cu targa – din paradis
ma transporta vis cu vis:
spune doctorul cel mare
ca-s bolnav de habar n-are
nu-s vârtej în marea mare
nu-s nici pâine – nu-s nici sare
nici pestera-n Bethlehem:
sunt doar îngerescul ghem
ma dau cu sania-n gând
sclipind vin tot din curând
din curând si din nimic
curge-albastru pic cu pic
…cu targa – din paradis
vorba-n vorba – scris în scris
sângerez pe cale-arìpi
scriu c-un deget – si tu tipi
tipi în somn si tipi pe fila
sfinti trezesti din stih în mila
doar când sa mor nu ma tem
se iteste si-un poem
poem înflorit lauta
matasos matase multa
cearcan mucenic poem
si ciorchine de îndemn
struguri de privighetoare
ramasi vara de-asta soare
strugure-ascuns poloboc
tu îmi cânti ca eu sa joc…
…pe mal verde si frumos
m-asteapta Domnul Hristos:
ma zoreste si ma-ntreaba
de ce-am luminat degeaba
nu-i raspund – ci lacrimez
lacrimat-am crez cu crez
…sunt senin si nu ma mira
mâna-mi s-arcuieste lira
degetele-s strune vii
ochii-mi s-au închis târzii
iar pe chipul meu de boala
începe lumina scoala:
tremura serafi iubire
heruvii-si smotresc ostire
icoana dupa icoana
tronurile-arzând coroana
si deasupra de lumini
stele sunt – dar nu si vini
inorog si inoroaga
Maica Domnului se roaga…
abia-acum Domnul Hristos
domnul meu cel mai frumos
se-ndura de cântul meu
ucenic de dumnezeu
si mutam noi parte-n parte
lumile mult mai departe
mai departe cât lumina
doar lamura sa ramâna:
dor – izvor – si-o voce crina!
***
Adrian Botez