Gândul de azi: Ești încurajat să-L mărturisești pe Dumnezeu

BiblieTE SIMŢI NESIGUR?

Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta” –  Ieremia 1:9

Oamenii pe care îi cheamă Dumnezeu în lucrare de obicei încep prin a se simţi nesiguri şi nepotriviţi. Fireşte, dacă ai sări în sus şi ai spune: „Nici o problemă, Doamne, mă pot ocupa de asta”, El nu te-ar mai chema deloc. Poate spui: „Dar am făcut atât de multe greşeli”. Toată lumea cade; învingătorii sunt doar cei ce se ridică iarăşi. „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24). Când Ieremia i-a spus lui Dumnezeu că nu are nici competenţa, nici încrederea necesară pentru această lucrare, Dumnezeu i-a spus ceea ce ne spune şi nouă: Continue reading “Gândul de azi: Ești încurajat să-L mărturisești pe Dumnezeu”

Seminar despre gândire și caracter

.

 Meditații

de

George Danciu

  .

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Ieremia, 29

  • Cel dintâi gând i-a aparținut lui Dumnezeu.
  • Omul se hrănește cu gânduri.
  • Sufletul, în ultimă instanță, e umbra fidelă a caracterului.
  • Credința în Jertfa lui Isus Hristos, depusă pe Crucea de pe Dealul Căpățânii, îți poate schimba caracterul și destinația veșniciei. Continue reading “Seminar despre gândire și caracter”

Verifică-ţi viaţa!

CONCLUZIA MORALĂ

PRIVITOARE LA CĂILE DIVINE, CÂND ÎN CELE DIN URMĂ, DUMNEZEU SI OMUL SE ÎNTÂLNESC –

Tema Cărtii a cincea a psalmilor –

Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!” PSALM 146

DACĂ PRIVIM prin prisma cuvintelor şi învăţăturilor din Psalmul 146, putem afla cum stăm faţă de ceea ce defineşte a fi “concluzia morală”.

1. Viaţă – înseamna a-L lăuda pe Dumnezeu
Dumnezeu ne dă viaţa, viaţa şi suflarea. Inima noastră bate până când El ne ţine în viaţă si El zice inimii noastre (cât) să mai bată.

Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!” (Psalm, 90.3)

E frumos si se cuvine sa folosim viaţa şi suflarea pentru a-L lăuda pe Dumnezeu.

Continue reading “Verifică-ţi viaţa!”

BILANT…ÎN LANTURI

 prof. dr. Adrian Botez

…Stau, cu barbia în palme, si, înca, îndraznesc sa gândesc. Retrospectiv, domnilor calai si gardieni ai lumii – doar retrospectiv, nu intrati în alerta…DE GRADUL ZERO!

…S-a sfârsit un an, 2011. Îl stiam de rau, dupa conformatia numarului: anul Marilor Dihonii, confruntari violente, între El (Dumnezeu)-UNU si el (…diavolul…), care se crede…”unic”. Ce-mi amintesc dintr-însul, din evenimentele acestui an fatidic, 2011?

…În primul rând, faptul ca, de la 9 decembrie 2011, port, oficial, dimpreuna cu toti conationalii mei, LANTUL STRAIN: în urma summit-ului de la Bruxelles, Germania Iudeo-Masonizata dicteaza Europei, din nou! Pentru România, Cehia, Ungaria, Polonia: GUVERNANTA ECONOMICO-FINANCIARA, DE LA „CENTRUL”-BRUXELLES! Adica, daca vreau sa-mi cumpar o pâine, ca mor de foame – atât taxa pe pâinea aceea, cât si pâinea, si dorinta/nevoia de a mânca-o, vor trebui sa treaca pe la masa Gardienilor Masoni de la Bruxelles! Si, daca ei vor considera ca mâncatul meu de pâine (fie si dupa o saptamâna de foame/înfometare!) face rau „euroiului”/”ochiul dracului modern” – îmi vor smulge bucatura, chiar si dintre dinti: mai bine un mort de foame, chiar milioane de morti de inanitie! – decât ca planul zarafilor sa fie, cumva, „clintit”, cu o …foame în plus! Sa-i ia dracul pe toti oamenii: BANII-CEI-FARA-CHIP-DE-OM-PE-EI sa ramâna, drept samânta a diavolului! – diavol care, rezolut si brutal, refuza sa moara!!!

Pentru ca si noi refuzam sa ne solidarizam, întru HRISTOS, si sa-l ucidem pe diavol, în poftele nesatioase si în lasitatile si tradarile noastre, cele de fiecare zi, de fiecare ceas!!! De ce ajunge mai des, pe buzele noastre, în fiece zi de Lumina Dumnezeiasca – înjuratura de cele sfinte, decât rugaciunea?!

…Vedeti, domniile voastre: „De aceea n-are ursul coada”…!!! Toti suntem vinovati, atunci când raul patrunde prin toate crapaturile odaii – nu doar…vântul cel rau! Care dintre noi a fost cel harnic si cu grija pentru odaia sufletului sau – si sa umple cu rugaciune si credinta, crapaturile cele ivite, treptat, în tot mai multe parti, din tot mai multe parti – …dar, întâi, în jurul ferestrelor, prin care ni se arata, fara chip de confuzie, Lumina Lui?!

E drept, dezbinati si fara de credinta, având, printre noi (si, chipurile, drept…”calauze”!), pe unii ierarhi tradatori (impusi de Mafia Mondiala a Masoneriei!) – nu avem putere, în fata „comisionarilor diavolului” – dar daca ne-am strânge, ZID, în jurul preotului de parohie, zi de zi, în biserica (chiar si dupa truda istovitoare unei zile de lucru, pentru „pâinea noastra cea de toate zilele”!), sa pârlim coada demonului, cu focul rugaciunilor noastre? E drept, ne lipsesc (uneori) si pastorii cei buni…dar noi nu suntem nici surcele, nici bolovani – ci OAMENI, creati „dupa chipul si asemanarea Lui”! Ne vom ruga, „cu lacrimi de sânge” – SI EL SE VA ÎNDURA DE FOCUL NOSTRU DIN INIMI!!!

…Ce-au facut slugile zarafilor, puse pe post de „presedinti”, ca raspuns la „nituirea lanturilor”, „postate” la mâinile si picioarele si, mai ales, la inimile popoarelor, date lor spre veghe si calauzire, cica? Nimic deosebit: Basescu a…basit ceva din gura (ca de obicei!), ca sa nu i se usuce…mucoasa de la Bruxelles…, Victor Orban a tacut, strategic…, Vaçlav Havel a murit…(nici azi nu se stie cât de vinovat a fost, pentru ruperea Cehoslovaciei! – nici vorba de…”împotrivire”!) – …dupa ce Lech Kaczinsky al Poloniei îl precedase, în …”atitudine”, dar nu oricum, ci…”sinucis” de un comando al C.I.A., în padurile Smolenskului…, comando C.I.A. care a „mesterit” de-un „accident de avion”, ca sa nu mai ajunga, niciodata, ca slavii sa se uneasca, împotriva Mafiei Mondialist-Masonice (se pregatea întrevederea de pacificare, dupa crima sovieto-stalinista, de la Katyn-1940 – pacificare între Vladimir Putin si Lech Kaczinsky, între slavii rusi si slavii polonezi, între slavii catolici si cei pravoslavnici…greu!)!!!

…Dar Biserica, Mireasa Lui Hristos, Cel Care pentru Adevar si pentru Mântuirea Duhului Omenirii s-a rastignit pe Crucea Golgotica – Biserica, „la vârf”, cu ce ne ajuta si ne întareste duhurile?

Pai, pe 7 ianuarie 2012, Biserica Sfântul Elefterie, din Bucuresti, se preconizeaza ca, „printr-o hotarâre patriarhala, sa fie data coptilor, spre a sluji de “Craciunul” lor pe stil vechi”. Noi stim ca “Sfintele Sinoade Ecumenice îi considera pe copti (monofiziti) ca fiind eretici. Termenul de „eretic” nu este o insulta, ci un indicator al conditiei celor abatuti de la învatatura de credinta ortodoxa. Iar Sfintii Parinti nu au fost nici înselati, nici lipsiti de pregatire teologica, atunci când i-au numit pe monofiziti ca fiind eretici”… – cf. deveghepatriei.wordpress.com – …dar, cine ne întreaba, ceva, pe noi, sclavii “Cezarului Dublu” (cel pus la Cotroceni si cel pus la Patriarhie – ambii, multiubiti de Marele Iluzionist, Satana/Antihrist!)?! Nimeni. “Din pacate, o astfel de profanare s-a si întâmplat în anul 2008, tot în Bucuresti, la biserica Sfânta Ecaterina – paraclisul Facultatii de Teologie Ortodoxa. Dat fiind ca membrii adunarii copte nu sunt ortodocsi, ci se gasesc într-o conditie eretica, faptul care ne revolta este acela ca, într-o biserica ortodoxa, nu se respecta canoanele si decizia sinodala, sa nu aiba voie sa slujeasca ereticii. În conformitate cu canoanele Bisericii ortodoxe, acestia nu pot intra, macar, precum credinciosii, în bisericile ortodoxe si cu atât mai putin pot fi primitt sa slujeasca. În cazul în care, totusi, ereticii ajung într-un locas de cult ortodox si slujesc acolo, aceasta constituie profanare a locasului ortodox si în acesta nu se mai poate intra si sluji de catre ortodocsi, decât dupa îndeplinirea prescriptiilor canonice adecvate situatiei.

Intrucât profanarea unei biserici ortodoxe este un lucru deosebit de grav, ce afecteaza cu adevarat madularele Bisericii, acest lucru nu trebuie sa se întâmple cu acordul nostru. Trebuie împotrivire, din toate puterile.

Se stie ca, în 1993, la Chambésy, s-a hotarât ridicarea anatemelor si restabilirea unitatii eclesiale cu monofizitii. Iata ca acum culegem „roadele” acestui accord, ce arunca BOR în erezie”.

Iata cum am lasat noi sa se strecoare, ziua-‘namiaza mare, diavolul, în Sfântul Altar al Bisericii Lui Hristos! Si aceasta, desi n-a pierit samânta slujitorilor vrednici ai Mântuitorului, care prefera martirajul, decât slugarnicia în fata demonului. Caci, priviti, va rog, ce rapid limpezeste apele un ierarh ortodox (Ieremia, Mitropolit de Gortyna si Megalopol – sa nu uitam ca Gortyna a fost, pe vremuri, capitala Cretei!), necorupt de satanismul lui “New Age” si luptator neînfricat, neclintit/statornic, pentru Hristos si Lumina Lui (cf. acvila30.wordpress.com) :

 “MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA SI MEGALOPOL

SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA SI MEGALOPOL
DIMITZANA – MEGALOPOL
NR. PROT. 1011

Dimitzana, Megalopol – Duminica, 1 ianuarie 2012

 Fratii mei crestini,

1. Astazi este prima zi din noul an 2012. Mai întâi sa-i multumim lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, deoarece am ajuns la începutul acestui an si sa-L rugam apoi sa ne daruiasca harul Sau, încât noi toti, cler si popor si autoritati politice sa ne luminam si sa ne pocaim. În felul acesta, vom vedea în noul an rasarind zile mai bune pentru iubita noastra patrie, Elada.

2. Da, fratii mei! Ne scufundam ca neam. Daca privim patria noastra ca pe un trup, ni se potriveste sa spunem cuvintele profetului Isaia, care a spus în anii sai despre Iudeea: „Tot capul (neamului) – a spus profetul – va este numai rani si toata inima (lui) slabanogita. Din cap pâna în picioare nu este nimic sanatos. Din crestet pâna în talpile picioarelor nu-i nici un loc sanatos; totul este numai plagi, vânatai si rani pline de puroi, necuratate, nemuiate cu untdelemn si nelegate (Isaia, 1, 5-6)!… 

Aceste expresii, iubitii mei, sunt foarte potrivite pentru a contura imaginea preaiubitei noastre patrii de astazi. Care este „capul” neamului despre care spune profetul ca nu este sanatos? Puterea statului. Si care este „inima” lui? Puterea bisericeasca. Si daca aceste doua puteri nu au constiinta si jertfelnice în misiunea lor, urmarea este ca întreg trupul neamului, întregul organ de stat se prabuseste.  

3. Din toata inima noastra, frati crestini, dorim ca în acest nou an sa se gaseasca o rezolvare „crizei” existente. Dar rezolvarea trebuie sa vina de la noi. Noi toti, conducatori si popor, noi am provocat criza, si noi o vom si vindeca. „Cel ce s-a îmbolnavit se si vindeca!” Mai întâi de toate, ca sa explicam, când spunem „criza” („judecata”) presupunem si un „judecator” care a adus criza-judecata. Si acest Judecator este Dumnezeu. În vremurile de odinioara, crestinii care aveau o gândire si un limbaj teologic, când se întâmpla un rau general, o inundatie sau o epidemie, spuneau expresia „urgia lui Dumnezeu”, „criza”, „judecata”. Noi astazi vorbim despre „criza”, dar nu îi conferim întelesul acesta pe care i-l dadeau bunicii nostri. Nu întelegem adica, faptul ca aceasta criza economica ni se întâmpla, deoarece Dumnezeu, din cauza pacatelor noastre, a luat Harul Sau de la noi si de aceea ne îndreptam spre prapastie. Si nu spunem asta, pentru ca nu credem. Si totusi Biserica, crestinii mei, în cultul Ei se roaga sa fim salvati de urgia Lui Dumnezeu. Nu ca Dumnezeu se mânie si se înfurie, ci în întelesul pe care l-am spus mai sus: pentru faptele noastre nelegiuite Dumnezeu ia de la noi Harul Sau, care este lumina si ca urmare cadem în întuneric. Aceasta este deci „criza-judecata”.

 4. Sa acceptam asta, fratilor, ca am pacatuit si am nelegiuit si sa ne pocaim pentru faptele noastre, ca sa scapam de criza-judecata, care ne chinuieste si ne necajeste. Profetii Vechiului Testament, apoi Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti în continuare, predicau ca pentru relele ce se întâmplau oamenilor din vremea lor pricina era apostazia (îndepartarea) lor de la Dumnezeu. De aceea, ca pe un medicament de vindecare, predicau pocainta. Noi clericii, arhierei si preoti, ca sa fim pastori adevarati ai poporului, întotdeauna, dar îndeosebi în acesti ani ai groaznicei apostazii de la Dumnezeu, trebuie sa predicam aceasta predica biblica si patristica despre pocainta. Si ca buni pastori, pentru a da un bun exemplu poporului, noi, clericii mai întâi, trebuie sa traim pocainta. De aceea si psalmodiem troparul: „Sa aflu si eu calea prin pocainta…”, si de aceea purtam sfânta haina, respectabila rasa, care este haina din par de camila a Înaintemergatorului (vezi Matei 3, 4), a carui predica a fost predica despre pocainta.

 5. Si aceasta predica despre pocainta noi, preotii si arhiereii, trebuie s-o adresam nu doar poporului, ci si conducatorilor, demnitarilor nostri politici, pentru ca îndeosebi ei au fost cauzele ultimei crize din patria noastra. Dar unde este pocainta conducatorilor nostri? În timp ce salariile cetatenilor tarii au fost reduse cu salbaticie si poporul rabda de foame, auzim ca veniturile deputatilor nostri se ridica pâna la 35 000 de euro. Si mai auzim si despre depunerile lor bancare în Elvetia!.. Politicienii care ne guverneaza sunt cu totul indiferenti fata de saracirea economica a poporului nostru.

 Si daca revenim la popor, unde este si pocainta acestuia? Si dupa criza – din cauza careia suferim – iarasi, suntem la fel. Din nou în patria noastra se aud blasfemii ale celor dumnezeiesti si iarasi imoralitati si orgii. Multi înca nu s-au dus sa se marturiseasca, nici n-au pus început bun sa studieze Sfânta Evanghelie, ce cuprinde cuvintele lui Iisus Hristos si ale Sfintilor Apostoli.


 6. Criza si vijelie, iubitii mei, avem în patria noastra. Si „Pe vijelie lupii se bucura”, spune poporul nostru. Si care sunt lupii? Lupi în piele de oaie, asa cum a spus Domnul nostru (vezi Matei 7, 15), sunt ereticii. În vremea noastra, suntem în cel mai mare pericol din partea a doua erezii. Din partea papismului si a ecumenismului. Sunt dator, crestinii mei, ca pastor al vostru sa va informez clar si sa va spun: Papismul este erezie si ecumenismul este pan-erezie.
 Fratii mei, ca o urare de Anul Nou va doresc sa ne pastram cu tarie credinta noastra ortodoxa, pe care ne-au predat-o Sfintii nostri Parinti, sa punem un statornic început de pocainta si buna noastra Maica a Domnului nu ne va lasa. Va face minunea si vom scapa de raul care ne necajeste si ne striveste moral ca neam.

Un an bun si binecuvântat!

Cu multe rugaciuni,
† Ieremia, Mitropolit de Gortina si Megalopol”

 

Vedeti, domniile voastre? Nu toti pastorii de turme cad la pace cu lupii! Nu toti ierarhii ortodocsi refuza Martiriul Luminat al Adevarului – în aceste zile cotropite de Maestrul Minciunii si Iluziei Ucigase de Duh! Din pacate, putini asculta, si mai putini au chef sa si înteleaga si sa se pocaiasca, pentru lasitatile si tradarile lor…În niciun caz, nu “pedeleii” lui Basescu, cei care doar din minciuna si înselaciune si jaf îsi trag hrana lor, cea de toate zilele – iar nu din Pâinea Luminii Vietii întru Hristos-Mântuitorul-de-diavol si de cea mai cumplita iluzie a diavolului: MOARTEA…moartea indivizilor, a popoarelor etc.!

Ce s-a mai întâmplat, în 2011? Hmmm…Pe când oamenii se înghesuiau si se gâtuiau, “crestineste”, pentru sarmaua primariala ori bisericeasca (de la nu stiu ce hram…!), pe când se desfiinta singura clinica de boli cardiologice, din România (Institutul “Prof.Dr. C. C. Iliescu”), pe când Parlamentul, prin…premierul Boc, îsi asuma “Legea Sanatatii CRIMINALE, care ne prevedea, MATEMATIC, moartea (pentru ca, daca dai, pe lânga banii de asigurari, si CO-PLATA medicului… – …pai, nu prea îti mai ramân bani de medicamente… – … nu mai zic de pâine ori de o haina, de la “second hand”!) – la televizor (eu am vazut pe National Plus…) era emisiunea “Opulent, decadent, extravagant”… – …etalând, “eroic”, sutiene si chiloti, încrustati/încrustate cu rubine si safire!!! Asta a ajuns mass media video: o târfa, aservita “Ocultei Mondiale” (sau, ma rog, o mare parte din mass media…!)

Sigur ca da: daca tot murim, sugrumati si umiliti de saracie – macar sa purtam, pe retina, imaginile bogatiei (si, probabil, fericirii…mai curând, SUPRA-NESIMTIRII!!!) semenilor nostri care ne-au jefuit, au trecut peste cadavrele noastre – de-a ajuns România sa nu-si mai apartina: pamântul (nemuncit de noi! – desi este dar/har sfânt, Gradina Maicii Domnului!) aruncat, cu lehamite (dimpreuna cu muntii, padurile si apele!) în bratele banditilor straini (în Ardeal, urmasilor grofilor, care ne-au încovoiat sub bici, o mie de ani, pe ogoarele si delnitele si sesiile noastre, mostenite de la stramosii nostri, Creatorii Civilizatiei Umano-Terestre, TRACII! – …ce le vom raspunde, la Ultima si Singura Dreapta Judecata, acestor mosi ai nostri, fata cu care, “acolo”, ne va pune Bunul, dar si Dreptul Dumnezeu? – …vai si amar, de obrazul nostru de scoarta…!), aurul daruit pustiei demonilor evreiesti, petrolul risipit prin….Asia Centrala, uraniul dat de pomana si pe sub masa (cui face bombe nucleare, pentru ca schijele radioactive ale eventualelor “confruntari aeriene” sa cada taman la….Deveselu!), sufletele schilodite (…l-am auzit, deunazi, pe dl jurnalist la moda, Bogdan Chireac, scuzându-se, ca de omor: “Va rog sa ma credeti, eu nu sunt religios…!” – …te credem, cum de nu: caci de-ai fi avut vreun Dumnezeu, daca ai fi fost cu frica de Dumnezeu în tine, n-ai fi avut, azi, în vremuri apocaliptice, afaceri pe picior si îmbârligari banos-transpartinice, “roscovanule, bobosatule, umflatule”!)…

Pe 6 octombrie 2011, ora 18, a fost Protestul/Marsul Panaramelor, drept în “buricul” Bucurestiului: “fata de misoginii care le ciupesc si le fluiera pe strada odata ce le vad cu fuste scurte sau cu bluze decoltate, ele strigând, la “Marsul Panaramelor”, ca s-au saturat sa fie considerate “pisi”, “piti” sau “pitipoance”…de atâta nesimtire s-a cutemurat si pamântul, chiar…anticipat (…pe la orele 14, prin zona seismica a Vrancei…).

Vreo doi premieri au demisionat…Papandreu, în Grecia – si mosul-filfizon, Berlusconi, în Italia…

Boc, nu! – si pace buna! El este din rasa geniilor…pustiitoare!

Apoi, în noiembrie, pe de-o parte, “înteleapta” de Raluca Turcan (eu zic ca numele ei vine de la o specie de oaie… – …”turcana”… – dar, ma rog!) a plecat în Chile, la mama dracului, nu stiu la ce congres, pe banii somerilor români… – pe de alta, Markó Béla era sa devina substitut (“la nevoie”…si câte “nevoi” n-au aratat, fatis, ungurii ca au: PE TOATE CELE IMAGINABILE SI INIMAGINABILE!) de presedinte al României, dupa “scandalul Geoana” (noroc de slaninosul salvator mason, Vasile Blaga…eu v-am zis sa-i urmariti cariera, dupa demisia lui de la Interne…nu m-ati ascultat!) – dar UDMR-ul tot n-a fost lasat sa plânga pe trepte, la Bruxelles: i s-a dat post de Secretar general al Guvernului…!

Era cât pe-aci (cu o astfel de opozitie “eficienta” si desteapta!) sa ne trezim ca ungurii ni se…oua în palarie, de sus de tot, din …“supremul sus”! – tocmai la noi, în …“sufragerie”!

215 timbre “Cap de bour” si 260 de timbre, cu emisiunea straveche: “Principatele române unite – 1862-1864” – au…disparut…uite, na!

Unde? Pai, nu se tot arata extraterestrii aia?! 6.373 de marci postale românesti au fost trimise în strainatate, pe la expozitii…si, iar, pârdalnicii de extraterestri ne-au facut figura! Timbrele nu s-au mai întors: sunt pe undeva, prin Saturn, pe masa unui specialist filatelist, “saturnizat” de tot…!

Pe 3 decembrie 2011, William BRÂNZA a multumit statului irlandez ca l-a lasat sa se întâlneasca, tête-à-tête, cu entuziastii colonisti români, din localitatea…”Brief” (primise, tembelul, la Dublin, un ghid turistic, cu titlul: “Ireland – in Brief” – adica: Irlanda – pe scurt… – …si a percutat imediat: “Am fost si la astia, din …”Brief”!). “Locuitorii din Brief, când m-au auzit si vazut, au cazut în extazuri (!), pentru ca toti românii originari cu origini (!!) în România sunt…CAPODOPERA MEA (!!!)!” O, Catavencule, parca nu erai atât de prost si de incult si schiloditor de sfânta limba românesca!

Ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gittenstein, declara “cazon”, la noi “în batatura”, joi, 8 decembrie 2011: “Legea românesca trebuie modificata, pentru ca dl Daniel Morar (seful de la DNA) sa mai capete un mandat”. Sigur. Absolut! Iar Constitutia României trebuie modificata (precum o haina “de gata”!), pentru a-l “încapea” pe dl Basescu, “presedinte pe viata”! Ca sa ni se înece si…uite de tot…”corabiile” din 1990!

Ba, chiar, cu…dinastie: analfabeta de EBA, prima la…”tronul” lui ta-su, de pe care tron regurgitat-a el, zi de zi si zi dupa zi – …whisky-ul cel de toate noptile!!!

Nationala de hochei a României (24 din 26 jucatori sunt originari din HarCov!), la meciul România-Ungaria, a cântat Imnul National al…Ungariei, iar ca bonus, Imnul (ne-national, înca…!) al …Secuilor. Ca sa nu le treaca ziua degeaba, tinerii derbedei unguri l-au “caftit” zdravan, pe unul dintre cei doi români din “echipa României”, pâna l-au bagat la spital, vis-à-vis de…morga! Pentru ca era român, se-ntelege…!

Si, în fine, vine ziua de 15 decembrie, când Senatul SUA decide: “De la 1 Ianuarie 2012, militarii americani vor avea dreptul sa intre în orice casa, din orice punct de pe glob” – cu scopul de a-i aresta si baga la puscarie sau în cosciug (la alegere!), pe oricare dintre sclavii bastinasi terestri. Fireste, pe baza suspiciunii de…terrrrrorism!!! Simplu: “Bai, tu cam semeni a terorist! Ia, vino tu la mandel, sa te omorâm nitel!

Bilant…în lanturi…LANTURI! UNDE TE UITI, AZI, NUMAI LANTURI!!! A reînviat nazismul, cu toate “binefacerile” lui…!

A mai murit o poeta (Leonida Lari), s-a mai sinucis un regizor (Alexandru Tocilescu)…Ce importanta are? Arta? “Când aud de ARTA, îmi vine sa trag cu pistolul!”

…”Trrraiasca terrrorismul globalizanto-zarafesc, în numele caruia câtamai planeta Terra a disparut…!

…” A existat numai o tara frumoasa/La o margine de mare/Unde valurile fac noduri albe”. A existat? Ei, acum nu mai exista: E TERORISTA!!!

Exista doar dusmanii Adevarului, deci ai lui HRISTOS…!

Dar Hristos? Ei, si El trebuie ca-i “maaare terrrrorist”, ca tare îi mai supara pe slujitorii diavolului, de pe Terra! Cum, a îndraznit unul, unul, Hristos (“unpredicator evreu”, explica Wikipedia jidovita…!), sa dea cu biciul într-unul de-al nostru? Pe cruce cu el!

…”Pai, a mai fost…” ”- NU CONTEAZA! SA STEA MEREU! NUMAI PE CRUCE!”

…”Da, sa traiti, dar…atunci a-nviat…”

…”Ei, acum, NOI dam ordin de zi: SE INTERZICE ÎNVIEREA, PE PLANETA TERRA! SUB PEDEAPSA CU…

Cu ce? Ca, de înviat, Duhurile învie zilnic…se trezesc, tot mai multe! Si mult mai grav, pentru zarafi: anul 2011 a fost acela al întaririi ostirii ceresti, cu doi rugatori fara de pereche: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC si PARINTELE ADRIAN FAGETEANU. De acolo, din ceruri, ei îsi pregatesc armele cele de neînvins, ale Martiriului, ale Curatiei de Duh si, deci, ale Cuvântului-Dumnezeu!

Eh, acum sa va vad, zarafilor: pe unde scoateti camasa? Ca, treziti de “adormirea” întru “îngerire” dumnezeiasca, a celor doi sfintiti parinti – România (ba, chiar as avea curajul sa zic: lumea!) s-a sculat/ridicat, “în capul oaselor” – si va vede, limpede, cum mestesugiti la moartea ei…la…”omorârea Raiului”, mai, cretinilor nesatui si absurzi!!! “Va vede sfântul” – nu mai e vorba/expresie (aruncata vântului celui rau…), ci se va trece, “repede si degraba” – la…”TREABA” CU BICIUL DIN TEMPLU!!!

PAZEA!!!

 

OM AL VREMII LUI

Din Scripturi nu reiese ca apostolul Petru a fost la Roma.

Iar din traditia Bisericii aflam ca nici unul din cei 264 de papi, care s-au perindat la Vatican, nu a purtat numele sfântului apostol. Este deci fireasca întrebarea pe care o pun multi: chiar este papa urmasul direct al apostolului Petru si împuternicitul lui Hristos peste turma Lui?

Absolut previzibil si chiar asteptat de lume, evenimentul trecerii în vesnicii a suveranului pontif întâmplat pe 02 aprilie 2006 a avut o neasteptata nota de spectaculozitate. Parerea de rau a celor care l-au pretuit si iubit s-a împletit în mod ciudat si original cu nevoia lor de a se compara cu el, de a se raporta la el. Nu puteau face asta în nici o alta împrejurare, aceasta era unica. Prin urmare în tot timpul agoniei lui prelungite si în zilele înmormântarii prin toate mijloacele de presa sute si mii de persoane depanau amintiri reale sau închipuite, depuneau marturii, faceau aprecieri, rosteau judecati adevarate sau sublime, ori fanteziste.

 

Dornic sa înteleaga si sa-i ajute în cautarile lor pe cât mai multi muritori, omul nostru cu ochii pe fereastra „lumii crestine’’ si urechile pe canalele ei de stiri a urmarit o parte din cele zise si scrise. Mirarea mi-a fost – zice el – ca nu am întâlnit înca nici un cuvânt de sinteza rostit sau scris de un reprezentant al bisericilor protestante. Iata de ce, pentru cititorii revistei, as vrea sa prezint câteva gânduri pe care le am cu acest prilej, fara pretentia ca ele sa fie sau sa reprezinte nici macar punctul de vedere al confesiunii careia îi apartin.

Suntem egali în fata mortii, dar trebuie sa fim si demni; iar el a fost. Dintr-un barbat puternic, atletic, sanatos, s-a transformat în lungul anilor într-un batrân gârbovit, neputinta trupului fiind la el mult agravata si grabita în comparatie cu altii. Daca este adevarat ca aceasta a fost urmarea gloantelor ce le-a încasat de la atentatorul turc, atunci nu a ramas din punct de vedere crestin în nici un fel dator. Ultimii doi ani de viata au fost pentru el doar un calvar, iar dorintele-i, proiectele ce le visa erau mereu amânate, ramâneau neîmplinite. I-a socat pe cei mai multi când a refuzat sa se retraga din slujba pe care, era limpede, nu o mai putea îndeplini, dar i-a lamurit când a refuzat sa mai fie transportat la spital si sa-i mai prelungeasca medicii agonia. A respectat un crez pe care îl avea si a acceptat în liniste si pace vointa divina; a murit papa, tacut si senin.

Milos si rabdator, zice Pavel în Evrei ca trebuie sa fie un mare preot, iar el a fost. Dupa trei ani l-a vizitat în închisoare pe cel care voia sa-l ucida, si s-a rugat pentru el. Nadajduiesc sa nu-si fi pus mâinile în Numele Domnului pe un crestet criminal si pagân. Efectul unui asemenea gest necugetat ar fi macar asemanator cu a unei maladii Parkinson, de nu mai rau. Nici sovietelor proletare care l-au naimit pe turc sa-l omoare nu le-a purtat dusmanie si nici surorii lui de cruce, biserica ortodoxa rusa, supusa mai mult Kremlinului decât ascultatoare de Hristos; s-a dus în vizita de pace chiar daca au refuzat sa-l primeasca cu onorurile pe care alta data papii le storceau cu forta sabiei. Iubirea crestina sau dorinta de originalitate l-au facut sa se aplece mult spre exponentii cei mai radicali ai cu-rentelor de gândire filozofice si spre religiile pagâne.(!)

 

Este tot atât de adevarat ca pretutindeni unde a calatorit si la resedinta lui domneasca de la Vatican a primit si i-a mângaiat si pe bolnavi, sarmani si deznajduiti. Ca dovada ca nu este în slujba marilor puteri mondiale a respectat si buchisit limbile popoarelor mici, iar în româneste a rostit corect mai multe formule crestine. De altfel cunostea relativ bine cam 15 limbi omenesti si nu se bâlbaia nici în aceea a iubirii dumnezeesti. Atunci însa când s-a rugat pentru iertarea teroristilor de pe 11 septembrie, morti în pacatele lor (1 Ioan 15. 16), a facut-o în mod pacatos si într-o limba de lemn, alta decât cea comunista; dovada ca erezia si opacizarea spiritului nu îi prinde numai pe proletarii atei, ci pe toti muritorii.

Caut printre ei un om care sa înalte un zid, si sa stea în mijlocul sparturii în fata Mea pentru tara, ca sa n-o nimicesc; dar nu gasesc niciunul! (Ezechiel 22. 30)

 

Pâna la marginile lumii trebuie dusa vestea mântuirii, marturia despre Isus, ne cere Sfânta Scriptura, chiar în cuvintele Mântuitorului, si Ioan Paul al II-lea într-un sfert de secol de pontificat a fost cunoscut ca cel mai misionar papa din peste doua sute despre care vorbeste traditia catolica. Oricum truda si roada acestor calatorii nu le egaleaza pe ale apostolului Pavel, care nu calatorea cu nave supersonice si automobile blindate, ci cu vapoare care dadeau în naufragiu, iar slujba nu si-o facea în ovatiile si aplauzele multimii ci în temnite, batai si multe lacrimi, si chiar printre fratii mincinosi.

Am fi dorit sa aflam si care este numarul misionarilor catolici raspânditi prin lumea de acum; cum pregateste si sprijineste Vaticanul aceasta lucrare si mai ales ce roade aduce ea printre pagâni. Stim ca astazi în lume exista în jur de doua miliarde de crestini din care cel putin jumatate sunt catolici, dar nu cunoastem câti din ei figureaza doar la numaratoare, caci formalistii sunt multi de tot. Multimile l-au iubit si pentru ca a pretuit si cultivat tot ce era traditie catolica, cultul Sfintei Fecioare, pelerinajele la Fatima si Jasnagora, vedeniile miraculoase si vindecarile, semnele si minunile divine.

 

A acceptat modificari în canoanele si tiparele liturgice; fara sa promoveze femeile în slujba preotiei a permis la cele mai importante slujbe catolice ca si femeile sa citeasca pasaje din Scripturi, ori sa prezinte un mesaj crestin în versuri. Puteti compara aceasta cu înversunarea cu care unii conducatori locali din adunarile noastre nu accepta sa citeasca si rosteasca norodului decât ei însisi cuvântul de învatatura? Nu stim daca a predicat în vreo biserica protestanta, dar în pelerinaj la Mecca sigur nu a fost si nici baie ritual-purificatoare în râul Gange nu a facut.

 

Îngaduitor si întelept trebuie sa fie robul Domnului, sa nu se certe si sa îndrepte cu blândete pe potrivnici. O spun cu bucurie ca daca Biserica universala-catolica ar fi avut dintotdeauna în fruntea ei câte un om masurat si cumpatat precum Karol Voityla, alta ar fi fost astazi configuratia geografica a raspândirii religiilor pe glob. A uimit nu numai pe contemporani, dar si pe tovarasii lui de slujba prin toleranta fata de toate celelalte religii crestine si necrestine. În antiteza cu cruciadele si inchizitia a înteles sa nu siluiasca nici o constiinta, sa nu abuzeze de nici un privilegiu. În schimb a cerut sincer iertare poporului evreu pentru suferintele pe care acesta le-a îndurat dealungul secolelor din partea catolicilor, a intrat într-o moscheie si a organizat mai multe întâlniri pentru reconciliere între religii, inclusiv cu cele necrestine.(?!)

 

A retractat mai multe excomunicari catolice, dar nu si a lui Martin Luther. A iertat si „fericit, ori sfintit’’ mai multi slujitori catolici de peste veacuri si i-a înscris în calendarul lor crestin. Ar fi nedrept sa nu subliniem si faptul ca a sustinut cu tarie interdictia biblica privitoare la adulter, divort, perversiuni sexuale. Se crede ca ar fi aprobat cu bucurie unificarea cu ortodocsii, daca scaunul papal si primatul ar apartine în continuare catolicilor, ceea ce – se stie – si ortodocsii ar aproba daca ar obtine ei prerogativele conducerii bisericii rezultate dupa unificare.

În ce-i priveste pe protestanti, acestia nu au în momentul de fata doctrina privind un conducator unic, decât Isus Hristos, si ea nu are sanse sa fie impusa dinafara. S-ar putea însa ca în viitor sa fie acceptata din interior, caci pe plan local ideia de lider al adunarii, de conducator unic nu numai ca e-xista, dar se impune cu mare elan si patima.

 

A fost un om de caracter, hotarât, asa cum se cere si se cauta. Dumnezeu a zis: „cau-tati un om si voi ierta Ierusalimul’’ (Ieremia 5. 1), dar si oamenii pe partea lor cauta conducatori integri, hotarâti, luminati. Cine ar putea sa ne spuna astazi cum ar fi aratat harta imperiului comunist daca vechiul conclav ar fi ales în urma cu 26 de ani un papa sud-american vaccinat cu virusul utopiei comuniste de care înca nu s-au vindecat de tot ? Dar istoria razboaielor religioase oare ce traseu ar fi parcurs daca s-ar fi înscaunat un fanatic de care sa recunoastem nici unele din confesiunile crestine nu duc lipsa? Daca ar fi sa retinem doar acest adevar: ca a dat raspunsul istoric la întrebarea lui Stalin „Câte divizii are papa?’’ fiind factorul uman principal care a contribuit la demolarea orânduirii comuniste, si atunci tot vom recunoaste ca Dumnezeu are de lucru printre catolici, ca nici o stapânire si nici un papa nu vine de la sine, ci sunt rânduieli asezate de Dumnezeu pentru o vreme si pentru anumite lucruri bune sau rele, dar care trebuie sa se întâmple, ca fac parte din voia Lui cea tainica si buna, sfânta si desavârsita.

Înainte de a încheia cuvântu-mi plapând de omagiu si a aseza lacrima-mi saraca între miresmele primaverii am si doua întrebari: Daca primim marturisirea oamenilor, marturisirea lui  Dumnezeu este mai mare; si marturisirea lui Dumnezeu este aceasta pe care a facut-o El despre Fiul Sau. Ioan 5. 9 Cine are pe Fiul are viata ; cine n’are pe Fiul n’are viata. V 12

 

Cap al Bisericii ? Orice catolic s-ar simti ofensat daca as pune aceasta întrebare în dreptul bisericii cu peste un milliard de adepti, de aceea o pun în lumina Scripturii, care raspunde fara drept de tagada : nu-mai „Hristos este capul Bisericii’’ (Efeseni 1. 22 ; 5. 23 etc), si nici mare preot macar, Biblia nu recunoaste altul decât pe Isus Hristos (Evrei 3. 1; 4. 14 s.a)

Diferenta între Hristos, capul Bisericii si papa, capul catolicismului pare sa fie scoasa cel mai bine în evidenta de multimile adunate în jurul lor. Pe Hristos Cel Viu îl huiduiau si strigau „La moarte cu El!’’ si „Rastigneste-L, Rastigneste-L !’’ (Luca 23. 21) iar pe pontiful mort îl aplaudau si strigau „Faceti-l sfânt!’’ ( ?! ) Ce este întelepciunea si vointa omului (chiar daca este papa!) în comparatie cu sfintenia, dreptatea si judecata Domnului?

A cui marturie o primim?

Am ascultat si citit zeci si zeci de marturii despre papa Ioan Paul II, si toate au fost frumoase si în mare masura adevarate. Am putea depune si noi neoprotestantii altele tot pozitive, ar putea s-o faca si necrestinii. Dar ca si lui, ne va veni si noua rândul sa parasim lumea aceasta cu stralucirile, laudarosiile si umbrele ei. În fata Scaunului de Judecata al Mielului vom fi rasplatiti, ori pedepsiti dupa cele scrise în acele carti, unde nu a semnat nici un pa-pa, nici un preot sau pastor, si marturia fiecaruia va fi în raport cu împlinirea voii lui Dumnezeu descoperita noua prin Scripturi.

Vorbele oamenilor, slujba lor, biografia unui papa, pot sa fie, poate sa fie frumoasa, sa ne impresioneze, dar mântuirea noastra a fost urzita de Însusi Fiul lui Dumnezeu si noi primim marturia Lui si umblam dupa învatatura Lui, El este Capul Bisericii adevarate a lui Dumnezeu si El ne-a mântuit platind cu sângele Lui pretul rascumpararii noastre. A se vedea Ioan 3. 16 ; F. Ap. 4. 10-12 ; Apoc. 5. 9-10 ; 7. 9-14, etc.

În veci marire Lui ; Numai lui HRISTOS-AMIN

 

Red. „Vremea de acum”

aprilie 2005

 

***

Post Scriptum:

 

Mai mult protestanta decât catolica, Biserica anglicana a fost supusa unui sever examen de spiritualitate exact în zilele mortii papei de la Roma. Se stie ca în decursul anilor cele doua surori rivale s-au întrecut în a descuraja adulterul si a interzice divortul. Masura absolut laudabila atunci când o privim prin prisma învataturilor Scripturii. Dar si înaltele fete bisericesti au si ei slabiciuni omenesti si interese partinitoare.

Asa se face ca arhiepiscopul de Canterbury ignorând mai multe pasaje biblice, a gasit o formula de compromis pentru casatoria dubla, de fiecare parte, a printului Charles cu ducesa Camilla, încât în cele din urma a rostit o rugaciune de iertare si o formula de binecuvântare pentru noii însuratei.

Într-o vreme când printul mostenitor al Danemarcei abia a divortat iar Principatul Monaco este zguduit de urmarile desfrâului casei princiare, pentru sutele de vlastari cu sânge domnesc, prezenti acolo, nu a fost o lectie de spiritualitate ci de imoralitate.

 

În urma cu nu multa vreme într-una din adunarile în care frecventeaza unul din colaboratorii revistei s-a aprins o disputa pe tema despartirii în casatorie si a recasatoririi celor împricinati. Din aroganta sau din prudenta, si nefiind prinsi în sfera acestui interes, o parte dintre „fratii sfatosi’’ au refuzat sa contribuie la elaborarea unei doctrine pentru tema în cauza, considerând ca cea existenta, care incrimineaza divor?ul ?i nu promoveaza recasatoria, este si buna si bine cunoscuta. Exista semne ca atitudinea lor i-a suparat deadreptul pe iubitorii de compromisuri, care, cel putin de data aceea nu au facut vreo inovatie, pastrând regula anterioara. S-a facut însa în mod pacatos referire la faptul ca adunarea generala stabileste regulile, uitându-se ca normele moralei crestine nu le votam, ci le împlinim, iar daca avem esecuri, nu schimbam legile sfinte dupa starile noastre pacatoase, asa cum s-a întâmplat si la britanici : Dupa peste 35 de ani de adulter la casa regala poporul s-a scârbit si a zis cununati-i odata sa nu mai auzim de amanta printului si de curviile palatului. Iar înaltii ierarhi au amestecat lucrurile sfinte cu cele murdare ca sa împace poporul ; au rostit binecuvântarea peste cei care luasera în brate blestemul.

Avem un raspuns pentru toti cei care cauta solutii salvatoare pe calea spre pierzare: Dumnezeu a rostit binecuvântarea pe un munte si blestemele pe alt munte, tocmai pentru ca poporul sa nu le amestece. Pâna în ziua de azi binecuvântarea pentru casatorie se rosteste la altare, iar blestemul la tribunal. Fiecare se face la cererea celor interesati.

Chiar nu stiti ce se întâmpla atunci când ele se amesteca? Avem iata un exemplu, întâmplat în vazul întregii lumi, uitati-va la el si gânditi-va si la ce va urma.

 

Zaharia BONTE

Bruxelles

mai 2011