Tag: Dumnezeu

In procesul trezirii constiintei

On By nelursIn ArtLeave a comment

Marturia preotului ortodox Nechita Ioan

Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj si preot paroh

la Catedrala 2 Cluj-Napoca

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008


 In câteva episoade vom urmari inregistrarea marturiei si drumul parcurs pâna ce Lumina lui Cristos a stralucit in viata preotului ortodox Nechita Ioan, moment din care viata sa a luat o cu totul alta cale: POCAINTA

EPISODUL 2

NECHITA IOAN: Acum ma intorc cu istorisirea in planul de slujire.

In acesti ani, privind problema bisericilor neoprotestante, ale bisericilor evanghelice, aveam o pornire impotriva lor, aveam o reticenta, aveam o pozitie atât de impotrivitoare fata de aceste biserici, fata de aceste culte neoprotestante, incât am cerut nu la nivelul departamentului de culte unde s-au succedat o serie de inspectori ai cultelor pe care i-am prins de la Dogaru, Nenciu, Neaikov, Sorin si ceilalti, ci la nivel de Ministru de Interne, interventia.

„Domnul ministru, va rog, sa cautam o solutie in care cultele acestea neoprotestante, adventisti, baptisti, toate sectele acestea, pe care doresc sa le elimin, vreau sa le anihilez in special din spatiul municipiului Cluj-Napoca. Aceasta este o neghina de dincolo de peste Ocean, cu precadere aparuta dupa primul razboi mondial, 1914. S-a dat girul, prin cei doi patriarhi care s-au succedat la scaunul patriarhiei, Miron Cristea si Nicodiu Munteanu. Au gasit o portita, deoarece se vedea ca neoprotestantii se inmultesc zi de zi. Trebuie sa gasim o solutie in care sub orice forma aceea trebuie anihilati.”

Raspunsul, din partea ministrului de interne era urmatorul:

„Parinte, nu putem sa facem nimic impotriva lor, doar sa-i mai speriem cu o amenda, cu cateva zile de incarcerare, dar vedeti ca asa sunt legile, sunt aparati de constitutie, sunt ocrotiti de lege! Mai mult ca atât, ne sare in spate de peste Ocean, vine Occidentul, unde-i libertatea?”

Si negasind caile de constrângere, au zis: „… cautati prin mijloace proprii, care va sunt la indemna, sa-i eliminati dumneavoastra si noi va dam tot concursul.”

Catre credinciosi era mereu indemnul „Nu cumva sa aveti relatii, nu cumva sa incheiati relatii de prietenie cu alte culte neoprotestante, cu sectarii!”

„In cazul in care veti veni la scaunul de marturisire, in cele patru posturi din cursul anului si cine a salutat, a raspuns salutului unui sectar sau a dat mâna cu el, 5 ani de zile nu va primesc in scaunul de spovedanie, nu va impartasesc, nu va cunun, nu va inmormântez, parastase nu va fac. Si astfel dumneavoastra veti deveni, daca in acest timp veti incheia socotelile cu aceasta viata, ca niste câini!”

Deseori veneau enoriasii si-mi spuneau:

„ – Parinte, pe scara de la bloc, am niste pocaiti. De ce au sunat la usa, nu stiu! Dar de indata mi-au oferit o Biblie!

– Te rog s-o arunci in foc!

– Bine, parinte, uitati am adus Bibliile, aruncati-le dvs. pe foc!

– Eu nu le arunc pe foc!‘ – totusi aveam o retinere.

– Eu nu le arunc in foc. Vi le las aici la oficiul parohial.”

Prin Departamentul de Culte, la cererea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, s-a dat prima editie sinodala, dupa inscaunarea lui Nicolae Ceausescu ca primul presedinte al României, s-a gasit aceasta intelegere, tiparirea unui numar mai mare de Biblii in scopul de a acoperi necesarul din cadrul patriarhiilor, la cererea Episcopiilor, Arhiepiscopiilor si Mitropoliilor. Au venit un numar de Biblii, dar nu satisfacator. Adresarea catre masa enoriasilor, a credinciosilor, a fost asa: „Iubiti credniciosi, au sosit Sfintele Scripturi, Bibliile, va rog sa va dati silinta sa intrati in posesia lor, pentru ca vrem sa stim ce numar ne mai trebuie in continuare, pentru a va acoperi toate cerintele.”

Intruna din zile, enoriasii vin la cancelarie si-mi cer ajutorul:

„– Parinte paroh, ne-am cumparat Biblii! 

– Va felicit! 

– Va rog sa-ne recomandati, dati-ne indrumarea, cu ce carte sa incepem citirea, de unde si cum sa o citim?”

„ – Fereasca Dumnezeu sa te apuci sa citesti Biblia! Te ratacesti!”

Pozitia noastra, a clerului, a ierahiei Bisericii era, a fost si este dintotdeauna: credinciosii trebuiesc tinuti la o distanta cât mai mare de Sfanta Scriptura. Si, recomandarea, nu cumva sa va apucati sa cititi Sfanta Scriptura pentru ca va rataciti!

Aceasta era pozitia clerului, a ierarhiei. Mai buna parere, mai buna lumina avea parintele istoriei, Nicolae Iorga, când, in una din lucrarile sale enunta: Taina existentei umane nu sta in a trai, ci-n a sti pentru ce traiesti.

Dintre toate cartile din lume, Biblia, este singura carte care poate da raspunsul la toate intrebarile, pentru cine vrea sa afle.  (Iorga) Ce sa afle? Adevarul!

Intruna din zile, dat fiind faptul ca sosira acele Biblii, iar grafia si dizainul prezenta Cartea intr-o stare impecabila, si, aflandu-ma in biblioteca parohiala, intâmplator, deschid la Evanghelia dupa Matei, in capitolul 22 cu versetul 29. Si iata ce enunta Domnul Christos:

„Va rataciti pentru ca nu stiti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

Dintroadata am simtit ca sunt electrocutat!

Sa nu cititi Sfanta Scriptura fiindca va rataciti!- ziceam noi, preotii!

Va rataciti pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.-zice insa Domnul Iisus!

Mai departe in Evanghelia dupa Ioan, 5.39, Domnul Isus spune:

„Cercetati Scripturile, caci ele marturisesc despre Mine.”, spune Domnul Christos.

Iata ce am gasit scris in Ioan 8.32:

„Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi.”

Apoi, in Faptele apostolilor, capitolul 17:11, evanghlistul dr. Luca, exclama:

”Cei din Beria aveau o inima mai aleasa fata de cei din Tesalonic. In toata ziua aveau o preocupare. Cercetau Scripturile sa vada daca ceea ce li se spune este asa.”

Parintele Cleopa, duhovnicii, profesorii mei, de la Sasean, Zagreanu, Marcu si ceilalti profesorii, aveau aceasta reticenta, pentru ca pentru (materile) disciplinele teologice de studiu se trecea in mod operativ, telegrafic, nedându-ise importanta necesara.

Importanta se punea in invatamantul preuniversitar si universitar pe Sfânta Traditie, liturgica, patristica, istoria bisericii morala-crestina, tipic, si parintele Cleopa de multe ori spunea: Tipic, tipic, dar la inima n-aveti nimic!

Si enunta un mare adevar! Tipic, tipic, dar la inima nu era nimic!

Apoi, deindata am inceput s-o rasfoiesc cu mai mult interes si sa-mi adâncesc privirea si sa incep s-o citesc in ordine, incepând cu Evanghelia dupa Matei.

Si m-am vazut atât de controversat, am vazut ca tot ceea ce faceam e sub semnul de intrebare, pozitia si slujirea mea. Crezusem pâna atunci ca fac o slujba pentru Dumnezeu, ca slujesc societatea, ca slujesc oamenii. Si slujind oamenii, il slujesc pe Dumnezeu.

Dar, de atunci am inceput sa studiez Biblia, incepând cu primul capitol din Matei care prezinta genealogia, spita de neam a Domnului Isus Christos dupa trup, apoi nasterea, inchinarea magilor, iar in capitolul 3 prezinta problema botezului.

Si, aici, facând legatura cu …..

VA URMA !!!

Trezirea constiintei in viata unui preot ortodox

On By nelursIn History, TestimoniesLeave a comment

MARTURIA FOSTULUI PREOT PAROH NECHITA IOAN

CATEDRALA 2, CLUJ-NAPOCA

 

INREGISTRARE  DIN  2008


Omul de cultura Dan Bercian, a avut inspiratia de a-l invita pe fostul preot paroh de la Catedrala 2 Cluj Napoca, Nichita Ioan, la Radio Unison Zalau unde i-a dat ocazia distinsului invitat sa-si marturiseasca credinta, insa acesta a prezentat totodata si parcursul religios de pana atunci.

Aceasta se intampla in luna Octombrie a anului 2008 la o binecunoscuta emisiune, avand sigla: Cu Isus spre Vesnicie!

O viata intreaga crezuse ca este un bun slujitor al lui Dumnezeu, canalizandu-si toata energia in aceasta directie. Ajunge sus in ierarhia bisericeasca si detine functii importante, slujind intr-o biserica mare din Cluj Napoca. Totul insa se schimba la un moment dat, deoartece citind BIBLIA a ajuns la concluzia ca drumul pe care mergea nu este si drumul pe care si l-a dorit de fapt.

In cateva episoade vom putea urmari inregistrarea marturiei, a modului in care Lumina lui Cristos a stralucit in viata preotului ortodox si ce turnura a luat viata sa din acel moment.

EPISODUL 1

NECHITA IOAN: De mic copil mi-am dorit sa-L cunosc pe Dumnezeu si sa ma pun in slujba lui Dumnezeu. Astfel, dupa scoala primara, am urmat Seminarul Teologic Cluj Napoca, 5 ani, si apoi Facultatea de Teologie Sibiu, 4 ani. La cerere am fost hirotonit preot celibatar pe seama Arhiepiscopiei Vadului Feleacului si Clujului, la Catedrala 1 Cluj Napoca.

Aici, timp de 10 ani si 7 luni, am indeplinit functie in plan administrativ, ca secretar al Arhiepiscopiei si, apoi, 2 ani ca si consilier administrativ. Arhiepiscopul din vremea aceea T.H. vine cu propunerea, dupa 12 ani si 7 luni:  “–Parinte, vin cu o propunere si te rog sa nu ma refuzi. Avand in vedere Catedrala 2 Cluj Napoca, care e o Catedrala cu probleme, are un numar imens de enoriasi 4.700 de suflete, ai doi conslujitori, m-am hotarat si mi-am indreptat privirea spre sfintia voastra si va trimit paroh la Catedrala 2 Cluj Napoca”.

Am acceptat. De indata, dupa numire, am intrat in adevarata atributiune de slujire in plan liturgic si liturgical. Pentru ca, sa aveti in vedere personalul administrativ, ca profesorii din cadrul institutelor de invatamant al liceelor teologice, cat si cei care lucreaza la centrele administrative, o parte din ei nu au parohii si se ocupa numai de problemele administrative. Dar de data aceasta, dupa mai bine de 12 ani intru in adevarata slujire

Vreau sa fac o paralela sau sa ma intorc in timp. De la data in care am fost numit ca secretar al Arhiepiscopiei Clujului, deindata, dupa cateva zile au sosit la sediul Arhiepiscopiei, impreuna cu inspectorul de la Culte, domnul Hoinarescu si doi tineri foarte eleganti, de peste 1.80, pe care mi-i prezinta; sunt colaboratorii nostri, lucratorii nostri, de la Ministerul de interne care lucreaza pe ramura de Cult. Si desigur mi s-au adresat cu intrebarea: „ – Parinte, v-ati acomodat, va puteti asocia cu spiritul Clujului?” „ –Desigur!” „–Aveti probleme in plan administrativ, financiar?” “– Va este cineva impotriva?”

Desi la data numirii, consilierii si intregul personal din cadrul Arhiepiscopiei isi punea intrebarea, cum un tanar de 24 de ani, de pe bancile Facultatii, abia iesit din Aula Facultatii, numit direct secretar al Arhiepiscopiei este imposibil, ori este introdus de organele de interne, ori il are suport pe domnul Voinarescu, ori episcopul, ceva trebuie sa se intample.

Nu era nici una, nici alta. Dar acesti doi tineri, mi-au facut mai multe vizite, iar la a saptea vizita mi-au facut propunerea de a intra in serviciile de colaborare, de conlucrare impreuna.

Fratii – ii numesc asa in mod plastic, patetic, fratii puscariasi, dosarele lor din 1972 pana in 1985 le cunosteam pe deplin, intru-totul, deoarece accesul la Ministerul de interne (M.I.) si la Directia 5 il aveam asa cum aveti dumneavoastra acces in propria camara de alimente! Desigur ca Declaratia Arhiepiscopului de Timisoara Nicolae Corneanu, cand a recunoscut in fata intregii Timisoare ca a colaborat cu organele M.I., si ca intreg ansamblul, intreg personalul din cadrul Sfantului Sinod al Patrarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, Sinodul fiind organul central de conducere, avandu-l in frunte pe patriarh, el recunoaste: am fost colaborator si inclusiv si colegii mei.

Pentru ca va fac un lucru de cunoscut. Nu se putea ca, in special preotii dintr-o urbie asezata la nivelul Brasovului, Fagarasului, Sibiului, orasele acestea republicane, orasele mari, cum erau numite atunci, sa fii preot numit. Deorece mai intai dosarele care se depuneau de candidatiI la preotie treceau pe la departamentul de Culte, dar „rotatia” era asa: intrau direct de la Arhiepiscopie la Ministerul de interne, iar M.I. le trimitea la Departamentul de Culte, apoi Dep. de Culte le trimitea inapoi la Arhiepiscopie.

Si zeci de dosare la care arhiepiscopul facea propunerea, veneau respinse. Aveau ca scuza departamentul de culte: dl Hoinarescu e de vina! Dar in tot contextul acesta, vina apartinea M.I., care avea ca timp 10 zile sa cerceteze dosarul preotului, originea sa, arborele genealogic, de unde vine, daca are sau nu o origine sanatoasa, cum se zicea pe atunci.

Am colaborat cu aceste organe ale internelor din 1972 pana in 1985, cand, la cererea mea, am cerut sa ies din cercul lor. Desigur scaparea mi-a facut-o nimeni altul decat marele Cleopa Ilie, caruia, fiind duhovnicul meu de suflet i-am marturisit, sa spun asa, in ceasul al 13-lea, ca am colaborat cu organele de interne, si ca vreau sa ies din acest Cerc. Va rog sa ma ajutati! Dansul a gasit cumva, asa, o portita de scapare, la intalnirea cu inspectorul Gergely de la Sibiu, cu colonelul Margineanu, Andrei … (neperceptibil numele).., alti si altii, chiar cu Postelnicu, si le-am cerut iesirea.

Au ramas profund impresionati de ce s-a intamplat, ce s-a produs. Dat fiind faptul ca s-a intamplat ceva d.p.d.v. biologic, zic, am ajuns intr-o faza in care nu mai pot sa tin un secret, si mi-e frica sa nu desconspir tot ce am vazut, tot ce am activat, tot ce s-a lucrat aici in colaborare cu internele si cu contributia bisericii.

Au constatat ca intr-adevar se pot expune pericolului si, dand declaratia ca nu voi desconspira nimic timp de 5 decenii, mi-au facut iesirea.

Acum ma voi intoarce cu relatarea in planul de slujire propriu-zis.

EPISODUL 2

VA URMA !!!

Asociația preoților convertiți din România

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

biserica-baptista-sfanta-treime-constantaIN MUNICIPIUL CONSTANTA

la Biserica Baptista Speranta (str.Razboieni nr. 80) –

http://www.speranta-ct.ro/

in acest weekend sunt programate marturii ale unor fosti preoti ortodocsi

– transmisie live http://www.ustream.tv/channel/386344 –

Cristian Florea

Citiți (Update)  INTERVIU – Prof. Marius C. Cimpoae împreună cu pastorul Cristian Florea

De astazi, 4 August 2011, ”Asociatia preotilor convertiti” din Romania se intalneste pentru slujire la Biserica Baptista Speranta din Municipiul Constanta.

Prima seara , Joi 4 August, va fi deschisa de catre episcopul bisericii ortodoxe reformate, Bogdan Ionescu, cu mesajul: Convertirea personala si Reforma in Biserica Ortodoxa.

Asteptam ca Domnul sa reverse mult har si calauzire, pentru ca oricine va fi prezent la evanghelizare sa poata sa inteleaga si mai mult care voia lui Dumnezeu pentru viata fiecaruia.

In a doua seara de evanghelizare,Vineri 5 August, isi va prezenta marturia personala si va aborda subiectul ,,Monahismul in lumina Bibliei“, fratele Daniel Purece.

Acest frate a trait in manastirile ortodoxe, iar acum este presbiterul unei adunari penticostale din Roznov (Neamt).

Sambata 6 August, va avea loc marturia personala a fratelui Titus Guriuc, fost frate de manastire, si va aborda subiectul despre inchinarea la icoane: ,,Un scurt istoric despre inchinarea la icoane. Prezentare in lumina Bibliei”. Fratele Titus este evanghelist si face parte din Biserica Crestini dupa Evanghelie.

Duminica dimineata,7 August, voi avea mesajul: ,,Pocainta urmata de Botez“, dar si fragmente din marturia personala (fost preot ortodox Cristian Florea).

Programul ORAR se poate vedea AICI.

Avem marturiile noastre imprimate pe DVD si reviste. Acestea vor ramane in casele prietenilor pentru folosul lor sufletesc.

Proiectul asociatiei este acela de a edita 2 volume de marturii ale preotilor convertiti, cat si o mapa ce va cuprinde 10 DVD-uri cu marturii. Toate acestea sunt facute pentru lucrarea de misiune in tara noastra ortodoxa.

Rugati-va Domnului, pentru ca Dumnezeu sa ne daruiasca mult har in lucrarea de slujire, precum si resursele financiare necesare pentru o astfel de lucrare.

Cu drag, al dumneavoastra frate in Hristos,

Pastor Cristian Florea

Noaptea nu va mai fi acolo

On By nelursIn poetryLeave a comment

Elena Toma: „Noaptea nu va mai fi acolo” (Ed. Armonii Culturale, Adjud-2011) sau „Confesiunile unui înger – prizonier într-un infern uman”

Gheorghe A. Stroia

Peste sintoniile numelui – simplu intitulat – OM, constiincios declinat la toate cazurile vietii, se astern petalele albe, înflorite în cuvinte, de multe ori ridicate din pleava mintii noastre, plina de o generoasa uitare. Suntem – din nefericire – atât de efemeri în comparatie cu multele clipe de nefericire ce încap în viata unui om! Realizam (din când în când) ca n-ar fi suficienta doar o viata, pentru a putea trai ceea ce altii au trait doar în fractiunile de secunda ale durerilor ce i-au încercat si le-au marcat existenta.

 Am descoperit, de foarte curând un regat. Un regat tandru (intitulat Ad-hoc), plin de muzica si poezie, în care – pe parcursul a doua ceasuri – de doua ori pe saptamâna, oamenii îsi dedica poeme, lectureaza din titani ai literaturii, discuta despre noutati culturale. Si se asculta multa, foarte multa muzica buna. Un regat virtual, care nu are granite si patrunde adânc, pâna în cele mai profunde locuri de pe pamânt – sufletele oamenilor. Un regat fabulos, în care oamenii se întâlnesc doar pentru a-si (re)descoperi nobletea sufletului, pentru a se simti bine si a rosti (într-un glas) versurile imnului intitulat: „Bieti lampagii”.

 Toti cetatenii acestui regat sunt oameni de o certa valoare culturala, care dovedesc în fiecare clipa ca românul este (asa cum e normal sa fie) inteligent, erudit, posesor al unei laturi profund spirituale si generos. Într-un cuvânt: GENIAL! Doamna acestui tarâm, profund spiritual, este Elena Toma, una dintre ex – Stelele fara Nume ale României.

 Pe Elena Toma am perceput-o (înca de la început) ca pe un om blând, cald, debordant de sincer dar si deosebit de diplomat. Un om care nu refuza pe nimeni, care crede în oricine, care acorda încredere oricui, fara sa astepte ori sa pretinda nimic în schimb. Un om care, din generozitate si iubire fata de oameni, a înfiintat un club intitulat XXL si al carui motto exprima propriul sau crez, propria sa personalitate: „Adevarata frumusete nu are vârsta, greutate, înaltime si nici avere sau rang. Ea este spirit ce dainuie ”. O Elena Toma despre care lumea a uitat sau nu vrea sa-si mai aduca aminte. Un om ce ne-a facut cinste de atâtea ori pe scenele artistice si expozitionale ale lumii sau în turneele în care a (în)cântat frumusetea sufletului. O Elena Toma – poeta, romanciera, publicista, pictorita, desi ne spune cu modestie ca : „Nu am spus niciodata ca ceea ce scriu se poate numi poezie. Eu scriu doar ceea ce simt, asa ca îmi place sa le numesc simple gânduri, stari – asternute pe hârtie!”

 Din palmaresul literar al Elenei Toma as aminti câteva titluri: „Echilibru Transparent sau gânduri dezbracate” (Bucuresti – 1999), „Anunt Matrimonial – vol. 1” (Rm. Vâlcea – 2001), „Când paralelele se mira” (Câmpulung Muscel – 2001), „Greseala de tipar” (Bucuresti – 2003), „Locuiesc într-o clipa” (Bucuresti – 2004), „Maimuta de matase” (Bucuresti – 2007), „Fiinte greu de fixat”(Bucuresti – 2007).

  Iata un om plurivalent, care dovedeste prin tot ceea ce face: echilibru, pragmatism, efervescenta creatoare, responsabilitate fata de actul artistic si – nu în ultimul rând – eruditie. O eruditie despre care doamna profesoara (ce a scolit sute de talente nationale ori internationale ale României) spune: „Eu sunt o simpla femeie de la sat, si, pentru ca multi sunt oameni simpli, ca mine, semidocti…” Iata argumente ale unui suflet mare care, desi primeste sute de mesaje în fiecare emisiune a sa (la Radio R România – un radio al platformei culturale Asii Români de la Nürnberg), nu citeste niciunul dintre cele în care este laudata si apreciata – si asta, doar din modestie. Acestia sunt oamenii care, cu frumoasa lor dementa, fac sa supravietuiasca arta, poezia, cultura valoroasa si autentica.

 Am primit cartea „Noaptea nu va mai fi acolo” si am îndraznit a-i scrie o prefata. Am crezut ca va fi un lucru simplu. Am crezut ca, având deja experienta mai multor prefete, ar trebui sa nu fie chiar atât de greu. Ma obisnuisem cu ideea ca oamenii au nevoie doar de încurajarea celorlalti, în sprijinirea demersului lor cultural. Am scris despre carti de poezie sau de proza, în care autorii împartaseau simtirile proprii, fara a avea un substrat atât de realist. În schimb, cartea de fata nu este doar o simpla lectura, ci un memorial al unei dureri care, desi trecuta, a lasat rani profunde, ce înca mai dor nespus de tare. Motiv suficient sa constant ca nu-mi va fi simplu deloc, pentru a-mi duce îndrazneala pâna la capat. „Noaptea nu va mai fi acolo” nu este dedicata unei vieti, ori unui destin, ci este cartea unui cosmar care înca mai bântuie simtirea si o umple de lacrimi amare. Este o carte în care veti întâlni o alta Elena Toma. O Elena Toma aflata la limita suferintei umane, trecând prin episoade ce depasesc imaginatia noastra, desi sunt atât de reale si le veti simti atât de febrile.

 Titlul cartii este unul emblematic. Desi un titlu romantic, incumbând lirism, el mascheaza starea de profunda suferinta. Ca într-o paradigma, în care sentimentele ar mai avea nevoie de înca o masca! Noaptea, care aduce de obicei pace, se converteste în noaptea care bântuie, reaminteste si rasuceste cutitul în rana. Devine o noapte în care domneste bezna, prin care nu se zareste niciun licar. O noapte hadesiana, în care Elena cauta disperata o cale de evadare, spre a ajunge din nou la lumina. În lumina catre care tânjeste, cu disperare.

Daca nu as sti ca este vorba despre o carte autobiografica, as fi tentat sa cred ca este o nuvela fantastica. As fi tentat sa cred ca are o constructie realist-magica, fara a sti unde este granita dintre realitate si fictiune. Cartea, prin structura ei, însumeaza notele de jurnal personal, în care transpare lupta crâncena între euri : fiintial versus existential, biografic versus auctorial, spiritual versus fizic, convingere versus scepticism. Mai mult decât atât: „Noaptea nu va mai fi acolo” este lungul drum al unui pelerin ratacit, întors catre Dumnezeu, pentru regasirea statusului spiritual firesc, ce ne împlineste si ne desavârseste ca oameni. Fara a exagera cu nimic, as putea spune ca zicala biblica : „Întoarce si celalalt obraz” s-ar interpreta – aici – cam asa : „Iar daca vrei sa dovedesti ca esti om, cu adevarat, trebuie sa ai puterea sa întorci si al treilea obraz”. Acest lucru îl savârseste Elena Toma prin prezentarea întâmplarilor din carte. Întoarce obrazul, pentru a fi palmuita, fie si pentru a treia oara. Doar aici vei vedea durerea, turnata ca balsam peste o alta durere. Doar aici vei gasi lacrimi care nu spala ci, ca într-un antic blestem, se transforma în apa de sânge. Pentru ca apoi sa aiba puterea de a se transforma – din nou – în apa aducatoare de viata si lumina. Un ciclu complet, sisific, extenuant.

 Cine este Elena Toma – de fapt – si ce doreste sa ne transmita prin aceasta carte? Extrapolând, descriem un înger, prizonier al infernului uman, ce gaseste în suferintele sale purificatoare – calea de evadare spre lumina. Nu neaparat licar celest, poate doar apriga dorinta de telurica lumina, de „viata” pamântului – ca acceptare a firii noastre profund umane. Ni se aminteste – aici – ce înseamna sa fim Oameni. Ce înseamna sa suferi – fara sa stii de ce – si sa-ti accepti suferinta ca pe o a doua natura! Ce înseamna sa ai, ca ultim refugiu, speranta ta în speranta celor din jurul tau! Ce înseamna sa cazi, fara sa mai crezi ca te-ai putea ridica, vreodata.

 Veti observa în carte, ca într-o intensa stare de rugaciune, împletirea starilor de nadejde cu cele de deznadejde, prin glasul omului care striga catre cer, precum evanghelistul: „Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!” Însusi motoul cartii este o reproducere fidela a unui fragment dintr-un psalm biblic, ce exprima nadejdea si deznadejdea creaturii pusa ( de multe ori ) fata în fata, cu Însusi Creatorul. O acceptare tacita, silentioasa si dureroasa a deznadejdii, dar si o cale catre aflarea încrederii. Apar în carte personaje înalte din sfera bisericii, care-i inspira autoarei cuvinte pline de mângâiere. Iata ce spune Prea Sfintitul Calinic, arhiepiscop al Argesului si Muscelului: „Doamna Elena, faceti foarte bine ca va certati cu Tatal. Asa afla si El ce durere aveti în suflet. Daca pruncul tace, nu spune nimic, parintele… cum sa stie ca e nemultumit ?” De fapt, acesta este fondul firesc al vietii duse de catre autoare: o lupta continua din care iese (a)deseori înfrânta, dar care-si gaseste curajul de a o lua de la capat. Cu speranta câstigarii macar a unei batalii. De fapt, prin purtarea acestor interminabile ostili-tati, Elena Toma se dovedeste a fi o învingatoare. Si apoi, cine mai are privilegiul de a sta la masa cu Dumnezeu, de a-I adresa întrebari si de a capata raspunsuri?

„Noaptea nu va mai fi acolo” este tânguirea unui suflet care musca din nestinsa durere ce-l mortifica. E o harta a unui naufragiat, într-o tara necunoscuta lui pâna atunci: Tara Durerii si Tara Viselor Spulberate. Este un strigat de ajutor, catre o societate care te arunca fara mila, atunci când neputinta ta devine obisnuinta celorlalti. A indiferentei oamenilor cu stare materiala, în contrast cu devotamentul si nobletea omului simplu. Indiferent daca acesta este un biet profesor de religie – taximetrist sau un om al strazii. Iata ce-si aminteste autoarea despre un om simplu, din timpul sederii sale fortate în Israel: „Elena, uite, am gasit sacul acesta, la poarta unei case înstarite. Stii cum fac evreii, din obisnuinta, arunca obiecte, îmbracaminte, lucruri pe care nu le mai folosesc, atunci când îsi cumpara altele. Sacul era plin-ochi, cu fel si fel de lucruri, haine, pantofi. Probeaza si tu ceva, poate se potriveste. Sa ai si tu alte haine, de Paste. Eu am ales pentru mine si sotia mea, si m-am gândit sa te uiti prin ce a mai ramas, poate îti place ceva.”

 Prin relatarea unor astfel de întâmplari, mesajul pe care doreste sa ni-l transmita Elena este unul mult mai subtil si cu atât mai valoros. Acela ca vina degradarii morale si spirituale a unei natiuni (a decaderii ei) nu trebuie cautata în straturile ei profunde, în „spectrul” tainic, ce-si pastreaza valorile morale si spirituale intacte. Nu la nivelul omului simplu, care cultiva – înca – în sânul familiei sale, respectul pentru sine si pentru ceilalti. Ci în alte sfere de influenta, mult mai largi si mult mai „înalte”.

 M-a impresionat profund experienta trista avuta de autoare în Israel, despre care povesteste: „Uitasem ca, înainte de accident, reprezentasem Televiziunea Româna, în contractele cu strainatatea. Uitasem ca fusesem un artist foarte apreciat, cu un palmares artistic demn de invidiat si un repertoriu de peste 600 de cântece, capabila sa le cânt în noua limbi straine. Traiam acolo, chinuita, ostatic al justitiei israeliene, care îmi interzisese iesirea din Israel, pentru ca aveam de plata peste 4800 de sekeli Spitalului Ihilov, la care ajunsesem la trei saptamâni, dupa accident, pentru o infectie la rinichi.”. O experienta uluitoare, sinistra si înaltatoare în acelasi timp, experienta ce-i furnizeaza autoarei puterea de a-l regasi pe Dumnezeu.

 Si cu toate acestea, Elena Toma se întreaba: „Doamne, existi ? Nu esti himera, iluzie, vis ? Coboara – Te, Doamne, si în inima mea. Te cauta, te vrea !”. Asa dupa cum spuneam, cartea împleteste în ea stari antagonice într-un univers dual: speranta-deznadejde, credinta – îndoiala, putere-neputinta, luciditate – amnezie, prezent-trecut. Autoarea are un stil propriu si personal. Trecerea brusca dintr-o stare în alta, migrarea prin universurile duale, cu viteza unei comete, îti creeaza impresia unui bughi mambo rag, ori a unui jurnal scris în momente de luciditate, cu teama momentelor de amnezie. Minutiozitatea detaliilor, insistenta asupra unor aspecte pe care doar un ochi avizat le poate vedea, conexiunile subtile pe care Elena le poate face, iata câteva dintre valentele unui veritabil reporter de investigatii, ce-si afla propria poveste investigând (de fapt) povestile altora.

 Unele pasaje ale cartii sunt veritabile momente de poezie. Imaginile sunt create în culori pastelate, cu luminile sufletului aprinse. Furibunda cautare a lui Dumnezeu se aseamana – oarecum – cu o cautare de tip arghezian (Psalm). Practic, fiecare întrebare e o cheie care, în loc sa descuie simtirea, îi fereca mai abitir usile: “Uitându-ma spre înaltimea întunecata, pe care luna trona printre stelele aprinse, ca într-un spectacol pe marea scena a vietii, ma întrebam, retoric, de ce privesc în sus, de ce Îl caut pe Dumnezeu printre astre, când se poate ca El sa fie demult în inima mea si eu, oarba, surda, muta, nebuna, femeia fara nimeni, femeia fara nimic, sa nu – L pot vedea, auzi, simti? Cine sa-mi raspunda ? Numai timpul ar putea. Dar cât mai am de asteptat? Oare, voi mai apuca sa traiesc, pentru a primi, sau poate pentru a întelege raspunsul? Dar daca nu timpul îmi poate da raspunsul, atunci cine si cum?”

 M-a frapat la autoare modul în care-si aduce aminte de putinele ei momente de fericire: în permanent contrast cu interminabilele stari de dezamagire. Pasajul în care Elena vorbeste despre copilaria sa pare desprins dintr-un univers similar celui creat de Maxim Gorki (cu ale sale infinit-mari tristeti si infinit-mici bucurii). Chiar întâmplarile, cu substrat psihologic, împrumuta vagi accente dostoievskiene. În ciuda timbrului grav, aceste relatari ne vor surprinde cu doze subtile de umor, în care veti recunoaste fata optimista si firea de luptatoare a autoarei, dincolo de toate vicisitudinile vietii. Un om cu o putere incredibila de reabilitare desi, reabilitarea înseamna „doar” plata în monede-zâmbet si daruri-îmbratisari, „monedele-forte” ale unui trai la limita subzistentei. O fire voluntara, care le face pe toate, doar din dragoste fata de oameni. O fiinta aleasa, care desi traieste într-o modesta garsoniera din Pitesti (careia – cu umor – îi spune Palatul Culturii mele) a întemeiat un regat, unde se simte bine, stiindu-se înconjurata doar de Oameni adevarati.

 Trecând peste firul epic – în sine – vei descoperi valentele unei scrieri literare frumoase, cursive, inteligibile si placute, cu un mod de adresare direct: „Daca ai sti, draga cititorule…”. În succesiunea de evenimente care te vor înlantui ca într-un uragan, sa întelegem ca trei sunt personajele principale ale cartii: Elena (care relateaza), Dumnezeu (de la care se asteapta raspunsuri) si Tu (draga cititorule) – caruia i se confeseaza. Nu ai cum sa nu te implici emotional într-o astfel de poveste, ce are o aura speciala si te „atinge” pe corzile sufletului – facându-te sa vibrezi. O carte – din punctul meu de vedere – reusita, care îl va acapara pe cititor, prin sensibilitate si intensitate. Un crescendo epico – dramatic (cu valente lirico-meditative), prin care te vei putea ridica pâna la înaltimea sufletului unui om special, numit: Elena Toma! Ca marturii ale unui act de frumoasa dementa si de curaj, ce ne vor face sa regândim ori sa reinventam notiunile de Om si Umanitate.

 Cu simplitate si modestie, sa încercam sa vedem valoarea acolo unde se afla: undeva adânc înradacinata în sufletele oamenilor si nu în ranguri ori averi, ce nu ne vor putea da vreodata ceea ce ne lipseste cu adevarat: Omenia! Cu reverenta în fata durerilor carora noi nu le-am putea rezista, cu stima si pretuire pentru un nolens-volens act de cultura (un cvasi – restitutio in integrum), putem spune: Si unii dintre oameni au aripi, asemenea îngerilor. Dar, nici macar nu-si dau seama ca atunci când ne strâng în brate, ne învaluie – de fapt – cu aripile lor.

Gheorghe A. Stroia

Adjud

SEMINAR DESPRE CONSTIINTA

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Culture, literatureLeave a comment

Constiinta este busola omului

Vincent Van Gogh

Cugetari si aforisme despre constiinta



Desteptarea constiintei e maretia sufletului. (Victor Hugo)

 Constiinta este ceea ce sufera atunci când celalalte parti ale tale se simt atât de bine. Steven Wright

 Constiinta este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfantul Cadoc)

 Cel ce cauta fericirea altundeva decât în propria constiinta e ca melcul care umbla pentru a-si gasi casa. (Constantio Virgil)

Ironia e un excitant pretios: mai curând decât o învinuire, ne sileste sa ne facem examenul de constiinta. (Georges Duhamel)

[pullquote]Când Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îsi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa  în inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gândurile lor, care sau se învinovatesc sau se dezvinovatesc între ele.

Biblia, Epistola catre romani[/pullquote]

 Este liber cu adevarat omul al carui sef este propria constiinta! (Elena Stan)

 Justitia care judeca dupa “ordin” si nu dupa constiinta, nu exista. (Corneliu Zelea Codreanu, în Însemnari de la Jilava)

 Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om. (Paisie Olaru)

 Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este constiinta. (Immanuel Kant)

 Totul începe prin constiinta si nimic nu are valoare decât prin ea. (Albert Camus)

 Numai Mântuitorul a stiut ca destinul nostru era de a fi singuri — si de aceea mântuirea lui vine prin constiinta, si nu prin turma. (Constantin Noica, 1934)

Constiinta este radacina curajului adevarat; daca un om este curajos, el îsi asculta constiinta. (James Freeman Clarke)

 Constiinta este oglinda sufletelor noastre, care înfatiseaza greselile din vietile noastre în forma lor completa. (George Bancroft)

 Alcatuind pe om, dintru început, Dumnezeu a asezat în el legea fireasca. Ce este aceea lege fireasca? Dumnezeu ne-a înzestrat cu constiinta; a facut asa, fara sa ne învete sa avem cunoasterea a ceea ce-i bine si a ceea ce este rau. N-avem nevoie sa învatam ca destrabalarea este o stricaciune si cumpatarea o virtute. (Ioan Gura de Aur)

 Constiinta este una din formele ascetismului. (Friedrich Nietzsche, Antihristul)

 Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

 Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)

 Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi. (Oscar Wilde)

 Costiinta este camera ascunsa a conditiei umane. (Costel Zagan)

 Constiinta – lumina inteligentei pentru a distinge binele de rau. (Confucius)

 Constiinta este vocea interioara care ne avertizeaza ca cineva se uita. (H.L. Mencken)

 Constiinta: Notiune-alunecoasa, Mai labila decât toate, Care are greutate, Doar atunci când te apasa. (Vasile Tacu)

Constiinta este busola omului. (Vincent Van Gogh)

Constiinta este zeu pentru toti muritorii. (Menandru)

Atunci când îti încalci principiile simti nevoia sa te justifici. Daca ai constiinta, o faci fata de tine. Daca n-ai constiinta, e mai simplu: te justifici doar în fata altora.(Emil Dogaru, Oscilograful nocturn,6 iunie 2008)

La început, când eram baietandru, am avut si eu constiinta. Ca sa traiesc, am aruncat într-o zi o halca de constiinta, în alta zi alta halca, pâna când, tot hartanindu-mi constiinta si aruncând halci din ea, ca sa traiesc, m-am pomenit ca nu o mai am. (Zaharia Stancu, Jocul cu moartea)

Nu exista nimic mai silnic decât o constiinta care te acuza si nimic mai îndraznet decât o constiinta care te apara. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

De cele mai multe ori atentia si recunostinta ma fac fericit. Sa intru într-o stare de recunostinta fata de ce mi s-a întâmplat si mi se întâmpla, transforma orice situatie în bucurie. Este o chestiune de constiinta. În acelasi timp însa as vrea sa fiu fericit dincolo de constiinta, sa fiu fericit de undeva de unde nici eu sa nu stiu. Sa fiu pur si simplu fericit. (Claudiu Bleont)

În afara de constiinta, totul e bestialitate. (Camil Petrescu,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi)

O constiinta încarcata este un dusman permanent. (proverb indian)

Constiinta, chin tacut al sufletului! (Publilius Syrus)

Mi-am încercat noua constiinta. Ma cam strânge. (Valeriu Butulescu)

Când ai pierdut razboiul cu propria constiinta, ai câstigat. (proverb romanesc)

Stiinta fara constiinta este ruina sufletului. (Francois Rabelais)

Problemele de constiinta nu le rezolva medicamentele, ci pocainta. (Anonim)

În chestiuni de constiinta, legea majoritatii nu-si are locul. (Mahatma Gandhi)

Sfântul numeste sufletul constiinta. (Cuviosul Agaton)

O constiinta împacata nu tine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)

Morala e o stare de tensiune impusa de constiinta. (Marius Ghilezan, în Hotia la români, 2008)

Adevarata iubire este o stare de constiinta. (Omraam Mikhael Aivanhov)

Multi oameni încurca lipsa de memorie cu o constiinta curata. (Doug Lars)

O constiinta curata valoreza mai mult decât orice suma de bani. (proverb filipinez)

O stare de constiinta are o existenta absoluta, definitiva, imuabila. (H. Wallon)

Carturarii nostri au dovedit ca e mai usor sa ai stiinta, decât constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Medicina înseamna stiinta si constiinta încalzita de iubire de oameni. (Anonim)

Fara constiinta se poate trai, si chiar foarte bine. (Zaharia Stancu, în Jocul cu moartea)

O constiinta încarcata are drept urmare o viata destramata. (Victor Hugo)

Am mustrari de constiinta. Adica, dusmanul interior nu doarme. (Aleksandar Baljak)

Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

O constiinta rea este adesea în siguranta, dar niciodata linistita. (Publilius Syrus)

Luciditatea este punctul de întâlnire dintre constiinta si senzualitate. (Norman Mailer, în Cei goi si cei morti -1948)

Integritatea este lumina care straluceste dintr-o constiinta disciplinata. (James E. Faust)

Prin credinta omul îsi asculta propria constiinta. (Mihai Enachi)

Omul care nu apeleaza la constiinta, ramâne doar un animal.(Mihai Enachi)

Instinctul este inteligenta incapabila de constiinta de sine. (John Sterling)

Adevar: arma indreptata de filozofi împotriva oamenilor cu constiinta. (Victor Rechitian)

Unicul tiran în lume pe care l-as putea accepta este propria mea constiinta.(Mahatma Gandhi)

Mustrarile de constiinta sunt proportionale cu perceperea reala a greselilor facute. (Valeria Mahok)

Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala.(Mark Twain)

Constiinta e tot mai rara. Nu oricine îsi poate permite luxul unui examen de constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Omul politic renunta la constiinta; singuraticul, la actiune. Unul traieste uitarea (si asta e politica); celalalt o cauta (si asta-i singuratatea). (Emil Cioran, în Amurgul gândurilor)

Banul ramâne cel mai bun detergent. Spala orice constiinta, curata orice mâna. (piesa de teatru, personajul Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu)

Întotdeauna mi-am planuit viata astfel încât sa mor cu trei sute de mii de mustrari de constiinta si cu nici un regret. (Fabrizio De Andre)

De câte ori libertatea se întâmpla într-o constiinta, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire. (Osho, în Revolutia interioara)

Suferinta si durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o constiinta larga si o inima profunda. Dupa mine, oamenii cu adevarat mari încearca o mare tristete pe pamânt… (Dostoievski, în Crima si pedeapsa,1866)

Constiinta si reputatia merg mâna în mâna: de obicei, un om cu o constiinta curata are un nume bun. (Anonim)

Cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constrânsi sa lucram, este propria noastra constiinta. (Lucian Blaga)

Treziti-va, treziti-va din nebanuitul vostru somn hipnotic la constiinta si constienta… (George Ivanovitch Gurdjieff)

Eroismul este puterea de a ne învinge pe noi însine pentru a face sa triumfe valorile ideale dictate de propria noastra constiinta. (Ion Gavanescu)

Viata omului se zbate între pacate si remuscari. Ar trebui ca el sa nu aiba pacate sau sa nu aiba constiinta. (Vasile Bancila)

Sunt sapte rele în lume: 1. cunostinta fara caracter; 2. bogatie fara munca; 3. placere fara constiinta; 4. negot fara moralitate; 5. stiinta fara omenie; 6. politica fara principii si 7. închinare fara predare. (Mahatma Gandhi)

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneste trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la constiinta pentru ca momentul sa devina real. Trecutul si viitorul sunt însa iluzii. (Lev Tolstoi)

Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si în acelasi timp sa fii rau cu oamenii din jurul tau. Nu poti sa-L iubesti si totusi în inima ta sa mai existe ura. Modul în care te comporti cu ceilati reflecta starea ta de constiinta si conditionarile tale. (Paramahansa Yogananda)

Lumea are frica de ceva tainuit-în ultima analiza, se teme de constiinta proprie! Aceasta constiinta ne spune ca omenirea nu poate fi mântuita decât printr-o singura frica: frica de Dumnezeu. Nu armele vor izbavi lumea, ci constiintele înarmate cu dreptatea! (Arhimandrit Policarp Morusca, Omenirea în fata crucii- 1929)

Nu sunt judecati de constiinta cei care au ajuns în culmea virtutii si cei care au ajuns în culmea pacatului. (Talasie Libianul)

Zorii desteptarii constiintei

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

 

Desteptarea constiintei e maretia sufletului



In acest secol al erei de informare si comunicare prin internet, iPhone si alte telefoane inteligente, conceptul de constiinta, mai mult ca oricând si-a pierdut sensul pentru multi, iar altii par sa nu-l fi cunoscut niciodata!

[pullquote]

Desteptarea constiintei e maretia sufletului.

Victor Hugo

[/pullquote]

Constiinta e o forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, ca produs al activitatii creierului uman si e totodata si cea mai înalta forma de reflectare a realitatii obiective.

Constiinta reflecta capacitatea omului de a întelege diferite stari si fenomene. Ea da si masura simtului de raspundere si a capacitatii de a cugeta, a capacitatii de intelegere si traire morala, a capacitatii de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral al actunilor savârsite. Constiinta are capacitatea de mustrare a propriului eu, a trezirii sentimentului de parere de rau, de remuscare. Si tocmai lipsa constiintei, da masura lipsei de scrupule a unui om.

[pullquote]

Omul drept nu asculta decât glasul constiintei sale si nu cauta pentru faptele sale justificare in parerile altora.

Autor necunoscut

[/pullquote]

Constiinta ii da libertate omului si dreptul de a se bucura intr-o deplina libertate în ceea ce priveste convingerile sale religioase sau filozofice.

Vom scrie in câteva din articolele viitoare despre trezirea constiintei unor preoti români. Vom vedea ce declara domniile lor ca a determinat aceasta desteptare a constiintei lor.

Le vom afla propria marturie de credinta (binecunoscuta in cercul oamenilor evanghelici, inregistrata video/audio) si vom descoperi treptat ce anume le-a apasat constiinta de n-au mai putut sa pastreze tacerea, ce anume le-a schimbat destinul si confuzia in care au trait decenii la rând.

Dintre preotii vechiului regim comunist, unii dintrei ei marturisesc ca in acel timp, colaborarea preotilor parohi ale marilor orase cu Ministerul de interne si cu celebra Directie a 5-a era ceva foarte obisnuit.

[pullquote]

„Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod ?”

Amarele nelinisti – Charles Baudelaire

[/pullquote]

Sunt totusi marturii izolate in marea masa de preoti ortodocsi, doar un procent redus dintre ei având mustrari de constiinta, care i-a determinat la o schimbare de macaz frontala, in alegerea unui alt drum al credintei in Mântuitorul Iisus Cristos. Si anume, pe calea cea vie deschisa de Insusi  trupul Domnului rastignit pe Crucea Golgotei, când perdeaua a doua (unde intra pâna atunci doar Marele Preot) s-a rupt de sus pâna jos, moment in care s-a eliberat accesul omului direct la Dumnezeu Tatal (Evanghelia dupa  Matei, 27:51; Epistola catre Evrei, cap.8).

Cum si când se  intâmpla  trezirea constiintei?

Imparatul David are la un moment dat al vietii lui un proces puternic de mustrare de constiinta (Biblia Ortodoxa, 2 Regi, 11-12 si Psalmul 31).

Insa si David a avut constiinta in adormire. Desi comisese pacate foarte grave, el se comporta ca si cum nu s-a intâmplat nimic grav. Probabil si-a si-a cocolosit constiinta, spunându-si ca el e imparat, ca e prieten cu marele preot si cu prorocii Domnului.

[pullquote] Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala!

Mark Twain [/pullquote]

Ori David comisese o curvie mare pacatuind cu Batseba, sotia lui Urie, in timp ce sotul ei era plecat la razboi, iar mai apoi, ca imparat concepe un plan sa-si ucida „ rivalul” (sursa apasarii directe pe constiinta lui), impingandu-l pe Urie, strategic, in linia intâi de lupta.

Dar David traia in continuare ca si cum nu s-ar fi intâmplat nimic! Asta pâna ce a venit la el prorocul Natan indemnat de Dumnezeu. Acesta i-a spus o poveste in alti termeni, cu alte personaje, si David da verdictul, omul acela se face vinovat de o mare miselie! Atunci Natan ii face de cunoscut ca tocmai el procedase asa, el e vinovatul si e vrednic de pedeapsa lui Dumnezeu.

David a prins din zbor lumina divina si indata constiinta i s-a reaprins, cântarul si cumpana dreapta l-a facut sa recunoasca toata mârsavia sa.

Atunci David se prosterne la picioarele lui Dumnezeu recunoscând ca de fapt impotriva lui Dumnezeu si a Cuvântului Sfânt a gresit, si cere staruitor iertare Domnului. Asa se face ca prin penita lui David, Dumnezeu ne-a lasat ca mostenire pretiosi psalmi in care gasim marturia si pocainta sa!

Cuvântul Sfintelor Scripturi este un indreptar si o lumina pe cararea vietii.

PSALMUL 32 (Psalmul 31- BIBLIA ORTODOXA)

Un psalm al lui David

Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!

Ferice de omul caruia nu-i tine în seama Domnul nelegiuirea si în duhul caruia nu este viclenie!

Câta vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

Caci zi si noapte mâna Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamântul de seceta verii.

Atunci  Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: „Îmi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu.

De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si, chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.

Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma înconjori cu cântari de izbavire.

„Eu – zice Domnul – te voi învata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea îndreptata asupra ta.”

Nu fiti ca un cal sau ca un catâr fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frâu si o zabala cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine.

De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

Neprihanitilor, bucurati-va în Domnul si înveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!


Pentru completarea starii de pocainta, necesara inaintea lui Dumnezeu, e bine a  se citi si Psalmul 50 (Biblia Ortodoxa).

Doamne, ajuta!

Aleluia! Amin.

 

CAZUL „ANDERS BEHRING BREIVIK” – „PRECEDENTUL BREIVIK”!!!

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

…Nicio crima din lume n-are justificare. Niciodata si niciunde si din niciun motiv! Când Dumnezeu a dat a sasea Porunca, “SA NU UCIZI!” – El nici macar nu se refera la om, cum pretind teologii crestini: Dumnezeu se refera la VIATA, în general. Deci, criminali suntem toti, caci toti luam viata cuiva, fie si a unor gâze, complet nevinovate…!

…Din pacate, ceea ce s-a petrecut în Norvegia (la Oslo si, apoi, mai grav, pe Insula Utoya), în 21 iulie 2011 – nu ni se pare a fi decât o cinica punere în scena:

 

1-un dement, care se pretindea si “politist” (“nordicii” astia au câtumai respectul, pentru cei cu…”Iesi afara,/Javra ordinara!”, nu ca barbarii de noi!) si “Cavaler Templier”, “CRUCIAT” („Pe profilul sau de pe Facebook, barbatul cu par blond se descrie drept conservator, CRESTIN”)– ANDERS BREIVIK, ucide 92 de oameni (…mai mult sau mai putin… – agentiile de presa au tot modificat, de la ora la ora, cifra victimelor!);

2 -mass-media, imediat, prezinta “ideologia” care l-ar fi “mânat” pe Smintila sa ucida: “islamismul, marxismul cultural, multiculturalismul” – pentru ca “Marxismul cultural înseamna Multiculturalism, iar corectitudinea politica este echivalata Marxismului cultural”. “Multiculturalismuleste o idee anti-europeana a urii, care are scopul de a distruge traditiile si culturile europene, crestinatatea europeana, identitatile europene si chiar statele nationale europene ” – se afirma în filmul, postat pe youtube, cu câteva minute înainte de a “purcede” la masacru, de însusi Anders Breivik.

În felul acesta, mass-media (cea farisee si insidioasa), aservita Guvernului Mondial (în covârsitor de marea ei parte!) încearca, pe multiple planuri, sa compromita orice ideologie sanatoasa, logica si corecta – punând-o în gura si-n… “filmul” unui smintit, care (daca nu acceptam pedeapsa cu moartea…cu CÂTE morti ar trebui el pedepsit, oare?!), ar trebui trimis, undeva, pe planeta Venus… – si exilat, acolo, pentru urmatorii 5 miliarde de ani!

…Sa fim foarte clari: NOI SUNTEM ÎMPOTRIVA ORICARUI FEL DE CRIMA, DIN LUMEA ASTA! Chiar si împotriva prostilor…Suntem împotriva pedepsei cu moartea… – …doar în ce-i priveste pe tradatorii de Neam si de Tara, mai avem oarece retineri!

 

Dar ce au facut (si fac, în continuare!) agentiile de presa – NU ESTE CORECT!


De ce? Pentru ca SI NOI consideram ca masonii de la Strasbourg, uniti cu cei din SUA, au complotat, în ultimii 50 de ani (mai cu seama în ultimele doua decenii, adica dupa “explozia” Yugoslaviei post-Tito!), pentru ca nu cumva Europa sa fie definita prin BAZA EI SPIRITUALA CRESTINA! De aceea, nici pâna azi nu se stipuleaza, în Pseudo-Constitutia U.E, ca “civilizatia europeana se întemeiaza pe religia crestina” (acesta ar fi trebuit sa fie PUNCTUL 1 al Constitutiei U.E., chiar dupa vointa celui ce-a fost PAPA KAREL VOITILA!) – desi, cu nici un secol, în urma, Europa însemna, din punct de vedere spiritual, crestinismul celor trei “sparturi” ale Bisericii-HRISTOS-UNA/UNUL: Ortodoxia, Romano-Catolicismul, Protestantismul. Dar, odata cu complotul Papal, al URSS/Rusiei si al SUA – Yugoslavia post-titoista, “deflagrata” – “fata” un nou stat islamic (alaturat Albaniei islamice!), BOSNIA-HERTEGOVINA…apoi, cu de-a sila si fara nicio legitimitate mondiala, este creat artificial, în 2008, STATUL KOSOVO: “(…)aspiratiile de independenta ale Pristinei nu mai pot fi zagazuite fara ca aceasta sa obtina cu forta ceea ce nu poate obtine prin negocieri. Aceasta ar duce la redeschiderea unor noi confruntari în Europa. UE nu poate permite asa ceva(…)Se poate întelege cvasiconsensul european pe acest subiect datorat exasperarii ca situatii din mijlocul Europei sa fie negociate preponderent de actori externi, în speta SUA si Rusia (s.n.)(…) Poate ca, într-adevar, amânarea rezolvarii chestiunii Kosovo ar fi transformat-o într-un “conflict înghetat”, iar albanezii kosovari ar fi fost tentati sa recurga la forta, destabilizând si FYROM, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru si Serbia, reînviind spectrul anilor ‘90 în fosta Iugoslavie. Ramâne însa întrebarea: de ce s-a recurs la o solutie de autonomie extinsa, când atât Pristina, cât si Begradul îsi vor da întâlnire peste câtiva ani în interiorul UE? Va fi remediul acesta mai bun decât “boala”? Nu va persita oare alt tip de riscuri, cel al proliferarii situatiilor de secesiune, chiar daca nu imediat? Alte puncte de îngrijorare în planul fostului presedinte finlandez privind Kosovo, sunt independenta pe criterii etnice si acordarea de drepturi colective unor minoritati, drepturi ce exced standardele europene în materie” (s.n.) – cf. revista “22”, Filon Morar: Cum poti sa creezi un stat în câtiva ani?

…Nu mai vorbim de suburbiile pariziene sau londoneze, sau chiar mari localitati/aglomerari urbane din Belgia, Olanda, chiar Austria… – … suprasaturate de musulmani (aici este si rezultatul „vindicativ”, al colonizarilor brutale, vest-europene, din veacuri trecute…!)! Dar, dupa opinia noastra, chiar nu este permis (ba este blasfematoriu!) ca voievozii valahi (si nu numai ei!) sa-si fi dat viata degeaba, luptând pentru stoparea procesului islamizarii (MILITARE) a Europei – pentru ca dusmanii crestinismului, transformati în functionarasi cu mapa subsuoara si cu pixul între dinti, sa afirme BIROCRATIC, „continutul” islamic al Europei! – …sa nege, rânjind, Martiriul Evului Mediu Voievodalo-CRESTIN – prin „miscarea” (PE HÂRTIE!!!) a granitelor si a populatiei europene, scornind „A DOUA MIGRATIE A POPOARELOR”… – …ca tot se cam împlineste mileniul de la prima: daca prima a fost pentru ca vacile unor nomazi sa scape de foame, a doua se produce pentru ca evreii sa scape de vechii lor rivali „scripturistici” – crestinii!

…Ei, ce credeti ca face mas-media, manipulata de „amicii crestinismului”?! Transforma rana purulenta a istoriei Europei, în…”PUNCT AL IDEOLOGIEI LUI ANDERS BREIVIK”!!! Da, pentru ca, daca pâna si Anders Breivik îl admira pe Vlad Tepes si pe ceilalti voievozi martiri crestini („Al doilea val al islamizarii a început în secolul al XI-lea, cu triburile turce, incluzând regiunile din estul Europei, Anatolia, care a fost leaganul Imperiului Bizantin crestin (acum Turcia), Grecia, Serbia, Bulgaria, România. Toate tarile din jurul Mediteranei care erau crestine au devenit parte a Imperiului islamic“, scria Breivik. “Vlad Tepes, cruciat si erou al românilor, a fost un geniu al razboiului psihologic. Mostenirea sa merita sa fie studiata în scolile de relatii publice, stiinte politice, militare, psihologie sociala etc. din epoca moderna“ – cf. www.ziuaveche.ro – scrie Anders Behring Breivik la pagina 244, în manifestul de 1.518 pagini semnat cu pseudonimul Andrew Berwick) – înseamna, dupa logica lui “POLITICAL CORRECTNESS”, ca TREBUIE SA NE LEPADAM, CA DE DRACUL, DE TOTI MARTIRII SI EROII NOSTRI, CARE NE-AU PASTRAT LEGEA STRABUNA!!!

Ca, daca nu ne lepadam de ei, “ÎNSEAMNA CA GÂNDIM SI SIMTIM TOTI CA DEMENTUL DE ANDERS BEHRING BREIVIK”…si, daca, probabil, smintitul (si intens manipulatul, “DE LUNGA DURATA”!) tânar de 32 de ani va fi “ascuns” (oare?), apoi noi, cei teferi, dar de la care Breivik “a împrumutat” ideile “nationaliste”, cica! (sau…i s-o fi “donat”, în cadrul planului de compromitere/descurajare a oricarei opozitii fata de PROTOCOALELE DE LA TORONTO, deci, OPOZITIE FATA DE GENOCIDUL TERESTRU AL MASONERIEI, care ne vrea si sclavi cu trupul, si amnezici cu Duhul???!!!) – noi putem fi, cât de repede, dupa Legea Mondiala (actuala, de dupa 11 septembrie 2001!) a Terorismului (foarte …”eficienta”, ca sa scapi de adversarii ideologici!) – “ascunsi” în temnite, pe viata – ORI CHIAR ÎN GROPI!

De ce credeti ca l-au pus (“jupânii” complotisti/diversionisti!) pe Anders Behring Breivik, sa mentioneze, în jurnalul sau, cu maxima constiinciozitate, ca “NU E SINGUR ÎN ACTIUNEA SA” (…logic ar fi fost, dupa toate legile cunoscute, ale COMPLOTULUI si ale CONSPIRATIEI, ca Breivik SA NU “BLESTEASCA” O VORBA, DESPRE “TOVARASII”SAI !), ca: “Trebuie sa stiti ca nu sunteti singuri în aceasta lupta. Avem milioane de sustinatori europeni si zeci de mii de frati si surori care ne sustin în totalitate si sunt gata sa lupte de partea noastra împotriva marxismului, multiculturalismului si atrocitatilor musulmane (…) Sa stiti ca aveti frati si surori loiali în toata Europa – Marea Britanie, Rusia, Franta, Germania, Spania, Italia, Polonia, Austria, Olanda, Suedia, Danemarca, Serbia, Norvegia, Elvetia, Andorra, Armenia, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croatia, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Georgia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Monaco, Muntenegro, Norvegia, ROMÂNIA, San Marino, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Vatican. Chiar si conservatorii crestini din Moldova si Albania”…?! – …si sa dea (cât calm “ideologic”, câta grija de “a-i baga în rahat” pe toti opozantii “protocolistilor torontisti” mondialisti!) “o lista a partidelor de extrema-dreapta din statele europene (n.n.: care l-ar sustine, chipurile, “moral”!) , din România mentionând Partidul România Mare si miscarea Noua Dreapta. Sunt mentionate formatiuni considerate “nationaliste” din Albania, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia si Ucraina” – cf. idem – si chiar “angajati, doi în Norvegia, doi în Rusia, unul în ROMÂNIAsi unul în Indonezia”…Ei, da, scumpa Românie, ia stai tu “la colt”, pâna-ti gasim noi…”ANGAJATUL”!!! Poate ca, pentru aceasta gasire, noi vom fi pusi sub…SUPER-EMBARGO, pentru ca embargo “simplu” avem, asupra Cerului si Pamântului, asupra Agriculturii, Industriei etc. etc. – chiar imediat dupa 1989 (tot la capitolul “embargo”, în “FORMA MODERNA”, deci supra-parsiva, trebuie trecute si …“GRIPELE” SI “FEBRELE”!!!!

“La pagina 758, Breivik mentioneaza si deportarile din Baragan, efectuate în anii 1950 de fostul regim comunist din România, citând un document scris la Timisoara în 1956, care ar conchide ca scopul actiunilor era “purificarea Banatului: alungarea germanilor, sârbilor si aromânilor”. De asemenea, Breivik subliniaza ca Rusia a vrut sa deporteze musulmanii din Europa, dar ar fi fost oprita de Marea Britanie si de alte tari” – cf. idem.

Concluzie: sa nu ne mai luam de comunism, nici de bolsevism, si, fireste, nici de crimele si cumplitele umilinte, produse de aceste ideologii aplicate… – …dar nici macar …de Rusia…pentru ca, înaintea noastra, a fost “Afirmatorul” …BREIVIK!!! S-a început, iarasi, demonizarea pentru “ascundere”, sub perdea de fum…Iata, deci, de ce a re-aparut neo-nazismul, dupa demonizarea lui Hitler: CA SA SERVEASCA (EL, NEO-NAZISMUL…plus Hitler!), SCOPURILOR …COMUNISTO-GLOBALISTO-MULTICULTURALISTE!!!

…Mai, mai, mai!

…Si, pentru ca nu doar instinctul de aparare crestina trebuie anihilat în/la europeni (…Breivik nu e lipsit de oarece cultura, dar nici cine stie ce… “soare al inteligentei si discernamântului” nu poate fi un oribil macelar! : pentru a manipula marionetele nu ai nevoie de “GENII EXECUTANTE” – de fapt, e o formulare aberanta: GENIILE NU POT FI, NICIODATA, EXECUTANTE! – ci ele, în mod vizionar, traseaza Calea de/spre Revelarea Simfoniei Divine! – …DE ACEEA, TOTDEAUNA SI ÎN ORICE TARA, GENIILE BUNE, CON-FORMATOARE DE DUH ÎNALT, AU FOST SOCOTITE PRIMEJDIOASE SI LICHIDATE! – …nu aceeasi soarta o au manipulatii si diversionistii, tip ANDERS BEHRING BREIVIK! – …a se vedea soarta cruda a geniilor europene, numite Villon, Eminescu, Nicolae Teslea, Rimbaud, Puskin, Esenin…) – s-au mai ivit si alte “condamnabile idiosincrazii” sau chiar antipatii violente, dar extrem de bine întemeiate/motivate, ale europenilor: marxismul, multiculturalismul-globalismul…! Pentru a ne închide gura (si a ne sufoca Duhul) – DEPLIN! Si sa înceapa “cositul ideologic” – “gospodareste” si la modul stahanovisto-stalinist, cu “TRACTOARELE / BULDOZERELE IMENSE ALE IDEOLOGIEI / POLITICII CORECTE”!!!

…Ei, da, marturisim deschis: nu ne convine deloc, nici noua, subsemnatului, sa se tot corceasca rasele, sub motive…”economice”! Respectam toate rasele, nu suntem nici rasisti, nici xenofobi! Dar fiecare rasa, ca si fiece popor, sa-si dezvolte, liber si fara “amestecatura” dinafara “MATRICEI DUHULUI SAU”, calitatile spirituale, care îl/le vor duce pe Calea spre Revelatia Divina! Astfel, se vor înmulti sansele si “variantele”/formele, prin care se va ajunge la Mântuirea Duhului Umano-Terestru!

Avem toata admiratia pentru Duhul Asiatic, dar SUBSEMNATUL ESTE EUROPEAN! Îi admiram, enorm, ba chiar cu invidie, pe asiaticii buddhisti, pentru multele lor calitati spirituale si comportamentale, dar subsemnatul va trai si va muri, în Duhul European al Ortodoxiei Crestine – asteptând si pregatindu-se pentru Revelatia Crestin-Ortodoxa!!!

Nu am accepta sa ne vedem casatorit vreun copil cu cineva din alta rasa, din alt neam, ori din alta religie/LOGOS! Noi, subsemnatul, le spunem si romano-catolicilor, si protestantilor, si ortodocsilor: “Sa traiti, sa va casatoriti si sa va exprimati si sa muriti, fiecare, în Duhul Credintei voastre! Numai asa lumea va fi mai bogata, si nu ne vom spânzura, ca Iuda, de plictiseala unei lumi otova, uniformizata, aplatizata moral-spiritual si fizic, terna si complet lipsita de diversitatea cea care o face impresionanta si interesanta!”

Adica, nu acceptam, nici noi, subsemnatul, COMUNISMUL IUDEO-MASONIC, cu forma lui pervertita modern-masonic, în ultimii ani: MULTICULTURALISMUL GLOBALIST, cu “radacini” tot în lacomia “protocolistilor torontezi”: mult mai usor îi fraieresti pe români (spre pilda, cazul Jucu…), sau pe thailandezi, sau pe somalezi, ca sa-ti faca, aproape gratis, niste componente de masini care, în SUA, ar costa de sute ori chiar de mii de ori mai mult, pentru ca, acolo, în SUA, oamenii n-au fost prabusiti, deocamdata, în saracia în care ne tot zbatem noi, sus-amintitii, de sute de ani…

”DEOCAMDATA”, am zis: Michael Moore, celebrul documentarist american, ne dovedeste, în filmul, teribil de bine documentat, PESTELE CEL MARE, ca cea mai cinica si cumplita crima “mondializata” vine dinspre corporatiile multi- si tras-nationale…

…Poporule American, vegheaza, daca mai esti în stare – …pentru ca, în ce-i priveste pe români (nu generalizez, dar situatia lor moral-spirituala este dezastruoasa!), ei au surzit de tot si s-au prostit în masa…! Altfel nu înteleg cum se lasa manipulati de reclamele agresive ale Antenei 3, prin care suntem îndemnati sa ne auto-jefuim de aurul, uraniul si wolframul “Rosiei Montane”…: de ce vorbiti, în reclama, de “câteva mii de locuri de munca”, care vor fi, chipurile, câstigate de români – SI NU ZICETI NICI “PÂS” DESPRE CÂTE MILIARDE DE DOLARI VOR INTRA ÎN BUZUNARUL EVREULUI MAX RICH SI AL ACOLITILOR SAI???!!! – …lasând un popor întreg, cel al ROMÂNILOR, fara bogatii uluitoare si unice în lume, obligându-l/condamnându-l, cu salbaticie, la mizerie, parca, fara capat (fizica si de Duh!) – …bogatii pentru care si suntem invidiati si ni se doreste disparitia, ca popor/Neam?!

…Suntem revoltati ca lumea aplauda “multiculturalismul anti-national fotbalistic”, în loc sa-si puna întrebarea : “Pe cine aplaudam noi, când aplaudam, cica,<< echipa noastra>>?! Pe coreeeni, pe portughezi, pe brazilieni, pe senegalezi, pe cei din Coasta de Fildes…?! Ori, ar trebui sa pastram, precum fotbalul CATALAN – <<linia nationala>>, si în SPORT, ca si în POLITICA???!!!”

…Îi respect si pe cei din rasa neagra, care au o inocenta superioara tuturor neamurilor, când SUNT LA EI ACASA, ÎN AFRICA!!! – …si deplâng nedreptatea care li se face, zilnic, prin neo-rasismul masonic, si ma revolt pentru cinismul criminal-genocidic, cu care sunt lasati (tot prin decizii masonice!) sa moara de foame, când alte neamuri, cele din emisfera nordica, ÎSI ARUNCA ÎN MARE SI OCEAN “SUPRAPRODUCTIA” LOR ALIMENTARA, DINTR-O LACOMIE MONSTRUOASA: CA SA MENTINA PRETURI RIDICATE, LA PRODUSELE ALIMENTARE!!!

…Si, în definitiv, vorba lui Thomas Jefferson: “Nimic nu e scris mai sigur în cartea sortii, decât ca acesti oameni [negrii] sunt haraziti sa fie liberi. Nu mai putin sigur este faptul ca cele doua rase, la fel de libere, nu pot convietui sub o aceeasi guvernare. Natura, obiceiurile, opiniile, au trasat hotare distinctive de nesters între ele. Înca ne mai sta în putere sa dirijam procesul de emancipare si deportare în liniste si pace, si într-un ritm atât de încet încât raul sa serisipeasca pe nesimtite, iar locul lor sa fie (…) ocupat încetul cu încetul de muncitori albi liberi. Daca, dimpotriva, va fi lasat sa se impuna prin forta, natura umana trebuie sa se cutremure în fata perspectivei ce se anunta“ – cf. Thomas Jefferson, 1829, Autobiografy, First published in 1829 and later by an Act of Congres in 1853, p. 1 – si, la fel, vorba “parintelui” SUA celor unite (prin sânge si suferinte inimaginabile, izvorâte dintr-o pricina ce-si avea izvorul, cel putin aparent…în rasa neagra!), Abraham Lincoln: “Am insistat pentru colonizarea negrilor si voi continua. Proclamatia mea de Emancipare era legata de acest plan. Nu este loc pentru doua rase distincte de oameni albi în America, si cu atât mai putin pentru doua rase distincte de albi si negri.

Nu pot concepe o calamitate mai mare decât asimilarea negrilor în viata noastra politica si sociala, ca egali ai nostri (…). În interval de douazeci de ani, putem sa-i colonizam pasnic pe negri si sa le damlimba, literatura, religia si sistemul nostru de guvernare, în conditii în care sa se poata ridica la deplina masura a umanitatii. Acest lucru nu s-ar putea face niciodata aici. Nu   putem atinge niciodata uniunea ideala la care visau parintii nostri, cu milioane de membri ai unei rase straine si inferioare printre noi, a caror asimilare nu este nici posibila, nici dezirabila. (vol. V, pag. 371-5/7Priviti situatia noastra actuala – tara angajata în razboi! – barbatii nostri albi taindu-si unii altora gâturile (…) si apoi gânditi-va la ceea ce stim ca este adevarul.

Daca nu ar fi existat rasa voastra între noi, nu ar fi avut loc nici un razboi, desi multora dintre cei angajati în ambele tabere nu le pasa de voi în nici un fel (…). Prin urmare, este mai bine si pentru unii si pentru ceilalti sa ne separam (…).

Voi si noi suntem rase diferite. Ne despart deosebiri mai largi decât exista aproape între oricare alte doua rase. Daca e drept sau nedrept acest lucru, nu e nevoie sa discut, dar aceasta diferenta fizica reprezinta un mare dezavantaj si pentru voi si pentru noi, întrucât cred ca rasa voastra va suferi foarte mult, multi dintre ai vostri din cauza vietii printre noi, iar dintre ai nostri, din cauza prezentei voastre. Într-un cuvânt, vom suferi si unii si altii. Daca admitem acest adevar, el ofera cel putin un motiv pentru a ne desparti.(cf. Abraham Lincoln, Cuvântare despre colonizare, tinuta unei delegatii de negri la Washington D.C., în data de 14 august 1862, vol. V, pag. 371/8.

…Ei, despre toate astea, dupa “Cazul ANDERS BEHRING BREIVIK”, foarte curând, nu vom mai avea dreptul sa crâcnim, macar! “Omul din Norvegia”, din solda “protocolistilor torontezi”, si-a facut „CUMPLIT DE COMPLET” – datoria…

Mereu, vom fi “surprinsi” cu “PRECEDENTUL BREIVIK”, în spinare, precum cu o cocoasa monstruoasa…tocmai când noi ne pregateam sa spunem, “frumos si teafar” – ADEVARUL DESPRE LUMEA CONTEMPORANA!!! – si vom fi “bagati la corectie”, sau la …noile ore de “învatamânt politico-ideologic CORECT”!!!

…Ba, chiar va trebui sa ne ascundem gândurile si urletele de revolta în vreo scorbura, ceva…ca sa nu ne “toarne” însasi/însusi, iarasi – “consoarta”/”consortul”…pentru ca s-au întors, “cu asupra de masura”, vremurile DELATIUNII, CA …“SPORT DE MASA”…MONDIALISTO-GLOBAL!!!

 

Este ceasul sa va treziti în sfârsit din somn

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Crestinii si somnul ratiunii 

George Danciu

Este usor,  neproductiv si necrestinesc, doar sa vorbesti despre iubire, despre dragostea fata de Dumnezeu si despre iubirea de oameni si sa nu aplici in practica vietii invatatura propovaduita.

[pullquote] Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datoram faptul ca, prin credinta, am intrat în aceasta stare de har în care suntem; si ne bucuram în nadejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucuram chiar si în necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta în încercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Însa nadejdea aceasta nu însala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

Epistola catre Romani, 5:1-5 [/pullquote]

 

A vorbi numai despre iubire, nu e altceva decat demagogie si nu ajuta cu nimic pe cei  aflati in  lipsuri. Ma refer la acele  cazuri  in care nu doar  inimile le sunt  frante,  ci se gasesc in fel de fel de nevoi materiale, iar dupa vorbe, ei se asteapta  si doresc sa vina si faptele!

Deci,  unde e ea, iubirea, dragostea ta?

Apostolul Pavel ne clarifica  teologic problema, printr-o singura fraza:

„Însa nadejdea aceasta nu însala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” (Epistola catre Romani, 5.5).

 

Daca avem credinta (in Dumnezeu) si daca avem Duhul Sfânt,  Dumnezeu ne va turna in inimi dragostea Sa. Fara credinta si fara Duhul Sfânt, nu vom avea dragostea de care avem nevoie in relatia cu semenii si cu Dumnezeu.

 

Credinta fara fapte este moarta. Ce e mort, e bun la ceva? Credinta si faptele lucreaza impreuna. Daca avem credinta, daca suntem legati ca o ancora de Dumnezeu, Duhul Sfânt ne toarna in inimi dragostea lui Dumnezeu. Atunci avem o dragoste autentica, jertfitoare. Ca a lui Dumnezeu, caruia i-a pasat foarte mult de conditia umana. Nu doar prin vorbe, ci Si-a acoperit Cuvântul prin fapte. L-a dat pe singurul Sau fiu, Isus Cristos, sa fie rastignit pe Cruce, pentru a ne rascumpara viata. A platit El ceea ce noi nu puteam plati. Ne-a ridicat din starea de neputinta si pacat. Asteapta sa facem si noi acelasi lucru fata de semenii nostri care au nevoie de o mâna de ajutor. De mâna mea si de mâna ta!

[pullquote] „Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii. Si aceasta cu atât mai mult, cu cât stiti în ce împrejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti în sfârsit din somn; caci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam, dar, de faptele întunericului si sa ne îmbracam cu armele luminii. Sa traim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri si în betii; nu în curvii si în fapte de rusine; nu în certuri si în pizma; ci îmbracati-va în Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamânteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.”

Epistola catre Romani, 13:10-14 [/pullquote]

 

Când ne uitam cu bagare de seama, vedem cum Dumnezeu face ca intreaga natura sa fie plina de frumuseti si de resurse tocmai bune si folositoare omului. El face sa rodeasca pamântul si sa avem hambare si mese imbelsugate. Doar bunatatea si purtarea Sa de grija ne ofera atâtea oportunitati de-a ne bucura si a nu duce lipsa (de nimic?!).

Dar sa observam ceva. Atunci când nu traim cu evlavie si cu dragoste de frati si de oameni, suntem intr-o stare de adormire si de somnolenta spirituala. Suntem morti, intr-o stare de betie (curvie) iubind pacatul si egoismul, tindem a fi morti fata de Dumnezeu. Si, dimpotriva, suntem vii fata de pacat si lumea decazuta, satanica.

Atunci noi traim poftele firii, ale carnii trupului in care salasluieste sufletul nostru. Ceea ce este vesnic, este pus intr-un trup „trecator”. Dar trupul nostru are poftele si dorintele lui, care sunt in razboi deschis cu sufletul si cu Duhul lui Dumnezeu pus de El in om. Se autoexclud unul pe celalalt. Ce vrei sa sporeasca in tine, poftele firii (carnii) sau Duhul Sfânt?

Care sunt de fapt trairile si aspiratiile noastre?

In celebra Predica de pe Munte – Domnul Isus a zis ucenicilor Sai: „Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Evanghelia dupa Matei, 6.33).

 

Vedeti, apostolul Pavel care a invatat cu marele gânditor al secolului in care a trait,Gamaliel, si fiind indrumat si inspirat de insusi Dumnezeu, celor din Roma le spune foarte clar si apasat sa nu mai poarte grija firii pamântesti, pentru ca sa nu-i trezeasca poftele:

[pullquote] „Nimeni nu poate sluji la doi stapâni. Caci sau va urî pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. De aceea va spun: nu va îngrijorati de viata voastra, gândindu-va ce veti mânca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gândindu-va cu ce va veti îmbraca. Oare nu este viata mai mult decât hrana, si trupul mai mult decât îmbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strâng nimic în grânare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decât ele? Si apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate sa adauge macar un cot la înaltimea lui? Si de ce va îngrijorati de îmbracaminte? Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu tes; totusi va spun ca nici chiar Solomon, în toata slava lui, nu s-a îmbracat ca unul din ei. Asa ca, daca astfel îmbraca Dumnezeu iarba de pe câmp, care astazi este, dar mâine va fi aruncata în cuptor, nu va va îmbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Nu va îngrijorati, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbraca?” Fiindca toate aceste lucruri Neamurile le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va îngrijorati, dar, de ziua de mâine; caci ziua de mâine se va îngrijora de ea însasi. Ajunge zilei necazul ei.”

Evanghelia dupa Matei, 6:24-34 [/pullquote]

„Sa traim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri si în betii; nu în curvii si în fapte de rusine; nu în certuri si în pizma; ci îmbracati-va în Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamânteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.”

 

Dar constatam ca, dipotriva, oamenii traiesc tocmai de dos. Multi iubesc chefurile, betia, curviile si faptele de rusine. Ba inca si practica si sunt angrenati adesea in certuri si in pizma.

 

Omul zilelor noastre este tot mai plin de sine, de mândrie, dorind  tot mai mult afirmarea eului. El cauta sa-si astâmpere dorintele firii, face sport pentru intretinerea corpului, fitnes,  se imbrace cât mai special, adopta coafuri chiar nastrusnice si mult prea indraznete si astfel da frâu liber dorintelor firii. Isi trezesste tot mai mult poftele firii si le intretine la fel cum intetesti un foc care, in final, le va arde propriul suflet!

 

Ce sa mai vorbim de imbuibarea cu mâncaruri scumpe si alese!

Asta, in timp se in Africa mor zilnic sute si mii de copii, tineri, adulti si batrâni din cauza secetei si a saraciei. Jumatate din populatia planetei, peste 3 miliarde de oameni traiesc cu 2 $ /luna. Iar noi, cei din cealalta parte a planetei, cu o viata in care nu ducem lipsa de nimic material, decât de Dumnezeu si de Duhul Sfânt si de trairea in dragoste!

 

Ce vedem in fiecare zi?

Omul este inclinat din fire sa nu asculte de invatatura si dorinta lui Dumnezeu. Si deseori, prin ceea ce face si intreprinde, sporeste poftele carnii. Trezeste poftele sale pacatoase, dar si ale altora, prin felul cum se imbraca si cum traieste. Si, ceea ce si mai grav, prin ceea ce priveste. Filmele si emisiunile TV, dar si informatiile  si   imaginile websit-urilor care creeaza dependenta si indepartarea de Dumnezeu, prin problematica si starile acestora care, in majoritatea lor,  nu sunt educative, ci de-a dreptul nocive.

 

Ochii nostri,  nu numai ca vad lucruri care trezesc firea si poftele carnii, dar si cauta sa vada imagini nepotrivite care sa satisfaca acele pofte. Poftele, in loc sa scada, cresc tot mai mult! Asadar, trebuie sa o rupem cu pagânatatea si cu poftele lumesti (conform cu invatatura data de apostolul Pavel in  Epistola  catre Tit).  A rupe inseamna, intrerupere totala, nu doar reducere.

 

Si totul se deruleaza in aceasta trista directie din cauza neascultarii oamenilor de Dumnezeu, de El care doreste binele  fiecaruia si vrea sa nu suferim, sa ocolim acele lucruri si imagini care nu ne aduc, in final, decât durere, neimplinire, moarte spirituala, si, adesea, fizica, dupa cum citim in presa tot mai des. E si cazul preluat din The Sun de cotidianul online Gândul.

Este vorba despre moartea socanta a unui tânar de numai 20 de ani, Chris Staniforth, dependent de jocurile pe televizor, mai exact de jocul Halo. Tânarul  obisnuia sa stea nemiscat 12 ore pe zi jucându-se pe televizor.

 

Dumnezeu insa, ca un Tata bun ce e,  ne sfatuieste: „Sa ne dezbracam, dar, de faptele întunericului si sa ne îmbracam cu armele luminii.” Sa nu mai facem acele fapte de care trebuie sa ne fie rusine, doar pomenindu-le, nici vorba sa le si comitem, dimpotriva, sa ne imbracam cu armele luminii: sa fim plini de Cuvântul lui Dumnezeu, de Duhul Sfânt si de roadele Sale si sa traim in curatie de inima.

 [pullquote] „Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este în lume prin pofte. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, înfrânarea; cu înfrânarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.”

A doua Epistola a Apostolului Petru: 2 Petru, 1:7-10 [/pullquote]

Sa ne purtam cu dragoste fata de cei aflati in nevoi, pentru ca daca avem ce imbraca si ce mânca, ne va fi de ajuns. Ori omul se ingrijoreaza de ziua de mâine si se gândeste cum sa-si sporeasca rezervele „strategice.”

Sa nu purtam mereu grija eul nostru, ca el sa fie cât mai sus, cât mai satisfacut, trezindu-i poftele, ci sa ne uitam si la binele altora (sa plângem cu cei ce plâng si sa ne bucuram cu cei ce se bucura). Spune Scriptura ca e mai ferice sa dai decât sa primesti. Sa unim credinta noastra cu faptele, iar cunostinta, cu înfrânarea.

Sa ne infrânam atunci când avem cunostinta ca un lucru sau un obicei nu este bun. Apostolul Pavel se purta aspru cu trupul sau si s-a deprins, prin lupta cu sine si infrânare personala, sa fie multumit in orice stare  („Ci ma port aspru cu trupul meu si-l tin în stapânire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu însumi sa fiu lepadat.” – 1 Corinteni, 9:27) .

Crestinismul a intrat intr-o atitudine defensiva.

Crestinul pare ca a uitat ca are chemarea si datoria de a cuceri lumea pentru Christos.

Richard Wurmbrand spunea de cineva ca avea un fel de credinta care se lua ca si gripa si de catre altii!

Credinta noastra ar trebui sa se manifeste cu putere, si sa se vada in cine ne-am pus increderea, sa devina molipsitoare pentru altii.

Sa-L prezentam cu grija si in mod real pe Domnul Vietii, printr-o traire evlavioasa, traind cu cumpatare si in temere de Dumnezeu, si având o dragoste neprefacuta fata de oameni, simtind cu cel aflat in lipsuri si nevoi, prin fapte concrete ale dragostei.

 

Sa ne lepadam de faptele intunerecului cu poftele ei si sa facem acele fapte ale luminii (calcând pe urmele si faptele lui Isus) si sa avem in practica vietii roadele Duhului Sfânt (dragostea, bunatatea, pacea, bucuria, credinciosia, infrânarea poftelor).

 

Sa-L laudam, sa-I preamarim Numele Domnului prin ceea ce facem cu vorba si cu fapta si cu adevarul! In orice ocazie, adica in tot ceea ce facem cu vorba sau cu fapta! Doamne ajuta!

Sa ne falim cu Numele Lui, care nu lipseste nici intr-o nevoie când striga un nenorocit catre El, din toata inima si cu credinta.

 

Acum,  sa ne intrebam constiinta si sa decidem ce vrem sa facem:

 

 Urmez calea si invatatura crestina a Domnului Isus?     Slava Domnului!


Sau aleg  sa implinesc poftele firii care ma vor lasa in continuare intr-un somn   spiritual, iar in final vesnicia o voi petrece departe de fata lui Dumnezeu?    Doamne fereste!

 

Sunt treaz sau dorm?

 

 

 

Idolii secolului XXI

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Informarea si comunicarea computerizata

 

Computerul si smartfonul, idolii secolului 21

 

Ana Tatar-Andras

 

Studiind cu aplecare si folos  Biblia, cea mai importanta carte, Dumnezeu, prin tiparul Sau de gândire imprimat Sfintelor Scripturi,  ne dezvaluie care sunt  noii  idoli care pun stapânire pe om in  societatea actuala.

[pullquote]

„Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu. Eu stapânesc peste neamuri, Eu stapânesc peste pamânt.”

BIBLIA, Psalm 46:10

[/pullquote]

 

 

Unii, deosebiti de puternici, vin pe calea noii paradigme tehnologice din comunicare (computer, internet, iPhone si alte telefoane inteligente, tehnologia multimedia s.a.). Sa nu ma întelegeti gresit, eu ma bucur de multitudinea cailor de informare aflate la indemâna noastra, de bogatia posibilitatilor diverse si rapide de comunicare, ceea ce este intr-adevar extraordinar. Totusi, aceste aparate au ajuns o cursa mult prea periculoasa pentru viata noastra, pentru viata de familie si pentru societate. Un iPhone poate fi un idol.

[pullquote]

„Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mângâietor, care sa ramâna cu voi în veac; si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Îl cunoasteti, caci ramâne cu voi si va fi în voi. Drept raspuns, Isus i-a zis: „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el si vom locui împreuna cu el. (…) Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca în tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi.”

BIBLIA, Evanghelia dupa Ioan, cap.14.15-16;23 si cap.16.12-14

[/pullquote]

Cum se intâmpla asta?

Dumnezeu L-a creat pe om sa fie in partasie cu El Insusi (prin Duhul Sfânt si rugaciune), intr-o relatie permanenta, zi si noapte, evident când suntem treji si nu avem alte preocupari care sa impiedice aceasta relatie.

Apoi, suntem creati sa fim in comunicare unii cu altii, in mod direct, verbal, iar ca o exceptie sa folosim metodele moderne care, neasteptat, au luat tot mai mult locul traditiilor sanatoase de comunicare.

 

Ori, petrecând timp indelungat pe computer, acasa si la serviciu, si, mai nou, având in mâna (nici doar in buzunar sau geanta) un aparat de ultima generatie, un iPhone, nici nu mai avem când sa intretinem acele conversatii care sa transmita limbajul (logosul) si caldura corpului nostru!

 

Ce sa mai spunem de tragedia care are loc in familiile crestine?

Crestinatatea isi are izvorul si puterea de traire in relatia credinciosilor cu Dumnezeu, dar se desavârseste prin realizarea relatiilor de comunicare si traire unii cu altii, in cât mai buna armonie.

 

Familiile crestine de astazi se gasesc în mare criza în ceea ce priveste comunicarea (sot-sotie, parinti-copii-bunici). Aceasta idolatrie, dependenta si acceptare a acestor aparate informatizate inaintea relatiilor de familie, îi izoleaza si-i indeparteaza pe membii familiei care nu de putine ori si locuiesc sub acelasi acoperis. Au încetat conversatiile din familie la micul dejun sau la cina. Parintii dintr-o camera scriu mesaje pe telefon copiilor din alta camera. Baietii se joaca pe internet si fetele pe Facebook.

Am ajuns sa renuntam la multe in viata, dar nu renuntam la dependenta de informatica (carora le acordam un timp imortant si indelung, aproape permanent), urmarirea si filtrarea multor informatii din emisiunile media, de o gama vasta si mult diversificata, in plasa carora este cu neputinta sa nu cazi, in dauna iubirii si partasiei pe care trebuie s-o acordam familiei si societatii.

 

Ce pot face parintii?

Putem si trebuie sa incepem sa petrecem timp împreuna la masa discutând fara sa avem aparate elecronice cu noi? Acest lucru poate împiedica si alte apucaturi grave ca bautura si drogurile.

Trebuie sa fim responsabili  si sa incepem învatarea legilor lui Dumnezeu împreuna cu familia noastra (Deuteronom 6:1-8).

Sa ne grabim sa cumparam copilului ultima aparitie a unui telefon sau joc electronic? Daca avem mai multi copii, putem cumpara numai un joc si sa îi învatam sa fie generosi unii cu altii.

Planuim timp cu familia pentru citirea cartilor, pentru jocuri sau alte activitati?

Petrecem timp in natura bucurându-ne de creatia lui Dumnezeu?

Punem toate obiectele electronice din casa la vedere, nu ascunse prin dormitoarele copiilor, mai ales în timpul noptii? Copilul trebuie sa stie ca este dator sa dea socoteala de ceea ce face?

Facem reguli în ceea ce priveste timpul pe care copilul îl petrece pe telefon sau internet în fiecare zi?

Alegem pentru copil un timp special cu Tatal-Dumnezeu, când el va avea cea mai speciala legatura, cea mai importanta conectie prin citirea Cuvântului si prin rugaciune?

[pullquote]

„Cât despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramâne în voi si n-aveti trebuinta sa va învete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va învata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramâneti în El, dupa cum v-a învatat ea.”

Intâia Epistola a Apostolului Ioan, 1 Ioan, 2.27

[/pullquote]

Cel mai important model în casa, în ceea ce priveste paradigma comunicarii-informarii vei fi tu (mama, tata, cel care e lider). Ceea ce nu vrei sa faca copilul tau sa nu faci nici tu. Pastreaza acelasi standard pe internet ca si în lumea reala. Daca esti casatorit nu te juca pe Facebook. Tine legatura cu sotul/sotia în lumea reala. Conectiile sanatoase sunt cele reale, bazate pe o conversatie si interactiune fata în fata.

 

Te rogi pentru familia ta, pentru relatiile tale, pentru conectiile tale, pentru casa ta si camerele copiilor tai?

Te rogi pentru protectia lui Dumnezeu peste casa ta când tu nu esti acasa?

Fie ca familia ta sa fie locul unde relatiile cresc si se dezvolta spre slava Domnului.

Atentie!

Oamenii investesc foarte mult în conectii cu altii: ei sunt pe internet sau iPhone mult timp, scriu si trimit mesaje, folosesc telefoanele indelung, dar o astfel de interactiune informatizata nu contribuie la dezvoltarea relatiilor bazate pe partasia crestina. Dimpotriva. Cuvântul partasie (koinonia, lb. greaca) înseamna împartasirea unei vieti noi în Cristos cu alti credinciosi prin rugaciune, dragoste, încurajare si unitate. Dumnezeu zideste bune conectii pentru copiii Lui prin poporul Lui din biserica, prin Cuvântul Lui si prin Duhul Sfânt.

Te rogi pentru biserica ta? Cum te rogi pentru zidirea ta sufleteasca?

Dumnezeu sa-ti dea o biserica unde sa traiesti ca într-o familie, dezvoltând relatii bazate pe partasia care aduce zidirea ta sufleteasca.

Deoarece petrecem mult timp pe internet:

Te rogi când te asezi pe scaun în fata computerului, te rogi pentru protectie pentru ochii tai, mâinile tale, gândurile tale, inima ta?

Te rogi pentru protectia lui Dumnezeu si control asupra timpului petrecut în lumea virtuala, lumea umbrelor, lumea imaginilor miscatoare si fara continut, lumea undelor, lumea imaginara, lumea ispitelor de tot felul ?

Sa fii conectat cu Dumnezeu în asa fel ca toate celelalte conectii sa se aseze la locul lor!

Dumnezeu ne-a dat Cuvântul, Logosul din Sfânta Scriptura-Biblia, care S-a Intrupat in Domnul Isus, nu imagini si alte inchipuiri periculoase care ne pot indeparta si ne pot denatura viata sanatoasa care doreste Dumnezeu s-a avem. Oare de ce? Pentru ca a stiut ce dezastru poate aduce imaginea. Indeosebi succedarea imaginilor virtuale.

Cât timp petreci în citirea Cuvântului scris in Evanghelie, cu familia si semenii – intr-o partasie sfânta – , în comparatie cu timpul petrecut pe telefon sau computer?

Fie Cuvântul Domnului mai pretios pentru tine decât imaginile lumii!

Aleluia! Amin.

anatatarandras.wordpress.com

MESAJUL INCEPE LA MINUTUL 51:00

MEIN KAMPF 2011

On By nelursIn EuropeLeave a comment

Viorel ROMAN


Andreas Behring Breivik, dupa ce a aruncat în aer fatada cladirii primului ministru din Oslo si a tras fara alegere în 600 de tinerii social-democrati (din care 10% musulmani) dintr-o tabara de vara, stie ca… „Voi fi perceput ca cel mai mare monstru de la al doilea razboi mondial!” 

Fara îndoiala o aluzie la Adolf Hitler. Justificarea întregii sale actiuni o gasim în „Declaratia de independenta europeana”, 1518 p., care este o reeditare sui generis a ideilor din „Mein Kampf”a lui Hitler. Ambii se considera salvatori ai Europei, sunt antisemiti si vad ca atare în marxism, chiar si în forma sa inofensiva social-democrata, un pericol de moarte pentru civilizatia europeana.

Hitler detesta masonii, crestinii si pe Winston Churchill. Breivik e mason, îl admira pe Churchill si se considera în „Declaratia… lui de mai sus” 100% crestin!

[pullquote]În lupta cu marxismul fara nici un Dumnezeu, care tradeza civilizatia europeana si faciliteaza invazia islamica,  „cruciatul” Breivik se bazeaza pe crestinism, asa ca a fost considerat initial de politie ca „terorist fundamentalist crestin”, dar marile teme ale fundamentalismul crestin, ca infailibilitatea Bibliei, învierea mortilor, jertfa mântuitoare a lui Cristos, nu-l preocupa însa prea mult pe autorul exhaisivei „declaratii”de mai sus.

Prof. dr. Viorel Roman

[/pullquote]

Totusi Biserica, care l-a botezat, si-a pierdut, dupa el, complet autoritatea: „Majoritatea protestantilor, inclusiv eu, nu mai au nici un respect pentru biserica evanghelica”. Biserica luterana norvegiana (85% din populatie) „este la cheremul perversei cenzuri«politic corect»si trebuie distrusa, credinciosii urmând a fi convertiti la romano-catolicism si astfel sa se refaca unitatea crestina europeana”. Breivik: „Eu cred într-o Biserica, care crede în capacitatea ei de a se apara si este hotarâta sa lupte pentru valorile si principiile ei”.

În lupta cu marxismul fara nici un Dumnezeu, care tradeza civilizatia europeana si faciliteaza invazia islamica,  „cruciatul” Breivik se bazeaza pe crestinism, asa ca a fost considerat initial de politie ca „terorist fundamentalist crestin”, dar marile teme ale fundamentalismul crestin, ca infailibilitatea Bibliei, învierea mortilor, jertfa mântuitoare a lui Cristos, nu-l preocupa însa prea mult pe autorul exhaisivei „declaratii”de mai sus. El vede în crestinism, Dumnezeu, Biserica, nu atât mântuirea religioasa si viata vesnica, cât mai ales un set de valori culturale în stare sa reziste atacului, cântecului de sirena al marxismului, cenzurii „politic corect”si invaziei islamului în Europa.

Prabusirea lagarului moscovit, renuntarea la marxism în est si a teologiei eliberarii (crestina în forma si marxista în fond) în vest a luat prin surprindere lumea. A fost un moment de luciditate si de mare curaj ratat în Europa. Razboiul Rece dintre crestinii occidentali (capitalisti) si cei orientali (ortodoxo-comunisti) s-a încheiat pasnic, nu ca cele doua razboaie modiale, dar fara refacera unitatii crestine atât de dureros resimtita atât în est cât si vest… Entuziasmul din 1989 a fost numai un foc de paie. Si daca „somnul ratiunii genereaza monstri”, pentru a parafraza un citat celebru, atunci nu-i de loc de mirare ca lumea care   refuza ratiunea, refuza adevarul, se trezeste cu actiuni criminale. Somnul celor care uita imperativul refacerii unitatii crestine sunt treziti periodic de monstri care cred ca sunt cruciati mesianici chemati sa refaca unitatea crestina trecând chiar peste cadavre.

Hitler si Breivis au imaginat în manifestele „Mein Kampf” si în „Declaratia…”, un fel de Mein Kampf 2011, un proiect de salvare a Europei de marxisti si invazia semita, care se bazeaza pe un fundament religioso-fantasmagoric, un amalgam indigest de idei si notiuni disparate. Totusi acest Wetanschauung a generat un regim responsabil de moartea a milioane de oameni în cel de al doilea razboi mondial si în zilele noastre a peste 100 de victime în Norvegia social-democrata, pasnica si poate cea mai bogata tara europeana.


Prof. Dr. Viorel ROMAN

Akademischer Rat a.D.

Bremen, Germania

28 iulie 2011

Prima si cea mai mare carte a lumii

On By nelursIn CultureLeave a comment

O profesiune de credinta-

COMUNICAREA SPIRITUALA

Zoe Dumitrescu-Busulenga

Trebuie sa va spun ca eu traiesc în permanenta cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuza când spun asta, dar eu ma simt o ratata. Cariera mea trebuia sa fie una muzicala. În clipa în care, la 17 ani, m-am îmbolnavit de tuberculoza si mi s-a spus ca trei ani nu mai am voie sa cânt, nici la pian, nici la vioara, a fost o prabusire, care, fireste, la acea vârsta, mi s-a parut o catastrofa.

[pullquote]

Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual.

Zoe Dumitrescu-Busulenga

[/pullquote]

Fatalmente, a trebuit sa merg pe alta cale. Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual. Si cultural, pentru ca doream sa fac din ei oameni cultivati, sa le dau cât mai multe surse de incitatie la lectura si la arte în general.

***

 Pentru mine însa, important era, la început, sa driblez noua doctrina care încerca sa se încuibe la noi… marxismul, dublat, fireste, de ateism. Am intrat în facultate într-o vreme amarnica… Eminescu era facut socialist, toata cultura româneasca se transforma într-o cultura pre-comunista. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se facea la cursuri. Studentii au simtit imediat asta, omul tânar întelege repede aceste lucruri, si atunci toti veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindca el era tinta tuturor. Încercam sa-l arat în lumina adevarata, cât se putea, fiindca eram controlati. Am facut tot felul de acrobatii, de interpretari de text, ca sa ajungem indirect la adevar; acestea s-au spus cu jumatate de gura. Asta a fost o etapa. Dupa ’65, am scapat de chinga sovietica, lucrurile mergeau mai usor. În timpul acela, George Calinescu nu mai era la catedra, ramasese la Institut, dar mai venea la facultate. Îmi amintesc ca într-o zi venise la un curs de-al meu. Nu pot sa va spun ce emotii am avut. Eram si foarte tânara. Inchipuiti-va sa-l ai pe Calinescu în amfiteatru… A intrat si mi-a zis: „Ei, Zoe, haide, sa te aud!“. Aveam un curs despre Gherea. De fapt, nici nu faceam despre Gherea, ci despre Maiorescu. Facând o paralela între cei doi, aveam grija sa iasa Maiorescu deasupra. Când am terminat cursul, Calinescu m-a îmbratisat si mi-a spus „foarte bine!“. A fost impresionat, pentru ca faceam ceea ce încercase si el sa faca. Sa ne strecuram pe sub o doctrina straina de noi.

[pullquote]

Dupa ce le-am prezentat cartile sfinte ale indienilor, am ajuns la evrei, dorind sa-i îndrept spre Biblie, care era prima carte în bibliografia pe care le-o dadeam studentilor. Veneau la cursurile mele si teologi. Atunci, speriat ca îl bag la puscarie, a venit la mine secretarul de organizatie pe universitate. I-am spus: „Mai copile, spune si tu ca e prima si cea mai mare carte a lumii. Si nu se poate face carte fara ea, ca ne facem de râs daca o scoatem din bibliografie.” Când a auzit asta, a tacut din gura.

Zoe Dumitrescu-Busulenga

[/pullquote]

Apoi, am intrat într-o etapa cu destula libertate de miscare, cu referire la culturi straine. Între timp, Tudor Vianu m-a adus la catedra de literatura comparativa, eu fiind specialista în engleza si germana. Tudor Vianu a fost foarte bun prieten cu tatal meu si ma cunostea de când eram mica. Si în acest mod am putut sa-mi exprim punctele de vedere asa cum am dorit, cu foarte putine concesii. Si am ajuns sa fac literatura comparata a popoarelor orientale. Dupa ce le-am prezentat cartile sfinte ale indienilor, am ajuns la evrei, dorind sa-i îndrept spre Biblie, care era prima carte în bibliografia pe care le-o dadeam studentilor. Veneau la cursurile mele si teologi. Atunci, speriat ca îl bag la puscarie, a venit la mine secretarul de organizatie pe universitate. I-am spus: „Mai copile, spune si tu ca e prima si cea mai mare carte a lumii. Si nu se poate face carte fara ea, ca ne facem de râs daca o scoatem din bibliografie.” Când a auzit asta, a tacut din gura. Asa am facut „formatie de suflete“, nu numai de minti. Am facut carte cu ei, dar le-am trezit si sentimentul religios. Îmi amintesc de un preot care mi-a spus „va sunt recunoscator! Toata viata mea am încercat sa o conving pe fiica mea sa citeasca psalmi, iar dumneavoastra ati reusit acest lucru numai dupa un curs!“.

Zoe Dumitrescu-Busulenga, August 2004

Fidea cu perdea

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Jianu Liviu-Florian

 

 

De cate ori, in implacabilul joc de sah al istoriei, Regele nu a primit mat de la propria Regina?

Culmea victoriei:

Sa fii un invingator al cauzelor pierdute.

Sunt oameni care nu se mai satura sa faca totul pentru semeni, si altii care nu se mai satura sa nu faca nimic pentru ei.

Cand nu se mai munceste, minus valoarea rezultata se numeste reforma.

Cuvantul Domnului tine de foame, dar numai aceluia care il mananca.

Daca ingerii se vor travesti in demoni, si demonii, in ingeri, numai sinceritatea ta iti mai poate salva identitatea.

Numai cei care zboara, risca sa isi franga gatul. Cei care se tarasc au securitatea asigurata.

Noaptea, chiar si luminile pot fi momeli ale intunericului.

– Stai! Cine esti?

– Dumnezeu!

– Parola?

– Numai dupa moarte, fiule!

Ce naste din pisica, mananca numai produsele “Whiskas”…

Pe crucea unui avar, care nu a dat nimic, nimanui:

” Averea marelui Filantrop a fost impartita tuturor celor care au refuzat-o.”

Pe crucea unui avar ciung:
“A dat tuturor mana lui lipsa, de ajutor.”

Panegiricul unui filantrop:
“A impartit tuturor tot ce ii lipsea.”

Era atat de politicos, incat chiar si atunci cand a fost pus in groapa, s-a ridicat si a spus: “Doamnelor, domnilor, dupa dumneavoastra!”

Revolutia este o miscare in care o multime de oameni isi schimba soarele in jurul caruia se roteste.

Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa: de aceea, nu mai vezi chip si asemanare de om, in ziua de azi.

Daca iti iese pe gura un porumbel, de unde stii ca nu este chiar porumbelul pacii?

24- 26 iulie 2011