Pe-al nostru steag e scris cuvantul pace,
Cu sânge, grâu, și Voroneț ceresc –
De când se face omul cum se face,
Cioplim aici la Raiul părintesc – Continue reading “Pe-al nostru steag”
Tag: Jianu Liviu-Florian
Mâinile cele mai frumoase de pe lume
basm dedicat părintelui Ilarion Felea
A fost odată un sobor de înţelepţi,
Ce se ştiau prea dăruiţi de Dumnezeu, şi foarte drepţi.
Ei cunoşteau mai mult decât se poate spune,
Şi-aveau în minte, şi în suflet, şi-n salariile lor,o, ce minune!,
Cele mai multe cifre zero de pe lume. Continue reading “Mâinile cele mai frumoase de pe lume”
O expunere
Expunere a situatiei Bisericii
“Deci, cu ce vom asemui situatia prezenta?
Seamana, intr-adevar, cu un razboi naval, izbucnit intre marinari razboinici, din cauza unor vechi frictiuni; imagineaza-ti, deci, acest tablou: flota (partile beligerante) porneste din ambele parti la atac cu mult élan. Apropiindu-se corabiile una de alta, mânia ajunge la culme si barbatii incep lupta. Presupune, daca vrei, ca in acelasi timp corabiile sunt zdruncinate de o furtuna violenta si că o întunecime densă, provocată de nori, învăluie totul, incât să nu se mai poată face deosebire intre prieteni si dusmani, iar semnele lor distinctive nu mai pot fi recunoscute din cauza confuziei (generale). Să mai adăugam tabloului, pentru a-l face mai viu, o mare agitată, o ploaie torentială, si valuri ridicate de furtună. Apoi, un vânt puternic, suflând din toate părtile, catre acelasi punct si vasele ciocnindu-se Continue reading “O expunere”
Mai c-aș vrea să fiu maghiar
Mai c-aș vrea să fiu maghiar
Mai c-aș vrea să fiu maghiar
Dar mă –mpunge-un gând hilar:
Drepturi n-aș avea, ca paria,
Ca românul din Ungaria? Continue reading “Mai c-aș vrea să fiu maghiar”
Mirat
Mirat,
Ca o bucată de brânză
În zăr,
Te iubeam.
.
Mă lichefiam
În braţele tale. Continue reading “Mirat”
Balanţa
Jianu Liviu-Florian
Nu am găsit în Biblie nimic scris despre bogăţia nerecunoştinţei.
10 leproşi a vindecat Iisus. Din cei 10, unul singur a trecut pe la preot, aşa cum a fost sfătuit, ca să mulţumească lui Dumnezeu. Atât. Nimic mai mult. Ca să mulţumească.
Lazăr a fost înviat din morţi. Nu se ştie cât, şi cum, a mulţumit Lazăr pentru viaţă.
Orbului i s-a redat vederea. Ce va fi făcut orbul, ca să îi mulţumeasca lui Dumnezeu că vede? Un lucru a făcut sigur. A mărturisit că nu ştie cine este Iisus Hristos. Dar înainte ca acesta să îi ungă ochii cu tină, nu vedea, şi acum, vede. Continue reading “Balanţa”
Primăvara ta
În zori, lumina dă în floare,
Irumpe soarele din muguri,
Cresc din cristalul meu de sare
a primăverii, mari și burguri – Continue reading “Primăvara ta”
Ceva mai frumos si mai bun
Jianu Liviu-Florian
Tara e inglodata in datorii. Dar toti vor bani mai multi.
Presedentia, parlamentul, medicii, profesorii, sindicatele, justitiarii, politistii, jandarmii, pensionarii.
Toti merita mai mult.
Nu este unul sa spuna: eu nu merit. Mie mai luati-mi.
Toti mai vor. Continue reading “Ceva mai frumos si mai bun”
Maestrului Băjea George
A fost odată proiectantul şef.
Când nu erau minuni de proiectat.
Când toţi lucrau pentru ai lor, la stat.
Când îşi aveau în pâine, toţi, fief. Continue reading “Maestrului Băjea George”
Drumul alb
Jianu Liviu-Florian
Tocmai m-am reîntâlnit cu o poezie scrisa în urma cu 37 de ani.
Habar n-aveam ce înseamna Razboiul Rece. Eram elev in clasa a VIII-a, si voiam pace. Ca sa ma bucur de scoala. De premii. Sa fiu printre primii, in profesiile care ne asteptau, negresit, la absolvire.
Nu trebuia sa imi spuna nimeni de doua ori: scrie o poezie despre pace. O faceam cu bucurie. Totul era sa am inspiratia sa scriu o poezie care sa ajunga pana la gazeta de perete a scolii. Caligrafiata artistic, cu litere de tipar. Sau sa ajunga pâna in paginile ziarului Inainte. Un ziar citit de mii de profesori, si zeci de mii de elevi, muncitori, si intelectuali.
Nu cunoasteam pe nimeni la ziarul Inainte. Am urcat scarile sediului, in uniforma de elev, si m-am ratacit printre etaje si holuri. In cele din urma, am intrat intr-un birou. “Buna ziua! Am adus o poezie”, am spus. Redactorii erau scriitori. Poeti. Gazetari. “Poftiti, luati loc”. Poezia a fost citita. “Felicitari!”. Mi s-a spus. “O retinem pentru publicare! Unde sunteti elev?” “La scoala generala numarul 5. Triscu.” Trebuia sa mai spun ca am avut o profesoara emerita de limba si literatura romana. Doamna. Tovarasa. Tudor Elena. Ca in Scoala a poposit, pentru un timp, la cercul de literatura, o profesoara poeta. Doamna. Tovarasa. Negrea Constanta. Care ne-a citit poeziile dansei, fara egal, despre Eminescu. Si Basarabia. Dar amutisem. Nici nu stiu daca am multumit. Si am iesit pe usa camarutei redactiei, ca un soarece, nestiind cum sa ma fac cat mai mic, ca sa nu deranjez pe nimeni, dar cu inima mare de bucurie, mai mare decat sediul cu doua etaje al ziarului Inainte, si Comitetului Judetean al Uniunii Tineretului Comunist.
De atunci, cumparam in fiecare zi, ziarul. Rasfoiam paginile infrigurat, asteptand. Asteptand.
Pana cand a aparut poezia.
Drumul alb
Nu,
Eu nu vreau
Sa adun
Schije frante de tun
De pe munti de atomi
Nici
Somnul apelor frant
Sa-l preschimb in pamant
Cotropit de ninsori
Sunt
Inca om, nu atol
Singuratic si gol
Bombardat de taceri
Nu vreau mari fara glas
Nici oceane de scrum
Ancestrale poveri,
Nici comori de pripas,
Travestite in fum
Stiu
Monstrii, gheare de fier
Mai tintesc catre cer
De sub reci carapace
Greu
Este drumul spre vis
Dar odata deschis
Va ramane mereu
Drumul alb catre pace!
1976
Au trecut de atunci 37 de ani. Cu razboaie. Cu revolutii. Cu industrii de armament. Care nu au produs in zadar. Cu oameni carora razboiul le-a oferit un loc de munca. Razboiul care continua si azi. Chiar si Razboiul Rece continua. Neoficial.
Poezia nu mai era pe nicaieri. Ziarul pe care o pastrasem, se pieduse demult.
Dar la vremea la care am scris-o, am invatat-o pe dinafara. Si de cateva luni, versurile ei imi tot veneau in minte. Fragmentat. Lipsea pasajul central. Pâna cand, acum trei zile, memoria mi-a restituit si acest text lipsa.
Ce poate sa faca un om, impotriva razboiului? Cum sa se apere de el, cu o armata cu un buget de 1 miliard de euro in acest an ( 3 miliarde de paini ), an in care numai dobanzile la creditele cu care tara lui este datoare sunt de 2 miliarde si jumatate de euro ( cate o paine pentru fiecare locuitor al planetei )?
Nimic mai mult, decat sa isi aduca aminte Drumul Alb, de acum 37 de ani…
Colind de Anul Nou
Eu imi doresc, de Anul Nou,
Sa vii, Pastorule, din nou –
Sa plamadim o vesnicie,
Universala Simfonie!
Din dascali buni, si din parinti,
Din simfoniile de sfinti,
Sa plamadim din noi, izvoare
Rodind belsug de Rai, spre mare –
Iar tu, Pastorule de geti,
A cumpani – sa ne înveti –
Intre masura de iubire,
Si propria noastra rastignire –
Din suferinta,si pacate,
Sa ne amirui, a razbate,
Sa-ti fim – din lut, sub pasi, in mers –
Luminile din Univers!
Binecuvânta, si mângâie,
In zborul fara cer, si frâie,
Din rana Ta Dumnezeiasca,
Eternitatea Româneasca!
Si din piciorul ei de plai,
Din gura dulcelui ei Rai,
Cu noi compune, Siderala,
Iubirea Ta Universala!
28 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian
Cântecul mâinilor, auzul ochilor
Jianu Liviu-Florian
. “Daca deschizi ochii bine, poti vedea stelele a caror muzica o auzi demult”.
. Elevii Centrului Scolar “Beethoven” nu au auzit niciodata muzica stelelor. Si nici nu o vor auzi vreodata.
. Le-au ramas pentru ascultat, numai ochii. Si pentru grait, numai mâinile.
. Doua mâini, cu trei degete strânse caus, ca un potir de ghiocel, leganate în aer, înseamna “Colindam”. Este gestul colindatorului care scutura un clopotel.
. Mâinile ne colinda din nou. “Colindam”.
Doua palme ridicate, cu fata spre noi, care coboara, cu degetele fluturându-si falangele, înseamna “iarna”. Este gestul cu care Dumnezeul Tacutei Simfonii Universale rasfira din nori, fulgi de zapada.
. Asa începe pentru elevii fara grai si auz, un colind.
. “Colindam, colindam, iarna”
. Gesturile si ochii. Pe acompaniamentul tacerii. Acesta este colindul lor, încropit dintr-un alt fel de alfabet.
. Fiecare deget, clapa unui pian.
. Fiecare miscare, o apasare pe clape.
. Fiecare nuanta, un ton, un timbru, o masura, un ritm.
. Grupul de colindatori nu a auzit si nu va auzi niciodata.
. Dar cânta cu mâinile. Si asculta cu ochii.
. Un colind pe care îl aud numai sufletele lor.
. Îi privesc si ma gândesc în fata câtor simfonii universale ale binelui si frumosului, mâinile celor care aud si vorbesc adasta indiferente sa imagineze speranta, iar ochii si urechile lor ramân in voluptatea intunericului si a surzeniei.
. Colindul elevilor continua.
. O palma deschisa, care se roteste, peste incheietura altei palme deschise, fixa.
. Doua palme care se deschid, ca o fereastra.
. “Pe la usi, pe la feresti “.
. Gest de clopotel.
. “Cu colinde”…
. Palmele lor, departate, in unghi drept, se apropie, si isi ating varfurile degetelor, stranse manunchi. Apoi palmele se departeaza iar, spre unghiul drept.
. Doua aripi, vâslind prin aer.
. Zborul este românesc. Românesc înseamna zbor.
. …”românesti”.
. Românesc este si motto-ul scolii “Beethoven”, in toata cunoasterea si libertatea lui etern umana
. “Dati-le aripi si lasati-i sa zboare”.
. Fiecare deget, pana unei aripi.
. Fiecare miscare a palmei, un elan al vietii.
. Fiecare câtime de intelegere si armonie, un început de plutire si bucurie.
. Oda Bucuriei Zborului Universal.
17-18 decembrie 2012, Craiova
.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 