De curînd [articolul scris în sep. 2007], Asociația „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” a cerut Societății Române de Radiodifuziune să dispună oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru, care, împreună cu Imnul Național, este transmisă la începutul și sfîrșitul programelor zilnice ale posturilor publice de radio. Motivul invocat a fost încălcarea neutralității confesionale a statului. Cu acest argument, s-ar fi putut foarte bine cere și interzicerea Imnului Național, deoarece acesta, numindu-se „Deșteaptă-te române”, încalcă fără echivoc neutralitatea etnică a statului român și reprezintă o clară discriminare la adresa tuturor minorităților naționale, inclusiv cea maghiară. Deocamdată, însă, obiectivul pare a fi doar creștinismul. Continue reading “Horia-Roman Patapievici: Legitimarea anticreștinismului prin redefinirea centrului”
Tag: icoanele
«Am mare nevoie de toți sfinții și de Maica Domnului, ca să am o șansă de mântuire!»
Asta scria în încheiere un creștin ortodox, atunci când îi scrisesem că bine ar fi ca românii să aibă “credința apostolului Andrei, în ei, cari nu se-ncred în sfinți, icoane, moaște sau în cruce-, ci și-au pus nădejdea numai în Hristosul răstignit pe cruce!” – la care el a dat răspunsul sec din titlu.
În replică i-am trimis și următoarea misivă:
Prietene, apropo că ai „mare nevoie de toți sfinții Continue reading “«Am mare nevoie de toți sfinții și de Maica Domnului, ca să am o șansă de mântuire!»”
Atenție la pupatul icoanelor – Riști să contactezi boli transmisibile atunci când săruți icoanele din biserici!
RTV. NET publică un articol interesant și util pentru cei care au obiceiul de a săruta icoanele din biserici
pericolul de a contacta diferite boli transmisibile
“Condiţia esenţială este cât de rapid este contactul cu icoana după o altă persoană. Lucrurile nu mai sunt aşa periculoase dacă trec câteva minute. Depinde de cantitatea de salivă lăsată acolo“, a declarat, pentru RTV.NET, Veliscu Daniela, medic de familie.
“E greu de luat o boală, pentru că nu prea sunt microbi acolo, la nivelul buzelor. Nu imposibil, dar foarte greu pentru că trebuie o cantitate de germeni, ceea ce nu se realizează acolo. Trebuie un contact mai prelungit, nu aşa un contact rapid. Continue reading “Atenție la pupatul icoanelor – Riști să contactezi boli transmisibile atunci când săruți icoanele din biserici!”
DACA AS VREA SA PREDIC
de Adrian Botez
daca as vrea sa predic – n-as gasi ce sa
spun: as bâigui câteva vorbe
stinghere – si-apoi as tacea – rusinat
într-un colt de minune
n-am umblat lumea în lung si în lat
n-am pasit prin iarba – prin roua si-n soare – alaturi de
mari multimi de oameni – framântând
cu sfânta socoteala – în picioare si între pumni
pamântul
nici marile n-am înfruntat – în
fratii ale spumei talazului – nici în
fata pestilor uriasi nu m-am minunat
nici sub fâlfâitul cumplit al pasarilor vazduhului – rasarite din
neantul apei – nu m-am închinat
n-am cântat seara la focuri înalte
încercând sa ispitesc cerul si-ale lui
de aer mult si-ndesat – porti enigmatice – si
sipete scumpe si rare – cu multa
si îndelunga chibzuinta – dumnezeiesc
ferecate
n-am stapânit popoare fara de numar – închinându-le
lunii si soarelui – si nici piramide
n-am durat – în amurg
nu m-au vizitat – mari si mici – pasarile dumbravii – în
diminetile începutului lumii – si
n-am schimbat vorbe si nevinovate
ori cam desucheate
flecareli – flacarui – cu îngeri
seara – dupa ce-n siruri
nesfârsite – vitele se retrageau
de la adapat – lasând loc curat de
hodina – pe prispe si-n jurul
fântânilor – huhuind – din adânc – cu
glasul batrânilor
si – mai ales – n-am întrebat muntii despre ceasul
tacerii – iar piscul mi-a ramas fratele de sub trasnet – dar
mut si podidit de
spumele verzi ale sfioseniei padurilor – de spumele
albe – ale-ndraznelii izvoarelor : acolo sus
între tancuri – stau – nevazute – cumplit templele – carora doar
când si când – în cutreierul vesnic al
mintii – le jertfesc
ori – dimpreuna cu nevazuti preoti sau
genii de noapte – în taina pietrei stelare – cioplesc si de zor
zugravesc – cu tunet si foc
icoanele zeilor fumegosi – salbatici ascunsi – furiosi cât si
temeliile zbatute-ale lumii
radacinosi – naivi si barbosi
…si nici macar Dumnezeu nu m-a
chemat – ca pe-un ciumat – din când în când – sa
ma ispiteasca din
cuvânt – sa-mi descheie
sufletul – acolo – deasupra
cerurilor – si sa privesc – stând – de-mprumut si
în joaca – pe tronul lui
oceanele si câmpiile lumii – ca
pe niste locuri de tot sfinte – numai bune de
arat – cu privirea – cu
mintea – si – gemând de lung dor – pregatite spre
a fi însamântate – prin
alba de nesomn – nazuinta
n-am lasat vreodata foarfecele croirii de lume
cu gura deschisa – temându-ma ca-i voi
fi – eu însumi – mereu
hrana a nesatulei lui lacomii – sau ca
printre buze de fier – îl voi face-a rosti
ce nu se cuvine – cu prea multa
nemasurata si nerusinata pofta – prin nesabuinta mea
el va naste – numai începuturi de lume – monstri pe cioate
sprijiniti – orbi zurlii
muti – surzi si
sanchii
ce-as putea spune mai nou – la
cotirile fluviilor? – ele n-au nevoie de
glasul meu – pentru a-si
schimba – în rastimpuri – pozitia lunecosului
trup – sa nu le amorteasca apele – deltele
sfinte – si sa nu se lase napadite de bolile
stimelor – când istete – când
trist cântatoare – în noaptea
nelinistii
ce-as putea rosti în fata
popoarelor – care se misca – tacute – în
umbra si dupa umbra Lui Dumnezeu – ascultând
noapte de noapte – crugul stelelor – spre
a sti – a doua zi – cu ce rugaciuni sa-si întâmpine
cirezile faptelor?
sa stau – ca sub ploaia de roua a
lunii – sub propria-mi sudoare-n amiezi
si sa-nvat sa-nserez : e singura predica
folositoare si dezmierdat potrivita
oaselor mele – pe cer plutitoare
oaselor mele – prin care
trec aer sfânt si nemaiauzite cântece – si peste care
din când în când – se rasfata-a minune si-a
rasarit de proaspata lume – o
floare
***
