dupa cum aveam sa constat destul de rapid, ca toti aveam aceeasi credinta in puterea suprema, acelasi crez in Divinitate. Cuvantul la ordinea zilei era un sincretism al bunului-simt, al respectului fata de semeni, al moralei crestine, ceea ce am putea numi buna dispozitie, una dintre manifestarile cele mai tangibile ale temperamentului, un fenomen discret, un fel de fundal, de peisaj, de plan indepartat al starilor noastre mentale. Daca americanii spun ca dispozitia vine de nicaieri „out of blue”, eu afirm ca, pentru comunitatea de romani, vine din cercul format in jurul Bisericilor Crestine si ca are o influenta profunda asupra privirii pe care o aruncam lumii si, prin urmare, asupra comportamentului nostru. Daca buna dispozitie a fost, la inceput, datorata antrenului de muzica acompaniata cu mancarea traditionala romaneasca din cadrul festivalului, ea a putut fi continuata si manifestata la Biserica Crestina Philadelphia si la Biserica Crestina Betania, unde i-am cunoscut pe pastorii Florin Cimpean si respectiv Luigi Mitoi, doua personalitati puternice si pline de har, care m-au integrat in randul comunitatii prin calduroasa primire facuta in cadrul predicilor de binecuvantare, predici ce au darul de a intari coeziunea comunitatii de romani in jurul bisericii. Aici, diverse categorii sociale: muncitori, intelectuali, profesori, doctori, avocati, artisti etc. impreuna cu familiile, participa intr-un numar surprinzator de mare la predici, lasand de o parte diferentele de cultura, de clasa sociala etc.
Cum vizita mea la cele doua biserici crestine s-a desfasurat pe parcursul festivalului, nu pot trece cu vederea pe cel care a fost organizatorul si sufletul acestui eveniment – pe Domnul Steven V. Bonica, cel care este directorul si redactorul ziarului „Romanian Tribune”. Insa, cum niciun eveniment nu poate fi mediatizat fara sprijinul mass-mediei, prezentarea programului a fost facuta de directorul postului de televiziune din Chicago RTN (Romanian Television Network), Domul Petru Amarei, al carui invitat special am fost in cadrul emisiunii sale „Fata in fata”. Suita de evenimente insa nu s-a oprit aici, pentru ca am avut ocazia sa vizitez scoala romaneasca „Logos” unde am intalnit profesori dedicati profesiei lor, printre care profesorul scriitor Daniel Chiu, cel care a pus bazele acestui lacas de cultura sub egida caruia elevi ai comunitatii romane pot sa urmeze cursurile in limba materna, elevi pe care am putut sa-i cunosc in cadrul unei ore de discutii libere, dornici de a sti cat mai multe si cerand mai ales informatii despre tara in care parintii celor mai multi dintre ei s-au nascut, elevi cu o inalta tinuta morala si crestina. Aici sunt deprinse obiceiurile bune, cu care, desi sunt greu de format, se poate trai usor, spre deosebire de deprinderile proaste care sunt usor de format, dar se traieste greu cu ele – iata concluzia pe care am desprins-o din aceste intalniri si m-a condus la ideea pe care o invatasem din copilarie, ca indiferent ce am fi sau ce am face, credinta in Autoritatea suprema este singura care da fundament existentei noastre. Din experienta psihoterapeutica, pot spune ca desi multi, initial, nu sunt „inzestrati” pentru o conduita crestina, dintre ei, multi au invatat in timp sa acceada la acest statut si au recuperat intarzierea in ceea ce priveste capacitatea lor de a fi buni crestini. De aceea un travaliu reusit asupra propriei personalitati (eforturi personale, terapie) urmareste intotdeauna acelasi lucru: sa ridice nivelul de baza al bunei dispozitii pe care afirmam la inceputul acestor randuri ca am descoperit-o in sanul comunitatii, insa trebuie sa fim constienti de faptul ca acest deziderat se construieste cu rabdare.
Daca as scoate in evidenta, insa, doar lucrurile frumoase, as fi acuzat de o analiza partinitoare in ceea ce priveste impresiile formate in scurta mea vizita la Chicago, de aceea voi spune si ca un lucru mai putin placut ce mi-a atras atentia este legat de modul in care, dintre sutele de mii de romani plecati de pe bancile scolii romanesti in „lumea noua”, nu s-a gasit o singura persoana, dintre cei realizati profesional si material, sa indrume pasii turistilor romani spre locuri ce poarta amprenta unor mari invatati romani care au dus faima tarii dincolo de granite, si ma refer aici la o mare personalitate de talie mondiala care a slujit la Universitatea din Chicago, Mircea Eliade, ale carui locuinta si loc de veci nu le gasesti, datorita nepasarii, atat a celor ce guverneaza tara, cat si a unora din diaspora care, prinsi in valtoarea vietii de dincolo de ocean, nu s-au preocupat sa realizeze, pentru indrumarea celor dornici de cunoastere, fie un ghid, fie o placa comemorativa la casa acestuia. Daca nimeni nu stie unde se afla aceste obiective, in urma cautarilor mele pentru a ajunge la aceste locuri, pot ajuta cu informatiile obtinute prin diverse mijloace: acesta a locuit in campusul universitar la numarul 5711 N Woodlawn ave si doarme somnul cel de veci pe aleea principala din cimitirul din campus „Oak Woods Cemetery” pe Main Entrance 1035 E67th Street, alaturi de marele fizician Enrico Fermi.
Cu toate acestea, vizita mea a fost una cat se poate de fructuoasa, prin faptul ca am vazut locuri noi si fascinante, am cunoscut oameni deosebiti, si cu siguranta ma voi intoarce, ori de cate ori voi avea posibilitatea, sa-i reintalnesc si impreuna sa consolidam comunitatea romaneasca, indiferent unde s-ar afla.
Dincolo de orice zgarie-nori, de opulenta prezenta la mai tot pasul, se afla aceasta comunitate de romani ce isi duce viata cu bune si mai putin bune, muncind cinstit si respectandu-si semenii, indiferent de nationalitate, dar care nu a uitat traditiile, ospitalitatea si bunul-simt stramosesc, incercand sa duca mai departe un spirit ce se inalta numai prin credinta.

IN LUPTA CU TIMPUL

*CETATEA LUI BUCUR*, literatura, arte, carte
Se stie  ca, omul nu se poate desavarsi singur prin propriile puteri. Iar scriitorul isi contureaza personalitatea nu numai prin educatie si talent,  ci si prin prezenta sa intr-un mediu prielnic. Poate ca la acest  lucru ar trebui sa contribuie si o revista de cultura. De literatura. Sa creeze un climat, sa asigure o anumita durata creatoare a literaturii unei perioade, fiindca Timpul e mereu *dusmanul vigilent si funest*, cum il numea Baudelaire.
De la acest deziderat  a pornit  si ideea  constituirii revistei *CETATEA  lui  BUCUR*, acum , in acest octombrie, 2010, numarand douazeci de aparitii. Colectivul redactional si-a propus de la inceput sa-i  promoveze pe tinerii scriitori, debutanti sau nu. In numarul din aceasta luna e in prim-plan  o colaboratoare a revistei, studenta   Laura Lucia Mihalca , poeta si pictorita deopotriva, prezentata intr-o cronica de Elisabeta Iosif . Debutul il fac poetii Ioana Mihaela Fraiu si Laurentiu  Lacomchin. Nu lipsesc recenziile, cronicile de carte semnate de Cristina stefan, Cristian Neagu, Melania Cuc, Cezarina Adamescu, Adrian Botez, Elena Buica. In acest numar de Octombrie ne-am propus  sa va transpunem in atmosfera  anotimpului  prin  poemele de toamna, semnate de Elisabeta Iosif, Valentina Becart, Valeriu Cercel, Cristina stefan, Ana Urma, Melania Cuc, Ionela Dobre. Iar proza poarta semnaturile Anei-Maria Balas si  Ioanei Stuparu. Nu lipsesc  eseurile, reportajele, insemnarile, portretele si un autoportret, jurnalele de scriitor, rubricile Reviste culturale prietene , Carti noi, Evenimentele lunii dar si informatii despre antologiile revistei Singur, despre Concursul Literar National Cetatea lui Bucur, Proiectul Ligii Scriitorilor Romani pentru audio – book.
Va invitam sa cititi revista de Literatura, Arte, Carte *Cetatea lui Bucur*. Ne-am   propus si ne-am dorit sa ne adresam cititorilor romani de pe pretutindeni. Deocamdata, sa-i ascultam sfatul poetului si filozofului Lucian Blaga: * In cele din urma nici o viziune nu e definitiva – si privirile omului sunt un patrafir sub care lucrurile totdeauna vor mai avea o taina de spovedit*.
Elisabeta IOSIF
Octombrie, 2010

Comitetul international de nominalizare pentru: OCTAVIAN CURPAS (Writer, Phoenix-Arizona, U.S.A.) la titlul de MEMBRU al: THE ACADEMY OF INTERNATIONAL INTERFERENCES „PAUL POLIDOR”/ Bucharest-Romania

THE FOUNDATION „PAUL POLIDOR” – BUCHAREST, ROMANIA
THE ACADEMY OF INTERNATIONAL INTERFERENCES „PAUL POLIDOR”
EMIS ASTAZI, 13 OCTOMBRIE 2010 – BUCURESTI, ROMANIA

1. Paul Polidor (Romania) – presedintele fundatiei si al academiei omonime,
Master in: „Romania in relatiile internationale”;
2. Simona Polidor (Romania) – consilierul gen. al fundatiei, membru al Acad. „Polidor”;
3. Mahir Garayev (Azerbadjan), presedintele Societatii de Prietenie dintre Azerbaidjan si Romania,  membru al Academiei „Polidor”;
4. Paula Romanescu (Romania), presedintele Sectiei de Studii Literare si Traduceri in cadrul Ligii de Cooperare Culturala si Stiintifica Romania-Franta, membru al Academiei „Polidor”;
5. Mihail Sinelnikov (Federatia Rusa), personalitate a liricii mondiale contemporane, membru al Academiei „Polidor”;
6. Traian T.Cosovei (Romania) – personalitate a literaturii romane contemporane, membru al Academiei „Polidor”;
7.George Roca (Australia) – scriitor, membru al Academiei „Polidor”;
8. Eugen Cristea (Romania) – Societar de Onoare al Teatrului National „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti, vedeta mass-media, membru al Academiei „Polidor”;
9.Mihai Cojocaru (Belgia) – antrenor de fotbal, membru al Academiei „Polidor”;
10.Ioan Iacob, „Las Vegas Romanian Journal”-S.U.A., membru al Acad. „Polidor”;
11.Florin-Silviu Ursulescu (Romania)-critic muzical, membru al Academiei „Polidor”;
12.Ion Olteteanu (Romania), muzician, membru al Academiei „Polidor”;
13.Ashraf Geybatov (Germania) / artist plastic de importanta mondiala, membru al Asociatiei Internationale a Artistilor UNESCO, Artist Emerit al Azerbaigeanului cu expozitii la O.N.U., UNESCO, VATICAN, membru al Acad.”Paul Polidor”
Nota*: The Academy of International Interferences „Paul Polidor” a fost infiintata in cadrul Fundatiei „Paul Polidor” la 19 august 2004; Primul membru al Academiei „Paul Polidor” a fost (la 12 octombrie 2004) Presedintele Republicii Azerbaigean, Excelenta Sa, domnul Ilham Aliev.
Nota**: De regula, pentru personalitatile in viata, acordarea DIPLOMEI-TITLU se va face in cadrul unei manifestari de interferente culturale in prezenta nominalizatului (in functie de regulamentul academiei, in Romania sau in strainatate).
Presedinte,
Paul Polidor

GOOGLE SI ERIC SCHMIDT BUNI DE PLATA

Un cetatean francez condamnat in 2010 la trei ani de inchisoare, cu suspendare, pentru curuptie de minori – decizie nedefinitiva, a inaintat recent plangere si a dat in judecata GOOGLE, dupa ce a constatat ca aplicatiile, Google Suggest si Associated Search, asociaza numele sau cu mai  multe calificative injurioase. Numele sau introdus pe cunoscutul motor de cautare sugera calificativele „violator” si „ satanist”.
Tribunalul a estimat ca Google si Eric Schmidt nu au dat dovada de buna credinta si au condamnat compania americana la plata a 5000 de euro sub titlu de cheltuieli de judecata.  La aceasta se mai adauga o suma destul de frumusica, ea acoperind despagubirile morale pentru cetateanul afectat de greselile companiei.
Reprezentantii tribunalului au spus: „ Fara indoiala ca asocierea numelui celui care a depus plangerea  cu anumite calificative sau cuvinte precum „viol”, „condamnat”, „satanist”, „inchisoare” si „violator” este impotriva intereselor sale, precum si ale internautilor care se conecteaza pe Google”.
Purtatorul de cuvant al Google,a declarat ca intentioneaza sa faca apel.
„Este important de precizat ca Google Suggest este o agregare a celor mai populare cautari, bazata pe  cautarile anterioare ale internautilor. Nu este Google cel care sugereaza acesti termeni” a declarat purtatorul de cuvant, explicand ca de cele mai multe ori termenii fac legatura cu site-uri de informatii.
Ca si in cazul altor companii mari implicate in procese internationale, sunt convinsa ca dupa recurs aceasta companie Google va castiga, pentru ca nu s-au auzit de prea multe  procese castigate de  persoanele care le dau in judecata.
Felicia Mircea

Mircea MONU: “Un roman celebru – Paradoxalul doctor Smarandache”

Paradoxalul Florentin Smarandache – dincolo de marginile stiintei!
Recent, a aparut la Editura Stiintifica Nord-Europeana din orasul Hanko, Finlanda, cel de-al patrulea volum al seriei „Articole colectate” al prof. univ. dr. Florentin Smarandache, de la Facultatea de Matematica si Stiinte a Universitatii „New Mexico” din orasul Gallup, statul New Mexico, SUA (cetatean romano-american, nascut in anul 1954 la Balcesti, Valcea, absolvent al Facultatii de Matematica din Craiova).
O carte de 800 de pagini
Este un tom masiv, de 800 de pagini, format A4, in limba engleza, intitulat „Multispace & Multistructure. Neutrosophic Transdisciplinarity (100 Collected Papers of Sciences) [“Multispatiu si multistructura. Transdiscipli-naritate neutrosofica (100 de articole stiintifice colectate)”]. Din cele 100 de articole, Florentin Smarandache este autor la 41, la 55 este coautor (cu colaboratori din diverse tari, cu care pastreaza legatura prin Internet: Romania, SUA, India, Indonezia, Franta, Australia, Spania, China), iar la 4 este traducator (din romana in engleza). Cele mai multe dintre aceste scrieri sunt din perioada 2000-2010, dar sunt cateva si din perioada 1980-2000.
Volumul publicat de editura finlandeza este unul eclectic, cuprinzand articole din diverse domenii ale stiintei, care ne dau o imagine asupra preocuparilor enciclopedice ale paradoxalului matematician valcean: astronomie, biologie, calcul numeric, chimie, programarea computerelor, economie, afaceri, politica, educatie, administratie, teoria jocurilor, geometrie, teoria grafurilor, fuziunea informatiilor, logica neutrosofica, multimi neutrosofice, geometrie neeuclidiana, teoria numerelor, paradoxuri, filozofia stiintei, psihologie, fizica cuantica, metode de cercetare stiintifica si statistica.
Transdisciplinaritatea neutrosofica
„A merge dincolo de marginile stiintei (la clasele de paradoxuri neutrosofice), nu in fictiune, ci in realitate, si a aplica metoda interdisciplinaritatii neutrosofice la studiu si cercetare, sa nu-ti fie rusine sa intrebi si sa cauti chiar lucruri elementare sau imposibile – asa a aparut Transdisciplinaritatea Neutrosofica, ea insemnand sa descoperi caracteristici comune la entitati neobisnuite, de exemplu, pentru o entitate vaga, imprecisa, fara limite clare, intersectia lui cu este diferita de multimea vida ( ? ? Ø), la fel si intersectia lui cu ( ? ? Ø), unde inseamna „nu este ”, iar inseamna „opusul lui ”. Exista Principiul Atractiei nu doar intre contrarii (ca in dialectica), ci si intre acestea si “neutrii” lor, , deoarece contribuie la Deplinatatea Cunoasterii. Neutrul lui , , inseamna nici , nici , ci se afla intre ele; este neutrosofic in . Dar putem avea si diferit de ( ? ), deoarece poate fi inzestrat simultan cu diferite structuri sau deoarece de la un anumit moment dat poate fi diferit de de la un alt moment.” – scrie autorul in mod lamuritor in prefata despre intelesul transdisciplinaritatii neutrosofice [„neutrosofia” este o generalizare a „dialecticii” (capitol al filozofiei, bazat pe existenta contrariilor), cuprinzand alaturi de „contrarii” si „neutrul”].
Primele trei volume ale acestei serii de culegeri de articole stiintifice au aparut dupa cum urmeaza: vol. I, 302 pagini, 1996, Bucuresti; vol. II, 200 de pagini, 1997, Chisinau; vol. III, 160 de pagini, 2000, Oradea.
Cei interesati, pot accesa varianta electronica a acestei culegeri pe site-ul universitatii newmexicane: www.gallup.unm.edu/~smarandache.
***
Paradox in poezia paradoxista:
Poezie romaneasca tradusa in ruseste in… SUA!

„Distihuri paradoxiste”, cunoscuta carte a valceano-americanului matematician si poet Florentin Smarandache, prof. univ. dr. la Facultatea de Stiinte a Universitatii „New Mexico” din Gallup, SUA, a fost tradusa recent in limba rusa de catre un poet rus stabilit in Statele Unite.
Aparuta in anul 1998, la Editura „Dorul” din Aaborg, Danemarca, cartea cu cele 601 de distihuri paradoxiste (gen literar creat de catre Florentin Smarandache, fondatorul Miscarii Paradoxiste, curent literar de avangarda care utilizeaza foarte mult paradoxurile) a fost tradus pana acum in limbile: sarbo-croata (in anul 2000), engleza (2006) si chineza (2008).
Traducatorul, ca si autorul, este un savant din domeniul stiintelor naturii si poet: ADOLF P. SVEDCIKOV, nascut la 11.05.1937 in orasul Sahti, regiunea Rostov, Rusia (pe atunci, URSS). In anul 1960 a absolvit Facultatea de Chimie a Universitatii de Stat din Moscova, in 1965 a devenit doctor in chimie fizica si din 1967 a fost cercetator stiintific la Institutul de Chimie Fizica al Academiei de Stiinte din Moscova. In 1997 s-a stabilit in Encino, statul California, SUA si a devenit seful Departamentului de Chimie al Pulsatron Technology Corporation din Los Angeles, statul California.
A publicat la Moscova doua carti de poezie, traduceri din engleza in rusa: „150 de sonete englezesti din sec. XVI-XIX” (1993) si „Sonete”, de William Shakespeare (1996).
In ultimii zece ani, i s-au publicat peste 300 de poezii in reviste literare din Anglia, SUA, Australia, Franta, Albania, Grecia, Romania, Spania, India, China, Coreea de Sud, Japonia, Taivan, Brazilia.
Este membru al Societatii Mondiale a Poetilor, al Asociatiei Internationale a Scriitorilor si Artistilor, al Asociatiei Literare a Scriitorilor Italo-Australieni, din partea carora a primit mai multe premii.
***
Trei carti paradoxiste smarandachiene traduse in ruseste!
In conformitate cu teza ca paradoxismul nu a fost inventat de Florentin Smarandache, ci preluat din viata cotidiana si din natura, trei carti paradoxiste ale valceano-americanului Florentin Smarandache, profesor universitar la Facultatea de Matematica si Stiinte a Universitatii „New Mexico” din orasul Gallup, statul New Mexico, SUA, dar si scriitor (poet, prozator, dramaturg) si corespondent special al ziarului nostru, au fost traduse in acest an in limba rusa de catre un rus doctor in chimie, dar si doctor in literatura, stabilit in SUA si tiparite la o editura din Finlanda – Editura Stiintifica Nord-Europeana, din orasul Hanko!
Amintim ca „Paradoxismul” este ultima miscare literara de avangarda din secolul trecut, creata in anii ’80, utilizand cu precadere paradoxuri, antiteze, antinomii, oximoroane, pornind de la principiul ca “Orice este posibil, chiar si imposibilul!”.
Prima carte, “Sotvorenie Novogo Celoveka” (Formarea Omului Nou), 56 de pagini, este o tragedie fantezista scrisa in Romania, in perioada august 1987-mai 1988, publicata pentru prima data in „Suplimentul de Literatura, Cultura si Educatie” al revistei „Dialog” nr. 69-72, octombrie 1989, din orasul Dietzenbach, Germania, in timp ce autorul se afla intr-un lagar de refugiati politici din Instanbul, Turcia (unde fugise, dintr-o excursie in Bulgaria, in toamna anului 1988). Actiunea se petrece intr-un sanatoriu, iar personajele (oameni normali: doctorul, asistentul, secretara, O bolnava, Bonifaciu; patru categorii de internati: Sluti – A, A’, Ciungu, Muthu, Romeo, Julieta, scenograful, Nebuni, Surdo-muti si Orbi) se metamorfozeaza dintr-o categorie in alta. Este, evident, o satira atroce a regimului dictatorial ceausist, dar si a oricarui sistem dictatorial. Piesa a aparut in volumul „MetaIstorie”, in limba romana, la Editura „Doris” Bucuresti, 1993, formand o trilogie cu piesele „O lume intoarsa pe dos” si „Patria de animale”. In 2004, acest volum a aparut in limba engleza, in SUA cu titlul „A Trilogy in pAradOXisM/Avant-Garde Political Dramas” (O trilogie paradoxista/Drame politice de avangarda), in care piesa in discutie se intitula „Moulding a New Man”, iar doctorul si asistentul au nume americane.
A doua carte, „Zakoni Florentina” (Legile lui Florentin), este o brosura de 20 de pagini, scrisa initial in limba engleza („Florentin’s Laws”, aparuta la Editura „Xiquan”, Phoenix-Chicago, SUA, 1990), care ia in raspar celebrele aforisme occidentale, numite „Legile lui Murphy” (care sunt pesimiste, de exemplu: „Daca ceva poate sa mearga prost, atunci chiar va merge prost!”) si „Legile lui Peter” (care sunt optimiste, de exemplu, „Daca ceva poate sa mearga prost, atunci schimba-l, repara-l!), si conform logicii neutrosofice, folosind a treia valoare logica, „incertul” (aforismul de mai sus devine Legea lui Florentin: „Daca ceva poate sa mearga prost, atunci paseaza-l altuia!”), ii confera si o nuanta umoristica.
Cartea cuprinde si niste Legi ale lui Florentin referitoare la interdisciplinaritate (de exemplu, Principiul Incertitudinii: („Cand nu e sigur, fii sigur. In plus, cand e sigur, nu fi sigur!”), precum si mai multe variatii ale Legii lui Florentin (de exemplu: Legea lui Florentin in Cercetare: „Pentru orice merge prost in cercetarea ta, da vina pe bibliografie!”). In stil caracteristic si altor carti paradoxiste ale autorului, brosura se incheie cu o chemare a cititorilor sa realizeze contributii proprii la Legile lui Florentin: enuntul trebuie sa aiba atribut pozitiv si negativ, in timp ce concluzia sa fie o gluma plina de umor. Contributiile pot fi trimise prin e-mail in vederea alcatuirii unui volum colectiv de asemenea „legi”.
Cea de-a treia carte, „Iskustvo laia” (Arta latratului) este o brosura de 18 pagini, scrisa initial in limba engleza de catre Florentin Smarandache si Victor Christianto, un colaborator din Indonezia („The Art of Wag. Awaken the Dog Inside”, adica „Arta de a da din coada. Interiorul treaz al cainelui” – aici este si un joc de cuvinte, pentru ca „wag” se traduce si prin glumet sau mucalit, aparuta la Editura „InfoLearnQuest” din orasul Ann Arbor, statul Michigan, SUA, in 2008). Folosind motivul cainelui, prieten credincios al omului, autorii emit panseuri si sfaturi pentru cititori, grupate pe patru capitole „La serviciu”, „In politica”, „Pe strada” si „La scoala”, de genul: „Avansarea ta in cariera este direct proportionala cu marimea cainelui tau”, „A latra sau a nu latra, aceasta-i intrebarea! – citat din «Cainelet»” (aluzie parodica la titlul piesei „Hamlet”, de Shakespeare), „Cainele nu este de ajuns, dar te ajuta in mod sigur!”, „Ora de chimie in laborator este mai usor de frecventat daca ceri cainelui tau sa sparga ceva din laborator. Atunci, oricine va avea un sentiment puternic de a nu mai intra inauntru!”. Cartulia se termina cu un apel al autorilor catre cititori de a contribui la realizarea unui volum colectiv „Arta de a da din coada”, procedand astfel: plecand de la expresii uzuale sau proverbe, ele se fac anormale substituind un cuvant prin cuvantul „caine” sau prin utilizarea lor in sens propriu, dand un inteles umoristic.
Traducatorul este poetul Alfred Svedcikov (foto), nascut in 1937 in URSS, absolvent al Facultatii de Chimie a Universitatii din Moscova, cercetator stiintific la Institutul de Chimie Fizica al Academiei de Stiinte din Moscova, acum seful Departamentului de Chimie al Pulsatron Technology Corporation din Los Angeles, statul California, SUA.
Mircea Monu
Monitorul de Valcea
Ramnicu Valcea, 2010

GEORGE ROCA „DE VORBA CU STELELE”

Ziarist cu har si talent, personalitate marcanta a mass-mediei romanesti, a presei si nu numai, de formatie filolog si om de teatru, cu pasiune pentru arta fotografica, poet si prozator, George Roca mi-a oferit bucuria participarii la lansarea volumului „De vorba cu stelele” in data de 26 mai 2010. Acest eveniment a avut loc la scurta vreme dupa lansarea volumului de poezii „Evadare din spatiul virtual” in 26 septembrie, 2009. Ambele volume au aparut la Editura Anamarol sub ingrijirea poetei si prozatoarei Rodica Elena Lupu. Lansarea a avut loc la Biblioteca Metropolitana din Bucuresti, fiind organizate de Revista „Romanian VIP”, Editura Anamarol si Liga Scriitorilor din Romania (reprezentata de catre doamna Elisabeta Iosif – presedinta a Filialei Bucuresti) si de Biblioteca Metropolitana Bucuresti, prin doamna Mihaela Sfarlea. Frumoasa sala in care s-au facut prezentarile a fost neincapatoare.
 
„De vorba cu stelele” este un interesant volum de interviuri cu personalitati romanesti din tara si din Europa, precum scriitorii Cristian Negureanu, Darie Ducan, Melania Cuc, Mariana Pop-Mion, fotbalistul Victor Paraschiv si artistul plastic Cornel Durgheu, ori din America, Mircea Badulescu, Ovidiu Creanga sau din Australia, cantareata Xonia (Loredana Sachelaru), Gheorghe Dragan, ca sa enumar doar cativa din cei 24 de intervievati.

Volumul „De vorba cu stelele” e o continuare a activitatii sale de publicist, acum  redactor sef la revista „Romanian VIP” din Dallas – Texas, aceea de a descoperi romani pierduti in negura strainatatii, de a se apleaca asupra procesului de emigrare si transformarile psiho-sociale prin care trec acestia, dar si pentru a le inlesni cunoasterea, pentru a le oferi sansa de a se afirma, sau pentru a stabili o punte de legatura intre ei si cei de acasa. Din aceasta stradanie se desprinde bine ideea ca autorul cunoaste gustul strainatatii si dorul de tara, caci vremurile l-au impins sa isi duca traiul in indepartata Australie.
 
Articolele sale sunt raspandite in nenumarate reviste de limba romana on-line sau tiparite pe hartie, aflate prin toate colturile lumii. E o munca uriasa pe care o face fara ragaz, manat doar de dragostea neconditionata pentru romani, din arzatoarea dorinta de a salva si a face cunoscuta cultura si limba noastra, ca o adevarata contrapondere fata de cei care vor sa sfarseasca neamul nostru. El ne spune cu convingerea unui mare roman: „Oriunde ne-am afla pe planeta Pamant, suntem intr-o oarecare masura raspunzatori de promovarea, conservarea si salvarea limbii romane.”

Rasfoind aceasta carte, te lasi sedus de modul lejer cu care se misca prin viata si personalitatea complexa a persoanelor intervievate, te cucereste prin finetea observatiilor, inteligenta si subtilitatea intrebarilor. Ca si in intreaga sa activitate de jurnalist cultural, te trimite cu gandul la arta cu care stie sa se retraga din fata persoanelor dificile, a celor depasiti de situatie, ingusti la minte, incarcati de rautati, invidii si stapaniti de dorinta razbunarii neinduplecate importiva rivalilor. El stie sa puna in lumina spiritualitatea romaneasca, intamplarile vietii, efortul la adaptare, dorul de tara, problemele vietii de emigrant. „N-as vrea sa mor pana inainte de a vedea Basarabia alipita la patria Mama – Romania” spune la pagina 46, ca un adanc oftat, scriitorul aproape nonagenar, Ovidiu Creanga, roman nascut in Basarabia si traitor in Toronto-Canada.  Si in aceasta carte George Roca ne reuneste visele si principiile noastre fundamentale, iar strainii au inlesnirea de a cunoaste mai multe despre poporul si tara noastra. Cu caldura si pricepere scoate in evidenta multe din valorile perene ale poporului nostru pe care le face cunoscute si peste hotare. A trezit in mine ecouri deosebite descrierea orasului Oradea din anii `50 ai secolului trecut, (pag. 186), oras care mi-a marcat anii tineretii, descriere facuta de promotorul, mentorul si managerul Facultatii de Arte Vizuale din Oradea, Dr. Cornel Durgheu. Cu cateva trasaturi de condei a pus in lumina valori si frumuseti acum apuse si despre care tinerii de astazi abia daca au aflat cate ceva:  „…ne-am intersectat pasii, pe vremea adolescentei, pe strazile acoperite cu sticla ale orasului Oradea – pasajul Vulturul Negru sau soasu cum ii ziceau localnicii – sau pe renumitul si aristocratul Corso, strada principala a urbei, pe acolo pe unde, de cum se lasau umbrele serii, lumea buna, si nu numai, iesea la promenada… Lume relaxata si nobila, pregatindu-se pe la orele 20:00 sa descinda elegant intr-unul din somptuoasele restaurante oradene Transilvania, Szedosz, sau la minunatele gradini de vara Crisul Repede, Pescarus, sau chiar sus pe deal la Ciuperca, locuri unde nu prea aveai acces daca nu erai tras la patru ace, cravata, papion, sau lavaliera. Era vremea cand jocurile de tot felul: billiard, rummy, poker, etc, traditionale perioadei interbelice, faceau noptile orasului Oradea sa aminteasca  de ambientalul parizian, barcelonian sau napolitan.”

Cu discretie si modestie iesite din comun, George Roca inspira incredere, confort sufletesc creatorilor romani de pretutindeni, care traiesc si simt romaneste, indiferent de varsta, studii, numarul de carti publicate. E remarcabila caldura cu care s-a aplecat asupra multor suferinte ale romanilor, a sprijinit scriitori incepatori sau pe cei care nu aveau cum sa-si faca cunoscute scrierile lor. Munca sa se aseamana cu cea a culegatorilor de folclor pentru ca a tezaurizat scrierile multor autori romani din tara si de pretutindeni care ar fi putut ramane total necunoscuti. Sfera preocuparilor lui este mai larga, ii are in obiectiv nu numai pe scriitori, ci si pe creatorii picturii, sculpturii, dansului, chiar si ai jurnalismului.
 
Simpaticul om de cultura, jovial, cald si prietenos, inteligent, George Roca, cu figura sa luminoasa, senina, cu firea pasionala, fara orgolii, cu inclinatii ludice, a reusit sa stabileasca o comunicare amicala cu toti cei care l-au cunoscut, asa cum s-a intamplat si cu mine.

In randul „Stelelor” prezentate in volum, un loc deosebit il are „Steaua” sa proprie, ca o adevarata „Stea intre Stele”. Valoarea sa este frumos si viu conturata in randurile cu care se deschide volumul cu titlul „Profil de personalitate creatoare” semnat de scriitoarea Carmen Catunescu, membra a Uniunii Scriitorilor. George Roca este prezentat ca „un individ vulcanic, intempestiv, jovial, simpatic, superprietenos”… „un artist profund (cu studii aferente), cu calitati actoricesti, dar si de regizor, si de scenarist, proteic, plin de posibilitati, poznas, gata oricand sa interpreteze un rol, sa-si valorifice pasiunile, inclinatia spre ludic…” Despre prodigioasa sa munca ne spune: „Numai daca vom enumera o parte din periodicele la care a colaborat (nenumarate!) ori a participat efectiv la realizarea lor facand parte din colegiul de redactie: „Arcada” (Bucuresti); „Unu” (Oradea); „Provincia Corvina” (Hunedoara); „Familia Romana” (Oradea-Baia Mare); „Agero” (Stuttgart); „Romanul Australian” (Melbourne); „Jurnal Olimpic”, „Spirit romanesc” si „Viata Parohiala” (Sydney); “Romanian VIP” (Dallas); “Miorita” (Sacramento), etc, ne vom intreba cand a avut, are, va avea timp sa le cuprinda pe toate… (pag. 5-6).

Asa l-am cunoscut si eu, la inceput prin intermediul internetului, publicandu-mi scrierile fara sa ma cunoasca, iar apoi a venit o neasteptata bucurie pentru mine, ocazia de a-l cunoaste personal la lansarea acestui volum. Il consider un fericit prilej in care mi s-au intarit convingerile despre trasaturile lui de caracter si am descoperit alte valori nobile  care-mi amintesc de oamenii din mijlocul carora s-a inaltat, bihorenii tineretelor mele fragede. Ne-am despartit luand cu mine lumina albastra a ochilor care raspandesc in jur calda intelegere umana. Ma simt onorata si norocoasa ca am avut prilejul sa-l cunosc si mai ales pentru ca ma considera si pe mine o apropiata ca pe toti cei carora le-a dedicat pasionata sa munca.

Elena BUICA
Toronto, Canada
septembrie 2010

„Prin muzica, omul poate fi inaltat spiritual sau coborat” – Interviu cu Amalia Cimpean, din Arizona, interpreta de muzica crestina

Amalia Mihaela Cimpean, interpreta de muzica crestina, a ajuns in Arizona in iarna lui 2005, cand sarbatoarea Craciunului batea la usa. La scurt timp, mai precis pe 22 Ianuarie 2006, aceasta se casatoreste cu Calin R. Cimpean, la biserica penticostala Happy Valley. Lansarea primului album de muzica, “Fii cu mine pas cu pas”, al interpretei Amalia Cimpean, se datoreaza intr-o mare masura, ajutorului acordat de sotul ei, Calin, despre care solista spune ca este o binecuvantare de la Dumnezeu. Incurajarea si sprijinului lui au sustinut-o pe  Amalia in pregatirea si editarea albumului. Amalia si Calin au doi fii, Andrew Joseph (3 ani) si Nathaniel (10 luni), pentru care isi doresc in primul rand, sa ramana langa Dumnezeu si sa Ii slujeasca. Amalia Mihaela Cimpean s-a nascut pe 29 octombire 1985, la Valenii de Munte, Prahova. Interpreta provine dintr-o familie numeroasa si spune ca parintii au fost cei care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru ca ea si cei cinci frati si surori pe care ii are, sa ajunga sa isi vada visele devenite realitate. Ei si-au incurajat, si-au spirijinit financiar copii, chiar daca lucrul acesta a insemnat sacrificii serioase. Amalia locuieste in prezent in Surprise, Arizona si afirma despre sine ca este, pe langa interpreta de muzica crestina, studenta si full-time mama.

“Fii cu mine Pas cu Pas”
– Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru muzica crestina?
– Dorinta de a canta s-a nascut in inima mea la varsta de 5 ani. Pot spune ca mama mea si matusa mea, Any Mehedinti, sunt cele ce au descoperit talantul meu. Ele au fost cele care m-au invatat prima mea cantare – „Biblia ma-nvata” – si de atunci incolo am laudat mereu pe Domnul prin cantare.
-Este “Fii cu mine Pas cu Pas” primul tau album muzical?
– Da, “Fii cu mine Pas cu Pas” este debutul meu muzical.
– Stiu ca anul trecut ai fost in vizita in Romania, ocazie cu care ai si lansat “Fii cu mine pas cu pas”. Cum s-a nascut acest album?
– Dorinta de a lansa un album cu muzica crestina s-a nascut in inima mea dupa ce eu si surorile mele am inceput sa cantam in duet in biserica, in urma cu zece ani. Totusi, acum doi ani, in urma rugaciunilor si la indemnul si incurajarea sotului, parintilor, fratilor si surorilor crestine din multe biserici de aici si din Romania, si nu in ultimul rand, la incurajarea prietenei mele, Romelia Radu, interpreta de muzica crestina, am inceput colaborarea cu Vali Mocanu. El este compozitor de muzica crestina si organist al unor formatii si interpreti ca Ruben Filote, Romelia Radu, grupul Saron, grupul Eliezer si chiar grupul Speranta, anumite melodii.
Un vis indeplinit
– Te rugam sa ne spui in cateva cuvinte ce inseamna pentru tine “Fii cu mine pas cu pas”?
– Pentru mine, albumul „Fii cu mine pas cu pas” este un vis indeplinit, o dorinta indeplinita pe care Dumnezeu a pus-o in inima mea de multi ani. Prin acest album am vrut si vreau sa aduc oamenii mai aproape de Dumnezeu, sa le ating inimile, sa ii incurajez, sa ii imbarbatez si sa le aduc aminte ca sus in cer avem un Tata care ne iubeste si ne-asteapta.
– Cine sunt colaboratorii tai la albumul “Fii cu mine pas cu pas?”
– Colaboratorii albumului ‘’Fii cu mine pas cu pas’’ sunt Vali Mocanu (compozitor si organist), Calin Cimpean (interpret voci aditionale), Samuel Buduleanu (interpret voci aditionale), Ema Mocanu (interpreta voci aditionale), Studio Targoviste (mixaj si procesare) si Studio Speranta (timbru si multiplicare).
– De ce acest titlu?
– Am ales titlul « Fii cu mine pas cu pas », pentru ca doresc ca Dumnezeu sa fie cu mine in orice clipa a vietii mele pe acest pamant. In acelasi timp, pot spune ca piesa numarul cinci, « Fii cu mine pas cu pas », are o insemnatate aparte pentru mine si de aceea i-am ales titlul ca sa caracterizeze albumul meu.
O muzica inaltatoare

– Cum ai defini stilul care caracterizeaza primul tau album de muzica crestina?
– Am dorit ca acest album sa cuprinda cat mai multe categorii de oameni, de aceea stilul de muzica prezentat este divers. Nu pot defini un stil anume.
– Ai si compozitii proprii? (muzica, text)
– Prefer a fi mai mult interpret decat compozitor, de aceea pe albumul meu muzical am introdus doar o singura melodie compusa de mine, muzica si versuri – Deschide-ti inima.
– De ce ai ales muzica crestina si nu un alt gen muzical?
– Nu mi-as imagina vreodata ca as putea canta un altfel de gen muzical decat cel crestin. Dumnezeu m-a inzestrat cu acest talant si vreau sa-l pun in negot pentru lucrarea Lui.

– Prin ce se deosebeste muzica crestina de celelalte genuri muzicale?
– Pentru mine, muzica crestina este muzica ce imi sensibilizeaza inima si ma aduce mai aproape de Dumnezeu. Prin muzica, omul poate fi inaltat spiritual sau coborat. Muzica crestina este o muzica inaltatoare care incurajeza descurajatii si le da speranta celor pierduti.
Un mesaj special
– Canti si in engleza? Intentionezi sa scoti pe viitor si un album in engleza?
– Obisnuiesc sa cant si in engleza, dar prefer sunetele muzicii romanesti pentru ca nu o aud la orice pas si in acelasi timp imi aduce aminte de patria mama, Romania. In legatura cu a doua intrebare, raspunsul meu este da, as dori pe viitor sa public un album in care sa introduc cateva piese in limba engleza, pe langa cele in limba romana.
– Ce simti atunci cand interpretezi o melodie crestina?
– Am o bucurie enorma cand stiu ca pot sa  laud numele Domnului prin vocea pe care El mi-a daruit-o.
– Care este mesajul pe care il transmiti celor care te asculta?
– Fiecare melodie pe care am ales-o pe album are un mesaj special si este indreptata spre toate categoriile de oameni (tineri, varstnici, mantuiti, nemantuiti, descurajati, incercati, asteptatori ai venirii Domnului, doritori de umplerea cu Duhul Sfant, etc).
O impletire de genuri muzicale

– Cum ai defini muzica crestina contemporana?
– Muzica crestina contemporana este o impletire de genuri muzicale care aduce inovatii repertorului crestin muzical in fecare zi.
– Cine sunt cantaretii tai de muzica crestina preferati, atat romani cat si americani?
– Pot spune ca am multi cantareti crestini preferati, dintre acestia amintesc grupul Speranta, grupul Ierusalim, Ramona si Catalin Lup, Simina si Gabriela, Marius Livanu (cantareti romani), Selah, Third day, Mathew West, Michael W. Smith, Jaci Velasquez (cantareti americani) si multi altii.
Bachelor in Business Adminstration
– In prezent, impreuna cu sotul tau, esti studenta in ultimul an in programul de Bachelor la Universitatea din Phoenix, specializarea Business Administration – tu, Business Management – sotul tau. Anul acesta in septembrie iti vei lua licenta in “Business Administration” tu, „Business Management”, sotul?
– Da, anul acesta in septembrie voi lua diploma de Bachelor in Business Adminstration eu, iar sotul in Business Management”.
– Ce intentionezi sa faci dupa terminarea studiilor? Ai in perspectiva un anumit job sau vrei sa-ti deschizi un business? Dar sotul tau?
– Dupa terminarea studiilor, am in perspectiva dorinta de a incepe a lucra ca si Academic Councelor la Universitatea din Phoenix. In acelasi timp, doresc sa continui studiile de master in Business Administration. Oricum,  eu astept sa mai creasca cei mici, ei fiind mai importanti decat profesia mea.
– Pe de alta parte, Calin insa, dupa terminarea studiilor, are in vedere pozitia de Postal Inspector, in prezent lucrand ca si supervisor la United States Postal Service (USPS).
„Arizona, un fel de Californie”
– Ce anume gasesti atractiv aici in Arizona?
– Cred ca pentru noi, romanii, cel mai atractiv lucru pe care il gasim in acest stat este clima superba din timpul iernii si al primaverii. Arizona este asezata strategic, daca dorim zapada, mergem la Flagstaff (3 ore de noi), iar daca dorim „Marea Neagra”, mergem la ocean, in California (5 ore de noi). Pe deasupra, in ultimii ani, s-au facut atat de multe constructii si s-au plantat atat de multi palmieri, ca nici nu iti mai dai seama ca locuiesti in desert. Arizona a devenit un fel de Californie mai uscata…
– Tii legatura cu comunitatea romana din Surprise? Cum ai caracteriza aceasta comunitate?
– In general, tinem legatura cu romanii din Surprise, Arizona, dar si din celelate zone ale Phoenix-ului. Obisnuim sa ne bucuram impreuna la seri de rugaciuni romanii punandu-si casele la dispozitie pentru a avea partasie cu cei din neamul lor. In acelasi timp, ne bucuram impreuna la bisericile din zona Phoenix-ului si uneori la un lunch dupa programul de dimineata. Poate, pe viitor, vom organiza evanghelizari si concerte in oraselul Surprise, pentru ca si ceilati romani ce nu Il cunosc pe Dumnezeu sa isi predea viata in mana Lui.
– Cat de usor ai reusit sa te adaptezi la cultura americana?
– La inceput mi-a fost foarte greu sa ma adaptez, dar Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sotul meu care m-a ajutat foarte mult la aceasta. Si in acelasi timp Ii multumesc Lui, ca a ingaduit ca parintii mei si cea mai mica surioara sa participe la nunta mea si sa stea aici, timp de trei luni. Si nu in ultimul rand, multumesc Domnului ca m-a ajutat sa invat limba engelza inca din clasele primare. In acest fel, tranzitia a fost mai usoara.
„Imi place gastronomia”
– Am inteles ca iti place sa calatoresti. Ce state ai vizitat si care dintre ele ti-a placut cel mai mult?
– Da, imi place sa calatoresc. Statele pe care le-am vizitat sunt California, Texas si Portland. Pot spune ca toate mi-au placut, fiecare au ceva deosebit. In California mi-au placut oceanul si numeroasele activitati pe care le poti face acolo, in Texas mi-au placut constructia caselor moderne si istoria acestui stat, iar in Portland m-au incantat clima din perioada de vara si tendinta acestui stat de a semana foarte mult cu relieful Romaniei.
– Cum iti petreci timpul liber?
– Momentan, scoala si copilasii imi ocupa tot timpul. Totusi, in putinul meu timp liber ma bucur sa am oportunitatea de a ma implica intr-unul din grupurile de inchinare de la biserica Happy Valley.
– Ce hobby-uri ai?
– Pe langa hobby-ul de a canta si de a calatori, imi place gastronomia.
– Ce mesaj ai dori sa le transmiti cititorilor nostri?
– Mesajul meu pentru cititori este sa priveasca in jurul lor, la natura, la flori si chiar la fiinta lor si sa creada ca avem un Dumnezeu mare, care tine in mana Lui ziua si noaptea, pamantul si cerul, viata ta si viata mea. El doreste sa ne inchinam Lui cu reverenta si sa Il slavim pe El cu darurile pe care ni le-a dat.

Octavian Curpas
Surprise, Arizona

CE SE-NTAMPLA, OARE, CU ROMANIA…?!-sau: despre pacate din mass-media romaneasca… –

…Privesc la televizor (Antena 3, ProTV si TVR 1), azi, 22 septembrie 2010: imagini cu grevisti, chipuri si glasuri care stiu (probabil s-au facut ceva repetitii, in culise…) cum trebuie sa „se prinda” de sticla…

…Dar nu cine stie ce revolta, dar nicicum clocotul unei razmerite, cum s-ar cuveni (…si cum doar 200 de infirmieri si asistente au stiut face, la Spitalul de Urgente, din Braila, dandu-i peste cap, vitejeste, pe „dulaii” cei grasi ai Puterii Celei Ticaloase!!! – probabil ca, pentru restul de 21 milioane si ceva de romani, din tara si de aiurea, DEMNITATEA, ONOAREA, LIBERTATEA DUMNEZEIASCA – N-OR MAI FI FIIND …”URGENTE”!!! ), intr-o Romanie tot mai dominata de foame, intuneric si absurd… – nu-nu: doar „antisepticismul” sindical, bine organizat „pe voci”… – bun de vodevil, dar nu de insanatosirea Tarii si Neamului…

Nu-i mai mangaiati cu flori, pe jefuitorii de GRADINA!!! Si Romania este Gradina Maicii Domnului, data spre jaf si spurcare, de catre niste iude nemernice de la „carma” ei (dar si de nesimtirea/non-reactiunea noastra!) , oricui e mai obraznic, mai criminal si …”mai iute de mana”!!!

…Ce se intampla, Romanie, cu Tine?! Cat mai suporti acest tembelism „generalizato-globalizat”?!
…Pe 15 septembrie 2010, in plin Parlamant al Romaniei (noroc, totusi, de cativa profesionisti onesti, de la Antena 3 si Realitatea TV…!) s-a produs cea mai nerusinata, daca nu si cea mai mare frauda nationala, cu implicatii vitale, pentru Neamul Romanesc: cand sa se voteze criminala Lege a pensiilor, ne-doamna Roberta Anastase, obraznicatura de presedinta a Camerei Deputatilor (spurcata progenitura basesciana, deh!), a numarat oamenii din sala, precum Pristanda, steagurile (…”Roberta” cea Nesimtita ajungea, mereu, de la 76 de „prezente”-  fie la 260, fie doar la…160!!!):
„- PRISTANDA: Apoi sa le numaram, coane Fanica; sa le numaram: doua la prefectura… – TIPATESCU: Doua… – PRISTANDA: Doua pe piata lui 11 Fevruarie…- TIPATESCU: Patru… – PRISTANDA (cautand in gand): Doua la primarie… – TIPATESCU: Sase… – PRISTANDA (acelasi joc): Unul la scoala de baieti… – TIPATESCU: Sapte… – PRISTANDA: Unul… la scoala de fete… – TIPATESCU: Opt… – PRISTANDA: Unul la spital… – TIPATESCU: Noua… – PRISTANDA: Doua… la catrindala, la Sf. Niculae… – TIPATESCU: Unsprezece.- PRISTANDA: Doua la prefectura… paispce…- TIPATESCU (razand): Le-ai mai numarat pe ale de la prefectura. – PRISTANDA: Nu, coane Fanica, sa traiti! (continua repede, pe nerasuflate) Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci… – TIPATESCU (razand): Le-ai mai numarat o data pe toate astea si aduni rau… – PRISTANDA: Doamne pazeste, coane Fanica, sa traiti, patruzeci si patru, in cap… patruzeci si patru… Cum zic, unul-doua, poate vantul… ori cine stie…”
…Da, Tipatescu rade (ii da mana: “mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica, coana Joitica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache” – adica, ai poporului!) – …”vantul” (?!) cel parsiv…bate, si ia nu doar steagurile (si moneda, si Imnul Cel Sfant Romanesc…pentru ca aflaram ca in judetele Ardealului Romanesc –  Harghita, Covasna, Mures – nu se mai canta decat…IMNUL SECUIESC!!!), ci vietile celor ce sunt acum pensionari, precum si ale celor ce vor mai apuca sa fie (limita de varsta, EGAL, pentru femei si barbati, 65 de ani…deocamdata!: poate ca nu va dura mult pana se va legiui: “munca silnica PE VIATA!”), in viitorul numai Dumnezeu stie cat de lung…
SUTE DE MILIOANE DE ASASINATI POTENTIALI, INTR-O SINGURA SEARA –  PRINTR-O GURA SPURCATA DE MINCIUNA SI  PRIN 76 DE MAINI RIDICATE STRAMB…, STRAMBATE DE SEMNUL LUI CAIN!
…Pe 12 septembrie, tot la televizor, pe Realitatea TV – dis-de dimineata, o stire (pe care, apoi, la urmatoarele buletine de stiri, n-a mai dat-o nimeni…dar nici Realitatea TV n-a repetat-o! … – pe principiul: “Cine prinde, bine, cine nu, sa moara prost!”): “Mii de familii de romani din Ardeal isi dau copiii la scoala IN UNGARIA (s.n.), pentru ca, acolo, in scolile din Ungaria, exista piscine, lift si …biblioteci”. Sec!
…Am scuturat, buimac, din cap – …ma trezisem, sau, inca, visam?! : deci, romanii isi dau copiii la scoala in Ungaria, pentru piscina si pentru lift…ca bibliotecile, doar nu credeti ca ar contine carti in romaneste, despre romani si despre adevarurile cele romanesti si despre drepturile lor si despre flagrantele nedreptati, care li se fac, de catre  “vecini”, de o mie de ani incoace (SI N-AU INCETAT!!!)…Adica, romanii au ajuns sa inteleaga prin SCOALA, nu locul unde se dezleaga (sau: ar trebui sa se dezlege, daca n-ar fi, multe dintre  cadrele didactice – fie “iepuroase” intru…curaj, fie slab pregatite!) tainele Neamului si lumii, nu locul unde se vorbeste despre si se face plutire a Sfantului Duh, a Dumnezeului Neamului… – ci: UN LOC CU PISCINA SI LIFT …parca ii si vad pe “liftologii” aia de copii cum grohaie de grasime, ca nu se-ndura nici niste parlite de scari sa urce…o liota de handicapati locomotori …”handicapati” de BUNA-VOIE!!!…si, apoi, incercand sa-si mai reduca stratul de slanini rancede, azvarlindu-se in piscina…PTIU!

…Deci, faptul ca trec intr-o zona de religie ALTA DECAT A NEAMULUI LOR STRAMOSESC (maghiarii sunt fie de rit romano-catolic, fie protestanti – calvini sau lutherani…sau neo-protestanti, cu duiumul! – nicidecum ORTODOCSI!), nu-i deranjeaza ABSOLUT DELOC!  – NICI PE PARINTI, DAR NICI PE ZIARISTI!…

…Cand e sa arate/anunte tarfe “celebre” ori hoti, mardeiasi ori manelisti, care de care mai… “celebri”, dar…gasiti ”nevinovati” si grozav de…”talentati”, fiecare in “profesia” lui! – asa-zisii “ZIARISTI”, dintre care, unii/unele, uneori, nu se prea deosebesc de…”persoanele celebre” promovate… – reiau stirea si imaginea, ambele plictisitoare, tembelizatoare si scabroase –  DE SUTE SI MII DE ORI, pe toate canalele “valide”!!! – dar, cand e sa dea o stire de maxima gravitate pentru Neamul Romanesc, decazut in/la stadiul de nauca “populatie” mancurtizata, a bietei Romanii – N-O REPETA, CU GLAS DE ARAMA!!!

…PARINTILOR DE COPII ROMANI SI ZIARISTILOR, care ziaristi ar trebui sa fie “dulaii stanei” ( ziaristi zisi “romani” – dar, multi, RUSINANDU-SE CA SUNT ROMANI!) – nu le produce insomnii ori frisoane nici faptul ca MULTI DINTRE PRUNCII NEAMULUI ROMANESC vor invata (daca vor invata ceva pe-acolo…) toate calomniile si falsurile/minciunile, despre Istoria Neamului Romanesc si despre Geografia Romaniei (ca, doar, noi am vazut, cu ochii nostri,  nu doar harta Ardealului din 1940, de dupa Diktat, ci si o harta recenta, de prin 2000, care arata ca, de la Marasesti la Iasi, NU ESTE ROMANIA, CI “TARA CEANGAILOR”!!!  – adica, pe de o parte, ce mai scapasera eroii nostri de pe linia Marasesti-Marasti-Oituz, din trupul sfartecat al Romaniei, in 1917, maghiarii ne luau, acum, prin “scormonirea/instigarea” perfida a nefericitilor de ceangai…pe de alta parte, era clar, prin harta asta, ca se duce o munca “ideologica” de zi cu zi si de ceas cu ceas, pentru indoctrinarea ceangailor ca sunt nu doar catolici –  asta si sunt, acum! – ci ca ar fi…MAGHIARI!!! – …pe la Cleja si Ploscuteni, cand au intrat agentii maghiari, duminica, in Sfanta Biserica plina, cu “sfintele taine” ale maghiarizarii, au fost luati cu pietre, de catre ceangaii de pe-acolo… – DAR MASS-MEDIA A INTORS SPATELE, N-AUDE, N-A VEDE, N-A GREUL PAMANTULUI…!!!).

PARINTILOR DE COPII ROMANI SI ZIARISTILOR nu le pasa, deci, de stirea ca ROMANI SUNT PREGATITI, METICULOS, SISTEMATIC SI TEMEINIC, SA DEVINA DUSMANII ROMANILOR! –adica, dusmanii Neamului care i-a nascut, si ai limbii care i-a crescut  si ai credintei care i-a daruit Lui Hristos-Mantuitorul!!!

PARINTILOR DE COPII ROMANI SI ZIARISTILOR “ROMANI” putin le pasa ca mii si mii de prunci romani se ridica impotriva Dumnezeului Neamului lor, si-l scuipa pe acest Dumnezeu al Luminii, cu sictir il scuipa, dintre niste buze devenite baloase, de atata nesimtire/tampenie/paralizie cerebrala!!!

…Deci, mass-media romaneasca (in majoritatea ei!) nu se sinchiseste de nimic din ce-i CU ADEVARAT GRAV!!! (“treaba ei” au devenit  balciurile demente si cretine, precum si manipularile… – atat de usor de izbutit, cu un popor care a renuntat si la informatie, si la reactie, ba, treptat, si la Credinta!). Si nu mai cere, dupa cum i s-a indicat, prin milioane de indicatoare si semne ale perversei “comunicari mass media”, decat…CIRC FARA PAINE!!!

…Putine sunt/au mai ramas si ziarele (“de hartie” sau online) carora le pasa si sangereaza de mila fata de Neamul lor Romanesc – fara fariseism ori  demagogie – ci din autentic si vital-reactiv patriotism!

….Zice (DACA il zice vreodata!) ziaristul/postul TV (sau radio) o SINGURA data, pe furis (…si cat de prost il zic! – si cat inmarmuritor analfabetism se afla “inglobat”, in formularea si comunicarea stirilor – primejduind, astfel, gandirea si Duhul a milioane si milioane de romani, de pretutindeni!!!!) , un adevar… – si-apoi: “Doar n-o sa tocam de doua ori, pentru o baba surda!”

BA, SA TOCATI, SA TOCATI, STIMABILILOR SI…VENERABILILOR DIN PRESA! – daca sunteti romani si nu cumva au dreptate cei ce afirma ca, in toata lumea, presa este aservita Ocultei Mondiale (iar in Romania, cel putin o treime dintre oamenii din redactii sunt agenti infiltrati!!! – numai Dumnezeu si Oculta stiu din ce/cate  tari sunt acele “servicii” care-i infiltreza!). Da, sa tocati aceste adevaruri (daca vreti sa nu credem zvonurile, deloc favorabile voua!) –  nu doar de  doua ori sa tocati, CI ZI DE ZI SI CEAS DE CEAS! (numai asa vor fi contracarati dusmanii Neamului Romanesc!) – …si pentru babe, dar, mai ales, pentru tineretul asta “distrofic mental”, pe care cu greu il mai scoti, azi, din gheara parsiva a discotecilor si barurilor…si cu greu mai poti acorda calificativul de “OM” acestor vietuitoare stranii si cu ochi tulburi de suferinta interioara a ignorantei celei mai crase…, cu tatuaje pana si pe…FATA (…doar suntem facuti “dupa chipul si asemanarea” unui Dumnezeu de Trib Papuas, nu-i asa, nefericitilor???!!!), imbelciugate nu doar sub burta…CI SI SUB LIMBA!!! – de aceea si graiesc atat de rinocereste, limba romaneasca, aceea “ca un fagure de miere”…!!!

…Ce se-ntampla, oare, cu Tine, Romanie?! Te tradeaza, azi, toti, cu zambetul pe buze (unii, cu zambet tampit, altii, cu zambet viclean…!) – te vand pe mai putin de 30 de arginti!!! Si nici n-au de gand, macar, sa azvarle din mana, inapoi, in curtea Templului lui Caiafas, Argintii Tradarii! Ba chiar se mandresc cu tradarea: “ASA suntem noi europeni, ASA se face in Uniunea Europeana…SCOPUL SCUZA MIJLOACELE!”

…Asta zicea unul Machiavelli, dar de ce nu va intereseaza ce ziceau Voievozii vostri/nostri (spre o pilda, Neagoe Basarab, in Invataturile sale, catre fiul sau, Theodosie…!) si Martirii vostri/nostri, si Voievozii vostri/nostri Martiri, precum Brancovenii, si  Stefan, si Mihai, si Vlad, si Ioan… – TOTI cei din veac?! Ca Uniunea asta “Europeana” este, de fapt, pe de o parte, o “incarligare” impotriva oricarei firi (nationala, istorica etc. etc.  – ca doar nu s-or impaca, sincer, pana la Judecata cea Mare, francezii cu englezii, francezii si cu nemtii…!!!) – pe de alta, este o clica de banditi si de paianjeni hulpavi si raschirati, care ne tot imprumuta cu bani, ca sa ne mane, apoi, ca pe sclavi, pe “plantatiile” lor economice (au si inceput, imediat dupa 1989!), cand nu vom putea intoarce datoria, catre creditori…! – …si ziceam noi candva (si, din pacate, cu dreptate ziceam…), in revista Epoca, a regretatului ARTUR SILVESTRI:

“La 1 ianuarie 2007, Romania a intrat in UE. Au varat-o niste politicieni total iresponsabili!!! La fel ca la „Circul-Clinton“, la Bucuresti (cand Romania fusese lãsatã afarã din NATO…), sau la „Curcubeul lui Bush“ (pe care Bush il durea, vorba lui Marin Preda, „in bumbãreazã“, de Romania si de binele romanilor) — romanii, hipnotizati de niste lideri de opinie cretini (ori trãdãtori — s-aleagã domniile lor tabãra unde vor a se-aseza!) se bucurã (de fapt, s-au bucurat, cu inconstientã, in acel moment de AN  NOU… — acum, au coborat intr-o mohorealã indiferentã…mahmurã…) — de nu mai pot/puteau… Orãsenii, dar si tãranii… — …cã, cicã, „se dã“, dacã intri in UE…Am ajuns, noi, un popor cu o istorie multimilenarã, prin ADEVÃRATII NOSTRI STRÃMOSI — TRACII — noi, cei mai vechi locuitori ai Europei!!! — am ajuns niste cersetori dezgustãtori, care se bucurã — de ce ? — cã li se dã voie, oficial, de la Bruxelles-Strasbourg-Luxembourg, sã existe in casa lor dintotdeauna!!! Si, bineinteles, ca rãsplatã pentru ce era dreptul lor, sã se lase (vorba neculcianã)“beliti“ de sapte piei, mancurtizati — sub mieroase zambete si pretentii de ajutor „dezinteresat“… Pe 24 octombrie 2006, Anglia, urmatã de Irlanda etc. — ne-au demonstrate ce inseamnã cu adevãrat, pentru tãrile estico-ortodoxe, intrarea in UE: „Treci si slugãreste unde te punem noi, aristocratii Vestului — MARS la agriculturã si procesare alimentarã, cat te vãd!!!“ Si doar raiul UE puteam sã-l vedem clar, trãgand cu ochiul la vecinii nostri unguri — mai vestici decat noi, dar care trec zilnic frontiera, dupã mancare, la romanii incã nu deplin inregimentati UE…(n.n.: azi, trecem NOI la ei, dupa mancare mai ieftina, cat de cat…!). Venit la Bucuresti, pe 27 septembrie 2006, Presedintele Comisiei Europene, JOSÉ MANUEL DURAO BARROSO, ranjindu-i complice domnului Bãsescu, din stanga sa, a lãmurit, pe sleau, misiunea komisarului European al oricãrei tãri (nefondatoare de gascã-UE): <<Comisarul European al unei tãri nu va reprezenta niciodatã intersele tãrii de unde provine — ci va transmite tãrii de unde provine COMANDAMENTELE UE!>> Ce definitie mai clarã a trãdãtorului de Patrie/Neam mai vreti, decat cea a komisarului euroman, datã de dl. Barroso si acceptatã, hlizit, de dl. Bãsescu ? Cat de idioti am putut deveni, incat ajungem sã (mai) credem cã, intr-o lume mercantilizatã la maxim, cineva strãin (devenit, printr-o istorie degenerativã, dacã nu dusman fãtis, cel putin adversar, economic si spiritual!) ar „da“ ceva — asa, de frumusetea ochilor nostri celor albastri, in mod generos si dezinteresat!…

Drept consecintã a oricãrui program strãin de „ajutorare a Estului“ — se pretind Estului, din ce in ce mai brutal — din ce in ce mai multe cedãri spirituale (esential-ontologice!), dar, fireste, se intãreste si statutul Romaniei de starv-colonie, pe care se bat Corbii cei Mari (care se scoalã mai de dimineatã: vin Clinton-Bush — ai lor suntem! — americanofono-marlani de frunte! — se face Reuniune Francofonã cu Chirac-i la Bucuresti — ai lor suntem! — francofoni la comandã si la cataramã! — cãci poate n-ati uitat tendinta, de panã in anul de gratie 2006, de a se ELIMINA pas-pas, franceza, din scolile romanesti… — sub pretext cã „ar fi corespuns doar unor vremi revolute, Socialismului Francez-Frate cu Socialismul din URSS“… — si, de s-or invartosa chinezii, japonezii ori mongolii panã la noi — vom schimba macazul „ein-zwei“ — ca tot romanul impartial…! — devenind sino-japono-mongolofonificati…) — CORBI aflati in plinã „operã“ de recolonizare/neo-colonizare a tãrilor lumii.

Priviti spre invãtãmant si fondurile PHARE: ORICE BAN PRIMIT DINAFARA TÃRII, PRIN ASA-ZISELE „PROGRAME“ — FACE SÃ DISPARÃ, CU BRUTALITATE BARBARÃ, DIN MANUALELE SI DIN SUFLETELE COPIILOR/TINERILOR, CATE UN ARGUMENT DE EXISTENTÃ NATIONALÃ, DEMNÃ SI MANDRÃ (EXISTENTÃ DE UNDEVA SI PENTRU CEVA…INALT/SFANT!!!) — CATE-UN SENTIMENT NOBIL SI OMENESC — SI VA FACE SÃ TASNEASCÃ, PE VIITOR, CATE UN BUTOI DE LACRIMI SI UNUL DE SANGE, DE LA FIECARE ROMAN!”

…In loc sa tot trambitati “fericirea” noastra, de proaspat “miluiti”/intrati in UE (adica, in gura unei haite de lupi nesatui!), mai bine, domnilor din mass media romaneasca (evident, nu ma refer chiar la toti, ci ma refer la…cei ce se stiu!), mai bine ATI SUNA, NECONTENIT, TRAMBITA DE ALARMA, PENTRU ACEST NEAM ADORMIT, PENTRU ACEASTA TARA DE RAI, IN CARE “Privighetori din alte tari/Vin doina sa ne-asculte;/La noi sunt cantece si flori/Si lacrimi multe, multe…”

…Ce se-ntampla azi, oare, cu Romania, de nu invata odata sa-si scuture, dand cu ele de pamant, OMIZILE CELE PAROASE, GRASE/INGRASATE  (PRIN LIPSA NOASTRA DE REACTIUNE)  SI SCARBOASE?! De ce nu se gaseste macar UN patriot AUTENTIC, printre toate iudele si besnitele astea, ragaind de-atatea roade furate din Gradina Romaniei – care sa-si foloseasca banii (castigati cinstit si cu frica Lui Dumnezeu!) nu pentru sine, nici pentru tradarea catre “agenturi straine” (acum am invatat, pe pielea noastra, ca Nicolae Ceausescu, Dumnezeu sa-l ierte! –  stia bine ce zicea!), ci pentru Binele Neamului Care spre Fiinta l-a Nascut?!

…Nu vor face nicio branza toate “maimutarelile” si “bulevardierele teatre” sindicaliste (de doi bani…: cum adica, din 22 de milioane de saraci lipiti pamantului, acum condamnati – …cu tineri, copii si batrani, cu femei si barbati! –  la moarte prin foame si frig si la innebunitoare si  continua umilire si la nedreptate strigatoare la ceruri, prin toate batjocurile varsate, ca hardaiele cu zoaie, peste capetele lor… – sa se stranga, pentru “proteste”, doar cateva biete mii…?!), daca nu izbucneste URAGANUL CEL PEDEPSITOR DE IUDE!!!  Daca nu izbucneste POTOPUL CEL NIMICITOR DE NEMERNICIE SI DE LASITATE – SI CURATATOR SI PLIVITOR DE TOATE UMILINTELE SI DE TOATE PACATELE CONTRA DUHULUI SFANT, POTOP PRIN CARE SA NE “MUTAM IN ALTA TARA” – cum ii zicea, candva, Martirul Goga – Oltului… – …ADICA, DIN NOU, IN “TARA-GRADINA CERURILOR DE LUMINA”, daruita noua spre/prin Misiune Dumnezeiasca…iar nu sa …”invatam”… in piscine unguresti!!!:

“Sa versi pagan potop de apa/Pe sesul holdelor de aur;/Sa piara glia care poarta/Instrainatul nost’ tezaur;/Tarana trupurilor noastre/S-o scurmi de unde ne-ngropara/Si sa-ti aduni apele toate -/Sa ne mutam in alta tara!”

…Romanie, Romanie, oare cand va veni, si pentru Tine, Slobozirea din Intunericul LASITATII SI NIMICNICIEI… (Tu, Gradina a Maicii Domnului, Candela pentru Re-Apriderea Luminii Credintei Lumii in Hristos-Mantuitorul –  Tu, Mireasa Sfanta a Lui Hristos-Lumina Lumii!)  –  …cand, oare, se va indura Cel de Sus sa intoarca pe dos toate crugurile Cerului, sa se sleiasca viforul cumplitelor incercari, sa moara tot ce-i invechit intru Rau si otravit de necredinta si de ne-vointa si nimicnicie – si SA SE NASCA, PE ACEASTA GLIE, O ALTA SI CU TOTUL NOUA GENERATIE  – PLINA DE VIATA, DE VOINTA SI CREDINTA … –  si sa vina si ceas de trezie si de bucurie (CUMPLITA BUCURIE! – dobandita fie si prin violenta vitala, precum “biciuirea zarafilor”, violenta necesara supravietuirii si continuitatii Unirii cu Hristos, a poporului Neamului Romanesc!), pentru Alesul Neam Adormit, care in Gradina Ta Dumnezeiasca haladuieste, si, din veac, te-a slavit…, DAR, ACUM, A UITAT PANA SI SA TE MAI VADA (nu-ti mai vede nici frumusetea, dar nici crimele faptuite impotriva Chipului si Duhului Tau!!!) – …cum, de altfel, nu-si mai vede nici Duhul Sau de Neam Eroic, nici pe Martirii Cei Sfinti, nici macar pe Hristosul Maririi…”CALEA, ADEVARUL SI VIATA”?!

…Ii intreb pe ei, pe “dulaii stanei” –  si le graiesc (cu, mereu,  aceeasi lacrima de revolta, durere si furie) si “dulailor  stanei” – lor, ziaristilor “paznici de Dreptate”: “Pana cand aveti de gand sa transformati Presa de Alarma – in Tejgheaua lui Iuda ori in Magazin Parsivit, de Boieli si Cosmeticale?!

…Vai voua, miseilor, caci va vede Dumnezeu, pe voi, tradatorilor de Porunca Divina – care asa suna, cu raspicata si mare manie: “ Gura ta sa rosteasca doar Adevarul, inchisa pe veci sa fie pentru minciuna si rastalmacire marsava –  iar limba ta sa fie curata, doar spre Mantuirea Neamului invartita, precum Sabia Logos-ului Dumnezeiesc!”

…Celor pe care El altfel i-a menit, iar ei de El n-au voit a asculta – dreapta si cumplita pedeapsa le va veni, intocmai dupa fapta!
Si Faptuirea lor – TOT TRADARE, MEREU  TRADARE DE NEAM SI DE TARA SE NUMESTE!!!

prof. dr. Adrian Botez

La Fundatia „Paul Polidor” din Bucuresti: Serata Elisabeta Iosif si Elena Armenescu

Paul Polidor
Bucuresti, 5 martie 2010

La Centrul International Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr.4 – Bucuresti de Interferente Culturale al Fundatiei „Paul Polidor” a avut loc miercuri, 3 martie 2010, orele 18.00, Serata ELISABETA IOSIF si ELENA ARMENESCU. Manifestare desfasurata în cadrul Clubului de Lectura si Arte „Paul Polidor” si organizata de catre fundatia omonima în colaborare cu Liga Scriitorilor din România – Filiala Bucuresti, serata cu numarul 9 s-a deschis cu o lectura din scrierile semnate Elisabeta Iosif si Elena Armenescu, atât din aria prozei, cât si din cea a poeziei. Textele în lectura autoarelor, reprezentând o selectie bine aleasa din propriile scrieri, au încântat asistenta prin farmec si colorit imagistic, prin dezinvoltura metaforelor si robustetea constructiei literare, dar si prin respiratii interioare, cu suflu tainic, metafizic, impregnat de efuziuni muzicale si lirism… Despre aceste aspecte si destinul omului de condei în societatea româneasca de azi a vorbit criticul literar Cristian Neagu.
În partea a doua a seratei, pentru contributii deosebite la promovarea programelor fundatiei, scriitorilor Elisabeta Iosif si Elena Armenescu li s-a conferit titlul de membru al Academiei de Interferente Internationale „Paul Polidor”. Astfel, Elisabeta Iosif si Elena Armenescu se alatura unor prestigiosi oameni de cultura, care au devenit (antum sau post-mortem) membri ai Academiei de Interferente Internationale „Paul Polidor”, între care amintim: poetul Traian T. Cosovei; criticul muzical Florin-Silviu Ursulescu; regretatul scriitor si promotor cultural Artur Silvestri; poetul Mihail Sinelnikov (Federatia Rusa); poeta Paula Romanescu; scriitoarea Crina Bocsan-Decusara; regretatul poet slovac Ondrej Stefanko; actorul Eugen Cristea (Societar de Onoare al Teatrului National „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti); poeta Victoria Milescu; artistul plastic Ashraf Heybatov (Germania) s.a.
Serata s-a încheiat cu doua momente artistice în onoarea scriitorilor Elisabeta Iosif si Elena Armenescu.
Primul moment a fost o surpriza: un dans imaginat (pe „Italian Polka” de Serghei Rachmaninov) de grupul de copii „Poli d’or” (Bianca Dumitrache, Zaheda Bahbouh si Mariam Ashkar) de la Gradinita 234 „Zori de zi” din sectorul 2 al Capitalei (conducator artistic: Simona Polidor).
A urmat recitalul de muzica culta al elevilor-artisti din centrul fundatiei „Paul Polidor” Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr.4-Bucuresti (director: prof. Hortensia Orcula, amfitrion al seratelor alaturi de Paul Polidor).
Repertoriul clarinetistului Eduard Ignat, acompaniat la pian de catre prof.Ileana Georgescu, a inclus:
Demnitz – Studiu melodic nr.1;
J.A.Hasse – Boureé;
W.A.Mozart – „Dans german”.
Acompaniat de catre prof.Irina Barbu, clarinetistul Cristian Eftimie a propus auditoriului:
Demnitz – Studiu melodic nr.5;
W.A.Mozart – „Divertisment”;
E.W.Ferari – Romanta.
Conducatorul artistic al partii de muzica culta a fost muzicianul Stefan Mihailescu, profesionist care a imprimat un tonus sensibil interpretarilor în dificila zona de exprimare a suflatorilor.
Serata ELISABETA IOSIF si ELENA ARMENESCU „glasuieste”, de fapt, despre o urgenta spirituala a neamului românesc: aceea de a ne recunoaste propriile valori într-o lume cu repere îndoielnice si înselatoare, de a conferi forta axiologica si perenitate actului de emisie culturala într-o tara batjocorita de kitch-uri manelizante, de a cauta lumina în Dumnezeu si în fortele României profunde, zilnic strivite sub cizma indiferentei…

„Trecerea prin icoana” de Ionatan Pirosca – Poeme crestine despre durerea transformata in zambet

Volumul de versuri „Trecerea prin icoana” – partea intaia, de Ionatan Pirosca, a aparut in 2009, la editura Hypogrammos, din Oradea. Volumul este dedicat Sorinei, sotia autorului, fara de care, “scrierea acestei carti” nu s-ar fi intamplat. Stihurile din acest tom sunt un simbol al fiintei poetului si poarta insemnele crestine consacrate, precum rugaciunea, lumina, invierea. Propria experienta religioasa, umblarea pe calea mantuirii, inaltarea spirituala sunt tot atatea teme ce vorbesc in „Trecerea prin icoana” despre permanenta cautare a lui Dumnezeu de catre autor. Cele doua poeme care alcatuiesc volumul de fata – “Raza pentru ochi senini” si “Fantana in clocot” – surprind cu sensibilitate dorinta poetului de a pune ordine in propria relatie cu Creatorul, de a elimina orice contradictie ce mai exista intre omul pamantesc si cel spiritual, dar si fiorul dragostei, remarcabil transpus in ludic.

Cartea aceasta a aparut dupa ce poetul, care deja suferea de o  paralizie foarte veche, a mai aflat ceva: ca a  primit un carcinom (cancer) hepatocelular malign care, omeneste vorbind, i-ar putea curma viata. Dar cum la Dumnezeu toate sunt cu putinta, intelege sa accepte aceasta ca pe o incercare prin care trebuie sa treaca si nu se gandeste decat la ceea ce Dumnezeu i-a incredintat: scrisul spre lauda Domnului.
De aceea, face un apel catre toti aceia care ar putea sa-l ajute financiar, fie pentru ca sa-si scoata urmatoarea sa carte (“Trecerea prin icoana” – partea a doua), care e gata si al carei manuscris asteapta editarea, fie pentru cheltuielile implicate de tratarea acestor boli. Daca se gaseste cineva caruia Dumnezeu ii pune pe inima un astfel de ajutor, poetul poate fi contactat pe e-mail la adresa ionatan.p@gmail.com sau la telefon  0114.0339.110240. Numele celor care isi ofera ajutorul, la dorinta lor, va fi mentionat in carte.

“Le stil c’est l’homme”

Pentru Ionatan Pirosca versurile pe care le plasmuieste sunt o exprimare a intregii sale vieti. Nu l-a “ajutat” nimeni, niciodata sa faureasca stihuri, ci s-a trezit pur si simplu facand acest lucru de indata ce a deprins literele. Avea doar opt ani cand a asternut primele rime pe hartie, fara sa stie ca se apucase de ceva special, de o activitate complexa. Poeziile lui se remarca printr-un stil literar inconfundabil, in care calitatea se impleteste cu mesajul izvorat dintr-un autentic fundament ideatic crestin. “Le stil c’est l’homme”, de aceea poetul nu crede in conceptul de “arta pentru arta” si nici nu depinde de anumite conditii pentru a scrie.

Ionatan Pirosca a debutat publicistic cu doua grupaje de poezie publicate in anul 1984 de revista Astra, de la Brasov. În acelasi an, acesta obtine si primele doua premii la concursuri literare nationale. Abia dupa zece ani, in 1994, dupa mai multe premii si recunoasteri publicistice in diverse reviste literare, Ionatan Pirosca debuteaza editorial cu placheta Cu fata la cruce. Era poezie scrisa de-a lungul anilor, dar schimbata si regenerata astfel incat sa reflecte o mare modificare ce se petrecuse la nivelul sufletului sau – intoarcerea cu fata catre Hristos si catre crucea Sa mantuitoare. Pana in prezent, poetul a publicat sase volume de poezie si are in pregatire inca patru.

“Roaga-te definitiv”

“De obicei, scriu ca o exprimare a intregii mele vieti. Ca o reintoarcere catre frumos si sensibil a tot ceea ce Dumnezeu a lasat desavarsit si curat pe pamant si care a fost pervertit de pacat. A propriilor mele simtiri, care nu pot fi recuperate de adevar decat prin Cel ce poate recupera toate lucrurile. De aceea, nu pot renunta la a ma inchina lui Hristos, cu poezia mea. Din punctul meu de vedere, crestinismul nu este numai o influenta in poezie, ci insasi conceptia mea despre lume si viata, care sta la baza intregii mele existente si a tuturor manifestarilor mele. O alta dimensiune definitorie care trebuie sa caracterizeze o poezie crestina este aceea de… poezie, de excelenta literara”, marturisea poetul Ionatan Pirosca.

Iata de ce, poezia lui este impregnata de pasiunea pentru Dumnezeu, astfel ca personalitatea sa profund religioasa razbate din fiecare vers. Rugaciunea este folosita ca simbol, ca solutie viabila pentru efemeritatea vietii. Dimensiunea religioasa a liricii lui Ionatan Pirosca vorbeste despre natura, ca trimitere la creatiune, ca o desprindere de teluric. “pe Dumnezeu nu poti sa-L scoti din jurul mainilor Lui/cand vrei mangaiere roaga-te definitiv/ca atunci cand trec anii/si vei pricepe un colt de frunza un capat de drum/o intoarcere seara acasa/ca un pahar cu apa in Numele Lui/dupa masa.”

“Doamne, condu-ma pana acasa”

Aspiratia poetului spre lumea de dincolo, spre paradis, are legatura cu miracolul invierii. Viziunea sa este usor mistica – “sa stiu cum sa trec prin icoana neranind-o” – iar marea trecere este legata de implinirea menirii sale pe acest pamant. Abia atunci cand si-a implinit menirea pentru care a fost harazit, “portile deschise” nu il vor mai durea pe poet si patrunderea in raiul crestin va deveni o integrare in absolut. “Doamne cand si portile deschise ma dor/si ma intreb de ele cu tot decorul/mai lasa-ma trei zile cat o inviere/apoi fa sa scartaie zavorul Tau/ca sa stiu cum sa trec prin icoana neranind-o.”

Expresia lirica este dominata de imaginar. Poetul evoca realitatea de aici, dar si o realitate de dincolo, imposibil de vazut altfel decat cu ochii spirituali. Umbra este simbol al universului reflexiv, vorbind despre o deconectare de la concret. Frontiera dintre teluric si paradisiac este marcata de aceasta umbra, “importanta” pentru poet. Este seara, amurg, iar timpul nu mai are valoare. “Doamne condu-ma pana acasa/in seara asta sunt singur nu stau mult/desi mi se pare atat de importanta umbra/si parca a trecut un univers de cand/traversam strada.”

“Culorile curcubeului”

Creatia lui Ionatan Pirosca are o nota de mister, inedita si specifica in contextul civilizatiei moderne. Culorile in care poetul isi zugraveste sinele sunt cenusii, dezolante. Totusi, elementul religios crestin vine sa restaureze aceasta tristete, sa aduca speranta, sa salveze. Desi aflat intr-o situatie limita, poetul evoca in versurile sale curcubeul, a carui frumusete contrasteaza cu accentele terne si sumbre de pana acum. “cutremurele vin din/adanc eu nu le vad/ori plang ori ma bucur plutesc/sus in lacrima Lui de acolo soptesc/cutremurele nu stramba niciodata/culorile curcubeului.”

Versurile sunt de altfel, in concordanta cu declaratiile autorului: „Niciodata nu am scris poezie in mod neserios”, spune Ionatan Pirosca. „E ceva neserios in a respira ? De fapt, totul a decurs cat se poate de dramatic, as spune. Întreaga mea biografie poate fi privita ca o corabie plutind pe o mare. Numiti marea aceasta poezie, apoi imaginati-va toate furtunile si toate panzele care poarta aceasta corabie pana se rup si furtunile, dar si panzele… Numai susurul bland si subtire al Duhului lui Dumnezeu m-a adus la un liman linistit.”

„Duminici albe”

Cromatica lui Ionatan Pirosca include si albul, care devine reper. Albul simbolizeaza puritatea, curatenia, linistea. Duminica, ziua prin excelenta a cultului crestin, este comemorarea invierii lui Hristos, o zi aducatoare de bucurie sfanta. Cu toate acestea, duminica, simbolul renasterii spirituale, inseamna pentru poet, intoarcerea intr-un trecut in care sacrul era exilat. Prins in labirintul lumii profane, autorul traieste intr-un ritm ametitor o existenta ce sta sub semnul tragicului. „duminici albe duminici lungi duminici iar/drojdia lumii schimonosindu-le singuratatea/involburate secunde jucandu-se-n miristi/de neinchinare de suflete in raspar /pe aici a luat-o si inima mea odinioara/cand timpul s-a scris cu cerneala ecosez/ea calarea peste cadavre era era/toate aceste cadavre calaritoare.”

În continuare, asistam la o stare de gratie absoluta, intr-o lirica meditativa, in versuri in care sacrul se transforma intr-o manifestare a iubirii jertfitoare. Comuniunea dintre om si Dumnezeu se realizeaza prin intermediul sacrificiului mantuitor, laborios exprimata in stihuri bogate si sensibile. „asa s-a frant El in bucati pentru ca eu si tu/asa a curs El in potir pentru ca eu si tu/ca frangerile si curgerea lumii eu si tu/noi pentru ca painea ca trupul Sau ca iubirea.”

„Numai ziua mea”

Versurile lui Ionatan Pirosca sunt tributare metaforei. „de aici incolo cat vezi cu ochii e/numai ziua mea/nu are importanta calendarul luna anul data/nu mai conteaza/de aici/incolo dau drumul florilor de salcam/sa-si viziteze albinele vedeti nu intarziati prea mult/ca vine seara vine ora parfumului asa e si ziua mea/si as darui ziua aceasta stie cineva/cum se intoarce iubirea/ca sa sune la soare si-un sfert fix adica/peste un om si ceva dupa ce scriu.” Floarea, in speta floarea de salcam, iar ulterior, cea de cires, este un simbol al principiului pasiv, dar si al dragostei si al armoniei. Floarea reprezinta copilarila, puritatea, inocenta si are legatura cu Edenul. Floarea este un centru spiritual.

Aspiratia spre absolut a poetului se realizeaza prin faptul ca el are constiinta unei misiuni ce trece dincolo de timp. „de aici incolo cat vezi cu ochii e/numai ziua mea/nu are importanta calendarul luna anul data.” Ionatan Pirosca nu mai resimte fragilitatea si efemerul existentei. Stilului sobru si intunecat de pana acum ii iau locul limpezirea, lumina, floarea de salcam. Poetul accepta realitatea si dobandeste pacea interioara. Nonsalanta exprimarii dovedeste ca speranta este de acum inainte sursa de inspiratie, ca Ionatan Pirosca a atins o dimensiune spirituala superioara, ca trecerea prin icoana s-a produs. Versurile sale vorbesc despre aceasta realitate: „eu stiu unde imi este izvorul oriunde-as curge.”

„CU ÎNCETINITORUL”

(…) O apreciez, însa, prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual caruia îi pasa si iata-ma asternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme si usor surprins, si cu interes, iar nu o data, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trai”, la „Tainic joc”, la „Comoara trista”, la „Drum închis”, la „Tainele marii nu se stiu de pe mal”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubita mama”, cu o emotie tulbure. (…)

Octavian PALER

***
(…) Am tradus cu placere aceasta Poezie, care, trebuie s-o recunoastem, la început ne-a intrigat, alteori ne-a lasat interzis, anumite poeme fiind descinse parca din pana marilor Poeti ai Panteonului literaturii române unde, e de presupus, va avea un loc al ei. Alteori, ne întrebam de unde provine aceasta poezie, care sunt sursele ei si ce a inspirit-o. Lupa extreme de puternica cu care opereaza Traducatorul, ne-a edificat curând! Pare o varianta feminina a eliadescului Mit al Vesnicei Reîntoarceri… Dar care nu întoarce spatele Realitatii, oamenilor, Timpului ori Spatiului, într-o miscare rectilinei spre Înalt. Superb!

Prof. Univ. Dr. Constantin FROSIN
Officier des Palmes Académiques
Officier des Arts et Lettres

Câteva poezii din acest volum:

CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL

Aerul e doar o aburire,
doar un spatiu din care au migrat clipe,
din care s-au scurs lacrimile,
acolo sus-sus la fereastra singuratatii,
un Auschwitz de rame cazând sau urcând,
un gând imens construit din sticle,
concave
convexe
cum stai ca un porumbel de granit
ciocanind geamul orb reflectând,
interior
exterior
cum stai ca o frunza speriata
de picaturile de mercur ale furtunii de vara,
senzatii
sentimente.

DE CE OARE?

Se iubeste, se traieste si se moare
Într-o lume plina de minciuni
Si ma-ntreb într-una: de ce oare,
Când pamântul cu noi este bun?!

Soarele e pentru toti un dar
Care îl primeste fiecare
Multi însa de viata n-au habar
De aceasta clipa trecatoare.

Solutii gasim, buni de gura suntem
Ne-o iau însa altii înainte
Nu stim ce sa facem, atâta putem:
Sa râdem de vorbele sfinte.

GRIPA

Se mira Soarele si Luna
Când privesc ce se întâmpla
Pe Pamânt ziua si noaptea
Unde-i doar ura si lupta.

A fost gripa aviara
S-au ucis galinacee
Ca sa intre de afara,
Sa nu vindem indigene.

Lume toata-i panicata,
Radio, televizoare,
Prin ziare se prezinta:
Porcina-i necrutatoare!

Drobul de sare de pe hota
Ca soba nu prea mai avem
Daca de-acolo o sa cada
Cu baba cu coasa plecam.

Râd si curcile de noi
Ca azi, în mileniul trei
Ne purtam de parca am fi
În era primitiva, mai!

DRUM ÎNCHIS

Sa vorbim despre altceva,
Despre copaci sau statui,
Despre ceva ce nu se misca
Si nu poate vorbi.

Sa facem aluzie doar la realitate
Ca nu cumva realitatea
Sa se supere pe noi.

Evident, putini au strigat „Jos Hitler!”
Sub dictatura hitlerista.

Excrementele mustelor stau pe tavan,
Mustele nu vorbesc,
Ele au ochi mari si pot zbura,
Sunt negre, au antene
Si numar mic,
Au microfoane si megafoane
Si îsi fac veacul
În jurul nostru.

În general m-am saturat
Sa tot gasesc metafore,
Sa tot scriu fabule, alegorii.

În fond fiecare stie
Cine sunt mustele,
Cine sunt statuile,
Cine sunt copacii,
Cine a fost Hitler.

Vreau sa scriu poezie,
Nu vreau sa scriu fabule,
Nu vreau sa scriu caracterizari,
Nu vreau sa scriu reclamatii,
Nu vreau sa-mi scriu biografia,
Nu vreau sa scriu epitafuri,
Nu vreau sa scriu în stainatate!

Cer sa se recunoasca greselile,
Cer sa se dea jos lozincile,
Cer înapoi vietile celor morti,
Cer înapoi timpul pierdut,
Cer înapoi poezia!

Daca nu stiti ea este o bucurie
A cuvintelor – o nunta a unui biet om
Cu o biata realitate
Atât cât încape ea în câteva cuvinte.

Stie oricine,
Poezia nu a declansat revolutii,
Nu a ucis – decât pe poeti
Pentru ca ea e o aripa transparenta,,
Nicio pasare nu si-a folosit aripa
Ca sa înjunghie.

În fine, sa vorbim totusi despre altceva!

Mustele înca zboara,
Excrementele ma privesc din tavan
Si eu strig:
Gata! Ajunge!
Jos puscariile!
Jos spitalele!
Jos frica!
Jos mustele! Ajunge!

Nu vedeti ca sunt ocupat?
Nu vedeti ca n-am timp?
Nu vedeti ca traiesc?
Nu vedeti ca scriem toti aceleasi fabule
În loc sa scriem macar
Un singur adevar?

MARTIE

Frumusetea, tineretea,
ca si zborul si iubirea,
aprind dorul si fiorul,
de cenusa-si leaga firea.

De-i stergi fluturelui praful
De pe aripile sale,
nici o vraja, nici o boare,
nu-l vor face sa mai zboare.

As vrea sa vin, as vrea sa fiu,
fluturele vostru dar…
Sa nu-mi stergeti de pe aripi
praful dragostei ce-l am!

Azi voi uita cine sunt,
si ma voi trezi la viata
voi fi floarea primaverii
în natura, dimineata…

Pe aripi nestiute,
din departare plin de dor,
în prima zi de martie
va daruiesc un martisor.

Cu albul fulgilor de nea
si cu a soarelui sclipire
am împletit un martisor
sa va aduca fericire!

Un fir rosu, altul alb…
anotimpuri se despart,
primavara iarasi vine
pentru mine, pentru tine…

V?RS?TOR

E ziua mea în calendar
si-mi spun de fiecare data:
Iata, a mai trecut un an,
Dar oare câti or sa mai treaca?

Înca din luna lui gerar
îndraznesc sa ma gândesc,
sa visez în alta luna,
ca poate pot sa iubesc.

Neînceputul calendar
iluzie de tinerete,
chiar daca a trecut un an
nu ma gândesc la batrânete.

Atunci când ninge disperat
iar soarele este cu dinti
si crapa pietrele de frig
pretext sa fii-n brate fierbinti.

Îmi plac si minciunile
începutului de an
ca sunt foarte parfumate,
si lipsite de amar.

Mi-e draga luna lui gerar,
Chiar daca are doua fete:
Una catre vechiul an,
Si alta spre cel ce începe.

Toate sunt dulci si frumoase,
iar azi va marturisesc:
Pe planeta Ianuarie,
mi-as dori sa mai traiesc!

Aici este un loc bun
unde când se întâlnesc
îsi spun veseli “La multi ani!”
si toti oamenii iubesc.

BRAMBUREALA

Era clar ca va începe
brambureala în sistem
daca cei ce sunt în frunte
acum nu au niciun tel.

De ce sa-nvete copiii
astazi despre Decebal,
despre ?epes înteleptul
sau de Marele Stefan?

N-au nevoie de chimie,
de fizica nici atât,
doar computerul sa-l stie
si sa vorbeasca urât!

Nici de sport nu au nevoie.
De ce sa se oboseasca?
Joace poker si… sa fure
si droguri sa foloseasca!

Dintr-un stat cu multi savanti
am ajuns de râsul lumii,
scoala-i unsa cu slanina
poate s-o manânce câinii.

Dam examene pe bani
iar licenta se obtine
ca pe banda, de oriunde,
Trebuie doar sa ai pile.

Un post astazi se ocupa
de nepoti si de nepoate
chiar de sunt antitalent
daca stiu sa dea din coate.

Nu se intra prin concurs,
dupa ce ai promovat
vine tata si da plicul
iar mâine esti angajat.

La resursele umane
pentru o bijuterie
se dau clase la salarii
ca esti pe a lor mosie.

„Daca ai carte ai parte!”
Pe la noi asta nu tine.
Banul cumpara azi totul,
Prost sa fii, sa-ti mearga bine!

Rodica Elena LUPU
ianuarie 2010
Bucuresti

INTELECTUALUL ROMAN, ÎNCOTRO?

„Nu exista înca un statut al muncii intelectuale
si artistice. Un statut care sa lege rodul de
pom. Care sa arate ca rodul trebuie platit
anume ca sa poata fi pazit si întretinut pomul care altfel  se pierde, usuca, nu mai poate rodi.”

Camil PETRESCU

Pe oamenii nostri de cultura si de creatie îi sarbatorim cu fast dupa moartea lor. Ne mândrim peste tot cu ei. Dam emisiuni interminabile la televizor. Scriem rânduri pompoase în ziare. Speculam afirmatiile lor cele mai semnificative si suntem profund impresionati. Câti însa s-au întrebat ce facem pentru acestia cât sunt în viata? Munca intelectuala si artistica n-a avut un statut pe vremea lui Eminescu. Nu are nici acum. Culmea! Nu e apreciata nici de noocrati, caci ei îsi evalueaza pozitiv doar propria prestatie.

Intelectualul de rutina se chinuie realizând o munca „nerentabila”, pentru ca rezultatele în „prelucrarea” materialului uman nu sunt imediate, însa se reflecta în componenta, calitatea societatii de mâine. De intelectualul de exceptie, de creatorul de arta nu are nimeni nevoie, pentru ca, probabil, principalele lucruri au fost inventate, realizate, create, iar editurile, de exemplu, se ocupa ba cu un best seller frantuzesc ori englezesc, ba cu unul american, ba cu volume de larg interes, literatura buna de citit în tren ori în vreo sala de asteptare. Editorul îsi doreste un câstig imediat, iar romanele românesti contemporane ori cartile de poezie nu mai sunt cautate ca în epoca precedenta. Am putea crede ca nu mai avem scriitori atât de buni cum au fost cei care s-au consacrat, însa daca ne apropiem cu atentie marita si meticulozitate fie si numai de creatiile premiate de diferite uniuni ale artistilor, scriitorilor, observam cât de meritorii sunt, dar aproape necunoscute de publicul larg. Un roman bun, de pilda, ar trebui tiparit în cinci sute de mii de exemplare, sa fie cunoscut în toata tara, sa fie citit, popularizat. Iata, asadar, avem de-a face cu o societate care nu da credit creatorilor de arta, inventatorilor, intelectualilor în genere… însa o astfel de societate – încotro?

Desi la scoala învatam ca va câstiga cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cinstit, în viata nu se întâmpla întotdeauna asa. Desi la scoala se vehiculeaza termeni ca demnitate, curaj, adevar, bun-simt, abnegatie, desi toata lumea „trece” prin scoala, nu toti oamenii pe care o sa-i întâlnim în viata dau dovada de asa ceva. Un vechi proverb latinesc ne informa ca: nu pentru scoala învatam (ceea ce învatam), ci pentru viata. Ce mai este valabil aici, ca si în zicala româneasca: „ai carte, ai parte”?… Intelectualul român sufera o transformare interioara extrem de dureroasa. În dreptul fiecarei din actiunile sale poate fi scris cuvântul “dezamagire”. Pentru ca, negresit, ceea ce face un  profesor, de pilda, nu se rezuma numai la predatul orelor, activitati metodice, pregatiri suplimentare cu elevii în cadrul scolii, corectarea tezelor, pregatirea personala pentru sustinerea gradelor, serbari, competitii, simpozioane, adica nu se refera numai la ceea ce se vede, ci si la ceea ce „nu se vede”, cum ar fi educatia… sufletului, si pentru ca tot ce realizeaza în scoala ori pentru scoala e… nerentabil. Interesant, dar adevarat. si cum sa nu fie asa, când oamenii crescuti si educati la toate nivelurile în România sunt nevoiti sa plece în strainatate…?! (Nu mai iau în considerare faptul ca statul român cheltuie niste bani cu scoala respectivilor, iar când sa culeaga rodul, sa fructifice investitia, se trezeste ca n-are mijloace.)

Un premiant la Olimpiada de Matematica la etapa internationala, licentiat între timp al Universitatii din Bucuresti, performer în informatica, plecat de curând în Anglia, afirma cu tristete ca ar fi ramas în România numai daca ar fi primit un sfert din salariul pe care îl ia acolo. Dar Hertha M?ller? Dar atâtia scriitori si oameni de stiinta, de cultura, de origine româna, care s-au stabilit în Anglia, Franta, Italia, Germania, Spania, Australia?!

Cum se desfasoara învatamântul în România?

La superlativ, am putea afirma, gândindu-ne la cunostintele acumulate si realizari. Cei care au plecat cu o facultate la baza de aici pot sa spuna, mai mult decât altii, daca le-a folosit scoala de aici. Ei scriu, concep, au ocupatii importante de gândire si decizie, nu au plecat acolo sa zugraveasca, sa spele vase ori sa ingrijeasca vreun copil.

Desigur ca în România, dincolo de tot ce se întâmpla, cea mai mare fericire a dascalului este sa-si vada elevul patruns de învatatura data. În ciuda a ceea ce se mai afirma uneori tendentios, el îsi face datoria “pe câmpul de lupta”. Bucuria discipolului  de a se simti instruit, de a primi din “mana” învataturii ar putea sa mentina multa vreme seninatatea magistrului, dincolo de grijile existentei. E dureros însa pentru cel de-al doilea sa constate  ca dintr-o data devine desuet, demodat, îmbatrânit peste noapte. El, cel care ar trebui sa constituie un exemplu. Pe de o parte, pentru ca învatatura sufleteasca pe care o da nu mai are aceeasi ecou la elevi. Societatea, mersul lucrurilor, chiar si familia obisnuiesc tânarul cu alte valori decât cele morale, spirituale, intelectuale, iar, în aceste cazuri, interventia profesorului seamana cu un strigat în desert. Daca nu va capata concursul celorlalti factori influenti în educatia tânarului, omul de la catedra cu greu va putea birui. Pe de alta parte, vedem ca dascalul nu mai e un exemplu din faptul ca din ce în ce mai putini vor sa-i  “calce” efectiv “pe urme”. Desi lumii îi place sa vorbeasca de avantajele obtinute de omul de la catedra, despre nu stiu ce si nu stiu cum, totusi un numar foarte mic si-ar asuma  r i s c u l de a suporta acelasi t r a t a m e n t.

În general, individul din societatea româneasca contemporana îsi pune întrebarea daca, trecând prin scoli, câstigi mai mult decât daca faci afaceri precum Lumânararu, analfabet, dar miliardar. Este vorba de stradania de a învâta si rezultatul ei. Iar când rezultatul nu e pe masura silintei, atunci si dorinta va muri treptat. Se naste, bineînteles, cunoscuta întrebare: mai este o afacere… sa înveti? Pâna acum ne-am amagit cu notiuni de bine, frumos, bunastare, progres, promovându-le, fara a exista putinta materializarii lor. Ce surprize oare ne rezerva societatea de mâine?

În alta ordine de idei, din pacate, sunt unii, cu putere de decizie, care nu înteleg ca dascalul nu poate trai numai din satisfactii spirituale, ca, în ceea ce priveste neajunsurile, i-a ajuns cutitul la os.

Daca am constientiza situatia actuala, am vedea mai clar ce ne asteapta. În general, ne bazam pe devotamentul dascalului, care exista, persista, nu înseala în cele mai grele încercari. E vorba, desigur, de dascalul din generatiile mai vechi, pentru ca acesta e obisnuit cu de toate, alergator de cursa lunga, îndelung rabdator, cu vechime si obisnuita în cadrul binecunoscut al scolii, deci fara gând de a porni pe un nou drum. Mai mult, retributia nu este chiar la limita rabdarii. Dar debutantul? Cel care ar trebui sa asigure ziua de mâine a învatamântului românesc? Ei, cu acesta e alta poveste. Cât calm sa aiba si ce rabdare, când n-are decât cu o suta de roni în plus fata de ajutorul de somaj…?! Satisfactiile spirituale trec si se filtreaza la el direct si concret prin stomac. Se poate ridica el la probleme metafizice, când cele fizice îl trag dureros de mâneca? Cât sa rabde si pentru ce? Pentru ca cei ce fac regulile sa confirme victoriosi înca o data ca au dreptate?

Astfel destui tineri cu pregatire didactica au luat alte cai mai rodnice. ?i, chiar daca n-o sa le placa unora sau altora ceea ce afirm, în scurta vreme, vor pleca tot mai multi. ?tiu ce-mi vor spune unii: ca n-au unde sa se duca, ca rata de somaj etc. etc. Însa sa nu uitam ca cei tineri au alta deschidere. Ei sunt gata sa învete sa o ia de la capat si nu cred ca vor sa mai faca jocul rabdarii… de dragul de a da unora dreptate. Cei care sunt mândri acum ca îi strunesc cum vor pe cei care sunt în învatamânt (în buiestru, în galop, pe loc repaus) vor vedea cât de curând reversul medaliei…

La rândul lui, creatorul de arta sau omul de cultura se confrunta si el cu grave probleme. Pornind de la cele mai simple, observam cum unii se zbat sa-si gaseasca un loc în Uniunea Scriitorilor Români pentru a primi procentul adaugat abia la… pensie. Ca si cum un creator de literatura ar avea o activitate mai prodigioasa dupa o anumita vârsta…!?

Glumim, dar acesta sa fie singurul avantaj al scriitorului? În rest, sa fie coplesit de poverile existentei, sa scrie în timpul… liber, sa creeze un roman din fragmente disparate, sa înfiripe o opera hibrida si chinuita… Într-o tara atât de minunata, frumoasa, splendida, cu peisaje de vis, dar, din pacate, cu reguli, norme, îngradiri care fac ca timpul de dupa munca sa nu existe, pentru ca nu-ti poti plati impozitele din salariu, trebuie sa ai doua-trei joburi, ca sa te întretii… Un binecunoscut critic contemporan zicea ca scriitorul român nu poate deveni cu nici un chip maratonist, fiind, mai degraba, un performer la viteza, deci pe o perioada limitata, pe un spatiu restrictiv. Parerea mea e ca nu are cum sa reziste în maratonul literaturii, pentru ca e ocupat în a-si câstiga existenta.

Daca, de exemplu, un sportiv cu posibilitati nelimitate ar depune nu o activitate istovitoare, ci o munca mai relaxata, sa zicem, cum ar fi cea de birou si ar sta nu opt ore, ci doar jumatate de norma – numai patru, realizând antrenamentul dupa serviciu, câte succese ar avea în competitie…??! Ne mai întrebam atunci de ce nici un creator român de literatura nu ia Premiul Nobel… Sau alte premii internationale…  Apoi, chiar daca artistul reuseste ca prin minune sa-si realizeze opera, intervin alte probleme. Nu si-o poate publica, oricât de meritorie ar fi. Sistemul de popularizare este închis. Selectia e arbitrara. ?i câte si mai câte.

Ar mai fi multe de semnalat. Dar ma opresc aici. Poate voi reveni cu alta ocazie, poate  nu. As încheia cu citate de genul: Un popor fara spiritualitate, fara cultura n-are viitor, nu supravietuieste, e ca si mort etc., dar aceste fraze marete s-ar volatiliza în peisajul cotidian cenusiu, ca si cum n-ar fi fost rostite niciodata.

by Carmen Catunescu

TURMA, FIARA SI TELEVIZORUL

by Adrian Botez

Noi am mai afirmat ca, în planul globalizant al Guvernului Mondial, televizorului si Internetului le sunt rezervate locuri de frunte, în ce priveste efectul de tâmpire a omenirii. Acest Guvern care urmareste, prin calitatea de „turma”, sa-si asigure SCLAVII – iar prin aspectul de „fiara”, sa-si asigure LIPSA DE CONSTIENTIZARE / RESPONSABILITATE A NECESITATII LUPTEI ÎMPOTRIVA STAPÂNILOR ÎNJOSITORI – impotenta întru solidaritatea luptei pentru eliberarea de Stapânii Înjositori Spiritual si Exploatatori Tiranici – si, deci, potentarea unei lupte oarbe, între „fiare”, pentru ca razvratitii sa se distruga între ei! Fara sa implice, deci, eforturi deosebite, din partea Guvernului Mondial al Tiranilor!

Nu trebuie sa fii mare pedagog ori savant, pentru a observa cum multimi de elevi nu mai frecventeaza scoala, „uitati” în fata celor doua ecrane fluorescente, devoratoare de personalitate: ecranul TV si ecranul Internetului. Si cum aceleasi multimi au pretentii social-economice, cu totul disproportionate, fata de performantele lor reale…iar nesatisfacerea pretentiilor lor activeaza un potential de violenta, DE URA ori de aroganta, dublata de insolenta si totala lipsa de respect si bun-simt social, extrem de îngrijorator…! Si scoala de stat cultiva, asiduu, LIPSA DE EDUCATIE!!! (….si dispretul total fata de comorile inestimabile de spiritualitate luminoasa, eliberatoare întru Duh, si de filosofie educationala ale Bisericii Ortodoxe…!!!). Orice dascal vrea, azi, sa faca EDUCATIE, în scoala de stat (unde domneste, cica, „elevul rege”…) – este sanctionat extrem de grav, de catre sistemul actual de învatamânt, de un formalism si cu un potential de ipocrizie tot mai mari si mai periculoase!

Nu trebuie sa fii mare filosof, ca sa bagi de seama:
1-cum lumea aluneca, tragic, dar pe nesimtite, spre virtualitate: observati, va rog, cu câta nesimtire si foame de „altceva”, trateaza „televizionistul” ecranul fluorescent – în cautarea, perpetua, de „ferocitate/acutizare a senzatiei, crescuta (DA, SPRE PURA SENZATIE-SENZATIONAL!), a evenimentului! Tot ce-i „acolo” trebuie doar sa-l distreze, „omul” (?!) nu mai e capabil sa discearna între industria de „entertainment” si dezastrele reale ale oamenilor reali, de pe o planeta REALA!!! Noi am vazut cu ochii nostri câta plictiseala si dezamagire stârneau, în telespectatori, cifrele de morti, CARE NU MAI CRESTEAU!!! – în urma cutremurului devastator, cumplit, din Haiti!!! Crimele REALE, nu mai sunt distinse de cele din filmele politiste…!!! Iata cum vor Guvernantii Lumii sa transforme populatia Terrei într-o masa de animale/FIARE însetate de senzatie, de vederea sângelui…„distractiv” (care scoate „mecanismul” dez-umanizat, „Terminator”-ul, din toropeala plictiselii…pentru ca automatismele tot mai demonice ale specializarii, din procesul muncii, duc spre o feroce, inumana stare de plictis, de lipsa totala de reactie, fata de tot ceea ce nu „sare” din peisaj!!! – „SENZATIONAL!!! SI-A RUPT GÂTUL!” – este tocmai ceea ce s-a petrecut si se petrece la OTV: va invitam sa va amintiti de cazul „Adrian si Romanita Iovan” – în care publicul dadea dreptate ucigasului Adrian Iovan…(„apropitarul”, deh…fata de prezumatul…”amant calic”…si …„coate goale/mate fripte”) – pentru ca, la vreo luna, sa urmeze un alt caz, la care „turma”/FIARA a reactionat la fel, aparând „sacrosancta proprietate” – câta blasfemiere, în aceasta formulare, aparent „legala”!!! – a unui Dinu Paturica, ce l-a împuscat pe un cetatean, aflat în PROPRIA-I MASINA, pentru ca „a îndraznit” sa se duca la/spre iazul parvenitului ucigas…!); amintiti-va ca la OTV se pun pariuri (telefonice/SMS-uri…cu mari câstiguri ale firmelor!) pe…crime, pe asasini si pe morti! Si, va rugam, nu uitati ca OTV-ul a devenit MODEL PENTRU TOATE TELEVIZIUNILE – SI A DEVENIT…TELEVIZIUNEA PREZIDENTIALO-MANELISTA!!! ;

2-cum scade puterea de concentrare umana ( e drept, mai ales la copii, care sunt „carnea de tun”, pentru „viitorul de aur” al Masoneriei…), treptat, odata cu lunile si anii de vizionare a ecranului televizorului si Internetului. În lipsa paginii de carte, mate si fixe, care te obliga la „fixarea” atentiei si la re-luarea/MEDITAREA lecturii mesajelor, pentru re-considerarea, spre aprofundare, a informatiei, omul devine înmarmuritor de superficial si aiuritor de autosuficient. O masa spirituala… ”gelatinoasa”! De aici, si ivirea acestei noi generatii de tineri, caracterizata prin iresponsabilitate („turma”, spre…FIARA!): si, în definitiv, nici nu poti cere sa fie responsabil, cuiva care nu mai e în stare sa fixeze si reia mesajele din mediul înconjurator, pentru procesare si aprofundare a informatiei, cât, mai ales, pentru a ajunge la starea de simpatetism, de „ a se pune în pielea altuia”… – si, ulterior, de a re-actiona, de a lua atitudine, de a SOLUTIONA SPRE BINE SI ADEVAR!!!!

Dar, iata ce spun specialistii, dând si explicatii si conturând „peisaje” asupra fenomenelor fiziologice, determinate de vizionarea televizorului, de catre copil: „Copilul, în fata televizorului, nu are parte de experienta obisnuita a limbajului, de stimularea gândirii si reflectiei pe care parintii, bunicii sau mediul uman le ofera, în general. Stimulii vizuali si auditivi perceputi în fata micului ecran sunt atât de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, încât depasesc capacitatea creierului de a-i controla. Efectul inevitabil va fi inhibarea unor importante procese mentale (…). De mici, copiii, obisnuindu-se cu astfel de experiente care îi bruscheaza si le seduc atentia, atunci când sunt pusi în fata realitatii (diferite activitati zilnice care nu socheaza în nici un fel) nu îsi mai pot concentra atentia pentru a finaliza activitatea respectiva în care sunt angrenati. De exemplu, la scoala ei asteapta ca prezentarea profesorului sa surprinda, având forma unui spectacol: asteptarea nefiindu-le satisfacuta, atentia este dezactivata gândindu-se la altceva. Un simptom al acestei tendinte este faptul ca ei nu mai gasesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictiseste” (cf. institutor: Televizorul, calculatorul – privite ca factor nociv asupra dezvoltarii intelectuale a copilului – de Vît Cristina Adriana, G.P.N. CIONESTI- ALBAC).

Tot ceea ce se poate face este prezervarea (prin orice metode … ortodoxe!) a esentei umane din…om! Cu riscul de a fi tratati drept…”anacronici”…!

NU TREBUIE SA NE FIE RUSINE CA, PRIN BASME POVESTITE DE NOI, COPIILOR NOSTRI – SA NE CAUTAM IDENTITATEA NOASTRA AUTENTICA, DIVINA…ORIGINEA NOASTRA PARADISIACA… – SI SA LE-O DARUIM SI COPIILOR NOSTRI!!! Traditia este însusi „rezervorul nostru de identitate umano-divina”! De exemplu, în cazul copiilor, sunt necesare povestile SPUSE, pentru ca numai astfel se dezvolta imaginatia copilului, îl obliga sa se initieze în GÂNDIRE SI ÎN MORALITATE (ÎN TOATE BASMELE POPULARE, ÎNVINGE CEL BUN, GENEROS…FAPTURA UMANO-DIVINA!), SI ÎNTRU CUVÂNT, CA ÎNFIINTATOR AL LUMII: „… Copiii care au petrecut mai mult timp în perioada prescolara ascultând povesti se pare ca vor fi mai buni la scoala mai târziu, si asta pentru ca povestile nu sunt legate de imagini deja existente si stimuleaza astfel gândirea si imaginatia. Televiziunea din acest punct frâneaza dezvoltarea gândirii, a imaginatiei, a abilitatilor si strategiilor verbale, deoarece, în timpul vizionarii, imaginile sunt punctul axial al comunicarii si nu cuvântul; televiziunea nu dezvolta abilitatile si strategiile verbale, ci mai degraba le reprima, acesta fiind motivul pentru care televizorul nu va putea ajuta la elaborarea gândirii abstracte, ci mai curând va încetini sau va bloca acest proces.

Egoist si individualist, ghidat numai de propriile interese si placeri, tânarul crescut în fata micului ecran este incapabil sa se descurce singur în viata. Tiranic cu propriii parinti, îndraznet pâna la obraznicie cu cei mai mari decât el, ca si cum i s-ar cuveni totul, îsi aroga toate drepturile si libertatile, fara a considera ca are vreo datorie sau responsabilitate; neexersându-si acest comportament – asumarea unor responsabilitati – nu si-a dezvoltata ariile corticale care proceseaza aceasta abilitate. Astfel ca si atunci când în viata va vrea cu tot dinadinsul sa îsi asume o responsabilitate, din punct de vedere mintal, va întâmpina mari dificultati. Crescut într-o camera de bloc, cunoscând lumea prin sticla micului ecran, nu are cunostinte elementare privind natura, animalele, plantele sau fenomenele fizice acela mai obisnuite. Nu se pricepe la nici un mestesug si nu stie sa se descurce într-o situatie oarecare. Tânarul care si-a format prin televizor o perceptie falsa despre lume si despre sine însusi este, practic, lipsit de orizontul de întelegere pe care oricare copil de la tara sau din trecut îl avea în mod normal.

Cu toate ca face pe „durul”, aratându-se sigur pe sine, precum i-a vazut pe cei de la televizor, acest copil, datorita nedezvoltarii normale a ariilor prefrontale este foarte impulsiv, este labil emotional, incapabil sa îsi controleze comportamentul si sa îsi înfrâneze dorintele. Învatat sa faca numai ce vrea, sa nu asculte pe nimeni, mai cu seama de parinti sau cadre didactice, tânarul plamadit de televiziune în duhul culturii nihiliste se supune însa cu docilitate comandamentelor impuse de moda, este deschis superstitiilor, reclamelor publicitare si urmeaza cu fidelitate modelul eroilor de pe micul ecran, mai nou „membrii familiei lui” în lipsa parintilor si a fratilor care de cele mai multe ori au cu totul alte preocupari considerate mai „importante” (idem).

…Da, „durul”, ca FIARA, nu trebuie transfigurat în element de „turma” bleaga, ci adus la DEMNITATEA UMANO-DIVINA!!! La autentica maretie umano-divina.

…Da, povestile TRADITIEI UMANO-DIVINE, sunt necesare unei educatii autentice, iar nu asa-zisele „desene animate” – care, chiar în cazuri aparent inofensive, contin mesaje subliminale extrem de nocive! Iata ce spuneam, anul trecut, într-un studiu despre „celebrul” (putini stiu, azi: de ce atât de celebru…?!) Walt Disney: „Parintii va trebui sa le spuna copiilor lor si sa le si demonstreze (cu argumente luate din cercetarile unor oameni care doresc ca Binele Dumnezeiesc sa se instaureze în viitorul omenirii, iar nu Guvernul Mondial Mancurtizant al Satanei Ucigase a Trufiei si Nepasarii Criminale – Guvern al celor putini si demonizati/luciferizati, care vor sa-i zdrobeasca spiritual/transforme în sclavi mentali, pe cei multi si neatinsi de Marea Prihana A Superbiei Satanei!), cu binisorul, dar si cu o fermitate a insistentei blânde, unde sta ascuns „cel viclean”…! În cazul de fata, „cel viclean” sta, îmbracând forme extrem de perverse, chiar în „lucrarea” satanica a Companiilor Walt Disney si în productiile Caselor de Filme Walt Disney!

(…)Dar cine era CU ADEVARAT, acest “campion al moralei”!?
“Walt Disney era mason de grad 32. La casa sa de vacanta din Palm Springs obisnuia sa joace golf împreuna cu Ed Sullivan si Bob Hope, ambii masoni de grad înalt. Daca Disney era atât de nepatat si bine intentionat, cum de avea astfel de prieteni apropiati?
Alt prieten apropiat al sau era Ronald Reagan. Ambii erau masoni de grad înalt si proveneau din medii socialiste, ambii erau informatori FBI si ambii erau implicati în abuzuri facute asupra „sclavilor” controlati mental. Walt a sustinut mereu, plin de generozitate, campaniile politice ale lui Reagan, iar acesta din urma i-a oferit favoruri politice lui Disney, în calitatea pe care o avea de guvernator al Californiei. Ronald Reagan si prezentatorul TV, „iluminatul” Art Linkletter, l-au sustinut foarte mult în public pe Disney. Printre ocultistii faimosi care au sustinut industria Disney pe parcursul timpului se numara: Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank Sinatra si familia Clinton. Uriasul parc de distractii construit de Disney, Disneyland, a fost vizitat de-a lungul timpului de toti presedintii americani, de la Dwight D. Eisenhower la George Bush Jr., împaratul Akihito al Japoniei, toti regii „iluminati” ai Danemarcei si ai Belgiei, cel de-al treilea presedinte al Egiptului – Anwar El Sadat, Robert Kennedy, fostul dictator al Indoneziei – Suharto, sahul Iranului – Mohamed Reza Pahlavi.

Disney a primit de la începutul carierei sale premii de recunoastere de la multe organizatii promotoare ale Noii Ordini Mondiale, cum ar fi loja masonica B’nai B’rith, de la care a primit titlul de „Omul anului”; Camera de Comert i-a daruit în anul 1936 premiul anual „Tânar remarcabil”; institutiile Yale si Harvard i-au dat medalii de onoare. Cei care se ocupau de imaginea lui Disney exercitau o presiune imensa asupra oricui insinua macar ca Walt Disney nu ar fi arhetipul perfectiunii binevoitoare si al moralitatii ideale,” declara Leonard Mosley în cartea sa „Disney’s World”.
(…)…Ce urmarea, de fapt, “lucrarea” sa? Ce se ascunde, în spatele aparentelor “serafice” a imaginilor filmelor walt-disney-ene si în spatele “onorabilitatii” creatorului lor?

“<<În spatele fatadei placute a lui Disney se gasesc productii de filme hard porno, snuff (filme care presupun filmarea unei crime), prostitutie, controlul mintii precum si atragerea mai multor generatii de oameni catre practicile de vrajitorie>>, sustine Fritz Springmeier, în cartea „Deeper Insights into the Illuminati Formula”. În America, nimeni nu a mai vândut ocultismul negru si vrajitoria asa cum au facut-o fratii Disney. Film dupa film, acestea au fost aduse în atentia publicului sub masca asa-zisei distractii. De exemplu, „Întoarcerea de pe muntele vrajitoarelor” a fost una dintre cele mai mari promovari facute vreodata vrajitoriei.

Vincent Price a fost unul dintre principalii ocultisti care a introdus în lume multa oroare oculta prin cartile si scenariile pe care le-a scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney si a fost vocea lui Ratigan din „Marele soricel detectiv”.

În ce priveste filmele pentru adulti, la un moment dat Disney a ramas dator sindicatelor. Pentru a putea plati datoria, a început în secret sa produca o cantitate mare de filme porno. Fritz Springmeier afirma ca directorul Joe Roth al studiourilor Walt Disney se ocupa de asemenea cu conducerea studiourilor Touchstone, Miramax, Hollywood, „care sunt toate create pentru a ascunde productia de filme pentru adulti apartinând lui Disney”.

…Doar atât? O, NU! SATANA ESTE MULT MAI SEDUCATOR SI MAI CUMPLIT, MAI “HARNIC CRIMINAL, MAI CUMPLIT “INVENTIV”, ÎN “OPERA” LUI , PRIN CARE SPERA SA NE CÂSTIGE (PRIN DIZOLVAREA-RENEGAREA DUMNEZEIRII DIN ELE…) DUHURILE!!!

“Pare greu de crezut ca desenele animate cu care cresc copiii nostri abunda de mesaje sexuale subliminale? Va oferim câteva astfel de exemple, pentru a va convinge singuri. Internetul abunda de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.

În „Mica Sirena”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloana de la dreapta la stânga) prezinta un organ sexual masculin în erectie.

Chiar si preotul care oficiaza o nunta în desenul animat intra la un moment dat în erectie.

În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirena „Kiss the girl…” se afla un grup Jamaican care pronunta cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoana care priveste.

În filmul Alladin, daca rulati încet filmul el spune foarte repede ca sa nu se înteleaga „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenti, dezbracati-va”.

Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Fata de povestea originala, Disney „a uitat” sa precizeze ca personajul principal se converteste la crestinism.

Filmul animat ,,Lion King”– „Regele leu” contine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” si „lie” (lie înseamna a minti). Daca priviti filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveste cu labele în pamânt: În mijlocul particulelor de praf care se ridica, pe mijlocul ecranului, se formeaza cuvântul „sex”.

Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi gasite si în „Frumoasa si bestia”.

“Gargoleys” este un serial de televiziune de desene animate, care este pura demonologie. Ideea principala a serialului este aceea ca o rasa de demoni protejeaza New York City. Unul dintre personaje se numeste Demona.

În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima productie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. În prezentarea cartii „Crescând Homosexual”, purtatorul de cuvânt al Disney îi invita pe toti adolescentii de sex masculin sa exploreze „frumoasa lume a homosexualitatii”.

În ziua de azi, Disney promoveaza întâlnirile anuale „Gay and Lesbian Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali sa îi portretizeze pe Mickey Mouse si Donald Duck ca iubiti homosexuali, iar pe Minnie Mouse si Daisy Duck ca lesbiene. Disney a extins serviciile de sanatate de care beneficiaza angajatii homosexuali ai companiei care „traiesc” împreuna. Aceasta politica nu se aplica însa si cuplurilor heterosexuale. Presedintele Disney, Michael Eisner a declarat ca circa 40% din cei 63.000 de angajati ai companiei sunt homosexuali. Michael Eisner, care detine 60% din actiunile Disney, si-a parasit sotia si s-a casatorit cu un barbat homosexual la Disneyworld, în Orlando, Florida”(cf. Adrian Botez, Copilaria copiilor nostri este cumplit amenintata!- în Napocanews, 16 iulie 2009 etc.).

…Iata si discutia (cu argumentele de specialitate ale doamnei Vît Cristina) despre aspectele înjositor-instinctuale, pe care televiziunea le cultiva, întru triumful Turmei, dar si cu Semnele Fiarei – vizate nu doar de Guvernul Mondial, ci si de unealta sa ideologic-antispirituala, Miscarea Internationalista NEW AGE: aspectului “erotic”. “… Nu sunt deloc nesemnificative transformarile în structura si functionarea cortexului produse de educatia sexuala pe care televiziunea, ca amplificator al tendintelor mediului cultural contemporan, o face copiilor si tinerilor. Mai mult decât în cazul altor comportamente, deviatiile produse în comportamentul sexual se rasfrâng cu putere în functionarea ariilor prefrontale. Transformarea sexului în centru obsesiv al preocuparilor individului, cultivarea emotiilor intense sunt factori care submineaza o atitudine reflexiva privind existenta si posibilitatea copilului de a-si largi orizontul experientei.

Învatarea si procesele mentale în general sunt influentate semnificativ de televizor, prin vatamarea pe care comunicarea audio-video o produce cortexului prefrontal. Aceasta afectiune a ariilor prefrontale se rasfrânge cu putere în comportament, în gândire si în întregul mod de viata al tinerilor care au acumulat prea multe ore de vizionare de a lungul copilariei. Tinerii acestia sunt incapabili sa se concentreze cu atenti pe o perioada mai lunga si sa se motiveze în urmarirea unei actiuni pâna la finalizarea ei. Nu pot sa îsi planifice si sa îsi organizeze programul de viata, sunt delasatori si neglijenti, irascibili si hiperactivi, nu îsi pot controla emotiile si pot avea un comportament instinctiv exacerbat – bulimie, agresivitate sau chiar pulsiunii sexuale. Prin inhibarea comunicarii intra si interemisferice, vizionarea TV pasivizeaza procesele intelectuale, reactiile si comportamentul indivizilor, punând în pericol dezvoltarea inteligentei.

O asemenea preocupare maladiva în ceea ce priveste erosul micsoreaza capacitatea de concentrare si motivatia implicarii în alte activitati, îl pasivizeaza pe individ si, de asemenea, îi slabeste controlul comportamentului si al emotiilor prin dezinhibarea tuturor comportamentelor ce vizeaza dobândirea placerii. Prin toate acestea este afectata functionarea si, practic, dezvoltarea normala a ariilor prefrontale. Legatura care exista între o functionare corecta a cortexului prefrontal si comportamentul sexual se vede si din faptul ca vatamarea celui dintâi are ca urmare exacerbarea pulsiunii sexuale.

Totodata, ideologia mediatica îl învata pe copil sa se încreada în el însusi, în parerile, în senzatiile si dorintele lui individualiste si egoiste, care sunt în principal, modelate prin vizionarea TV. Se subîntelege desigur, ca numai instanta care se exprima prin televizor este autorizata, prin persuasiunea mesajelor TV., sa primeasca încrederea noastra deplina, caci aceasta exprima glasul celor care-l „iubesc” pe om, îi „apara” drepturile si libertatile de toti cei care ar atenta la acestea (parinti, bunici , preoti sau prieteni). În realitate copilul este învatat sa spuna „nu” la tot ce poate însemna un sprijin sau un reper real în viata sa si sa se încreada în aceia care au interes sa-i manipuleze gândurile, sa-i exploateze potentialul de consumator.”

Este evident ca Programul Guvernului Mondial urmareste de-spiritualizarea omului (sau, deocamdata, a celui mai fragil dintre oameni, cel care va forma societatea terestra de mâine: COPILUL!), rapirea lui din sfera spiritual-religioasa si operatiunea diversionista, cu efecte anti-spirituale, ba chiar demonice, extrem de grave. Practic, prin televiziune, asistam la aplicarea unor procedee de magie neagra implicita, daca luam în seama finalitatea ultima a actiunii televizionistice: OBTINEREA TURMEI/FIAREI! Individul rupt de realitate devine bestia egosta, ba chiar … autistul perfect!

„… În privinta aspectului religios, educatia pe care o formeaza televiziunea în timp este una liberala (în sens nihilist) si sincretica. Ideile darwiniste sunt amestecate cu credinta în extraterestri, în puteri si fenomene supranaturale. De la credintele orientale pâna la crestinism, de la mistica rasariteana pâna la pietismul apusean, toate sunt amestecate în creuzetul emisiunilor de televiziune. Ceea ce cultiva televiziunea este o credinta sincretista, bazata pe o pseudocultura religioasa – curiozitati, senzational sau chiar sarlatanii. Orizontul de cultura si perceptie dezvoltat prin vizionarea TV este unul de tip magic.

Prin vizionare, mintea tinerilor devine foarte pasiva, deschisa sugestiilor televizualului si influentelor venite din subconstient. Este o minte care cauta cu aviditate placerea, care simte ca traieste plenar mai cu seama sau exclusiv pe parcursul experientelor evazioniste (în imaginar).

…Nu suntem sectanti neo-protestanti, dar suntem obligati moral fata de semenii nostri sociali, iar apartenenta noastra la societatea umano-divina (în plus, avem si obligatii pedagogice si de parinti!) ne obliga la observatiile de mai sus. Nu negam ca se mai strecoara, în programele TV, si filme istorice cu încarcatura educativ-identitara…si filme artistice de buna calitate…poate si 1-2 documentare non-darwiniste (…acest aspect îl nominalizam mai mult ca prezumtie, decât ca realitate…!). Dar aceasta, adica aparitia, aleatorie, a unor aspecte cvasi-benefice si potential constructive, printre „scândurile” esafodajului „ghilotinei”, apar (din pacate…) …poate din greseala, poate ca parte a strategiei diversioniste, de „drogare”-intoxicare/fascinare, spre înselare – a publicului televizionistic: „Pai cum, ia uite, cum, nu dam noi tinerilor lucruri bune?! Uite-uite!”- ACEASTA ESTE EXCEPTIA, IAR NU REGULA! Noi stim cât de ipocrite sunt „atentionarile” televizionistice: „interzis copiilor sub 12…sub 18 ani…” – pentru ca realitatea societatii demente de azi, societate a goanei, fara scop si fara masura, catre neant si pierderea firii… – îi prigoneste pe parinti, întru „religia banului”, sau, macar, întru truda pentru asigurarea „zilei de mâine”, într-o societate-jungla…

C.N.A.-ul urmareste si amendeaza câte un post TV sau câte pe un producator sau realizator de emisiune TV din motive politice, SI NICIDECUM DIN MOTIVE SPIRITUALIST-EDUCATIONALE! Or, obligatia morala a televiziunii, oricât de „comercializata” ar fi ea, ar trebui sa nu fie aceea de a ne „face cunostinta” cu extraterestrii, cu magia din Stapânul inelelor…nici sa promoveze erotismul ca instinctualitate înjositoare, nici sa predice, explicit sau implicit, „surzenia” egoismului si egotismului…ci AR TREBUI SA FIE ACEEA DE A PASTRA, BA CHIAR ÎMBOGATI, ESENTA UMANO-DIVINA DIN OM, IAR NU DE A DISTRUGE-O SI A-L OBLIGA PE INDIVID SA SE ÎNCHINE „ZEULUI BAN”/MAMONEI!!!

…Dar, pentru a ajunge la acest stadiu, televiziunile mai au multe decenii (poate si secole!) de evoluat…Caci evolutia lor (…uneltelor…) tine de evolutia umanitatii…or, în acest început de nou mileniu, Guvernul Mondial este „stresat”, pentru ca a cam întârziat cu…DE-CONSTRUCTIA DUHULUI UMAN… – si ar fi în stare de orice ticalosie ori promisiune mârsava, numai sa asigure, cât mai repede si pentru cât mai multa vreme, Instaurarea Domniei Satanei…Dar, fireste, Satana nefiind decât tot o creatura, Domnia lui nu va fi vesnica… – sfârsitul ei/Domniei Celei Negre îl vor vedea, probabil, generatii urmatoare! Pâna atunci, însa, dragi parinti de copii, daca nu puteti sa-i ajutati, efectiv, pe copiii vostri, pentru a discerne între Bine si Rau, calauzindu-i spre Bine – atunci, mai stingeti-le televizorul… – SI PUNETIL-LE ÎN MÂINI CARTILE „MATE” ALE CLASICILOR, BLÂNZI SI CONSTRUCTIVI, AI LITERATURII ROMÂNESTI SI UNIVERSALE: cartile bune de meditat ale unor Creanga, Sadoveanu, Topârceanu, Otilia Cazimir…ori ale unor Andersen, Perrault, Dickens, Hector Malot…Ca doar nu-s „prea destepti” copiii vostri (…cum spun/repeta unii parinti tembeli, cu admiratie infinita, despre odraslele lor…!), CI MULT PREA PUSTII/PUSTIITI DE DUH!!!

…Si, prin aceste carti spiritualizante (prin normalizarea/reglarea „atmosferei” spirituale…cu totul de-reglate, din lumea contemporana!!), tot va fi un câstig, pentru voi si copiii vostri…pâna va veti lamuri voi, parintii de copii, cum e cu goana nebuna dupa banii… „anti-crizei”…si cu cât mai sfânta este grija pentru educatia DIRECTA, de la parinte la copil, a odraslelor voastre…: ”CEI SAPTE ANI DE-ACASA!” Da, în niciun caz, nu trebuie sa lasati aceasta SFÂNTA EDUCATIE, pe „mâna”…televiziunii si Internetului! – adica, sa lasati oaia, pe/în …laba lupului! Caci, de pe „laba” lupului, nu iese decât…pielea copiilor vostri, asasinati spiritual… – ca turme azvârlite, de voi însiva, conditiei de victima…Sau, dupa „modelul vampiresco-vârcolacesc” – copiilor vostri li se va inocula …”luposenia”! Adica, apucaturile de lup, de fiara, urmând autodistrugerea!
…Dumnezeu sa fie cu toti oamenii, si, în primul rând, cu copiii de parinti si cu parintii de copii!!! Nu uitati, oameni-parinti, ca Hristos s-a rastignit ca sa-i scape de Satan-Distrugatorul si pe copiii vostri! Si voi, ce faceti?! Îi lasati prada, pe propriii vostri copii, Satanei, Mortii, Distrugerii?!

…E drept, numai Mila Nesfârsita a Lui Dumnezeu ne va scapa din aceasta Vale a Ispitelor prin FANTASMARE, prin NON-DISCERNERE, tembela si aroganta, egoist-narcisiaca, prin punerea în miscare a întregului arsenal al …”Marelui Iluzionist”-SATANA! Dar si noi trebuie sa ne aratam omenia din noi (suprem dar al Lui!), prin constientizarea Mântuitorului, de catre noi…a Ranilor Sale Sfinte, pentru noi!