Romanță foarte târzie
Pe umărul stâng
O lacrimă plâng,
Pe umărul drept
Tot lacrimi deșert,
Dar tu spui numai nu
Sau răspunzi în doi peri, Continue reading “Boris Marian – Romanță foarte târzie”
Romanță foarte târzie
Pe umărul stâng
O lacrimă plâng,
Pe umărul drept
Tot lacrimi deșert,
Dar tu spui numai nu
Sau răspunzi în doi peri, Continue reading “Boris Marian – Romanță foarte târzie”
Strada Polonă
Intră cu motocicleta în camera mea,
Intră teroriștii în camera mea,
Intră un fluture, nu-l ia nimeni în seamă,
Undeva, un om cade cu zgomot,
Cineva urcă scările, ah, țipă o fată la etajul opt, Continue reading “Boris Marian – Strada Polonă”
. by Mraconia
Soare-Praf! O ciudată simbioză… Când e soare, praful (din aer) îl vezi. La fel, umbra… Continue reading “Soare-Praf (R)”
Maria Diana Popescu, Agero
Ia să vedem noi cum a fost rezolvată problema cîtorva zeci de sate din România, devenite oraşe doar cu numele. Înainte de integrarea în Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles arătau cu degetul spre România, pe motiv că ar avea prea mulţi locuitori în mediul rural. Mişcate de gest şi ca să fie pe placul mai-marilor de la uniune, autorităţile române au transformat peste noapte zeci de comune în oraşe-fantomă, cu toate că nu îndeplineau criteriile minime de urbanizare prevăzute de lege: canalizare, apă potabilă, străzi asfaltate şi curent electric. 55 de comune au căpătat statut de oraş, dar numai pe hîrtie. Ţăranii au fost chemaţi la referendum. Li s-a promis asfalt în locul glodului şi canalizare în locul privatei din fundul grădinii. Continue reading “ORAȘELE-FANTOMĂ, PUTIN ȘI VÎNĂTORUL-SEF”

1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
2. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
3. Dumnezeu a zis: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Continue reading “GENEZA – La început Dumnezeu a facut cerurile si pamântul”
Ai pierdut ? Continuă!”
Pierre de Coubertin
Ziarele publică statistici cutremurătoare despre creșterea numărului de încercări de sinucidere din ultimii ani, iar tinerii dețin ponderea celor care își iau viața. De fapt, necazurile și greutățile de nesuportat par a nu ocoli mai pe nimeni. Pentru mulți, pe neașteptate și de nicăieri, vine un ceas când li se pare că pentru ei cerul e întunecos și apăsător, iar orizontul de negăsit. Chinul cumplit prin care trec, le întunecă tot mai mult mintea, și, cred ei, suicidul ar fi una dintre soluții.
Ce îl poate apăsa pe om atât de tare?
Octavian Curpaș în dialog cu Felicia Feldiorean
Felicia Feldiorean este autoarea volumului de versuri „Celor fără vină”, tălmăcit în limba franceză de Prof. Constantin Frasin, cu titlul „A touts les innocents”. Licenţiată a Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca, pe care o absolvă în 1996, autoarea munceşte mai întâi ca medic de familie, iar apoi ca medic generalist şi la un spital de psihiatrie din judeţul Covasna. În anul 2000, aceasta părăseşte România şi se mută în Germania. În prezent, scriitoarea locuieşte în oraşul Münster şi este mama unei fetiţe în vârstă de şapte ani, Anna Elisabeth. Felicia Feldiorean s-a născut în anul 1968. Continue reading “De vorbă cu poeta Felicia Feldiorean despre poezie, ca formă de exprimare”
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan, 3.3)
Nicodim în audiență la Domnul Isus
La Domnul Isus a venit un om de frunte al fariseilor, un iudeu cu numele Nicodim. S-a rușinat să-L caute ziua, căci se complăcea în ideea văzută de oameni că el este un om de frunte edificat asupra vieții.
L-a întâmpinat pe Domnul Isus cu o afirmație pozitivă:
„Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan, 3.2)
La acel moment, se întâlnesc exponenții Continue reading Armonia Magazine USA »
“Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie…”
Deuteronom, 29.29
.
.
A FI disponibil sau indisponibil, „inițiat” sau „neinițiat”, receptiv sau nereceptiv, adept sau împietrit față de o ideologie sau alta – aceasta este de fapt întrebarea care ne separă sau ne împarte în a fi înăuntru sau înafara unei categorii de oameni.
Orice grupare de oameni are un fel al ei specific de a comunica, de a trăi și de a crede, de regulă “străini” altora, iar majoritatea dintre aceste mulțimi sunt caracterizate plenar de vorba Mântuitorului Isus care a spus: „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.” Cu ziduri sau prăpăstii între diferitele grupări de oameni, prin viața lor sunt diferiți unii de alții, emblematici ai preocupărilor și ideologiei asumate[…] Continue reading Armonia Magazine USA »
Jianu Liviu-Florian
.
Doamne, multumescu-ti Tie pentru tot.
Sa ma bucur, poate, astazi, nu mai pot.
Dar in urma, vad cum timpul imi inclina
Bucuriile din lanul de lumina… Continue reading “Rugăciune”
Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul.
Domnul Iisus a făcut despre Sine mai multe afirmații pline de har pentru om:
.
Prorocul Ioan Botezatorul inspirat a prorocit cine este Iisus: “Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan, 1.29)
Apostolul Ioan a afirmat: “Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan, 20.31) Continue reading “Cristian Tudor Popescu și piatra de poticnire”
De-alungul vieţii, cu toţii am avut şi avem o mare nevoie de a fi iertaţi pentru a ne împăca şi a menţine relaţiile sociale armonioase.
Atunci când greşim, chiar şi unii faţă de alţii, greşim în primul rând faţă de providenţă ale cărei legi ne condamnă în mod clar şi obiectiv. A ne cere iertare în primul rând de la Dumnezeu şi a regreta faptele din trecut, respectiv pocăinţa este o condiţie esenţială pentru a primi iertarea prin jertfa Domnului Isus care a executat pedeapsa pentru păcatele noastre ale fiecăruia. Aşadar, iertarea divină este mijlocul prin care ni se spală haina conştiinţei şi devenim curaţi. Aceasta este iertarea care ne dă pacea interioară, o pace care întrece orice logică omenească şi mai mult, nu mai depinde de împrejurările vieţii. Însă, pacea aceasta include şi iertarea faţă de semeni şi în special a duşmanilor de care nu ducem lipsă niciunul dintre noi.
Am întâlnit oameni care duc povara neiertării în ei şi se rănesc pe zi ce trece, nelăsând din orgoliul lor şi nevrând să accepte imperfecţiunile altora. Conflictele acestea unele sunt justificate, însă nu sunt benefice pentru pacea şi odihna noastră sufletească. Cât depinde de noi, trebuie să invăţăm să trăim în armonie cu toţi oamenii. Continue reading “IERTAREA CARE NE DĂ PACEA”