Când cu Lazăr, prietenul lui Isus, bolnav, evanghelistul Ioan ne dezvăluie că Isus plângea
Despărțirea fizică de cineva drag produce durere, iar lacrimile atunci sunt inevitabile. Ca om, nici Domnul Isus nu a fost altfel, căci El avea cea mai simțitoare inimă și-Și iubea prietenul.
Fiecare trecem prin astfel de situații. Viața nu ocolește pe nimeni, înafara cazului când plecăm din această lume înaintea celorlalți. Continue reading “Lăcrămioara: AJUTOR ÎN RUGĂCIUNE”
În general, fiecare avem o predilecţie bine conturată încă din primii ani ai vieţii.De când am împlinit şapte ani, am fost foarte preocupată de scopul vieţii noastre pe pământ. Percepeam, deja, răutatea şi mă revolta nedreptatea. Însă, mi-am dat seama, că nu pot elucida acest mister decât prin studiul aprofundat al lucrurilor. La cincisprezece ani, citeam cărţile marilor filozofi şi speram să găsesc acolo motivaţia pentru care trăim pe acest pământ plin de spini şi pălămizi, de chin şi nedreptate. Spre marea mea deziluzie, filosofia m-a dus la fraza ei care începea şi după sute de pagini ajungea din nou la punctul de pornire…
. Marele Pitagora, cunoscut nu numai ca matematician şi astronom, dar şi ca unul dintre filozofii greci care vroia să pună bazele unei frăţietăţi religioase filozofice dedicate reformării standardelor morale ale societăţii Continue reading » Armonia Magazine USA
Dr. Ligia Miclea
.
Unul din factorii majori de risc care modifică structura inimii este obezitatea. Modificarea produsă de ea este creșterea anormală (hipertrofia) a cămăruței superioare din partea stângă a inimii, numită atrium. Această modificare de structură duce și la o schimbare în funcționarea inimii, care se poate manifesta prin apariția fibrilației atriale, care ar putea determina apariția accidentului vascular cerebral și, posibil, a decesului. Continue reading “„Păzeșteți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.””
by dr.Ligia Miclea
AVEVARUL DESPRE COFEINA
.“veti cunoaste adevarul, si adevarul va face liberi”
Evanghelia lui Ioan, 8.32
COFEINA – o consumam în primul rând sub forma de cafea si în al doilea rând sub forma de Coca Cola sau oricare alta denumire a bauturilor “soft drinks”, înghitite cu placere, deopotriva de adulti , adolescenti si din pacate, de copii.
În fiecare an, conform statisticilor oficiale, oamenii consuma cofeina din 5 miliarde kg de cafea, în plus si cea din bauturile “soft drinks ” care ne-o ofera sub forma mascata.
Aceasta “otrava” savurata cu atâta constiinciozitate si placere de “rasa umana”, a fost testata pentru prima data în anul 850 d.Cr, de catre …caprele pastorului arab Kaldi.
.
Continuarea în Armonia Magazine USA.
.
De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! Epistola către Evrei, 3.7-9
.
AVERTIZĂRI PENTRU INIMA TA!
„...sângele lui Hristos … vă va curăți cugetul vostru…, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu!”
Epistola către Evrei, 9.14
Pe vremuri, un om fusese închis sub bănuiala că săvârșise un omor, dar nu erau dovezi, iar el nu recunoștea că e vinovat. Odată când a fost vizitat de un prieten foarte apropiat, cei de la închisoare i-au lăsat singuri să vorbească în voie. 
Cel bănuit de omor, de la un timp a început să-și deschidă inima față de prietenul său și să-i spună cum s-a întâmplat fapta și cât de mult îl apasă ceea ce a făcut. Deodată, s-a oprit înmărmurit, căci după perdea se auzea un scârțâit de peniță care scria Continue reading “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui…”
Pamântul cu miros de cozonac,
Împaturit în flori de busuioc,
Dospeste pe o roata din cerdac,
În mâna care-l strânge de mijloc.
Cu gândul în dantelarii de Bruges,
Olarul croseteaza-n aluat
Petalele de catifea si ruj,
Si strujele din parul inelat.
Ca ochii sclipitori de margarit,
Goniti din paradisul de stejar
Al verdelui sub pleoapa pironit,
Înmarmureste lutul pe olar.
Din inima preaplina de framânt,
Ulcica se revarsa peste foc
Cu tainica tacere de pamânt
Si vinul parfumat de busuioc.
Tatiana Scurtu-Munteanu
de Vavila POPOVICI
iau pozitia de drepti
( banuiesc ca asa se trezesc soldatii),
alerg spre baie – spalat,
dormitor – îmbracat,
bucatarie – pregatirea cafelei.
Si în timp ce apa fierbe,
execut automat alte treburi,
în graba, totul în graba.
Nu se mai respecta
orele de folosire a telefonului,
acesta suna în disperare…
Îl aud cu greutate,
fiindca am dat drumul televizorului
sa aud stirile de dimineata.
Apa fierbe, adaug cafeaua,
telefonul suna insistent,
cafeaua da pe dinafara,
ma grabesc, ridic receptorul, aud un glas,
schimb câteva cuvinte,
în timp ce promisiunile curg mincinos
printre stirile transmise.
Inima începe sa bata mai repede
si-n teasta zvâcneste
ceva ce se numeste creier.
Dintr-o data mi-aduc aminte
ca trebuie sa iau medicamente
pentru tensiune, pentru circulatie…
Asa spune medicul: „Nici o zi fara ele!”
si asta fiindca inima a devenit stapâna vointei,
trimite sângele prin traseele care-i convin,
îl opreste pe unde-i taie capul
(inima are „cap care cugeta”,
se pare totusi ca a mea cugeta gresit!),
se cearta cu mine, uneori se razbuna,
si nu stiu cu ce i-am gresit si când, ma rog!
Cârdul anilor grei pot fi de vina…
Si ritmul acesta de „mars fortat”
tine pâna la miezul noptii.
Se numeste Stres spun medicii
si mai nou, spun ca este necesar,
ca fara el
nu am simti ca traim cu – adevarat.
Concilianti medicii! Eu îi cred.
Simt ca pe undeva au dreptate!
Sau, stiu eu? Au început cumva
sa semene si ei cu politicienii
vremurilor noastre?
Din volumul „Singuratatea clipelor târzii” ed. 2008
de Aurelian ROMEO
Pruncul
De dincolo de râul de zgura,
se apropie un prunc trandafiriu
pasul avândul curtat
de un înger cu aripi de zahar
si buze ciresii.
– Lasatii-i sa zboare, va zic!
Pe ei, pe copii.
Lasati-i sa fie îngeri!!!
pe sub gândul de azi
pe sub gândul de azi
mi-am tras un tricou jerpelit si murdar
doar, doar nu s-o vedea
cu fiul meu dintr-o viata anterioara.
colivia a iesit la promenada
din oglinda înnorata,
colivia a iesit la promenada.
mânjita în rosu,
ca inima privita prin gaura cheii.
prin gaura coliviei
cheia se vede de pe acum
liliachie…
apocalipsa
cu barba de un cot
deseneaza din fumul oglinzii
singuratatea în pijama rosie.
…………………..
Rastignirea dupa Dali
pentru ca asa a vrut Dali,
Iisus sta pe cruce, cu barbia-n piept;
Cerul Îl priveste, de Sus, în desert;
El nu are ochi pentru Tatal,
nici gând,
ci ochii, murind Si-i îndreapta
tot catre omul-pamânt.
Din gura pruncilor
Plutesc biserici peste tot,
iar soarele rasare
din spatele oglinzii.
Icoane ning din ramuri
si din prunci,
iar luna-si face mantie
din ciucurii cortinei.
Suspendat între nori
Suspendat între nori,
cuvântul
– de-o tristete vecina
cu clipa.
Risipa îl cheama
s-o urce în adânc,
sa-i lumineze cu mormântul sau,
cripta.
Rascruce de îngeri
Te-ai nascut la rascruce de epoci
Si-ai crescut la rascruce de cruci.
Azi o rascruce de îngeri te-ncearca
Si nu-ntrebi: “Unde Doamne?”,
Dar te duci.
Cu ochiul ceasului
tu ma privesti cu ochiul
ceasului,
eu din nisip îmi desenez
colinda;
întreaba marul unde ma
ascund,
când pasul înfrunzit fluiera
cu aripi.
Tropotind prin furtuna
Herghelia cailor negri
strapungând prin furtuna.
Selena-i vrajita, acolo-n
astralul târziu
si uita sa-i caute
marii, prin plete
de Jianu liviu-Florian
Cea mai mare problema cu cersetorii, este ca nu iti cer doar o data. Este suficient sa le dai o singura data, ca nu mai scapi. Esti abonat la danie. Este suficient sa ti se inmoaie odata inima, de jegul, imbracamintea rufoasa, fata palida si rugatoare, a unui cersetor specializat, ca esti inregistrat imediat in baza lui de date, fotografiat, profil, fata, amprentat, si luat in evidenta, pentru pomana, in eternitate.
Cat esti tanar, puternic, si toata lumea iti sta la picioare, nu are prea mare importanta. Ii dai un covrig, odata, sau in fiecare zi, si traiesti o viata, cu satisfactia ca ai pus bazele unui bine divin incomensurabil.
Dar cand incep sa te cam lase puterile, cand lupti cu fiecare pas, sa mai pui unul, inainte, si cand de atata efort, ramai si fara suflu, si fara glas, si se tine dupa tine, cu “pravoslavnicul” “da-mi si mie…”, un cersetor tanar, cu ulei hidraulic in vine, chiar daca se preface bolnav, ori pe moarte, zau ca iti vine, ca mie, sa nu ii dai nimic, cum nu ii da, poate, nici popa, saracul, la gandul de cata putere zace pe lumea asta, se preface a fi neajutorata si umila, si iti scoate limba in gand, dupa ce ti-a furat din buzunar, pana si mila.
Zic unii ca banutul dat unui cersetor deschide portile raiului intreprinzatorului care investeste in danie. Cat eram tanar, eram perfect de acord cu aceasta zicere. Cand ma tarasc in fiecare zi, ca sa imi pot agonisi cele ale traiului, si cantaresc de 10 ori pomana, cui, si de ce, si cat, sa dau, banutul acela, dat unui tanar in putere, chiar daca pare copil, care cerseste, imi ramane in mana ca o piatra de moara. Si il las pe masa din fata altarului.
Il ia preotul? Bine. Il fura tanarul intrat dupa mine in biserica? Si asta e bine. Il ia cel caruia ii prisoseste, sau cel care isi bate joc de el? Bine si asta.
Dar sa se stie: eu l-am pus in palma lui Dumnezeu.
2 iunie 2011
ZANA BUNA
Zambesti si parca se arata
Tot universu-n fata ta
Lumina calda, inflorata
Ce-nveseleste inima.
Fiinta-zeu ce tine-n palma
Tot ce in lume e frumos
Sacrificat iti sunt zeita
Ma-nchin la tine bucuros!
Si-njunghiat ti-as sta alaturi
Nu-i suferinta sau durere
Ce sa ma tina-n departare,
Caci inima-mi mereu te cere!
Furii de neguri, stropi de ura
Cununi de iad si de mormant
Nu pot sa stearga Zana Buna
Iubirea ce ti-o port in gand!
INGERUL PAZITOR
Cand a fost sa i-au fiinta
Tu m-ai ales pe mine
Cand am fost in pantecele mamei
Tu m-ai ocrotit
Cand am respirat pentru prima data
Tu m-ai ajutat
Cand am invatat mersul
Tu mi-ai ghidat pasii
Cand am vorbit intaiele cuvinte
Tu mi le-ai ales
Cand am fost in boala si in dureri
Tu m-ai vegheat
Cand am muncit
Tu m-ai dat putere
Cand am avut de luat decizii grele
Tu m-ai sfatuit si povatuit
Cand am fost in patimi
Tu m-ai luminat
Cand am fost in friguri
Tu m-ai incalzit
Cand am fost in fierbinteli
Tu m-ai racorit
Cand mi-a fost foame
Tu m-ai hranit
Cand mi-a fost sete
Tu mi-ai dat sa beau
Cand am fost nervoasa
Tu m-ai potolit
Cand am fost trista
Tu m-ai mangaiat
Cand m-am simtit singura
Tu mi-ai fost alaturi
Cand am zambit
Tu-ai zambit cu mine
Cand am iubit
Tu mi-ai invaluit sufletul cu dragoste
Cand am fost ranita
Tu m-ai ajutat sa iert
Cand am fost parasita
Tu nu m-ai abandonat
Cand am fost cazuta in deznadejde
Tu m-ai ridicat
***
Cand am fost batrana si bolnava
Tu mi-ai dat sanatate si lungime de zile
Cand am trait ultimele clipe ale vietii
Tu mi-ai fost alaturi
Cand am fost in ispite si in chinuri
Tu m-ai izbavit
Cand diavolii vroiau sa-mi ia sufletul
Tu i-ai departat de mine
Cand am murit
Tu mi-ai condus sufletul spre lumina
Cand am urcat spre cer
Tu m-ai insotit
Cand am fost la judecata
Tu mi-ai fost martor
Cand mi-am primit rasplata faptelor
Tu te-ai bucurat pentru mine
Cand am avut nevoie de toate acestea
si multe altele
Tu te-ai rugat pentru mine
Iti multumesc Doamne
Pentru… Ingerul Pazitor!
DE CE-AI PLECAT?
Lumina sfanta ce-nfioara
Tot ce-ntalneste-n calea sa
Te-am asteptat la drum de seara
Sa vii cu drag in casa mea!
Iar coltul sufletului tainic
De dor ascuns… l-ai luminat,
Pana sa simt ce e iubirea
Ai disparut… De ce-ai plecat?
Si m-ai lasat nemangaiata
Profund uimita, ce pacat…
Sa plang iubirea neimplinita
De ce-ai venit?
De ce-ai plecat?
IUBIRE DE MAMA
De ce nu poti sa intelegi ca eu
Vreau sa te fac ca sa zambesti mereu
Sa-ti mangai chipul cu o raza de lumina
Si sa-ti fac viata de bucurie plina?
Sa intru-adanc in sufletelul tau
Si sa-mi fac un cuib de unde eu
Sa te-ncalzesc mereu si sa-ti dau bine
Si sa nu ma mai cert deloc cu tine.
Sa-ti fiu mereu alaturi la bine si la greu
Si sa raman mereu-mereu copilul tau
Chiar daca cresc si voi-nvata sa zbor
Ma voi topi mereu de al tau dor.
Chiar daca-n viata mea va aparea
Un chip… ce din iubire-mi va lua
Si chiar de voi zbura cu el departe,
Tu ai in sufletu-mi un loc aparte.
Si chiar de copilasi eu voi avea
Si ei crescand vor umple viata mea
Eu nu voi inceta sa port in mine
Iubirea ce-am pastrat-o pentru tine!
STRIGAT MUT
Singura, pustie, dezgolita
E dragostea cea neimpartasita
Te-ngenunchiaza sau chiar te doboara
Si sufletul curat ea ti-l omoara.
Linistea si somnul iti devin straine
Iar ziua si noaptea toate-ti sunt pline
De ganduri, regrete, dureri, disperare
Speranta ranita doar ea nu mai moare.
Iti stie durerea, dar te santajeaza
Fara constiinta ea actioneaza
In cine-si gaseste conditii prospere
Provoaca ne-ncetat si chin… si durere.
Exista insa specimene rare
Pentru care iubirea
E-o eliberare!
Diana OLARIU
Cluj-Napoca
11 ianuarie 2011
———————————————–
* OLARIU (Beatrice) Diana, nascuta la Cluj-Napoca, la 25 februarie 1992. Eleva in clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Cluj, sectia Stiintele Naturii. Iata ce ne declara tanara poeta in devenire: „Am ajuns in contact cu poezia printr-o dorinta de evadare din inchisoarea cotidianului. De mica am fost o fire sensibila si solitara, dar mi-am gasit refugiul in biserica, locul unde am cantat deseori si unde mereu m-am simtit printre ingeri. Am urmat 3 ani o scoala particulara de muzica unde am studiat canto clasic si canto muzica usoara. Am facut un an de teatru francofon. Am dorit, astfel, sa imbin poezia cu muzica. De scris poezii m-am apucat doar cand m-am indragostit prima data in clasa a zecea…”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 