Baza pe care a fost cladita SUA s-a spart în bucati!

On October 10, 2012 By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Ce se întâmpla cu 1 din 5 americani?

. .
http://m.antena3.ro prezinta o stire neasteptat de alarmanta prin continutul unei statistici. Americanii se îndreapta vertiginos spre un tot mai adânc dezastru:

“Un american din cinci si o treime dintre tinerii americani cu vârste mai mici de 30 de ani se declara fara afiliere religioasa, o cifra care “creste rapid” de cinci ani într-o tara cu traditie în viata religioasa, potrivit unui studiu publicat marti, relateaza AFP.

Potrivit institutului de cercetari Pew Research Center’s Forum on Religion&Public Life, numarul persoanelor care se declara fara afiliere religioasa “nu a fost niciodata atât de ridicat”.

Pe parcursul ultimilor cinci ani, aceasta categorie de populatie a trecut de la 15 la 20 la suta în rândul tuturor adultilor americani.

Printre ei, 13 milioane se declara atei sau agnostici si aproape 33 de milioane “fara afiliere religioasa particulara”. Doua treimi dintre cei 46 de milioane “cred în Dumnezeu”, subliniaza institutul.

Aceasta progresie a cifrelor se explica prin (…)“

Puteti da CLICK AICI pentru a citi întregul articol.

Tragedia Americii e una foarte mare!

Constitutia Statelor Unite a rezistat mai bine de 200 de ani. De ce? Deoarece ea a a fost conceputa de catre adevarati crestini americani si în baza întelepciunii venite din Cuvântul lui Dumnezeu – BIBLIA.

Firul calauzitor al acelei constitutii viabile era unul plin de întelepciune, Nihil sine Deo – Nimic fara Dumnezeu. Atunci americanii recunosteau deschis si plenar ca Dumnezeu este Creatorul cerurilor, Pamântului si omului. Dumnezeu este Atotputernic si vegheaza asupra creatiei si are totul în controlul Sau. În El avem viata, fiinta si miscarea.

Însa, în ultimele decenii, oamenii s-au îndepartat tot mai mult de credinta în Creator, nu mai citesc Biblia, locul unde este revelat pentru noi adevarul despre Dumnezeu si despre om, si astfel se îmbata cu alte filozofii oculte care nu-L cunosc si nu-L onoreaza pe Dumnezeu.

Si rezultatele se vad chiar si prin faptul ca lumea de azi este foarte debusolata, criza economica se adânceste tot mai mult, drogurile si imoralitatea crasa iau un avânt fara precedent (avorturile cresc exponential, procentul casatoriilor e într-o mare scadere si nu sunt cladite pe morala si percepte crestine, nu rezista, rata divorturilor e foarte mare; homosexualitatea este legiferata în tot mai multe state, fiind agreata de presedinti ca Barack Obama).

Daca mai înainte, nimic nu se facea fara Dumnezeu, astazi vorca toate sa se faca fara El, iar rezultatele sunt catastrofale.

Solutia e întoarcerea deîndata cu fata spre Dumnezeu, cu sinceritate, cu pocainta si cu închinare. Sa venim cu totii, ca unul, în rugaciune înaintea Tatalui din Cer sa ne cerem iertare pentru ofensa si razvratire si sa-I cerem îndurare si sa ne ofere prin har vremuri de trezire spirituala, în care sa-L glorificam pe Isus Mântuitorul prin vietile noastre.

Ce se întâmplă cu 1 din 5 americani?

On October 10, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Natura Umana1 Comment

Baza pe care a fost clădită SUA s-a spart în bucăţi!

http://m.antena3.ro prezintă o știre neașteptat de alarmantă prin conținutul unei statistici. Americanii se îndreaptă vertiginos spre un tot mai adânc dezastru:

“Un american din cinci şi o treime dintre tinerii americani cu vârste mai mici de 30 de ani se declară fără afiliere religioasă, o cifră care “creşte rapid” de cinci ani într-o ţară cu tradiţie în viaţa religioasă, potrivit unui studiu publicat marţi, relatează AFP.

Potrivit institutului de cercetări Pew Research Center’s Forum on Religion&Public Life Continue reading “Ce se întâmplă cu 1 din 5 americani?” →

Dialog cu solista Oana Seman

On October 4, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Mantuire, Muzica crestina, Natura UmanaLeave a comment

by Octavian Curpas

Despre diversitatea stilurilor în muzica crestină contemporană

“De dorul Tau” este titlul albumului de debut, cu care solistă de muzică crestină Oana Seman se face remarcată, în 1995. Cântecele interpretate de ea se disting si câstigă prin naturalete, dar si prin calitatea executiei si a mesajului. Oana Seman aduce prestigiu muzicii crestine, înălțând si sustinând, prin melodiile ei, sufletele iubitorilor de frumos si de spiritual.

Oana Seman s-a nascut pe 11 iulie 1979 la Sighisoara, in judetul Mures si este absolventa a sectiei de pictura, din cadrul Universitatii de Arta si Design din Cluj- Napoca. Dragostea ei pentru melosul crestin incepe in copilarie. Dintre numeroasele amintiri frumoase pe care le pastreaza din acea perioada, Oana Seman a ales sa ne daruiasca tihna si culoarea unei livezi inflorite, in primavara. Continue reading “Dialog cu solista Oana Seman” →

Adunarea Baptistă din Câțcău (CJ)

On April 17, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura Umana, Tineri1 Comment

George Danciu

„Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Evanghelia MATEI, 18.20

„…prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău.” Deuteronom, 16.1

„Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” Ieremia, 29.13

HRISTOS A ÎNVIAT! –

Și la Câțcău

CÂȚCĂU – o comună la marginea de NV a județului Cluj, pe șoseaua națională Dej – Baia Mare, la 12 km de Dej

Comuna Câțcău se întinde pe o suprafață de 37 km2, având o populație de peste 2.400 de locuitori, dispuși în satul reședință de comună Câțcău și satele Muncel, Sălișca. Este situată la poalele de sud-vest ale Dealului Muncelu Continue reading “Adunarea Baptistă din Câțcău (CJ)” →

MIROS DE ÎNCEPUT, MIROS CURAT, PROASPAT, MIROS DE GHIOCEI, MIROSUL DRAGOSTEI – „DRAGOBETELE”

On February 23, 2012 By nelursIn EssaysLeave a comment

Vavila Popovici

„Înc-odata, iar si iara,

a iubi e primavara.”

Lucian Blaga

Sarbatorit pe 24 februarie, în ziua când Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezatorul, traditia populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii în Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii. Este considerat fiul Dochiei, barbatul frumos, puternic îndragostit. Baba Dochia este unul dintre miturile românesti importante si exista multe variante ale acestui mit. Semnalez si o frumoasa poveste a lui George Calinescu „Traian si Dochia”, în care Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndragostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmarita fiind de trupele lui Traian, aceasta s-a ascuns pe muntele Ceahlau, împreuna cu oile. Maica Domnului a transformat-o împreuna cu turma sa, într-un complex de stânci.

Din copilarie cunosteam frumoasa legenda a calatoriei Dochiei pe timp de iarna când, parându-i-se ca vremea se încalzise, si-a scos, rând pe rând, cele noua cojoace (unii spuneau de douasprezece) pe care le purta, pâna când a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat si pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se facuse mai târziu. Ningea si totul începuse sa înghete. Dochia a înghetat împreuna cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stana de piatra. Se spune ca rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si ca ar fi o marturie vie a acestui mit românesc. Zi a îndragostitilor, început de primavara, început de viata, acesta este Dragobetele!

S-au ocupat multi cercetatori de provenienta acestei sarbatori. Nicolae Constantinescu – etnolog al Universitatii din Bucuresti – afirma ca nu exista atestari documentare ale acestei sarbatori decât în secolul al XIX-lea; lingvistul Lazar Saineanu propune analogia cu „dragu-bete”, sufixul „bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, multime”; etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie din Moldova prezinta etimologia acestei sarbatori populare considerând ca majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezatorul”, sarbatoare religioasa de care spuneam ca este celebrata pe 24 februarie si care în limba slava se numeste „Glavo-Obretenia”. Românii ar fi adaptat-o, astfel aparând sub diverse nume – „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” – în perioada Evului Mediu, pâna când s-a impus în unele zone (sudul si sud-estul României) ca Dragobete; Ion Ghinoiu, în Dictionarul cu obiceiuri populare de peste an (1997) asociaza si el numele de Dragobete cu personajul din mitologia populara româneasca – zeu al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile românesti – identificat cu Cupidon (la romani) si cu Eros (la greci). Ovidiu Focsa etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat: „despre Dragobete se crede ca este un protector al pasarilor, fiind o sarbatoare strâns legata de fertilitate, fecunditate si de renastere a naturii”. Unii afirma ca ar data dinaintea aparitiei crestinismului. În mitologia dacilor, Dragobetele ar fi fost petitorul si nasul animalelor, cel ce oficia în cer, la începutul primaverii, nunta tuturor animalelor. Exista credinta ca în aceasta zi si pasarile ne-migratoare se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau si începeau sa-si construiasca cuiburile. Cu timpul, de la pasari obiceiul ar fi fost preluat si de catre oameni, Dragobetele ajungând sa fie considerat zeitate ce ocroteste iubirea si care poarta noroc îndragostitilor. Motivatiile preluarii ar fi fost profunde, întrucât pasarile erau privite ca mesageri ai zeilor, cuvântul grecesc „pasare” însemnând chiar „mesaj al cerului”.

El este considerat de cei mai multi a fi Zeul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile carpatice, numit si „Logodnicul Pasarilor”, dar si „Cap de Primavara”.

Se povesteste despre obiceiurile din aceasta zi, cum în jurul focurilor aprinse pe dealurile golase din jurul satelor se adunau fete si baieti care discutau, glumeau si cochetau. Spre prânz, fetele coborau în fuga spre sat; fuga în unele parti era denumita „zburatorit”. Fiecare baiat urmarea fata care îi cazuse draga; daca o ajungea, urma sarutul în vazul tuturor, sarut ce semnifica logodna ludica, care de multe ori era finalizata cu logodna adevarata. De aici a ramas zicala: „Dragobetele saruta fetele!” Si se mai spune ca era un semn rau daca o fata sau un baiat nu întâlnea la Dragobete fata sau baiatul care sa-i placa, era semn ca tot anul nu putea fi iubit.

Credinta populara româneasca mai spune ca cei care participau la aceasta sarbatoare erau feriti de boli tot anul. Astazi, sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul românesc al sarbatorii de import Valentine’s Day sau ziua Sfântului Valentin, sarbatoare a iubirii. Personajul românesc Dragobetele se diferentiaza de blajinatatea Sfântului Valentin din traditia catolica, fiind un barbat frumos, aratos, cu un temperament navalnic.

Simtim de pe acum, în preajma acestei zile, un început în toate!

Pamântul se trezeste la viata, natura renaste. Soarele revarsa o caldura mângâietoare, vântul sufla din plamânii sai aer mai cald, sângele îsi schimba culoarea, inima – pulsatiile, o mireasma dulce se-mprastie pe carari, chipul blând al primaverii ne zâmbeste, mâinile ei ne mângâie… Seva pomilor musteste, dragostea începe sa domine pamântul. Zilele devin mai lungi si mai blânde, natura începe sa-si arate farmecul. În curând se va îmbraca în hainele-i frumoase, va da coltul ierbii, copacii vor fi ninsi de flori albe în vânt.

Miros de început, miros curat, proaspat, miros de ghiocei, mirosul dragostei…

În întâmpinarea acestei zile am scris versurile:

Copacii saruta statornic vazduhul./ Aripi de gând saruta nevazutul./ Foame de saruturi, foame de-mbratisari…/ Pasarile, inoculate cu virusul dragostei,/ se cauta fâlfâind din aripi,/ dansând printre crengile copacilor./ Iubirea mea respira/ prin vers si rugaciune.

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

Din volumul „Articole si Eseuri”- vol. II, în curs de aparitie.

Garantat sută la sută

On January 6, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura Umana, TineriLeave a comment

George Danciu

„Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.„ (Geneza, 12.1-4)

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”(Ioan, 3.16)

ÎN CALATORIA VIETII

Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

A fost cel mai mare pachebot din lume, dar, din păcate, doar pentru scurtă vreme deoarece tragedia primei curse l-a prăbușit pentru totdeauna în apele înghețate ale Oceanului.

Înaintea istoricei croaziere, toata lumea era extraordinar de entuziasmata Continue reading “Garantat sută la sută” →

MAGII LA IERUSALIM

On December 28, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

“După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” Evanghelia MATEI, 2. 1-2

Magii – oameni în căutarea adevărului

Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau Continue reading “MAGII LA IERUSALIM” →

Magii – oameni în cautarea adevarului

On December 28, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

“Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Evanghelia MATEI, 2. 1-2

MAGII LA IERUSALIM

Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau ei cu toata fiinta lor. Si, de fapt, asa i-a învatat Mântuitorul vorbind în Predica de pe Munte:

Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide. (Matei, 7.7-8).

Magii, ca oameni de stiinta, îsi facusera scop al vietii cunoasterea mersului astrelor si al Creatorului care pune totul în miscare dupa voia Sa!

„Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Orice mare cercetator, în sfera sa de activitate, cautându-L pe Dumnezeu, îl va gasi.

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamântul, si glasul lor merge pâna la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nunta, se arunca în drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor si îsi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui. Legea Domnului este desavârsita si învioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da întelepciune celui nestiutor”. Psalm, 19.1-7

Celebra formula a lui Einstein E=mc2, unde constanta, neschimbatoare, nedeterminata, face referire la … Dumnezeu, care e constant, neschimbator, Acelasi ieri, si azi si în veci, si imposibil de determinat, de creatia Sa (omul).

Împaratul Irod, care era un edomit (descendent al lui Esau, nu al lui Iacov-Israel), statea pe scaunul lui David si, implicit, pe cel al lui Isus, abuziv, dar nu avea cunostintele istorice si astrologice necesare:

„Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei ...”

Irod s-a tulburat si odata cu el tot Ierusalimul.

Sa observam ca nici chiar oamenii de stiinta, magii, nu ajung prin cercetarile lor asidue decât pâna la paginile Scripturii – Scrierea Lui Dumnezeu (Biblia).

Preotii au gasit din Scripturi raspunsul unde trebuia sa se nasca Domnul Pacii, cum scrisesera prorocii Domnului.

Dar e greu de înteles, de neînteles cum preotii au stat pe loc, atunci, ca si mai târziu si nu s-au dus sa vada daca si cum se împlineste prorocia privind Nasterea Mântuitorului Lumii!

Magilor, steaua le-a aratat drumul, însa Cuvântul vine cu raspunsul exact. Stiinta ne aduce sa stim, sa cunoastem ca exista un Creator, iar Biblia ni-l înfatiseaza pe Acest Creator.

Si astazi suntem destui farisei si carturari care sunt carturari cu directiile, cunosc în mare ce se întâmpla, dar nu i se închina lui Dumnezeu!

Aceasta e drama crestinismului din zilele de pe urma, când cunostinta va umple Pamântul, dar dragostea celor mai multi se va raci!

Preocuparea magilor ne ajuta sa întelegem ca numai Scripturile ne pot duce pâna la Hristos, iar celelalte carti, îndrumatoare, ne arata ca exista un Creator si, eventual, ne pot îndreapta în directia buna. Cu unele carti putem ajunge chiar foarte aproape, dar atât, nu ajungem la destinatia si scopul omului: Hristos în noi, nadejdea slavei!

Magii, dupa câte stim, n-au mai scris tratate de stiinta, carti de teologie, dar stim ce au facut cu adevarat: ei au ajuns înaintea Pruncului si I s-au închinat.

Ba mai mult, ei i-au adus si daruri; (s-or fi grabit cu zeciuiala care i se cuvine). Si magii nu erau evrei, ci dintre neamuri, dar Îl cautau pe Dumnezeu sa i se închine. Si sutasul Corneliu a fost îndrumat de unul care cunostea Scriptura, de apostolul Petru, care îl cunoastea si pe Domnul Isus (Fapte, 10).

Evreii, dar si mai marii lor preoti, cunoscatori ai Sfintului Cuvânt, se aflau doar la câteva mile si nu s-au deranjat sa vada în acele momente locul în care S-a nascut si pe Mântuitorul lor!

Evreii au dat raspunsul scriptural, dar se vede ca erau orbiti, asta pâna va intra numarul deplin al neamurilor, apoi harul se va lua de la neamuri si va trece la Evrei (Romani, 11.25-26).

Mare pacat de acei oameni cu Scriptura în mâna si care nu i se închina lui Dumnezeu, îl ignora, Îl ofenseaza si nu se tem de El ca sa-i dea slava …

Sunt multi carturari cu directiile, stiu ce se întâmpla, la rece, dar nu se implica si nu i se închina, nu-L cunosc pe Regele Universului!

Psalmul 46 spune: Opriti-va! Si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu!

Si, meditând, sa ne hotarâm pe ce cale vrem sa apucam:

pe calea magilor?
pe calea mai marilor preoti?
Pe calea lui Irod?

Magii s-au aruncat cu fata la pamânt înaintea Împaratului sosit în lumea noastra si i s-au închinat! Ei nu i s-au închinat Mariei. Darurile au fost pentru rege. Ei au gasit sensul vietii, L-au gasit pe Cel care are Viata în Sine!

„Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna.”

Oameni cu un IQ ridicat, precum cei de la NASA, nu cauta Adevarata Stea sa i se închine, cu credinta; dimpotriva, au ajuns mai mult sa caute „dovezi” împotriva teologiei crestine!

Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit!

Sa venim cu o Rugaciune sincera înaintea Domnului Nevazut, ca El sa ne îndrepte pasii si gândurile spre adevarata cunostinta care sa ne duca la Închinare si mântuire! Amin.

***

Evanghelia dupa Matei, 2: 1-12

Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei, „caci iata ce a fost scris prin prorocul: „Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neînsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.” Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi si a aflat întocmai de la ei vremea în care se aratase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem si le-a zis: „Duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc: si, când Îl veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma închin Lui.”

Dupa ce au ascultat pe împaratul, magii au plecat. Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. În urma, au fost înstiintati de Dumnezeu în vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au întors în tara lor pe un alt drum.”

Iisus s-a nascut!

On December 25, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

S-A NASCUT MÂNTUITORUL!

www.alianta-familiilor.ro office@alianta-familiilor.ro

24 decembrie 2011

IISUS SE NASTE! PRIMITI-L IN LUMINA!

Pr. Marcel Radut, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr.1 Craiova

http://vallahianova.blogspot.com

“Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.“

Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

Sa marturisesti despre Hristos in fata neamului tau care s-a ratacit este deopotriva o porunca sfanta si o mare incercare dureroasa. Bucuria Nasterii lui Dumnezeu in trup de prunc, minunea de nedescris care simplu si smerit are loc in staulul din Betleem, unirea fara amestec si fara despartire a lui Dumnezeu cu omul in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, toate aceste raze de lumina patrund spre sufletul poporului roman al anului Nasterii 2011. Un popor al sangelui nevinovat varsat prin dulceata pacatului si rautatea uciderii de prunci. 22.178.906 de avorturi au fost inregistrate intre 1958 si 2008, femeile romance, alaturi de barbatii lor au asasinat inca o Romanie. Un popor cu sufletul cuprins de intuneric…

La ceasul Nasterii lui Hristos, an de an, fiecare crestin, fiecare familie de crestini si fiecare neam crestin aduce daruri inchinandu-se Pruncului dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Aur – simbolul Regilor. Aurul pe care noi, romanii, il aducem in fata lui Hristos, este aurul mandriei noastre intunecate. Goana dupa bani a otravit sufletele noastre. Liderii nostri politici sunt rataciti in orgia jafului, iar liderii spirituali sunt incercati de ispita trufiei ridicarii de ziduri impodobite trufas cu nestemate stralucitoare, dar golite de duh. Regele intunericului, stapanul acestei lumi, satana isi cere plata de la sufletele ratacite care L-au tradat pe Hristos, Imparatul nostru cel dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Tamaie – simbolul Spritualitatii. Tamaia romanilor este urat mirositoare. Superstitiile, practicile necrestine, traficul cu cele sfinte au impanzit Biserica. Crestinismul curat, smerit si senin, aducator de pace si impacare cu Dumnezeu si cu oamenii, crestinismul nostru se destrama sub loviturile negustorilor de Hristos. Tamaia noastra se risipeste in negura apostaziilor.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Smirna – simbolul Sacrificiului. Smirna romanilor, popor ce cu mandrie tampa se declara pe la recensaminte a fi crestin, este a iubirii de sine, a egoismului, a rautatii indreptate impotriva semenilor si chiar a propriei familii. In 2011, in Romania au ramas gravide aproximativ 8.500 de mame minore, locul I in Uniunea Europeana. Fete ratacite, carora familia, scoala, biserica nu le-au daruit intelegerea si urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Tot in Romania exista 40.000 de copii abandonati, iar peste 300.000 de copii au ramas acasa in grija bunicilor, pentru ca parintii lor au emigrat la munca, spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu merg la scoala, desi au varsta intre 3-17 ani, prin satele sarace si mahalalele oraselor abandonul scolar hraneste ignoranta, analfabetismul si obscurantismul.

La ceasul Nasterii lui Hristos ne obisnuisem cu predici despre bucurie, ne obisnuisem asa de mult incat, predicatori si ascultatori, am inceput sa devenim farisei si ipocriti. Nasterea lui Hristos este bucurie pentru cei care cu adevarat ii urmeaza lui Hristos, prin rugaciune, post, spovedanie, fapte bune si mai ales, cand exista vrednicia, prin Sfanta Impartasanie, gustarea cea sfanta din Trupul si Sangele Mantuitorului. Omul ratacit se bucura doar de sarbatoarea pagana a carnii de porc, caci Lumina el nu a vazut-o, nu a inteles-o, nu a primit-o!

Vine vremea platii si rasplatii. Glasul pruncilor ucisi inainte de vreme striga la scaunul lui Dumnezeu dupa dreptate. Dreptatea se implineste, caci romanii anului Nasterii 2011 sunt cu doua milioane mai putini decat romanii anului 2002. Dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvantul Tau este Adevarul! (Psalmul 118, 142)

Fratii nostri, uitati de jertfa cea pagana, risipiti intunericul, urmati poruncilor lui Hristos. Lacrima de bucurie sfanta sa fie insotita de lacrimile caintei, caci altfel, neamul nostru se va stinge.

“Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naste! Primiti-L in Lumina!

Vreti sa fiti informati?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare marti si este dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare joi si este dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptamanal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national, cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa de e-mail pe prima pagina a sitului nostru www.alianta-familiilor.ro.

Faceti-ne cunoscuti!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

Anunturi

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori, va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania. O asociatie pentru familii adevarate si puternice.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

Promisiuni sigure

On December 22, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan, 3.16)

ÎN CALATORIA VIETII

Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

Scurt timp a fost cel mai mare pachebot din lume. Toata lumea care avea tangenta cu el era entuziasmata. Pe data de 10 aprilie 1912 atunci când Titanic a plecat în calatoria sa inaugurala din Southampton-Anglia cu destinatia New York, nimeni nu putea banui cât de scurta îi va fi viata!

Calatorii au platit sume enorme pentru o calatorie unica, dupa cum s-a dovedit, din nefericire.

Atât proiectul cât si executia au dat mari garantii prin mass media cu privire la siguranta sporita a acestui Gigant al transportului maritim!

Dar … la trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg si s-a scufundat la ora 2:20 în dimineata urmatoare, în urma careia si-au pierdut viata 1.517 persoane în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace, din istorie.

Capitanul a ordonat viteza maxima, 21 Nd (42 Km/h), apoi, dupa ce a primit avertizari de iceberg la orizont, a marit-o la 46 Km/h, vaporul putând genera 26.000 de CP.

Cauza catastrofei s-a dovedit a fi aceea ca cel de la cârma, capitanul Smith (dar si proprietarul si constructorul), s-au crezut în siguranta în orice conditii, iar viteza a fost unul din factorii principali ai scufundarii. La acea viteza, nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade si a evita impactul cu aisbergul.

Capitanul a luat decizii catastrofale. S-a increzut prea mult in constructia si arhitectura de exceptie ale Titanicului, crezându-sestapân pe situatie. Nu a folosit nici ultima sansa de a reduce viteza de deplasare si, aflat in fata icebergului gigant, impactul puternic a rupt nava, provocând o taietura în carena pe o lungime de 90 m din cei 300 m ai navei, cinci din compartimentele etanse au început sa fie inundate foarte rapid, iar dupa 2 ore si 40 minute, pe 15 Aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în doua parti. S-au salvat 700 de vieti, iar cca 1500 si-au pierdut viata neputinciosi in apele inghetate ale oceanului.

Timpul deciziilor bune si viabile trecuse demult pe lânga capitanul Smith si pentru vasul gigant care-i fusese încredintat, care probabil inca mai spera ca e valabila expresia Niciodata nu e prea târziu! Dar – pentru el, cât si pentru cei peste 1500 de oameni care si-au pierdut viata – a fost mult prea târziu!

***

Avraam – un model de viata

Avraam evreul, cum îl numise Dumnezeu, fusese invitat de catre Acesta la o calatorie urmata de mari promisiuni.

„Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul …”

Sunt oameni care au un fler special, un feel care-i ajuta si îi determina sa ia deciziile cele mai favorabile. Însa acestia au în spate o oarecare pregatire, un caracter, o vigilenta … care le determina actiunile. Au si un anumit scop pe care-l urmaresc, nu navigheaza la întâmplare, evita apele tulburi si învolburate.

Asa se face ca Avraam L-a înteles pe Dumnezeu. El a cântarit bine chemarea. Si-a dat seama ca nu are nimic de pierdut, ci dimpotriva, doar de câstigat. Avraam a fost un om responsabil. Nu a zis Dupa mine, potopul! Datorita deciziilor sale, bune, omenirea are o cu totul alta perspectiva. Binecuvântarea omului, de catre Dumnezeu, îsi are radacina si în promisiunile facute de Dumnezeu lui Avraam.

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

Daca Avraam nu avea credinta în promisiunile lui Dumnezeu, ar fi fost poate un anonim care nu s-ar fi bucurat de multimea binecuvântarilor primite. Avraam l-a ascultat si l-a urmat pe Dumnezeu. Dar viata lui Avraam nu a fost asa de roz cum am putea crede.

Credinta lui a fost supusa la încercari, a fost testata. El a urmat o scoala a credintei predata de însusi Dumnezeu (viata la care suntem chemati fiecare). Prima încercare a fost aceea ca l-a chemat sa iasa din confortul în care se afla împreuna cu rudele sale, din acel loc, si sa mearga unde-i va arata Domnul …

Apoi a venit o foamete, Avraam a coborât în Egipt…

Apoi s-a temut si a zis ca Sara e sora sa, ca sa nu aiba neplaceri în Egipt… Apoi a mai repetat aceeasi greseala, zicând ca e sora sa, când cu împaratul Abimelec…

Sunt multe cazuri de familii care nu pot sa aiba copii pe cale naturala. Dupa îndelungi tratamente sau interventia decisiva a Creatorului, sunt si cazuri de reusita, si li se împlineste dorinta.

Când l-a chemat Dumnezeu pe Avraam, el si Sara nu aveau copii. El avea 75 de ani, iar Sara, sotia sa, de asemeni era în vârsta si nu-i mai venea rânduiala femeilor care puteau sa aiba copii. Iar Dumnezeu i-a promis ca daca are credinta, daca asculta de el, si-L urmeaza, îl va face un neam mare, binecuvântat.

Avraam a pornit pe drumul ales de Dumnezeu si, treptat, treptat, a învatat sa se încreada tot mai mult în El, crezând ca Dumnezeu ce promite si face… Si copilul (Isaac) l-a primit târziu, dupa 25 de ani, când el era în vârsta de 100 de ani, iar Sara avea 91 de ani!

La Scoala de credinta, Dumnezeu îi pregateste lui Avraam un Test Final!

Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire (Geneza 15.6).

În Geneza 22 gasim istoria “Jertfirea lui Isaac“.

Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

Marea încercare a credintei!

Sa observam si sa întelegem ca ispitirile pe care le avem, deseori, ne apar ca rezonabile, chiar daca contravin moralei pretinse de Dumnezeu. Ce e asa de grav daca vorbesc mânios, daca vorbesc neelegant, vai, poate trivial, ce e asa grav daca râvnesc ceea ce Dumnezeu zice ca nu e bine, ca-mi dauneaza? Cum poate sa-mi dauneze ceva care-mi place? Manânc ce-mi place, dar medicul îmi va zice ca-mi va face rau! Si asa e. Îmi place sa fiu mândru, dar Dumnezeu zice ca-mi va aduce necaz. Si asa e.

Acum sa întelegem ca testarile ni se par adesea ca nerezonabile!

Ba chiar ilogice! Cum, sa-i ceara lui Avraam asa ceva?!

Gândirea noastra, superficiala, nedocumentata, neîncercata, nu pricepe multe, fiind lipsiti de aceste exercitii atât de necesare pe calea credintei.

Avraam s-a încrezut total în Dumnezeu si L-a ascultat. Chiar daca noi, ceilalti, zicem ca pretentia lui Dumnezeu este ilogica si nerezonabila.

Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! El caruia i se spusese: „În Isaac vei avea o samânta care-ti va purta numele!” Caci se gândea ca Dumnezeu poate sa învie chiar si din morti; si, drept vorbind, ca înviat din morti l-a primit înapoi. (Evrei, 11.17-19)

Lui Avraam, i l-a cerut pe Isaac, ca pe o jertfa, cu ce cuvinte …

„Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

… singurul tau fiu, pe care-l iubesti …

Doua chestiuni care pe orice om rational îl va opri sa înfaptuiasca cererea Domnului!

Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad.(Evrei, 11.1)

O definitie a credintei, neoficiala, care ne poate ajuta sa pricepem mai mult, ar fi aceasta: Credinta se bazeaza pe ratiune si e superioara acesteia!

Singurul fiu, pe care-l iubeste. Ce drama e în inima oricarui tata! Între ei (tata si fiu) a fost o comunicare atât de normala, s-au încrezut unul într-altul (mai ales fiul în tata, care nu i-a împiedecat credinta tatalui). Ei, îi preînchipuie pe Dumnezeu si Fiul Isus, care au fost întotdeauna una, Fiul S-a încrezut pe deplin în Tatal, i-a împlinit voia Sa.

Trebuie sa ne concentram pe promisiuni, nu pe explicatii.

Prima lectie, e aceea ca trebuie sa ne asteptam la testari.

Dumnezeu, când a vazut ca voia sa împlineasca cerinta (exagerat de grea si ilogica, pentru oricine), Dumnezeu l-a oprit si i-a pus la îndemâna un berbece, un animal curat si nevinovat.

Însa, Dumnezeu va da la momentul potrivit pe unicul Sau Fiu, pe care-L iubeste, pe Isus, pe acelas deal; care si-a dat cu adevarat viata pentru pacatele noastre, ca Jertfa de ispasire.

Fiul Sau – Isus Hristos, Mielul fara cusur -, va înlocui pe fiecare om care are credinta, în moarte, ca plata a pacatelor fiecaruia. Dar darul fara plata, pentru credincios, este viata vesnica. Glorie Domnului!

„Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani, 6.23)

„Pentru ca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan, 3.16)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

***

Geneza 22. 7-18

Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau, Avraam, a zis: „Tata!” „Ce este, fiule?”, i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: „Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Fiule”, a raspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreuna înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau, Isaac si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam a întins mâna si a luat cutitul ca sa înjunghie pe fiul sau. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri si a zis: „Avraame! Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Îngerul a zis: „Sa nu pui mâna pe baiat si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii si a vazut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul si l-a adus ca ardere de tot în locul fiului sau. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grija”. De aceea se zice si azi: „La muntele unde Domnul va purta de grija”. Îngerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam si a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!”

Ce ne atrage mai mult

On December 20, 2011 By nelursIn CultureLeave a comment

LUMINA SAU ÎNTUNERECUL?

George Danciu

Isus le-a raspuns: „Nu cârtiti între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu îl voi învia în ziua de apoi.

În Proroci este scris: „Toti vor fi învatati de Dumnezeu.” Asa ca oricine a ascultat pe Tatal si a primit învatatura Lui vine la Mine. (Ioan, 6.43-45)

Dumnezeu, ca si Tata si Creator al omului are o mare responsabilitate – plina de o sfânta si îndreptatita autoritate -, de care, fara nici o îndoiala, se achita de ea cu prisosinta.

Odata, un om cucernic al lui Dumnezeu din zilelor noastre, retragându-se pentru un timp de meditatie si rugaciune, în partasie cu Cuvântul si cu Dumnezeu (prin Duhul Sfânt), a ridicat o întrebare înteleapta.

– Ce ai vrea Doamne sa cunosc despre Tine, mai întâi si mai întâi?

Dumnezeu nu a întârziat cu raspunsul de care omul nostru era foarte interesat.

– Sa cunosti cât de mult te iubesc!

Am auzit ca, pe vremuri, acum aproape un secol, cum se mai întâmpla, o masina FORD a ramas defecta. Întâmplarea de care vorbesc a fost una cu totul speciala. De masina cu motorul mort la un moment dat s-a apropiat un om din multime. Si, dupa o sumara informare, i-a zis care e defectiunea si ce trebuie sa faca. Omul, plin de sine, n-a vrut sa primeasca sfatul, pe motiv ca va sti el ce trebuie sa faca, doar e masina sa, si o cunoaste mai bine cum functioneaza, cum poate el, un domn nepriceput, sa-l ajute?

Acel om, respins, nu era altul decât Henry Ford (1863 – 1947) creatorul acelei masini la care trudise zile si nopti, multi ani, la conceperea ei!

În zilele noastre, ca întotdeauna de altfel, omul considera ca el stie mai bine decât oricine, în orice caz decât persoana cu care sta de vorba. Si întreaba si bate la usai la care nici nu ar avea cum sa afle raspunsul.

Ati vazut titlul unui articol cum ca Steve Jobs ar mai fi putut sa traiasca daca se lasa pe mâna medicilor si nu se bizuia pe tratamente naturiste. E greu de crezut ca unul care e considerat nespus de destept si plin de resurse sa nu umble pe calea potrivita si sa-si caute de sanatate. Punctul cel mai important e sfârsitul (unui lucru), decât nasterea sau o anumita parte a vietii.

Sunt multi care merg sa afle ajutorul de care au nevoie la ghicitori, vrajitoari (doar fiindca au pierdut cca 450.000 $ s-a aflat cât a pierdut Oana Zavoranu) unde platesc si sume fantastice.

Însa, consilierea eficienta (desi pare sa nu ne coste nimic, decât a fi smerit, ceea ce nu e tocmai usor), o face doar Cel care are si capacitatea necesara.

Metaforic vorbind, Henry Ford al omului e Cel ce l-a creat, nimeni altul decât Dumnezeu!

Nimeni nu poate ca El sa te repare si sa te restaureze din starea degradanta în care poate ai ajuns. De fapt numai Dumnezeu ne poate restaura (renaste din starea de oameni morti în pacat si imoralitate).

Dar, spre regretul nostru, al oamenilor, am vazut si vedem de ce suntem atrasi. Încotro ne îndreptam pasii dupa ajutor. Dezastrul pentru Mircea Geoana a fost ca l-a cautat pe SOV (Sorin Ovidiu Vântu), un escroc uns cu multe alifii, tocmai când era la rascruce si avea nevoie de un plus de lumina… A intrat într-o capcana din care nu a mai iesit niciodata. A fost atras de puterea malefica a lui SOV, de omul care nu semneaza nimic, de omul care nu-si asuma nici o responsabilitate pentru matrapalzâcurile pe care le-a tesut ani de zile.

Mass media vorbind si urmarind Eclipsa din 2001, la TV, au invitat niste ghicitoare, rude ale mamei Omida, tiganci fara carte, avându-l în acelasi timp, în studio, ca invitat, pe profesorul teolog Constantin Galeriu, o somitate în domeniul sau.

Cine credeti ca a avut mai mult timp de emisie? Ati ghicit, – nu cel îndreptatit sa vorbeasca, nu celebrul om de cultura, deprins a spune natural si corect Mântuitorul Isus -, ci niste fiinte de conditie îndoielnica, care storc bani pentru înselaciuni si minciuni sfruntate. Aceste persoane dubioase, ajutate de mass media, fac reclama pentru magia alba, vezi Doamne … benefica, nu pentru magia neagra, demonica, desi amândoua vin de la Diavol – care este tatal minciunii.

De cine sunt atras?

De cultura, de stiinta, de realitatea obiectiva?

Sau sunt atras de lumea malefica a celui viclean si rau care nu cauta decât sa însele, sa fure si sa junghie pe cine apuca!

Ati remarcat ce e scris mai sus, ca motto? Isus a spus „Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal-Dumnezeu”.

Daca nu suntem atrasi de Dumnezeu, nu-L cautam pe Domnul Isus. Pe de alta parte „Nimeni nu merge la Tatal decât prin Fiul Isus”.

Sa recunoastem: pe om îl atrage pacatul, desfânarea. E în firea lui sa nu fie ascultator, sa fie un razvratit. Si, atunci, dezastrul e sigur. Apostolul Pavel a zis: Nimic bun nu locuieste în mine, în firea mea pamânteasca. Dar, de acest pacat de moarte, nu te poate scapa decât nasterea lui Isus în inima noastra care sa ne renasca la o viata noua, dupa noua samânta!

Cineva a spus aceste memorabile cuvinte care mi se potrivesc si mie:

Oh, Dumnezeule, nu Te iubesc,

nici nu doresc sa Te iubesc,

dar vreau sa doresc sa Te iubesc!

Nu poti fi atras de cineva pe care nu-l cunosti. Sa citim Biblia în care Dumnezeu e ilustrat cât se poate de bine ca noi sa-L cunoastem si asa îl vom putea iubi cu sinceritate si din toata inima.

Cerurile, întreaga natura si creatie, pe care o vedem cât de minunata si cât de mareata e, vorbeste despre bunatatea Creatorului nostru, care pentru ca ne iubeste, a facut si face tot ce e necesar si benefic pentru coroana creatiunii Sale, omul!

Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan, 3.16)

***

Evanghelia Ioan, 3.16-21

16 Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 17 Dumnezeu, în adevar, n-a trimis pe Fiul Sau în lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mântuita prin El. 18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Si judecata aceasta sta în faptul ca, odata venita Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru ca faptele lor erau rele. 20 Caci oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele. 21 Dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute în Dumnezeu.”

Spiritul Craciunului – vine împreuna cu Isus

On December 19, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

O, ce veste minunata!

Dar îngerul le-a zis: „Nu va temeti, caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca, 2.10-11)

În zilele din Decembrie, mai mult ca oricând, îndeosebi în decada nasterii Pruncului Isus, în lume e o mare forfota pentru Shopping. E un spirit de Shopping si de a face si de a primi Cadouri.

Oamenii de afaceri cu aceasta ocazie urmaresc sa-si rotunjeasca frumos cifra de afaceri. Numai la bauturi alcoolice cifra se ridica la peste 75 milioane de $, iar consumul de curcani se ridica la 10… 15 milioane în zilele de sarbatoare, numai în SUA, deci ne imaginam ca enorma cifra per global!

Peste tot în lume vezi reclame privind oferte care sa ne aduca un plus de fericire, sa ne aduca bucuria în casa si sa ne determine sa consumam cât mai mult, ca doara suntem în Luna Cadourilor!

***

În vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se înscrie toata lumea, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca în Iudeea, în cetatea lui David, numita Betleem, – pentru ca era din casa si semintia lui David, – sa se înscrie împreuna cu Maria, logodnica lui, care era însarcinata (umbrita de la Duhul Sfânt). Si, pe când erau ei acolo s-a împlinit vremea când Maria trebuia sa nasca.

Dar, lucru extraordinar, Pruncul Isus (Creatorul) n-a gasit loc în casa de poposire (han) si nici într-o alta casa!

El s-a nascut într-un loc smerit, mama sa L-a asezat în iesle, un loc destinat animalelor, curate de altfel. Ele si-au primit Creatorul, întrupat, si au împartit cu El locul, încalzind prin suflarea lor Copilul de curând nascut si pe mama ostenita de aducerea în lumea noastra a Mântuitorului slavit!

Asa cum si atunci oamenii erau ocupati de problemele lor, de satisfacerea egoismului propriu, de bunastarea personala, si azi omul este mai mult preocupat de ceea ce izbeste ochii, universul reclamelor materiale si spirituale, de-o calitate si nevoie îndoielnica, iar problema cea mai importanta (pentru orice om) e lasata în plan secund. Si astazi, nasterea si poposirea lui Isus în lumea noastra – în viata oamenilor- , nu-si mai gaseste loc. Nu avem si nu gasim un timp prielnic, fiind prea ocupati cu imitatii de religiozitate, iar inimile noastre (reci, egoiste si nespirituale) nu-L doresc, deoarece le umplem cu lucruri care, în final, vedem ca nu ne satisfac si nu ne aduc fericirea.

Dupa cum vedem în Biblie, pastorii au avut o cu totul alta atitudine. Simpli oieri au fost mai întelepti, inima lor nu a fost alterata nici umpluta pâna la refuz de lumea aceasta, ei erau saraci în duh. Lor li se înfatiseaza îngerii si le aduc vestea buna a Nasterii Mântuitorului Isus în cetatea lui David. Doar celor smeriti, pastorilor de pe câmp (nu celor îmbuibati de ceea ce ofera aceasta lume), li se da acest minunat har. Simpli, dar, cum am spus, întelepti: ei s-au dus sa vada daca e adevarat ce le spusese Domnul cu privire la El. Aceasta veste îi interesa foarte mult, nu era o simpla curiozitate. Taranul asezat stie sa cântareasca mai bine lucrurile.

„Si a nascut pe Fiul ei cel întâi nascut, L-a înfasat în scutece si L-a culcat într-o iesle, pentru ca în casa de poposire nu era loc pentru ei.

(…) Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca, 2.7-20)

Puteti verifica, si astazi Domnul Isus se va naste si va trai în orice inima smerita care-l cauta si care-L primeste!

Magii i se închina. Dar … “Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el.”

Evanghelia dupa Matei vorbeste despre magii care au venit de departe ca sa i se închine.

„Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.” Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el.” (Matei, 2.1-3)

Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi (…) si le-a zis: (…) când Îl veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma închin Lui.”

Irod nu voia sa I se închine, dar a spus ce s-ar fi cuvenit sa spuna. Si astazi multi spun, de pe buze ce e normal sa vorbeasca un crestim, dar, practic, cauta sa-l omoare pe Isus, ca nu care cumva sa se nasca si sa traiasca în inima lor, ca rege, pe locul în care troneaza eul lor!

Dumnezeu asteapta de la om, ceea ce i se cuvine: închinare!

Magii i s-au închinat si i-au adus daruri. Vaduva saraca a dat doi banuti, tot ce avea, pentru a-L onora pe Isus si împaratia Lui. Nu s-a gândit la altceva, decât sa i se închine ea cu tot ce are, trup si suflet.

Asta e reactia normala a celor Cel cunosc pe El: închinare în duh si în adevar, înaintea Creatorului si Sustinatorului tuturor lucrurilor…

Maria înca dinainte de nasterea Copilului, dar si dupa aceea, a fost stapânita si calauzita de un duh de închinare:

„Si Maria a zis: „Sufletul meu mareste pe Domnul si mi se bucura duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale.”

Maria a scris o cântare de lauda, un Psalm, prin care aduce lauda si închinare lui Dumnezeu, Mântuitorul.

Lauda ei nu e doar de pe buze, ci e din suflet, din inima. Ea, ca orice crestin autentic, are o închinare din interiorul ei spre înafara, permanenta, exprimarea în textul biblic e la prezentul continuu. Vine din inima spre exterior. E o stare de spirit.

Spiritul Craciunului nu e altceva decât o stare de închinare, din suflet, dintr-o inima smerita, plina de bucurie, care da înafara din preaplinul inimii (sufletului), spre a-L onora pe Dumnezeu si Isus ca Domn si Mântuitor personal, ca a privit la starea … smerita!

Daca suntem mândri, Domnul Isus nu va poposi în acea inima.O inima, în care mai este mândrie, Si nu e libera ca a unui copilas – cum zisese mai târziu Isus, – El nu are cum sa intre. Isus bate si la acea usa a inimii, dar nu poate intra!

Maria si-a însusit toate calitatile necesare unei inimi placute lui Dumnezeu: un suflet care mareste pe Domnul, o stare smerita, de roaba a lui Dumnezeu, si L-a gasit si L-a numit Mântuitorul meu…

Închinatorii în duh si adevar Îl cunosc personal pe Mântuitor si au o relatie de comunicare si de partasie permanenta, deoarece El S-a întrupat în inima lor smerita.

***

Luca, 1.36-55

„Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea un fiu la batrânete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum în a sasea luna. Caci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: „Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!” Si îngerul a plecat de la ea. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea si a plecat în graba spre munti, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia si a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a saltat pruncul în pântece, si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau. Cum mi-a fost dat mie sa vina la mine maica Domnului meu? Fiindca iata, cum mi-a ajuns la urechi glasul urarii tale, mi-a saltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru ca lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Si Maria a zis: „Sufletul meu mareste pe Domnul si mi se bucura duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericita, pentru ca Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, si îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a aratat putere cu bratul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A rasturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, si a înaltat pe cei smeriti. Pe cei flamânzi i-a saturat de bunatati, si pe cei bogati i-a scos afara cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului sau Israel, caci Si-a adus aminte de îndurarea Sa cum fagaduise parintilor nostri – fata de Avraam si samânta lui în veac.”

Spiritul Crăciunului

On December 19, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

ISUS – SPIRITUL CRĂCIUNULUI

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca, 2.7)

În zilele din Decembrie, mai mult ca oricând, îndeosebi în decada nașterii Pruncului Isus, în lume e o mare forfotă pentru Shopping. E un spirit de Shopping si de a face si de a primi Cadouri.

Oamenii de afaceri cu această ocazie urmăresc să-și Continue reading “Spiritul Crăciunului” →