Dumnezeu vorbește!

AscultaDumnezeu vorbeşte, însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.

Iov 33:14

.

Fii pregătit să-L auzi pe Dumnezeu!.

Oamenii cred mult mai ușor niște iluzii, închipuiri și vise, sau superstiții, care nu sunt nimic altceva decât minciuni ticluite de Cel rău și slujitorii săi, însă sunt cât se poate de sceptici și tari la cerbice în fața adevărului și-a evidenței. Dacă se svonește că s-a întâmplat cutare sau cutare lucru, omul e înclinat să creadă deîndată că chiar așa o fi fost. Se aud povești cum că ba la o Mănăstire, ba la alta, sunt icoane sau rămășițe de sfinți care aduc beneficii celor care se încred în astfel de lucruri, iar oamenii speră că ar fi posibil și adevărate ca acele lucruri moarte să le aducă binecuvânatarea dorită de ei. Dar cineva cu scaun la cap, cum se zice, despre astfel de oameni și lucruri, ar avea certitudinea că nu sunt în regulă, că nu poate materia să-l înlocuiască pe Dumnezeu – Singurul care face minuni. Continue reading » Armonia Magazine USA

La Congresul Baptistilor din USA si Canada – 2012

DUMNEZEU VORBEŞTE POPORULUI IN CLEVELAND

 Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Iov, 33

Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.”  PSALM, 78.3-4

Mărturisind lucrările Domnului în fiecare generatie

CONGRESUL JUBILIAR – cel cu nr. 100 – si-a deschis lucrările in plenul Adunării de Sărbătoare in Sanctuarul Bisericii Baptiste Romane, Cleveland Ohio, in data de 31 august 2012 la ora 7.00 PM Continue reading “La Congresul Baptistilor din USA si Canada – 2012”

Suferinţa

O durere, care ne intrigă nespus de mult!

Auzim si cunoastem multe istorii  despre suferintele prin care trec oamenii. Un copil nascut cu infirmitati, bolile incurabile de care sunt cuprinsi,  tregedii în urma unor accidente rutiere, neîntelegeri în familie, divortul sau pierderea serviciului,   ratele la care nu mai facem fata, pentru case, masini sau alte bunuri luate pe credit.
Toate acestea nu fac altceva decât  sa ne produca mari suferinte, care adesea duc  la aparitia depresiei si a altor boli care ne chinuie trupul.

Pe bună dreptate, oamenii sunt tot mai contrariati si se intreabă de ce ingăduie Dumnezeu astfel de incercări in viata lor. De ce un Dumnezeu si un Tată bun lasă ca  copiii Săi să treacă prin suferinte ata de chinuitoare? Si incep să se indoiască tot mai mult  de El (de bunătatea Sa, de dragostea Sa si chiar de puterea Sa) Continue reading “Suferinţa”

Scopul omului!

    SCOPUL, SCUZĂ MIJLOACELE?!
Sau urmăresti sa fii cinstit si drept?

Ne impresioneaza viata altora, insă, de cele mai multe ori,   nu dorim  să mergem pe drumul pe care au mers ei.

Iov a fost un om neprihănit si  foarte binecuvântat de Dumnezeu. Insă mulţi credeau că el este asa deoarece a ales să i se inchine lui Dumnezeu si să trăiască  in ascultare de El si, practic, pentru că el nu avea parte si de suferinte.

Iov avea zece copii, sapte băieţi si trei fete, asezati la casele lor. Avea mii de oi, de capre si vite. Era un om bogat si respectat de oameni. Dumnezeu,  la presiunea diavolului  – care l-a acuzat pe Iov că e asa deoarece nu duce lipsă de nici un bine, dar că se va lepăda de Dumnezeu când i se va lua aceste binecuvântari si va avea si el parte de suferintă – l-a trecut prin multe incercări, succesive, si-a pierdut copiii intr-o clipa, apoi bogătia si faima.  Dar Iov nu s-a lepadat deloc de Dumnezeu, nici când sufletul lui trecera prin mari suferinte. El a continuat si atunci sa-l onoreze pe Dumnezeu si să i se inchine Lui. Continue reading “Scopul omului!”

Împrieteneste-te cu Dumnezeu

George Danciu

  Împrietenește-te cu Dumnezeu și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. Primește învățătura din gura Lui și pune-ți la inimă cuvintele Lui.                                        Cartea IOV, 22.21-22

 CEL MAI MARE PRIETEN

 Omul nu are multi prieteni. Prietenia e o virtute deloc usoara.  Parafrazând o vorba a lui Copernic  am putem spune: Dati-mi un prieten adevarat si voi face minuni!

Prietenia e o floare rara. Bine, cei din familie, ne sunt  prieteni,  mai apropiati …, dar adesea nu  îndeplinesc pretentiile unei reale prietenii.

Între oamenii pe care-i întâlnim nu aflam si  prietenii de care avem nevoie. Alteori, i-am gasi, dar nu stim sa întreinem relatia cu ei. Sigur,  faptul în sine implica multa atentie Continue reading “Împrieteneste-te cu Dumnezeu”

TRIPTIC LIRIC

MIHAI RADOI – „LUCEFERI CU BUZE ROSII” (Editura „Semne” – 2011)

        Prof.dr.Nicoleta Milea

Providenta a asezat în mine dorinta de a ma darui cuvintelor. Învat, înca învat din mers, cum se face aceasta. De aceea scriu din nou despre o carte, cu gândul ca bunul cititor sa vada dincolo de poemele ce pot sa-l încarce cu lumina, cu bucurie, cu iubire.

Mihai Radoi, caci despre poezia Domniei Sale scriem astazi, un om cu totul special, îmbina perfect activitatea de „bancher cu acte în regula” la Londra, cu cea de poet.

A debutat în 1995 cu A JUICIER WAY – Romanian poems, Forest Books, Londra.

A mai publicat: IMPOSIBILA ÎNTOARCERE (versuri), Fundatia „Scrisul Românesc”, Craiova (2002), DUPA MASA DE SEARA (versuri), Fundatia „Scrisul Românesc” Craiova ( 2003), PAGINI DIN ISTORIA BANILOR LUMII – (culegere de articole si traduceri), 2 volume, Fundatia „Scrisul Românesc”, Craiova (2005), AL OPTULEA PACAT (versuri), Editura „Sitech”, Craiova (2009).

Cartea de acum, LUCEFERI CU BUZE ROSII (versuri), aparuta la Editura „Semne”, Bucuresti (2011), este prefatata cu acribia creatorului care înnobileaza metafora, poetul Theodor Rapan, care marturiseste: „Mi-e drag sa-l stiu pe Mihai Radoi poet al suferintei înaripate, bancher care vorbeste cu sine prin carti, pe ploi si pe stele… […] Insensibil la reactia „galeriei” literare (si bine face, caci el nu scrie din vanitate, ci pur si simplu pentru bucuria de a-si ferici inima proprie si prietenii apropiati), Mihai Radoi îsi filigraneaza „jurnalul liric” într-un chip miraculous, cu gingasia bijutierului elvetian, cu talent si rafinament, cu ochiul lacom nutrit de calatorii si lecturi profunde, mult fermecatoare, cu trimiteri izvodind cert din ancestralitate, din adâncul trairii, deci, ca un ecou al vietii sufletesti.

Desi suntem diferiti, îi apreciez curajul abordarii poeziei dintr-un alt unghi, cu viscerele Cuvântului „la vedere!” Grea cruce de purtat! Ce va ramâne în urma sa, vom vedea ca mâine! Are nevoie de aceasta sansa, caci fiecare carte de poezie ascunde eternitatea „Clipei cea repede!” Eu, unul, cred în religia inimii lui si îi dau urmare!”

Ilustratiile îi apartin Lilianei Nastas Bratescu, o graficiana si pictorita talentata, din Iasi.

Din partea autorului aflam cui se adreseaza: „Si cum nu se obisnuieste de obicei, am sa dedic cuvintele din aceasta carte celor ce au uitat sa fie curiosi, celor ce nu stiu ca nu stiu, celor care nu vor cu îndaratnicie sa vada invizibilul, celor prigoniti si nevinovati în fata gloantelor cinice ale societatii de consum, condamnatilor la moarte nevinovati si fara avocati, batrânilor morti demult, înca de când erau copii, copiilor îmbatrâniti de drogurile globalizarii, oamenilor de rând pacaliti de conspiratia aerului pe care-l respira, crezând ca e datator de viata, celor care ma iubesc si celor care au uitat ca îi iubesc de fapt…”

LUCEFERI CU BUZE ROSII, (titlu asumat simbolistic, dominat de sintagma confesionala cu putere de ordine) este aventura lirica într-un topos ce depaseste inhibitia, prin trairi, vise, întrebari, este o confesiune a cautarii de sine, un jurnal al spiritului însetat de eros, de sublimul cuvântului, de mister, de istorie, de nastere si moarte, de fericire si durere, de clipa si eternitate, de pasiune si slabiciune, de tot ceea ce este omenesc.

Structurata pe trei parti, cartea se ofera cititorului în conditii grafice deosebite: Partea I-a – CENTAUR (33 de poeme), Partea a II-a – AL OPTULEA PACAT (92 de poeme) si Partea a III-a – LUCEFERI CU BUZE ROSII (43 de poeme), care da si titlul volumului despre care scriem.

Citindu-i poemele lui Mihai Radoi si întelegând foarte limpede ca îsi cauta desavârsirea, mi-a venit în minte întrebarea ce se desprinde retoric, din studiul lui Denis de Rougemont, IUBIREA SI OCCIDENTUL„ce s-ar face literatura fara iubire?” Poetul îi lasa cititorului sansa de a-si alege, dupa dorinta, iubirea –provocare, iubirea – pasiune, iubirea – devorare, iubirea – senzualitate, iubirea – platonica (sugerata), iubirea – iluzie etc.

Ca o invitatie la lectura va citez, cu bucurie, versurile din poemul MICA MOARTE: Pacea serilor de mai/ ma înfasoara în lacrimi caldute,/ zeul tap cânta din nai prelung…/ Fetele se ascund dupa gâtul iubitilor;/ pe bancile cele mai ascunse din parcuri/ iubitele mai coapte asteapta Feti-Frumosi/ cu chip de Florin Piersic,/ vreun profesor de dragoste/ sau vreun Luceafar vesnic Lucifer,/ jumatate om, jumatate spuma de mare,/ care sa le învete ce înseamna „mica moarte”,/ extazul sufletului,/ lesinul coapselor fierbinti,/ durerea muschilor stomacali,/ transpiratia discreta a sânilor/ si privirea vulgara a dansului de 10 centi…”

Iubirea, ca dimensiune complexa, se defineste prin relatia dintre individ si un „eu” al cunoasterii si al întelegerii resorturilor umane: „Faceam amor în epocile faste/ când Magellan zbura spre Filipine,/ când peste flori mai coborau albine,/ când dispareau imperii arse-n foc/ de migratoare revolutii vaste…// Vedeam un soare plictisit antarct,/ uscând noroiul de pe râtul zilei/ si pe Arghezi-n filigranul filei/ strigându-si patima despre agate/ în efemere piese într-un act…// Si iarasi revenim în pat asim/ sub patura cazona ce ne frige,/ zbatându-ne ca pestii în cârlige,/ sperând ca poate dincolo de apa/ un solz de fericire sa gasim…”

Dragostea este starea totala a poeziei, rafinata, spirituala, erudita: „În loc sa-si tina ugerele la caldura,/ pline sau goale,/ cu lapte confiscat de iarba uda/ îsi pun sânii de silicon cu iaurt…// Se sperie de ursi hamesiti/ si de tunete, la timp de furtuna mare/ racesc repede daca vine toamna brusc/ si nu supara pe nimeni de altfel…// Te privesc din camioanele grele/ care le duc suierând la abator/ si nu vad coltul de metal/ care le crapa capul…// Nu-l vad pentru ca vine de sus,/ de undeva, din aerul curat de deasupra,/ de undeva din lumea trasnetului,/ din lumea lui Eliade unde taurii/ se împerecheaza cu femei gigant/ si apele sfinte de la Varanasi sunt pline de mâl…”

Iubirea se asociaza întotdeauna suferintei, nehotarârii, zborului, visului, dezamagirii, ea poate proiecta individul de la extazul împlinirii, la cea mai crunta disperare, fiind „cea mai înalta culme a fericirii care se poate transforma în cel mai cumplit vârtej al nefericirii” (Platon) : „Ce trista e padurea sura,/ când se topeste-n noi lumina,/ întelepciunii lui Ibn-Sina/ si sângelui venit pe gura…// Ce cauta în noi padurea/ când se coseste proaspat fânul/ si guri flamânde cata fânul,/ mamelor lumii de aiurea…// Padurile la singular/ îsi joaca fosnetu-n zadar…”

Viata se constituie, astfel, într-o permanenta si chinuitoare cautare a jumatatii pierdute, dragostea devenind, în acest sens, un act de reparatie ontologica: ,, Încep sa devin invizibil,/ lumea pe strada se uita prin mine,/ nu ma mai vede/ si nu ma mai recunoaste nimeni…/ Oricum, nimeni tânar sau relativ tânar,/ poate vreun batrân sau vreo femeie singura/ sa se mai uite cu scârba la mine…”

Poetul Mihai Radoi stie ca la toate întrebarile si cautarile omului raspunsurile se afla, de fapt, în el însusi: „Când plec la drum lung/ pe drum desertic,/ cu gânduri goale si obsesii,/ cu respiratii si transpiratii fara egal,/ cu crime de iubire în piept/ ma închin pe malul opus/ si fac matanii la spartura din scoarta copacilor/ unde seva si lumina sunt mai aproape…”

Enuntând nuantele iubirii, Jose Ortega y Gasset, în Nota despre iubirea curteneasca, marturiseste: „În iubire colaboreaza fantezia, entuziasmul, senzualitatea, duiosia si multe alte substante simple ale chimiei intime. Doza în care intra fiecare si rangul ocupat în perspectiva totala decid aspectul pe care-l va înfatisa sentimentul amoros”. Citind cartea poetului Mihai Radoi, singuri veti descoperi în poezia sa spargerea prejudecatilor epocii dogmatice, un spirit al sentimentului iubirii deasupra legilor teologale si multe alte taine labirintice lirice!

Dintr-o alta perspectiva, poezia îi prilejuieste creatorului statutul din ineriorul caruia îi poate aduce în fata pe altii, permitându-si plasmuirea propriului model exterior: Murakami (romancierul), Gagarin (iubitor de stele), Panait (e vorba de scriitorul român de limba franceza si româna, Panait Istrati, nascut Gherasim Istrati), Ghiberti, Van Mander, Walpole, Dali, Vertov, Menoke Kart, Florin Piersic, Arghezi, Don Quijote, Goethe, Orfeu, Grigorescu, Kant, Socrate, Iov, Nichita Stanescu, Rilke, Longfellow, Churchill, Stefan cel Mare, Hitler, Darwin, Titulescu, Marquez, Voltaire, Dostoievski, Raj Kapoor, Angelina Jolie, Elvis, Berlusconi, Maradona, Becali, Eltân, Maica Tereza, Ghandi, Andy Warhol, Emma, Eminescu, Mandela, Iisus, Buddha, Tiberiu, Magdalena Popa, Elga, Baudelaire, Nixon, Ilie Nastase, Ceausescu, Beckenbauer si multe, multe alte nume ale unor personalitati ce ofera elemente de model sau antimodel, depinde, fiecare ce vrem sa alegem, ce vrem sa fim, pentru ca, în orice timp si în orice loc, a fost si este nevoie de modele.

Daca aflarea de sine este idealul, calea acestei cautari da masura valorii pe care mesajul poeziei îl transmite: „L-am visat iar noaptea pe Nichita,/ încerca din nou sa-mi ia iubita/ si s-o duca sus pe dupa stele,/ sa o curete de duhuri rele…// Am plâns greu când mi-a plecat iubita/ cu nebunul-geniu de Nichita,/ am lasat-o neglijent sa zboare/ cu dorinte pe mâini si pe picioare…// Dar va scrie despre ea Nichita/ poezii pe care ea, iubita,/ le va tine sfinte între gene/ poate si cu lacrimile mele…”

În spiritul consonant al liricii lui Mihai Radoi, va ofer spre lectura LIMBA ENGLEZA: ,,Pâna si Stefan cel Mare (si Sfânt )/ a auzit de Quentin Tarrantino…// Mi s-a spus ca Maica Tereza/ plângea în hohote înainte sa moara/ fiindca nu mai avea ocazia/ sa dea mâna cu Madonna si cu David Beckham…// E grea limba engleza,/ prea usoara aparent si prea comoda/ sa nu fie vorbita prost…// Poti trai perfect fara gramatica/ si fara Mozart,/ doar cu pâine si apa/ sau hamburgeri si Pepsi-Cola, dar nu fara mantia nenorocului pe umeri…”

Nu întâmplator m-am oprit la acest poem, din care vine spre noi un iz ironic de o rara finete lingvistica si care ne ajuta sa întelegem, în acelasi timp, de ce multe titluri, fragmente de poeme sau chiar poeme întregi apar într-o alta limba decât limba româna: „Give me a pair of scissors,/ toc ut my paper scoul in the smallest of pieces,/ and fiind the final revelation.”

Calatoriile în spatiile reale si imaginare, fertilizarea propriului univers cu al celor care i-au îmbogatit cunoasterea, prelungirea patriei cuvintelor si într-un alt areal decât cel românesc, întâmplarile vietii dincolo de marile unui adevarat Don Quijote, iata, numai cateva dintre caile spre lumea artei prin care se rosteste poetul Mihai Radoi: ,,Spatiul dintre geniu si nebun, /e atât de-ngust si de perfid,/ uneori te scoli din somn lucid,/ alte dati adormi carne de tun…// Doar de soare si oglinzi ti-e frica/ sa nu-ti spuna-n fata Adevarul,/ simbolul întelepciunii – marul,/ chiar si el de mucegai se strica…// Don Quijote doarme-n mine calm,/ îl trezeste doar femeia-fata,/ târfa angela si nepatata,/ murmure eterice de psalm…”

Remarcam în poezia lui Mihai Radoi existenta unei diversitati de tendinte din punct de vedere structural si compozitional, care evidentiaza o sensibilitate artistica aparte, care transcende granitele reale, geografice si culturale, eliberând creatia de categoriile eticului si etnicului.

Exponent al valorilor autentice, un tip de atitudine si sensibilitate, care se hraneste din toate timpurile si spatiile culturale dar, care, spiritual, traieste numai în prezent, creatorul volumului LUCEFERI CU BUZE ROSII stapâneste, deopotriva, fondul si forma compozitiei, prin evidentierea dintre idee si mijloacele artistice (de exemplu, cele trei strofe ale poemului DON QUIJOTE AL NEBUNILOR sustin motive lirice asupra imposibilitatii atingerii idealului, respectiv, asupra efemeritatii sentimentelor si a conditiei umane, antiteza între categoriile sacrului si profanului, ale aproapelui si departelui, paralelismul sintactic, limbajul metaforic, versificatia).

Spirit înalt, de care tot iubitorul de poezie se bucura, Mihai Radoi se remarca prin gravitatea expresiei, prin ideea si talentul re-formularii rostului si resortului liric. Cu îndrazneala, talent si simt artistic e convins ca nimic nu e mai presus decât Poezia.

Ne alaturam prefatatorului cartii, distinsul poet Theodor Rapan, si va spunem: „Mult noroc, deci, în Parnasul Visului, Mihai Radoi, si nu uita ca sfintenia lacrimei trece obligatoriu prin Poezie, pentru ca deasupra Poeziei nu mai e nimic!”

O NOUA FRONTIERA? NOUA IDEOLOGIE SEXUALA MONDIALA

O constatare si o afirmatie certa: societatea nu e statica

Societatea evolueaza. Constant se indreapta spre noi orizonturi. Sau poate ar fi mai bine de spus ca unele din aceste orizonturi asa zise noi nu sunt de fapt noi ci o repetitie a unor comportamente vechi pe care societatea le-a experimentat cu mii de ani in urma, nu le-a gasit utile, si le-a abandontat sau pus in afara legii. Aceasta observatie se aplica si subiectului de astazi – noua ideologie sexuala mondiala. Tot mai mult auzim vorbindu-se despre ea – o noua ideologie sexuala mondiala, promovata in ultimii ani cu tot mai multa perseverenta si determinare de asa numitele tari “civilizate,” ONU, structurile europene, tribunalele internationale si o multime de ONG-uri si fundatii (think tank-uri) care au in spatele lor sume enorme de bani. (Va recomandam, privind ONU, un raport recent: http://cnsnews.com/news/article/un-agency-youth-program-calls-abortion-h) si un comentariu: http://www.ypeerinaction.org/index.php?option=com_content&view=article&id=24%3Ajoint-international-year-of-youth-statement&catid=2%3Asite-content&Itemid=1. 

Este insa aceasta “ideologie” chiar noua, ori o incercare de a impune societatii contemporane niste practici sexuale aberante, daunatoare, cu care societatea a experimentat cu mii de ani in urma si le-a abandonat ori interzis prin lege? O privire din aceasta perspectiva asupra Codului lui Hammurabi reflecta legiferarea cu mii de ani in urma a moravurilor sexuale normale si interzicerea celor imorale. Primul si cel mai vechi cod legal scris care a supravietuit pina in zilele noastre, Codul impune monogamia si fidelitatea in casatorie, interzice si pedepseste adulterul si pedofilia, protejaza femeia si copilul in caz de divort, si stabileste norme etice de comportament intre cele doua sexe. Aceste norme erau chiar si atunci acceptate universal devenind in timp normele dominante in toate civilizatiile si culturile cunoscute in istorie. Truismul acesta e reflectat si in Biblie, mai specific in cartea pe care carturarii Bibliei o numesc ca fiind cea mai veche carte ai ei, Cartea lui Iov. In Capitolul 31 Iov vorbeste despre monogamie si fidelitate, amintind ca derogarea de la ele atragea pedepse severe: “(9). Daca inima mea, spune Iov, a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu, (10) Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea. (11) Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor, (12) Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea.” 

In unele din eseurile lui cele mai remarcabile chiar si Freud speculeaza asupra circumstantelor in care societatea a abandonat normele sexuale imorale, adoptindu-le pe cele cunoscute si practicate de mii de ani – familia, casatoria, monogamia si fidelitatea. In Civilization and its Discontents (“Civilizatia si nemultumirile ei”) publicat in 1929, un eseu care ramine pina astazi doctrina de baza a lui Freud privind relatia dintre sexualitate si civilizatie, Freud afirma ca abandonarea practicilor sexuale imorale si inlocuirea lor cu monogamia, casatoria, familia si fidelitatea, au facilitat aparitia civilizatiei umane. Simultan, in acelasi eseu Freud demonstreaza si reversul – eliminarea monogamiei, a fidelitatii, a casatoriei si a familiei va duce la regresul societatii in starea de barbarism din care s-a desprins cu mii de ani in urma. 

Inceputul Mileniului III

La sfarsitul lui iunie statul New York a legalizat casatoriile homosexuale, un eveniment care a suscitat publicarea unei multimi de articole in New York Times despre sexualitate si trendurile cele mai radicale care se manifesta in comportamentul sexual contemporan american.  In esenta, ele descriu noua ideologie sexuala mondiala, deoarece ceea ce se petrece la New York se extinde in toata lumea. 

Fara indoiala The New York Times este cel mai prestigios si influent ziar din America sau chiar din lume. O publicatie care, impreuna cu alte jurnale si reviste pe care le publica periodic, cum este The New Yorker, informeaza publicul asupra trendurilor celor mai noi in mai toate domeniile, inclusiv cele sociale si mai ales sexualitatea. Obsesia editorilor si ziaristilor de la New York Times cu sexualitatea e de netagaduit si evidenta mai in fiecare editie a ziarului. Pe linga asta le si aproba si promoveaza. Cu precadere liberal si in intregime secular, The New York Times isi mentine pozitia de lider al mediei imprimate americane tocmai pentru ca se afla in avantgarda promovarii trendurilor noi. De-a alungul anilor a promovat avortul, homosexualitatea si casatoriile homosexuale. In ani recenti a incetat sa fie critic la adresa pedofiliei, o noua tendinta in cercurile celor preocupati de sexualitatea umana si impingerea ei spre noi frontiere. 

Mongamia – O valoarea depasita? 

Pe 30 iunie 2011 jurnalistul Mark Oppenheimer a publicat in New Yorker Magazine articolul Married, With Infidelities (“Casatorit, dar infidel”) in care promoveaza pilonii noii ideologii sexuale. In primul rind ataca monogamia. “Monogamia e un lucru greu” de pus in practica, afirma el. Societatea contemporana greseste impunind monogamia ca standard de comportament pentru cei casatoriti sau pentru cei care traiesc impreuna. Tentatiile sexuale care-i ispitesc pe soti dupa casatorie sunt prea mari pentru a te astepta in mod realistic sa fie respinse. Am ridicat monogamia la rangul unei virtuti irealizabile si irealiste, spune el, si impunem cerinte prea grele din aceasta perspectiva asupra cuplurilor casatorite. 

Aici, Oppenheimer i-l aduce in sprijinul ideilor lui pe Dan Savage, un editorialist homosexual din Seattle, Washington care acum 20 de ani a declansat o cruciada impotriva monogamiei. Savage are multi adepti. Tot mai multi pe zi ce trece. Personalitate influenta in ideologia sexuala contemporana, scriitor prolifc pe teme de sexualitate si comentator la multe ziare proeminente din SUA, Savage sugereaza abandonarea monogamiei in favoarea unei “etici sexuale realiste” in armonie cu practicile sexuale curente. Casatoria bazata pe romanta trebuie pusa in muzeu, afirma el. In locul ei, spune el, e de dorit sa se instaureze o ideologie sexuala noua, una bazata pe practicile sexuale prevalente in comunitatile homosexuale, si care includ pornografia, toleranta fata de infidelitate si adulter, sexul de grup, fetisuri, aranjamente intre parteneri de intretinere de relatii sexuale cu persoane terte, si transformarea casatoriei intr-o instutite “deschisa” oricaror practici sexuale care-i fac pe “parteneri” mai fericiti. In engleza noul canon e numit “open marriage” sau “serial monogamy,” adica monogamia in serie unde “partenerii” cad de acord sa fie monogami doar pentru o perioada de timp specifica, dupa care fie ca se inteleg sa continue exclusivitatea in casatorie, fie ca aplica, unilateral sau de comun acord, relatii sexuale “deschise” catre alte practici sau cu alti parteneri. 

Monogamia, spune Dan Savage, inseamna moarte sexuala pentru soti, plictiseala, lipsa de varietate. Cu ani in urma a publicat cartea “It Gets Better” (“Spre mai bine”), un bestseller in care argumenteaza ca uzurparea monogamiei in favoarea casatoriilor deschise va fortifica nu submina valorile familiei. Savage pune in virful prioritatilor casniciei satisfactia sexuala. Unde e satisfactie sexuala spune el, familia nu se destrama. In consecinta, nu e greu de inteles ca daca vrei sa ai o familie si o casatorie puternica trebuie sa mai lasi din principiile sexuale puritane si sa le imbratisezi pe cele care duc la satisfactia sexuala a sotului sau a sotiei. Casatoria deschisa nu ingaduie gelozie. Mai ales femeilor. A impune monogamia barbatilor, spune Savage, constituie o asteptare gresita din partea femeilor fata de sotii lor. 

Monogamish

In locul monogamiei, Savage si altii ca el, propun instaurarea unei relatii pe care ei o numesc, in engleza, “mongamish” (adica “nu tocmai monogama, dar cumva monogama”), una in care partile nu isi impun reciproc monogamia sau restrictiile care in mod traditional au fost asociate cu monogamia. Divorturile recente ale unor personalitati proeminente, spune Savage, s-a datorat tocmai faptului ca sotiile au impus sotilor lor un cadru matrimonial bazat pe monogamie. Ultimul exemplu pe care Savage il da in sprijinul teoriei lui este Arnold Schwarzenegger. La fel pe fostul presedinte american Bill Clinton care cu toate ca nu a divortat, ar fi putut trece mai bine prin criza de familie cauzata de relatiile lui de adulter daca sotia nu i-ar fi impus normele monogamiei. In consecinta, spune Savage, aceste casatorii au esuat pentru ca sotiile le-au impus sotilor lor “exclusivitate sexuala.”  

Un studiu publicat in 2001 in The Journal of Family Psychology (Jurnal de Psihologie a Familiei) estima ca intre 20% si 25% dintre americani au fost infideli in perioada casatoriei, iar un studiu publicat in 2010 de catre Universitatea din Chicago indica ca 14% dintre femei si 20% dintre barbati au recunoscut ca au fost infideli in perioada casatoriei. Pentru reducerea infidelitatii, spune Savage, e mai bine ca societatea sa nu insiste asupra monogamiei ci sa se obisnuiasca cu mai putina monogamie si cu mai multa infidelitate. “A fi monogam, spune Savage, e mult mai greu decit oamenii cred.” “De ce sa nu spui sotului sau sotiei ca te intereseaza o alta persoana.” Asta, dupa el, e rezolutia ideala pentru constringerile impuse de modul de viata monogam. Curios, insa, si nu putin relevant privind simplicitatea si subrezimea ideilor lui Savage, el isi bazeaza opiniile si pe studii istorice stranii si fenomene sociologice cu totul bizare preluate de la periferia civilizatiei umane. De exemplu, spune el, barbatii Inuit (eschimosi) isi iau “sotii temporare” cind sunt plecati de acasa in calatorii lungi, in timp ce sotia si copiii ramin acasa. Iar in Venezuela, in tribul inca necivilizat al Barilor, femeile intretin relatii sexuale cu diversi barbati pentru a se asigura ca dupa nasterea copilului vor fi suficienti barbati responsabili pentru intretinerea lui. In plus, Savage ii da ca exemplu “de urmat” si pe homosexualii americani, unde nivelul de infidelitate e de 50%. In majoritatea acestor cazuri partenerii intretin relatii sexuale simultan cu alti barbati cu cunostinta partenerilor lor. 

Articolul lui Mark Oppenheimer Married, With Infidelities poate fi citit aici in engleza: http://www.nytimes.com/2011/07/03/magazine/infidelity-will-keep-us-together.html?_r=2&pagewanted=all Nu va recomandam articolele lui Dan Savage pentru ca sunt murdare si vulgare. 

Ari Karpel – Monogamish

In August Ari Karpel a publicat si el un comentariu pe aceasi tema – necesitatea eliminarii monogamiei. Ideea aceasta devine tot mai acceptata in rindul tinerilor americani, in mod special al studentilor universitari. De ce nu, intreaba autorul? Daca unul dintre parteneri doreste sa aibe o relatie sexuala imediata si celalat partener nu e pregatit, de ce sa nu i se permita sa aibe o relatie de moment cu o alta persoana? Si aici, cuplurile traditionale pot invata mult de la cuplurile homosexuale, spune Karpel. Frontierele sexuale inspre care homosexualii imping societatea sunt tot mai fluide si radicale. O data ce relatiile homosexuale sunt legalizate, urmaza “egalitatea” cu restul societatii, casatoriile homosexuale, dar acesta nu a puncul final. Un scop aditional si imediat este fasonarea unei ideologii sexuale noi care sa transforme chiar si moravurile sexuale traditionale intre persoanele de sex opus. De ce sa impuna societatea regulile monogamiei asupra persoanelor care nu sunt de acord cu ele? In alte cuvinte, de ce sa nu fie majoritare in societate moravurile sexuale practicate de homosexuali in loc de cele practicate traditional? De ce uniformitate si nu diversitate, intreaba Karpel? 

Datele statistice privind practicile ne-monogame sunt groaznice. Un studiu recent emis in SUA indica ca 12% dintre cuplurile care practica ne-monogamia au relatii sexuale in trei, 56% dintre ele au relatii sexuale cu persoane terte ori cu ambele persoane, doar 40% dintre parteneri isi dezvaluie relatiile de infidelitate, 20% dintre ei nu se intreaba reciproc daca intretin relatii sexuale cu alte persoane, 34% dintre ei intretin relatii sexuale secrete fara stirea partenerilor lor, 40% intretin relatii de prietenie cu alte persoane dar aceste relatii includ “beneficii” sexuale, 42% dintre parteneri cad de acord sa-si dezvaluie, in primele 3 luni de la initiarea relatiilor, daca au alti parteneri sau sunt interesate in alte persoane, etc. Curios, autorul studiului afirma ca toate aceste lucruri sunt bune si preferabile relatiilor monogame. 

Articolul lui Ari Karpel, in engleza, il putati citi aici: http://www.advocate.com/Print_Issue/Features/Monogamish/ 

Pedofilia

Noua ideologie sexuala promoveaza si pedofilia. Ati citit corect – noua ideologie sexuala promoveaza relatiile sexuale intre adulti si minori. Tot mai mult se discuta despre iminenta “normalizarii” pedofiliei de catre American Psychological Association, cea mai influenta asociatie de psihologi din lume. A facut valuri acum citeva decenii cind a “normalizat” homosexualitatea, declarind-o o varianta normala a sexualitatii umane. De atunci, pozitia Asociatiei a fost adoptata de tot mai multe organizatii si a devenit acceptata chiar si in deciziile judecatoresti care au legiferat casatoriile homosexuale in America. Pozitia APA e mentionata favorabil si in rezolutiie Uniunii Europene si ale Consiliului Europei care promoveaza drepturile homosexualilor. In plus, de-a lungul anilor APA a intervenit intr-o multime de cazuri celebre promovind normalitatea homosexualitatii. Dar pedofilia? 

Tot mai mult se vorbeste despre o iminenta schimbare de pozitie a APA privind pedofilia in sensul afirmarii normalitatii ei. Pe 16 august a fost organizat un simpozion in Baltimore, SUA, la care au participat cercatatori de la mai multe universitati proeminente din SUA. Scopul conferinte, au afirmat cei in cunostinta de cauza, a fost promovarea ”normalizarii pedofiliei.” Simpozionul urma sa examineze caile prin care “minor-attracted persons” (adica “persoanele atrase de minori”) se pot implica in revizuirea clasificarii actuale a pedofiliei de catre APA ca o maladie. De fapt, in SUA exista un grup de activisti pro-pedofilie si psihiatri, numit grupul B4U-ACT, care promoveaza normalizarea pedofiliei in cadrul APA. Membrii acestui grup parvin din unele din cele mai prestigioase universitati americane, printre ele Harvard University, Johns Hopkins University, University of Illinois, si University of Louisville. Liderul acestei miscari, Howard Kline, afirma ca pedofilia e doar o varianta a sexualitatii umane, o forma de orientare sexuala care nu trebuie stigmatizata. “Nimeni nu isi alege, spune el, sa fie atras emotional sau sexual de copii sau adolescenti. Cauza este necunoscuta.” Grupul pro-pedofilie, insa, nu isi propune sa promoveze tratamentul persoanelor care sufera de pedofilie. 

Actiunile de normalizare a pedofiliei au inceput in Marea Britanie in sinul Societatii Psihologice Britanice (The British Psychological Society) in anii 70. In anii 40 psihologii britanici au promovat normalizarea homosexualitatii reusind, in anii 50, sa o dezincriminalizeze. Efectele dezastruoase a flagelului homosexualitatii in Marea Britanie de atunci incoace sunt bine cunoscute. O contributie la normalizarea pedofiliei a facut-o si publicatia Playboy care promoveaza si pornografia infantila. De atunci s-au adaugat acestor eforturi “specialisti” de toate culorile si unsi cu toate alifiile, unii mai murdari ca altii, si majoritatea dintre ei persoane sau miscari care pot beneficia financiar din normalizarea pedofiliei, de exemplu pornografistii, cei care promoveaza prostitutia, sau abolirea virstei minime de intretinere de relatii sexuale. Degenerarea umana se pare e fara limite. 

AFR VA RECOMANDA: Privind eforturile de normalizare a pedofiliei va recomandam doua articole excelente. Primul a fost scris si publicat recent de colegii nostri de la Pro Vita Bucuresti si intitulat “Revolutia sexuala si copiii”:

http://www.culturavietii.ro/2011/08/01/revolutia-sexuala-si-copiii/

iar al doilea, in engleza, a fost publicat pe 16 august:

http://www.lifesitenews.com/news/academic-conference-seeks-to-normalize-pedophilia/ 

NU TOTI SUNT DE ACORD

Pare surprinzator, dar unii dintre cei mai vociferi adversari ai noii ideologii sexuale mondiale sunt fostii homosexuali. Cu toate ca nu se scrie sau stie mult despre ei, comunitatea fostilor homosexuali e extinsa in intreaga lume si e in crestere. Chiar si New York Times a sesizat lucrul acesta, in iunie publicind un articol lung despre unul dintre liderii cei mai proeminenti ai miscarii homosexuale americane intre adolescenti: Michael Glatze. In adolescenta si anii 20 ai vietii, Glatze a fost idolul adolescentilor homosexuali americani. Ura cu furie pe cei care criticau homosexualitatea, pina intr-o zi cind s-a intilnit cu Dumnezeu. Si-a venit in fire, s-a dezlipit de homosexualitate, s-a inscris la un colegiu de studii biblice din Wyoming unde inca studiaza, si-a reinnnoit mintea, si a pornit o cruciada impotriva orbirii homosexualitatii. Va recomandam articolul:  http://www.nytimes.com/2011/06/19/magazine/my-ex-gay-friend.html?pagewanted=all Glatze, acuma in anii 30 ai vietii, vine si in sprijinul tarilor si grupurilor care lupta impotriva deceptiei homosexuale, si afirma ca singurul grup din societatea americana care intelege perfect pericolele propagandei homosexuale sunt crestinii conservatori. 

Pe linga Glatze insa, sunt si altii, la fel de bine cunoscuti. Va redam mai jos un material pregatit de d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, despre Jeff Johnston, si el un fost homosexual, o persoana care a abandonat homosexualitatea si si-a schimbat orientarea sexuala. Oricat de incredibil pare acest lucru pentru unii dintre noi, Jeff Johnson vorbeste despre aceasta problema din interior. Si o face raspunzand unora dintre miturile si dezinformarile care apar in presa in legatura cu terapia pentru homosexualitatea nedorita. Articolul in intregime, tradus si pregatit de d-l Mateciuc, il aflati aici: http://www.homosexualitate.ro/resurse/terapieschimbare.pdf  Redam din el citeva paragrafe mai relevante. Materialul pregatit de dl Mateciuc face parte din programul “Speranta si vindecare pentru homosexuali,” o initiativa online derulata de Alianta Familiilor din România. Este, credem noi, cea mai ampla baza de documentare asupra homosexualitatii in limba romana, a cauzelor si posibilitatilor de tratare a acesteia. Vizitati-ne la http://www.homosexualitate.ro.  

Terapia pentru homosexualitatea nedorita

Jeff Johnston 

Exista un flux constant de critici în rândul activistilor homosexuali, dar si în mass-media, la adresa barbatilor si femeilor care afirma ca au abandonat homosexualitatea.. Unii se straduiesc sa submineze credinta religioasa a acestor barbati si femei iar altii chiar încearca sa le nege dreptul la terapie. De asemenea, atacati sunt si specialistii care lucreaza cu persoanele care vor sa-si schimbe comportamentele, identitatea si atractiile homosexuale – un grup de activisti homosexuali îi numeste pe acestia „impostori”. În plus, sunt atacate si organizatiile si asociatiile care lucreaza cu cei ce vor sa scape de homosexualitate. (…) Iata câteva acuzatii referitoare la minciuna fata de cazul meu si fata de altii care au abandonat homosexualitatea: nu ai fost niciodata homosexual; nu te-ai schimbat; ai o casnicie nenorocita, fara dragoste si fara sex; îti reprimi adevaratul eu; vei fi prins ca minti la fel ca X sau doar exagerezi. 

Cititi-ne relatarile si vedeti singuri cum stau lucrurile. Nu luati de bun tot ce apare în presa. Veti observa ca fiecare are povestea lui unica; calatoria catre si de la homosexualitate e diferita pentru fiecare. Si, desi exista multe asemanari, felul de schimbare traita e diferit. Da, unii s-au întors si si-au reluat identitatea si comportamentul de homosexual sau lesbiana. Altii au cazut, s-au ridicat, s-au scuturat de praf si au reluat calatoria catre heterosexualitate. Nu e un drum usor. Dar istoria miscarii pentru schimbare, cresterea si diversitatea asociatiilor si a consilierilor pentru cei ce cauta ajutor, precum si longevitatea si rezistenta schimbarii reale din multe vieti reprezinta o dovada a libertatii, vindecarii si transformarii. Dupa 35 de ani de activitate a Exodus si a altor organizatii similare, am putea spune ca criticii si negationistii ar trebui sa ia o pauza. De ce e atât de greu de acceptat ca cineva se schimba din homosexual în heterosexual? Multi nu au nici o problema atunci când cineva „îsi admite propriul eu” si trece de la heterosexualitatea la homosexualitate. De fapt, atunci când cineva „descopera cine e cu adevarat” si se identifica drept homosexual, se pare ca li se da un permis sa-si abandoneze sotia si familia, chiar daca asta înseamna încalcarea unor juraminte pe care le-au facut. 

Când lucrurile stau invers însa, când cineva decide ca atractiile lui/ei s-au schimbat sau vrea sa treaca la niste relatii barbat-femeie sanatoase, atunci se considera ca asta e imposibil. Se aplica un alt standard – un standard dublu. Mai bine de o suta de ani de literatura clinica si de cercetare demonstreaza faptul ca homosexualitatea nu este fixa. Orice analiza deschisa, sincera a literaturii psihologice asupra schimbarii de la homosexualitate va arata ca unii oameni au parte de o schimbare considerabila a comportamentului, identitatii si/sau atractiilor lor.  (…) 

Evident, exista foarte multe dovezi ca multi oameni au scapat de gândurile, fanteziile, atractiile, identitatea si comportamentele homosexuale. Dr. Robert Spitzer, care a jucat un rol determinant în eliminarea homosexualitatii din lista de boli mintale a Asociatiei Americane de Psihiatrie, a început sa-si revizuiasca pozitia privind imposibilitatea schimbarii de la homosexualitate. El a argumentat ca este suficienta o singura persoana pentru a darâma o credinta larg raspândita. S-a întâlnit cu unii oameni care spuneau ca s-au schimbat si a decis sa studieze problema. Dr. Spitzer admite ca schimbarea e dificila, dar afirma: „Ca majoritatea psihiatrilor, credeam ca te poti împotrivi comportamentului homosexual, dar ca orientarea sexuala nu se poate schimba. Acum cred ca asta nu e adevarat – unii oameni pot si se schimba.” (…) 

Este adevarat ca unele asociatii medicale si psihologice au emis declaratii privind îngrijorarea lor asupra eforturilor de schimbare a orientarii sexuale. Totusi, adevarul e ca în spatele eforturilor de interzicere a acestor terapii se afla activistii homosexuali, fara sa beneficieze însa de un suport solid pentru eforturile lor. În ciuda acestui lucru, terapiile de reorientare nu au fost interzise si nici declarate neetice. Sa luam exemplul Asociatiei Americane de Psihologie (APA). O echipa de lucru a APA a analizat o parte din literatura despre homosexualitate si, în 2009, a emis un raport, Raspunsuri terapeutice adecvate la orientarea sexuala. Din fericire, raportul nu a solicitat interzicerea ESOS. De asemenea, se mentioneaza importanta credintei religioase pentru multi clienti si se afirma dreptul clientului de a stabili directia si scopul terapiei. (…) 

Sunt multi specialisti care cred ca unele dintre pozitiile de baza ale APA asupra homosexualitatii sunt nefondate stiintific, si cred asta de mai bine de 30 de ani – în mod specific, atât pretinsa normalitate a acestei probleme, cât si pretinsa lipsa a patologiei asociate. Principala mostra de abordare filosofica în raport este afirmatia ca homosexualitatea a fost dovedita ca fiind normala. Însa, ca specialist practician, stiu prea bine ca aceasta declaratie de normalitate este o judecata valorica care, atunci când este prezentata ca un fapt stiintific, transforma stiinta într-un fel de religie. Mai mult, aceasta pretentie este folosita pentru a promova o normalitate etica a atractiilor homosexuale ale persoanei.  

Dr. Richard Williams, profesor de psihologie la Brigham Young University si director la Wheatley Institution, descrie câteva dintre conceptele presupus stiintifice care apar în raport: Notiuni cum ar fi orientarea, atractiile si identitatea sexuala nu sunt definite si nici descrise cu claritate. Nu sunt certificabile ca si cauze ale comportamentelor si sunt abordate doar ipotetic. De aceea, ele nu sunt stiintifice. Daca Echipa de Lucru a inclus asemenea aspecte printre „faptele stiintifice” pe care le mentioneaza, aceasta denota o întelegere superficiala si problematica a stiintei, având însa de-a face cu o abordare populara si simplista fata de un model cultural, dar caricaturizat, al stiintei în încercarea de a defini si a explica fenomene umane reale. Mai încolo, dr. Williams scrie despre „întelegerea superficiala si problematica a stiintei” a echipei de lucru si despre folosirea de catre aceasta „a unei abordari relativ datate si neexaminata asupra datelor stiintifice” pentru a discuta aceste aspecte, si mentioneaza anumite „agende politice care sunt evident la lucru”. (…) 

Barbati si femei care au atractii homosexuale au dreptul sa îsi aleaga propria abordare terapeutica si sa fie respectati pentru credinta lor. Principalele asociatii terapeutice sunt de acord asupra importantei acestor doua aspecte fundamentale: clientii au dreptul la autonomie pentru a-si stabili propriile scopuri pentru consiliere; specialistii sunt chemati sa respecte valorile religioase si spirituale ale clientilor lor. Pentru multe persoane, a fi crestin înseamna a avea niste standarde ridicate privind sexualitatea – a învata cum sa abordezi tentatiile si a-ti limita actele sexuale la cadrul matrimonial dintre sot si sotie. Cei ce cred asta si se lupta cu o homosexualitate nedorita au dreptul sa fie sustinuti pentru a corela asta cu credinta lor. Psihologii recunosc importanta autonomiei clientului, precum si valoarea credintei în viata clientului. Terapeutii care practica diferite eforturi de schimbare a orientarii sexuale ofera un serviciu de valoare pentru acei clienti a caror identitate religioasa este mai importanta decât conflictele homosexuale de care au parte. Ei îi ajuta pe acesti barbati si femei sa îsi aduca sexualitatea în linie cu credinta lor si este important ca ei sa continue sa ofere acest ajutor valoros. (…) 

Asociatia Americana pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitatii (NARTH) a publicat o analiza a literaturii psihologice despre homosexualitate si schimbare, Ce arata studiile: Raspunsul NARTH la afirmatiile APA despre homosexualitate. Iata care sunt concluziile lor: În timp ce câteva dintre principalele asociatii psihologice au avertizat ca interventiile menite a schimba orientarea sexuala pot fi periculoase, asemenea avertizari nu au nici o baza în literatura profesionala si stiintifica. Din contra, cercetarea empirica din ultimii zece ani, efectuata de Spitzer, Karten, Jones si Yarhouse, de exemplu, nu a identificat nici o dovada a raului. Numarul limitat de rapoarte clinice care afirma ca raul este posibil – daca nu probabil – daca o persoana pur si simplu încearca sa se schimbe, sunt în mod tipic scrie de activisti homosexuali. În mod ironic, principala încercare empirica (Shidlo si Schroeder) de a documenta acest rau a condus la dovezi ca terapia de reorientare i-a ajutat pe unii oameni. 

Chiar si atunci când clientii nu au obtinut nivelul de schimbare pe care si-l doreau, din acele încercari au rezultate alte beneficii. În ultima decada, unele studii sau analize (de ex. Nicolosi, Byrd, si Potts; Shidlo si Schroeder; Spitzer) asupra persoanelor care au participat la procese de reorientare sexuala terapeutica sau de natura religioasa au aratat ca multe persoane care nu si-au atins tinta de reorientare sexuala au gasit totusi procesul ca fiind benefic. De exemplu, unele „esecuri” de reorientare au declarat ca se simt mai putin deprimati, ca se simt mai barbati (barbatii) sau mai feminine (femeile) si ca au dezvoltat relatii non-sexuale mai intime cu acelasi sex. Tragem concluzia ca beneficiile documentate ale terapiei de reorientare – si lipsa unui pericol general documentat – sustine disponibilitatea în continuare a acesteia pentru clientii care îsi exercita dreptul la autonomie terapeutica si la auto-determinare, printr-un consimtamânt informat etic. (…) 

Exista o puternica legatura între homosexualitate si riscuri majore la adresa sanatatii. Exista un volum mare de date care arata ca comportamentul homosexual prezinta riscuri. Nu s-a demonstrat ca „stigmatul social” sau „discriminarea” ar conduce la acele pericole. Organizatiile profesionale admit frecvent ca exista un mare numar de probleme de sanatate asociate cu homosexualitatea, inclusiv: depresie, rau auto-provocat, comportament sexual riscant, incidenta ridicata a HIV/SIDA si a altor BTS, abuz de substante, anxietate, paranoia, bulimie, probleme relationale; dependente sexuale si tulburari de personalitate. Modelul propus pentru prevalenta acestor probleme în viata homosexualilor este acela ca ele sunt produse de „stresul minoritatii”, de „stigmatul social” si de „discriminare”. 

Conform acestei opinii, persoanele credincioase care afirma ca modelul lui Dumnezeu pentru sexualitate este un barbat/o femeie, cei cu atractii homosexuale care nu vor acele atractii si oricine ofera consiliere pentru reducerea sau schimbarea acestor atractii sunt toti promotori ai unui stigmat, ai discriminarii si ai unui bigotism homofob. Ca urmare, multe asociatii de activisti cred ca acesti oameni trebuie opriti. Asa ca grupurile din cadrul asociatiilor de psihologie lucreaza la interzicerea terapiei pentru homosexualitatea nedorita. Si nu doar a terapiei, ci a oricui care sugereaza ca corpul nostru a fost conceput pentru o sexualitate hetero, a oricarei dezaprobari sociale sau religioase a homosexualitatii si a oricui care sugereaza ca heterosexualitatea este norma. (…) 

Aceia dintre noi care au scapat de homosexualitate cunosc lanturile pacatului si rusinii si multi dintre noi au simtit iubirea lui Dumnezeu si puterea Lui de transformare. Nu e de mirare ca unii oameni nu înteleg aceasta, ca nu vor accepta aceasta si ca ne vor ataca în încercarea de a anula relatarile noastre. În aceasta lume confuza si esuata din punct de vedere sexual, exista tineri si tinere care cresc cu astfel de probleme profunde. Este important ca relatarile noastre sa continue sa fie auzite si ca realitatea schimbarii de la homosexualitate sa continue sa fie anuntata în spatiul public, pentru ca si altii sa afle despre libertatea si schimbarea de care am avut noi parte. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php 

Haideti, haideti! Am trecut de 6.900 de semnaturi, dar tinta este de 7.500. Mai avem doar putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)      

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”    

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim!

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim. 

PENTRU ROMANII DIN CALIFORNIA

Cu saptamini in urma v-am informat ca in iulie guvernatorul Californiei a semnat o lege care impune predarea in scolile publice din California a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni vad acest curs ca unul deghizat sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii. Pina pe 7 octombrie  trebuie sa obtina si sa inregistreze la autoritati 775.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie pusa la vot in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive Rugam pe toti romanii si bisericile romane din California sa se implice. Tabelele de semnaturi pot fi descarcate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/ Va rugam sa le tipariti si sa le dati prin biserici sa fie semnate. Important: semnaturile trebuie date in conformitate cu prevederile legal mentionate in petitie. In caz contrar vor fi anulate.

Comunitatea bisericilor crestine coreene din California a anuntat duminica ca se alatura acestui proiect si vor sprijini obtinerea de semnaturi. Nadajduim ca si romanii din California vor face la fel si nu se vor lasa mai prejos. 

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.. 

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro. 

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

CARTEA NOULUI IOV: „EXILAT ÎN STRIGAT”, de VIOREL SAVIN

Volumul de poezii (parca ratacit printre scrierile sale dramatice!), ultimul aparut, al omului de teatru si scriitorului bacauan VIOREL SAVIN – „Exilat în strigat” (115 pagini – poemele, profund originale, fiind precedate de un motto din Iov, 23, 2 – Iov marturiseste curatenia sufletului sau si se lasa la judecata lui Dumnezeu: „Si de data aceasta/plângerea mea/este luata/tot de razvratire/si totusi/mâna mea/de-abia înabusa/suspinele mele”)  – este, întru adevar, o carte de marturisiri, facute cu sinceritate/onestitate de Duh liminara, dusa, uneori, pâna în preajma brutalitatii – nici macar o clipa, însa, neatingând hotarele vulgaritatii. Ba chiar cu bucuria mistica a marturisirii Durerii si Nedreptului Îndurat, întru re-descoperirea si împlinirea functiei cathartice si soteriologice a Poeziei: „o piatra strabate/umbrele lor/si ma loveste în piept.//Doamne,/cu câta bucurie/o ridic!…” – cf. Cu câta bucurie…!, p. 16.

Sunt 10 poeme cu titlul Strigat – ceea ce sugereaza obsesia, aproape „pipairea” dureroasa a presentimentului unei iminente  a apropierii clipei de întrerupere a mesajelor terestre, a faptului ca mesajul sau PERSONAL-POETIC are importanta cosmic-ameliorativa, pentru altii/ceilalti (atitudine hristic-altruista, întru Eros Agapé): „nu-mi lasati timp sa va rog/sa fiti mai buni” – cf. Supravietuire, p. 20 – desi, alteori, Poetul este dominat de un soi de mazzochism al receptarii unor „mesaje” (aproape)…contondente,  malefic-reactive, din partea celor pe care Poezia sa vrea sa-i binecuvânteze-exorcizeze: „ura voastra/îmi este/chiar dovada iubirii/ce va port!” – cf. Strigat (1), p. 25 – sau, dimpotriva, de seraficitatea Poemului celui Mare, care, tocmai pentru ca este unul cu continut metafizic inimaginabil-major, trebuie sa fie amânat (voluntar, constient de nimicnicia si grosolania materiei!), pâna la metanoia deplina a cuvintelor: „as fi putut scrie în noaptea aceasta/Poemul cel Mare!/dar nu am facut-o…” – cf. Poemul cel Mare, p. 22; ca scrierea, înlocuind ek-stasa initiatica a Ascetului Meditativ întru Eterna Potentialitate, produce macularea Paradisului-Poem/Stare de Fericire-Revelatie Deplina:  „dar eu am aflat deja ca în lume/hârtia/de-ar fi ramas imaculata/semenii mei/ar fi fost fericiti!” – cf. Ura, p. 34.
Avem de-a face cu o carte a deplinei maturitati, o carte a bilanturilor pline de curaj, desi semanata, foarte des, si cu obsesii senecte si chiar funeste („îmbratisat trupul meu /de mucegai”- cf. delicatele  introspectii ale strugurelui nohan, p. 24; sau: „sufletu-mi prea mult durut/(…)sta si-asteapta amarâtul/(…) îngerii sa-i dea sfârsitul” – cf. Elegie la Luncani, p. 10; sau: „an de an tot mai sus urca pamântul/în oasele mele” – cf. Destin, p. 30; si chiar extraordinarul, aproape mirificul paradox al celui care pleaca, întru dedublare fiintiala, odata cu Fructul Piersicii-Poezie, întru Marea Calatorie a Re-Initierii: „si miros tot mai placut/putrezind”, cf. piersica – nemultumirile si motivatiile ei senzuale, p. 12) – întrerupte de delicatele  experimente poetico-elixirice, dar si cu zvâcnituri de revolta contra resemnarilor senecte, cu  încercari de fronda juvenila verbalo-formala: când apropieri de caligramele apollinaire-iene (la noi, mai curând vasluianul Ion Gheorghe Pricop îndrazneste, pâna la capat, autentice intersectari cu neo-formalismul lui Guillaume Apollinaire…), când siruri finale de semne exclamative, când titluri ortografiate exclusiv cu minuscule…Nu, calitatea Poeziei lui VIOREL SAVIN sta, în primul rând, în vigoarea expresiva a marturisirii!

…Poetul VIOREL SAVIN da marturie ca, dincolo de ek-stasa poetica, este un om. Dar nu oricum „om”, ci ipostaza a Omului Eroic, al unei…”Rase Eugenice”, în sensul benefic si stimulativ-emulativ al termenului… – o „rasa” care îi contrariaza pe toti ceilalti oameni: cine s-ar astepta ca greutatile si obstacolele vietii sa-l fi înacrit pe Omul-Poet, cine crede ca apropierea mortii îl covârseste ori înspaimânta, se însala profund, nu tine cont de Duhul Vitalist al acestui Atlet, POETUL – care nu se lasa exilat…cel mult, se autoexileaza, în ceva ce rareori devine strigat autentic, dar foarte des ramâne spunere ferma si îndesata, cu invective cât se poate de clar rostite, cu o dictie de adevarat slujitor al cvadruplei muze: Euterpe (a Poeziei Lirice), Calliope (a Poeziei Epice), Thalia (a Comediei), pâna si Polyhymnia (a Retoricii), dar niciodata admitând-o pe Melpomene (a Tragediei). Nu, pentru VIOREL SAVIN, lumea aceasta, degradata spre ura si non-armonie, nu este decât o zona de  batalie/polemos/polemica dura cu raul – pentru Poet, ea este zona de initiere/re-initiere, prin SUFERINTA REVELATORIE – caci, pentru cei puternici, ea e locul pentru a deveni si mai puternici…chiar cu riscul de a nu obtine transcenderea i-mediata. Niciodata a autocompasiunii! Poetul îi dispretuieste si-i compatimeste, uimit – cu întelegere, dar si cu malitie fina, pe cei ce-l cred asemeni lor, un bocitor narcisiac: „aveti atâta nevoie /sa credeti/ ca mor trist…/însa eu /va dezamagesc si ridic/cu infinita bucurie/piatra ce ma loveste” – cf. Drumul întoarcerii – în loc de prefata – p. 5.

Uneori, Poetul se dezlantuie (cam pe la marginea Retoricii Jurnalistice si, deci, partial, iesind din Poezie…!), în diatribe extrem de vehemente, împotriva relelor întocmiri, din societatea inventata si construita de oameni (aratarea Târfei Babilonice: „vreo lichea punctiforma/sunteaza lichele importante la vârf !/(…)esti pomenit/când o târfa locala/se deschiloteaza cu frenezie/în Capitala” – Desfigurarea Soarelui si, deci, aparenta cvasi-eliminare a fortelor benefice, din lume: „dupa soarele mâncat de molii” – cf. Interior, p. 47; Multiplicarea Iudei, „în regimul” Scrisorilor/Satirelor eminesciene”: „otrepe cu fete-ngalate de zâmbet/ ipocrit cautau sa ma                            << onoreze>>/cu strângeri lipicioase de mâna” – strângerile de mâna devenind sinonimul Sarutului Iudei, din Gradina Ghetsemani – cf. Scrisoarea I catre bacauani, p. 50; Bâlciul Desertaciunilor Balcanic/Balcanizat, într-o extensie de Haos Amoral Dezgustator si Exasperant-Proliferant: „si mai vedeam omeneste taifasuind/lasi nemilosi/defaimatori ticalosi/haini/prostii tuturor ocupatiilor înruditi în pohfala/jigodii pofticioase de mariri ilicite / oameni de buna credinta gresind/oameni curati/murdarind/învatati sustinând aberatii (…) farisei chezasuind fapte viclene/cu onoarea lor terfelita…” – dar, din orice rau, iese, pentru cel întelept, ceva bun, ba chiar rezulta paradoxul autoregenerarii spirituale, PRIN CONTRAST: „înotam în propria-mi sudoare/ca într-un lichid amniotic (…) simteam cum devin /perfect/pentru a ma naste din nou” etc. etc. etc.).
Alteori, însa, Poetului, devenit-ipostaziat în Hristul Durerii, Compasiunii si Taumaturgiei Cosmice („Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!”) , prin efectiva TRAIRE-CA-LUPTA/SUFERINTA, în aceasta lume –  i se face mila de adversarul/adversarii sau/sai, strasnic strunit/struniti si pornit/porniti de demonul urii, al lovirii si  însângerarii semenilor – total inconstient/inconstienti ca orice rau facut, dupa întelepciunea religioasa (crestina si buddhista, egal!), se transforma în bumerang (dupa stiuta zicala: „Bine faci, Bine gasesti –  Rau faci, rau gasesti!”, sau dupa sentinta biblica: „Ce faci, face-ti-se-va!”) si are efect de introducere în spirala dement-alienanta si-n labirintul violentei (violenta – ca instinct josnic/înjositor si incontrolabil), transformate în porniri halucinante, activ-reflexive, bestial-suicidare: „omule ai  mila de tine/omule/nu ma lovi – /îti faci rau:/ atroce/îti creste pofta/de sânge!” – cf. Strigat (2), p. 41.

…Deasupra tuturor dezlantuirilor frenetic-infernale (frenezie având ca motivatie, pentru Satana, dar prin intermediar uman! – presentimentul apropierii Judetului din Urma si al excluderii finale a Raului, dintre personajele Teatrului Cosmic!), deasupra tuturor ipostazierilor sabatice ale Bacaului-Infern, însa, troneaza Efigia Nemuritoarei Armonii/Re-Armonizari Cosmice prin POEZIE: STATUIA LUI BACOVIA! : „ în timp ce alesii tai de elita/se zbat cu disperare sa strâmbe/tot ce prea drept li se pare/tu/ atât de înduiosator/si dezorientat primesti/ dispretul magnoliei/ce înfloreste / lânga/statuia lui Bacovia…!” – cf. Si totusi nu pot parasi Bacaul, p. 42. Fie si numai prin Efigia Poetului/Poeziei – VIOREL SAVIN crede, cu tarie, ca spatiul, odinioara mitic, al Bacaului (astazi, parca ireversibil infernalizat!), se poate exorciza, chiar pe… „Buza Apocalipsei”!

…Si mai exista, fireste, pentru orice crestin autentic (si Poetul VIOREL SAVIN da marturie si semn ca este!), o ipostaza soteriologica trepidanta, dinamic-cosmica, în emersie si imersie, totodeodata: aceea Suprema, Hristica – A FI BUN CONDUCATOR DE DURERE, pe Golgota Strigatului „Eli, Eli, lama sabachtani…?” – …a lua asupra ta, cum spune Dostoievschi, „toate pacatele lumii”: „exilat/în strigat voi calatori/atâta timp/cât vor mai fi/oameni buni/conducatori de durere!” – cf. Strigat (10), p. 113.

…Uimitoarea Carte de Poeme a lui VIOREL SAVIN este, integral, o lectie de Bravura în Suferinta, o lectie de Atitudine Hristica, Atotcompatimitoare Lucida (afara de sinele sau, total expus intemperiilor vietii-Traire Efectiva si Hiperbolizat-Maximizata!), Grav Taumaturgica  (dar total asumat, precum si total constientizat, integral disecat trupul fizico-astral, spre minutioasa exorcizare, într-un joc retoric necrutator!) – dar si avertizatoare de Vertigiile Apocaliptice, al caror miros se simte, tot mai pregnant, în narile dilatate de nelinisti mistice!

                                                                              prof. dr. Adrian Botez

O privire in bisericile din Romania-AZI: Biserica Baptista din SIGHETUL MARMATIEI

MOTTO: “Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora.” (Isaia 53.11 )
“Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta.”
(Evrei 13.7 )

I. Sighetul Marmatiei, câteva informatii

Municipiul Sighetul Marmatiei (atestat din 1326) este situat in nordul Romaniei, in judetul Maramures, la frontiera cu Republica Ucraina, la o altitudine de 274 m si este inconjurat de raurile Tisa (care reprezinta si linia de delimitare a teritoriului national), Iza si Ronisoara. Orasul se prezinta sub forma unei insule. Ca pozitie este asezat ex-centric fata de teritoriul sau de influenta (Maramuresul istoric), insa la convergenta celor mai importante cai de acces de-a lungul vailor principale (Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosaului, Valea Tisei si Valea Viseului), ceea ce confera orasului un esential rol administrativ, economic si socio-cultural.
Accesul auto din celelalte zone inspre oras impune trecerea unor munti, functie de directia venirii (Muntilor Gutai, Tibles, Rodnei, sau a Muntilor Maramuresului).

Municipiul Sighet, cu o populatie de circa de 55000 locuitori (in 2007), este centrul cultural si economic al Maramuresului Istoric ( resedinta judetului Maramures pâna in perioada interbelica).
Având o forma triunghiulara, Sighetul se invecineaza la nord, prin granita de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud si vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasau. Spre sud-vest se afla lantul vulcanic al muntilor Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se invecineaza cu comunele Giulesti, Ocna Sugatag si cu Sapânta.

II. Din istoria crestinilor baptisti din Sighet


Daca mergem inapoi spre primii crestini evanghelici din Sighetul Marmatiei, trebuie sa mentionam Biserica Baptista din Iapa, care acum apartine de Sighet, si care s-a format in anul 1923.
IVANCIUC VASILE, a fost unul dintre primii oameni folositi de Dumnezeu pentru mesajul evanghelic in zona Sighetului Marmatiei. Ivanciuc Vasile (nascut la 13 iulie 1891 in Iapa din parinti de religie greco-catolica), se incorporeaza in 1912 in armata austro-ungara si participa la primul razboi mondial (1914) si cade prizonier la rusi in 21 oct 1914, iar in vara lui 1918 se gaseste intr-un lagar de prizonieri din Siberia, in orasul Petropavlovsk.
Imprejurarile grele prin care a trecut, cat si cele ulterioare, ale revolutiei bolsevice din Rusia care a inchis drumul spre Europa si a oprit posibilitatea repatrierii sale in Romania, i-au inmuiat si i-au deschis inima pentru chemarea facuta de Domnul Isus prin vestea buna a Evangheliei Sale.
A vazut Noul Testament la un prizonier roman si a platit un fost invatator de l-a transcris cu mâna. Citind Noul Testament a simtit nevoia unei calauziri, precum acel etiopian din Faptele apostolilor, cap. 8. Asa se face ca s-a atasat de un calugar Greco-catolic, dar cum nici acesta nu avea nasterea din nou si siguranta mântuirii, nu i-a fost de mare folos.

“Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel când intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt caudate intr-un somn adânc, când dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari”– IOV 33.14-15

Iar  intr-o noapte Dumnezeu i-a  vorbit lui Ivanciuc Vasile  si Vocea i-a spus:
    Sa renunte la sfatul si  compania calugarului
   Sa citeasca Noul Testament si sa caute credinciosi care traiesc o viata noua si care implinesc cele scrise in Noul Testament.
Sa nu participe la revolutia bolsevica, si, desi era la mii de km de acasa, vocea l-a asigurat ca “Daca vei asculta Cuvantul lui Dumnezeu te vei intoarce acasa sanatos.
Tinand cont de aceste revelatii indrumatoare s-a putut tine statornic pe cale si in diverse confruntari cu alte grupuri religioase.
In anul 1919 se afla cu santierul de lucru la Irkutsk. Frecventa o biserica baptista plina de har si de dragostea lui Dumnezeu, in care pe atunci se strangeau credinciosi crestini din circa 18 nationalitati, europeni si asiatici, dar nimeni nu se lauda cu poporul sau tara lui, ci numai cu harul si bunatatea lui Dumnezeu. Acolo a si fost botezat nou testamental Ivanciuc Vasile, in Angara, la data de 14 sept. 1919 de catre fr. Teodor COSERI (din com. Joia Mare, judetul Arad, botezat in 1900 de fr. Crisan, la Buteni).

Ajunge in Romania la 21 febr.1921. Bucuria reintalnirii a fost mare, dar schimbarea vietii celor pocaiti a fost neinteleasa, privita ca ciudata si a stranit o mare si dureroasa impotrivire din partea familiei, a preotilor, cat si a jandarmilor si a primarilor.
Sosit in Romania s-a stabilit la Iapa (Sighet), Ivanciuc Vasile are de intampinat opozitia unora cu Biblia in mana , “studenti in Biblie”, care nici nu voiau sa auda de aparitia in sat a unei alte grupari de crestini. Grupul de rugaciune este vizitat si consolidat, in 1922, de catre fr. Ilea Ion din com. Bucea, judetul Cluj, de fr. Balaneanu Ion din Jibou (Salaj)-pastor misionar, care in 1923 oficiaza in raul Tisa primul botez nou testamental cu 11 persoane, din care amintim:
Ciorba Petru, n. 1884, Iapa
Ciorba Todora, n. 1897, Iapa
Grigor Maria, n. 1884, Iapa
Stan Marcuta, n. 1880, Iapa
Mih Ileana, n. 1890, Iapa
Ona Dumitru, n. 1875 din Sighet
Ona Ana (Cuta), n. 1880, Sighet
Ona Maria, n. 1907, Sighet

Fratele Vlad Pavel, colegul lui Ivanciuc Vasile in prizonieratul din Rusia, lucreaza cu Evanghelia in Slatina (Ukraina) la circa 5 km de Sighet, si, fiind var cu Ona Dumitru, colaboreaza cu fr.Ivanciuc Vasile. Asa se face ca la botezul din 1923 se boteaza impreuna cu sotia si fiica sa, in Tisa
In 1925 se mai oficiaza un botez de 6 persoane,de catre pastorul misionar Teodor COVACI din Oradea, printre care si Botiz Pavel si Maria.
In 1925 Ivanciuc Vasile se casatoreste cu Maria Ona si se stabileste cu domiciliul in Sighet, str. Gen. dr. Davila nr.47, ulterior nr.32, azi str. Pintea Viteazu.

Incep fratii sa se stranga in casa cu adresa de mai sus, a fr. Ivanciuc Vasile, dar si in casa socrului sau, Ona Dumitru, str. Dr. Gheorghe Bilascu nr.15, care prin Contractul de Donatie nr.1083 din 3 apr.1937 doneaza 60 stanjeni pentru a se construi o Casa de Rugaciune, asa ca acel loc se va folosi “numai pentru Casa de Rugaciune“.
Constructia de lemn a inceput in 1937 (cu 4 frati, 5 surori si 11 apartinatori) si s-a incheiat in 1938.

Asa se face ca, actuala constructie a bisericii se afla tot pe locul vechii biserici, care a functionat in perioada 1938-1999, cunoscuta acum sub numele BISERICA BAPTISTA BETANIA (Nr.2). Biserica Nr. 2 a fost deschisa, cu utilizarea incaperii de la subsol, la data de 17 Decembrie 2000.

Desi Noua Cladire a Bisericii Nr. 2 inca nu este finalizata, s-a dat in functiune si sala de sus, insa deschiderea oficiala se va face la o data ulterioara, dupa ce se vor finaliza lucrarile ramase.

Am revazut o parte din calatoria si activitatea lui Ivanciuc Vasile pe care Domnul Isus Cristos l-a chemat in turma si lucrarea Sa pe vremea când pribegea pe meleaguri straine si departe de cei dragi.

La fel, astazi Domnul Isus ne cauta si ne cheama pe fiecare, sa ne oprim din pribegia noastra de pe caile lumesti si sa venim la Cina cu Domnul Vietii:

“Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.”– Apocalipsa, 3.20

VEZI EPISODUL 2