Tag: Dumnezeu

SA FIM NEPRIHANITI ÎN 2012!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Cristos cunoaste viitorul


Sorin Sabou

(http://www.sorinsabou.com/)



Ce raspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem si mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împaratia? Cine va vedea pe Dumnezeu? si Cine va mosteni pamântul?

Aceste întrebari cu privire la lucrurile esentiale din viitor ofera liniile de investigare la nivelul Evangheliei dupa Matei. Cristos da raspunsul subliniind bucuria fara margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebari.

Cei saraci în duh, cei cu inima curata, si cei blânzi. Elementele esentiale pe partea oamenilor sunt de ordin launtric, tin de un anumit caracter. Recunoasterea saraciei spirituale, a dependentei de Dumnezeu, ordine si curatie a inimii, folosirea numai spre bine a autoritatii si raspunderilor date de Dumnezeu robilor sai sunt lucrurile esentiale care au un cuvânt greu când se cauta raspuns la întrebarea: Ce va fi?

În mod concret intrarea în Împaratia cerurilor depinde de neprihanirea (dreptatea) oamenilor. Textul esential este cel din Matei, 5.20:

„Daca neprihanirea voastra nu o va întrece pe cea a carturarilor si fariseilor cu nici un chip nu veti intra în Împaratia cerurilor.“

Aceasta afirmatie se întelege contextual cu ajutorul a ceea ce urmeaza sa fie spus. În privinta întrecerii neprihanirii carturarilor, ucenicul lui Cristos în întelegerea Scripturii, trebuie sa treaca dincolo de litera ei la spiritul ei. Ei au auzit ca s-a spus, dar sunt atenti la ce spune Cristos. Modelul lui Cristos de întelegere a textului Scripturilor sta ca exemplu pentru ei. În ce priveste întrecerea neprihanirii fariseilor, ucenicul lui Cristos nu îsi practica neprihanirea sa fie laudat de oameni, nici în privinta milosteniei, nici a rugaciunii si nici a postului. Pe toate acestea le practica înaintea lui Dumnezeu; ele sunt parte integranta a comuniunii sale cu Dumnezeu, si de la acesta îsi va primi rasplata.

Pildele cu cele zece fecioare, cu talantii si cu pastorul, oile si caprele identifica alte detalii la raspunsul la întrebarea: Ce va fi? Nepregatirea pentru ce va fi are consecinte dramatice. Nimeni nu poate însela pe Mirele care vine. Cu cât întârzie mai mult cu atât se vede mai clar daca eu sunt pregatit pentru venirea lui. Este raspunderea mea sa am untdelemn suficient pâna la intrarea în odaia de nunta. Folosirea în folosul stapânului a resurselor încredintate este obligatorie. Îngroparea lor înseamna pierdere. Aici eu sunt doar un ispravnic al averii stapânului. Tot ce mi-a dat trebuie înmultit pentru el.

Apoi raportarea la cei mai neînsemnati dintre frati arata adevarul dragostei fata de oameni. Dar e mai mult de atât, asa se arata dragostea fata de Cristos. Compasiunea fata de cei mai neînsemnati înseamna slujire fata de Cristos. Acest lucru dovedeste caracterul de a fi neprihanit. Asa sunt cei care sunt pusi în partea dreapta a Fiului Omului în ziua judecatii tuturor popoarelor.

Cristos cunoaste viitorul

On By nelursIn Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

SA CĂUTĂM SĂ FIM NEPRIHĂNIȚI ÎN 2012

Sorin Sabou

(http://www.sorinsabou.com/)

Cine va vedea pe Dumnezeu?

Ce răspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem și mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împărăția? Cine va vedea pe Dumnezeu? și Cine va moșteni pământul?

Aceste întrebări cu privire la lucrurile esențiale din viitor oferă liniile de investigare la nivelul Evangheliei după Matei. Cristos dă răspunsul subliniind bucuria fără margini a celor care vor avea parte de Continue reading “Cristos cunoaste viitorul” →

ARHETIPUL SI MAGIA SCRISULUI

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

A-CRONISTII/ANTI- CRONISTII…”CRONICARI”!

NORMALITATEA REACTIUNII. SINERGIA SCRIS-FAPTA/FAPTUIRE-EXISTENTA COSMICA (II)

Prof.dr. Adrian BOTEZ

 

…Acest Neam al Românilor s-a tinut, din anistorie spre istorie (cu perspective de reversibilitate!), prin Limba si prin Religie. Prin DUH DINAMIC-DEMIURGIC-REACTIONAR!

Niciodata, una fara alta – LIMBA fara RELIGIE/”LEGE”!

„TEMELIA” CRESTIN-ORTODOXA, pe care „temeliuiaste” [1]/întemeiaza” Logos/Gospodarie de Neam – cel mai minunat, întru Dreapta Cugetare si de Bine Sfatuitoare (desi în slavoneste, înca…!), dreptcredinciosul Voievod IOAN NEAGOE BASARAB, cel ce Dumnezeiasca Sfatuire da fiului sau, Teodosie, pe la 1521…!!!

Daca Europa „mergea pe mâna” Duhului (Va)Lahului IOAN NEAGOE BASARAB, Autenticul Cruciat, iar nu pe aceea a lui Niccolò Machiavelli-demonizatul, Lumea ar fi aratat, azi, cu totul altfel, în sensul unui Echilibru al Pacii Cosmice, Umano-Divine (aceasta ne-excluzând, în niciun caz, ba chiar implicând, prioritar! – Razboiul cu Diavolul si cu iluziile asasine ale Celui Rau…!), mult mai apropiat de Desavârsirea Sacra-Hristos, iar nu dezbinata si naboita de Bezne – caci iata cum se con-forma si se raporta Duhul Vizionar (strabatator al Pâclei instaurate de Iluzia Temporala) al Lui Neagoe Basarab, la Spatiul Paradisiac/Absolut Non-Conflictual, al Lumii-Creatie Divina – aparând si definitia CRESTINULUI ADEVARAT, definit Fiintial, prin Spatiu si Faptuire, întru Lupta Neabatuta cu Diavolul si ÎNTRU SCHIMBAREA METANOICA A DUHULUI UMANO-DIVIN – „ASA SA CADE SA LACUIASCA SI CRESTINII, SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL, SI SA-I IZBAVEASCA PRE CEI ROBITI SI SUPUSI DE DIAVOLUL SI PRE CEI CE SUNT TINUTI DE DIAVOLUL SI DE TOATE ALE LUI, SA SA SCHIMBE”: „Dar cine s-au facut vreodata case de piiatra în tabara, stiind ca curând si preste putinea vréme iarasi va sa le paraseasca? Nimeni n-au facut asa, ce macar de ar si încépe ceva sa faca asa, acela ca un vânzatoriu sa va ucide. Sau cine ar cumpara macar o mila de loc în vrémea razboiului si sa-si faca curti pre dânsa? Nimeni nu va face asa. Ca de ar si cugeta cineva sa faca asa, înca i-ar zice altii: „Venit-ai la razboiu, iar n-ai venit la negot! Dar caci te nevoesti cu dor si cu pohta de acest loc, care preste putinea vréme vei sa-l parasesti? Lasa, deaca vom mérge la mosiia noastra, deacii vei face aceasta acolo!“ Aceasta-ti graescu eu acum, fatul mieu: CÂND VOM MÉRGE ÎN CETATEA IERUSALIMULUI CELUI DE SUS, ACOLO VEI FACE ACEASTA, CE ÎNSA ACOLO NU IASTE NICI O NEVOINTA SI NICI O OSTENEALA, CA ACEL ÎMPARAT MINUNAT SI PUTÉRNIC LE VA FACE TOATE. IAR SI AICI AJUNGE A LACUI ÎNTR-UN ZEMNIC SI ÎNGRADIT CU UN GARDICEL, IAR A FACE CETATI SI CASE DE PIATRA NICI DE UN FOLOS NU SUNT. Auzi cum lacuescu tatarii în case facute pre roate, si lacasul lor iaste facut tot ca al unor pastori. ASA SA CADE SA LACUIASCA SI CRESTINII, SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL, SI SA-I IZBAVEASCA PRE CEI ROBITI SI SUPUSI DE DIAVOLUL SI PRE CEI CE SUNT TINUTI DE DIAVOLUL SI DE TOATE ALE LUI, SA SA SCHIMBE. Ca acéia, deaca-si fac colibi si deaca vor sa le paraseasca, ei le parasescu, ca cum ar lasa ostasii oastea cu pace, si acéia deacii mult s-ar veseli si s-ar bucura. CA MAI FRUMOS LUCRU IASTE, SI MAI CU PLACÉRE A VEDEA PUSTIILE AVÂND UMBRA DE CÉTE CALUGARESTI, DECÂT VOINICI ÎN OASTE ÎNTINZÂNDU CORTURI SI ÎNFIGÂNDU-SI SULITILE SI LÂNGA SULITE SA-SI PUE PLATOSALE SI ARMELE, IAR ALTA MULTIME SA AIBA OCHI CA DE ARAMA SI ÎNARMATI CU ARME DE HIER, SI ÎMPARATIE ÎNGRIJATA SI PRESTE CÂMPU MULTE ASTERNUTE SI PRÂNZURI. CA ACEASTA VEDÉRE NU IASTE BUNA, CI IASTE MAI BUNA CAREA ZIC EU. Ia umblam acum în pustii si VOM VEDEA UMBRARILE VITÉJILOR LUI HRISTOS SI NU VOM VEDEA ACOLO ÎNTINDEREA CORTURILOR, NICI HAINE SI ALTE ZAVÉSE LUCII, CU CARE FAC UMBRA ÎMPARATULUI; CI VOM VEDEA CE IASTE MAI BUN SI MAI FERICIT DECÂT TOT CE IASTE PRE PAMÂNT. Ca de multe ori acolo sa vor fi întinsu ceriurile si sa vor fi aratat lucruri si vederi minunate. SI VOM VEDEA ACOLO LACASURILE LOR, CAREI CU NIMIC NU SUNT MAI JOS SAU MAI MICI DECÂT CERIURILE. CA ÎNTR-ÎNSELE S-AU POGORÂT SI AU ÎNTRAT ÎNGERII, CE ÎNCA TOCMA SI STAPÂNUL ÎNGERILOR” – cf. Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie; si, dupa invocarea Nevoii de METANOIA a Omului Cazut în Iluzia si Trufirea Dementiala/Iresponsabilitatea venita prin Orbirea Demonului Iluzionist al Timpului/Istorie, precum si dupa invocarea Functiei Paradisiace a Martirilor Crestin-Ortodocsi si Eroilor Neamului Românilor – Sfântul Domn îi mai zice fiului sau, pentru a-l initia deplin, întru Comportamentul Sacru al Milei si Întelegerii Drepte, a Duhului Umano-Divin-HRISTOS, prezent în Duhul fiecarui om-român-crestin, dar dând si Definitia Domnului Autentic CRESTIN – precum si modul de a identifica Impostura Demonica a Falsului “DOMN”, cel care (se) duce spre Pierzarea/”Periciunea” sa si a poporului cel de calauzit spre Neam – „IAR DOMNUL CARE NU VA JUDECA PRE DREPTATE SI PRE LEGEA LUI DUMNEZEU, ACELA NU IASTE DOMN, NICI SA VA CHEMA ÎNDREPTATOR SI UNSUL LUI DUMNEZEU, CI VA FI PIERDUT ÎN PERICIUNEA CEA DE VECI SI PENTRU FATARNICIA LUI NICI FATA LUI DUMNEZEU NU O VA VEDEA”:

“(…) NICI FOARTE SA TE VESELESTI DE SLAVA LUMII ACESTIIA, NICI IAR FOARTE SA TE ÎNTRESTEZI, CI NEÎNCETAT SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU DE TOATE (…)[2]Hristos dete tie chip de rabdare si de nerautate, ca sa faci si tu asa celor ce te-au urât si te-au facut rau si sa nu dai rau pentru rau, nici sa-ti aduci aminte pentru rele, ci sa-i miluesti si sa-i erti, cum si stapânul tau Hristos s-au rugat pentru nemultumitorii si neînteleptii jidovi” [3](p. 183)”IAR DOMNUL CARE NU VA JUDECA PRE DREPTATE SI PRE LEGEA LUI DUMNEZEU, ACELA NU IASTE DOMN, NICI SA VA CHEMA ÎNDREPTATOR SI UNSUL LUI DUMNEZEU, CI VA FI PIERDUT ÎN PERICIUNEA CEA DE VECI SI PENTRU FATARNICIA LUI NICI FATA LUI DUMNEZEU NU O VA VEDEA (…) [4]când veti vrea sa isiti la judecata în divan, întâi va sa cade sa va rugati Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa va fie întarire si învârtosare(…) sa ziceti: “(…) Si ne da judecata dreapta, ca nu cumva pentru nedreptatile noastre sa fim lepadati si izgoniti la înfricosata-ti judecata, si sa nu vedem lumina fetii tale(…) [5](…) ”cu ce dreptate veti judeca saracii într-aceasta lume, cu aceia vor fi judecate si faptele vostre la împaratia cea cereasca. Vedeti ce lucru mare este judecata? Pentru aceea si voi, când veti sadea sa judecati la divan, SA SAZA LÂNGA VOI TOT OAMENI BUNI SI ALESI. Si sa fie si boiari tineri lânga voi, ca sa ia toti învatatura buna si dulce din gurile voastre [6]”. (…) “Si sa nu fataresti celui bogat , nici iar sa miluiesti cu judecata pre cel sarac, CI SA FACI JUDECATA DREAPTA SI BOGATILOR SI SARACILOR(…)nu cumva sa fiti unora dulci si altora amari(…) si la judecata sa nu va pripiti, ca nu cumva neîntelegând jalba saracului, sa-l judecati cu nedreptate. Sau dar de-i va fi frica si sa va ului si nu va putea spune daslusit, ci sa-l întrebati de multe ori, pâna i sa va potoli frica. Deacii cu blândete si cu cuvinte dulci îi ziceti:<<Frate, nu-ti fie frica(…) , ci te trezeste si te dasteapta ca din vis, si-mi spune pre dreptu, ca sa-ti putem lua seama si noi si sa te judecam pre dreptate>> (…)[7] Iar de veti si gresi la judecata si boiarii vostri vor pricepe ca ati gresit(…) sa nu va pae ca va fac rusine sau sa tineti mânie în inima voastra pentru acel lucru, ci într-acel ceas sa primiti acel cuvântu si iar sa chemati pre sarac sa-i faceti dreptate, ca nu cumva, dupa ce ati facut judecata rea, sa va para rau si ati vrea sa-i faceti bine si nu veti putea(…). CA MAI BINE SA NU VA FIE VOIA DEPLIN SI INIMA ÎNFRÂNTA, DECÂT SA FACI SARACULUI STRÂMBATATE” .

…Asa, deci: ”La judecata sa nu va pripiti, ca nu cumva neîntelegând jalba saracului, sa-l judecati cu nedreptate. Sau dar de-i va fi frica si sa va ului si nu va putea spune daslusit, ci sa-l întrebati de multe ori, pâna i sa va potoli frica. Deacii cu blândete si cu cuvinte dulci îi ziceti:<<Frate, nu-ti fie frica>> (…)Iar de veti si gresi la judecata si boiarii vostri vor pricepe ca ati gresit(…) sa nu va pae ca va fac rusine sau sa tineti mânie în inima voastra pentru acel lucru, ci într-acel ceas sa primiti acel cuvântu si iar sa chemati pre sarac sa-i faceti dreptate, ca nu cumva, dupa ce ati facut judecata rea, sa va para rau si ati vrea sa-i faceti bine si nu veti putea(…). CA MAI BINE SA NU VA FIE VOIA DEPLIN SI INIMA ÎNFRÂNTA, DECÂT SA FACI SARACULUI STRÂMBATATE” …Câti nu se bat în piept, azi, cu “crestinismul” lor, dar nici au gândit la aceasta atitudine fraterna, întru napastele istoriei si ontologiei – si de asumare curajoasa si responsabila, a propriilor greseli, fara ambitii/orgolii desarte si trufii letale… – …atitudine atât de curat, viguros si neclintit hristica! Crestinismul este, cu adevarat, cea mai grea religie, sitagmatic si paradigmatic, de pe Terra si din toate timpurile – pentru ca te obliga la METANOIA, sa-ti întorci sufletul pe dos, pâna ti-l luminezi în întregime – si ti se reveleaza Mântuitorul si Mântuirea/Învierea Duhului!!!

… “SA SAZA LÂNGA VOI TOT OAMENI BUNI SI ALESI”…Sa luam aminte, atunci când ne mai alegem fie prietenii, fie conducatorii…!!! Altfel, vom regreta amarnic: fara ÎNTELEPCIUNE, fara „JUDECATA DREAPTA”, fara „OAMENI BUNI SI ALESI”, fara „SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL” – Caile unui om si ale unui popor, cazut în Istoria/Iluzia Temporala – se închid ori se afunda de tot, în Bezna cea Vesnica a Tartarului…!…Ce asemanare poate fi între Hristosul lui Neagoe, Omul Con-Format Rasaritului-Hristos, si Demonul care-l îndeamna pe Machiavelli sa ne învete “politica”… anti-polis si “diplomatie”… întru crima, cum a si reusit, cu noi, “modernii”, precum se vede treaba, în “globalismul” asasin/genocidic, de azi?! “Este mai bine sa fii violent, decât precaut, deoarece soarta este ca si o femeie: daca vrei s-o stapânesti, trebuie s-o bati si sa i te împotrivesti.(…)Trebuie sa stiti ca exista doua feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celalalt pe forta: cel dintâi este propriu oamenilor, celalalt apartinând animalelor; dar întrucât primul nu este de multe ori suficient, trebuie sa recurgem la al doilea; deci îi este necesar unui principe sa stie sa fie tot atât de bine animal si om” [8] – iar primul si cel mai recomandat procedeu de a stapâni o tara care a cunoscut legea si libertatea – este “s-o distrugi” [9]. Si meticulosul si eruditul apostol al nelegiuirii aduce, imediat, anumite exemple din istoria Romei – autoritatea morala a lumii antice (evident, escamotând premeditat atitudinile de dreptate si generozitate, din istoria romana): “Romanii, pentru a-si mentine stapânirea în Capua, Cartagina si Numantia, le-au distrus, si în felul acesta nu le-au pierdut.” De unde se vede ca diavolul este mare savant…”donând” modelul sau de cinism salbatic – Apusului/Amurgului Faustian, demn, înca de pe-acum, de Ragnarökr [10]!

Sintagma celebra a lui Miron Costin, „Biruit-au gândul…” – sta marturie pentru dârzenia REACTIONARISMULUI SPIRITUAL al Românilor Medioevici (cu totul deosebiti de Românii Contemporani, mult prea non-reactivi, mult prea adaptati, chiar mult prea „familiari” cu Raul!). Iar Duhul Dumnezeiesc emana dimensiunea Nomos-ului, Logos-ul Ritualico-Sacral al Neamului, pentru ca ”diriguieste-gospodareste-orânduieste” Cetatea-Templu (care Nomos-Logos-Cetate, azi, au cam disparut, au devenit o „legenda”, oricum, ceva „revolut”, pentru majoritatea locuitorilor planetei Terra…planeta care, din Centru al Cosmosului Creatiei, al Nomos-ului/Logos-ului Creatiei, a devenit o „mahala” non-creationista, non-reactiva, aproape flegmatica, în apatia ei exasperanta Anti-Nomos, o „suburbie” a Cosmosului, care-si neaga Creatorul, neaga Spatiul Createi, neaga Dinamica Reactiv-Luminoasa-Revelatorie – fata de Întuneric, a Creatiei). Deci îsi neaga Fiinta/Fiintarea.

A nega „LEGEA”/Logos-ul Neamului, cum îi spuneau Religiei Ortodoxe asa-zisii nostri „cronicari” (de fapt, cei mai vajnici si teribili luptatori cu Timpul-Iluzie – deci, A-CRONICI/ANTI-CRONICI! – ei sunt adevaratii CRUCIATI, pentru ca numai prin Nomos-ul-Hristos ne putem regasi Fiintial-Real/Stabil Conformativ) – înseamna a nega Fiinta Cosmica. Dar Fiinta se afirma si prin constienta unui Spatiu legat de Logos si de Religie, conformat prin Logos si prin Religie. Deci, Spatiu Sacral, Hristic-Nomotic!Logos-ul a fost, întâi, probabil, formal, în-scris într-o „forma mentala” [11], cum zic indienii (cf. Gramatica lui P?nini). Apoi, forma s-a semi-materializat în…”VAZDUHUL / VIBRATIE ÎNTEMEIETOARE/PARASHABDA” [12]si-n „suflare-suflet”, deci Logos-ul a capatat expresie orala (Dumnezeu, zic unii, n-a „scris”, întâi, Creatia-Paradis…!): „pe unde iese sufletul, sa-ti iasa si vorba”! Traco-Dacii n-au avut, ca si Dumnezeu-Hristos ori Socrate, încredere în scris (desi l-au practicat, cu zeci de mii de ani în urma, cu arata tablitele de la Tartaria! – chiar pâna la joc, pâna la disimulari/încifrari ludice) – ci s-au daruit, Duh si trup, Logos-ului Mioritic. Mântuirea prin Logos. Prin Legea Învierii, adica a Re-Gasirii Centrului Cosmico-Existential. Legea Fiintei/Fiintarii Reale!

În Evul Mediu, Traco-Dacii-Români au re-descoperit Magia Scrisului (pe care stramosii lor o lepadasera, pentru ca, înca, nu se lepadasera de SFINTENIA-CA-SUFLU – SUFLAREA CENTRIPETA, A „VÂNTULUI/DUH DEMIURGIC”, SPRE CENTRUL-STABILITATE-A-FIINTEI-ÎNTRU-DESAVÂRSIRE!), pentru ca, spre deosebire de rangul înalt-spiritual al Traco-Dacilor din asa-zisa „antichitate” (de fapt, perioada mai bunei perceptii a Iluziei Timpului – perioada Memoriei, întru Vesnicia Duhului), medievalii se aflau mult mai înfundati în Kali Yuga – …fireste, cu mult mai putin decât noi, cei de azi, care nu mai avem constiinta Logos-ului de niciun fel: nici a celui oral, nici a celui consemnativ, ca ajutor si sprijin al unei Memorii Identitare care se stinge, sub agresiunea, tot mai intensa, a Timpului (agresiune care se traduce, de fapt, în cedarea Fiintei noastre de Credinta, adica de Stabilitate a Duhului…strabunii nostri o numeau ÎNTELEPCIUNE, adica dreapta cumpanire, în Cuget si Fiinta, a Realului Divin: noi nu mai stim ce e aceea…!). De aceea, pentru noi, cei de azi, si importanta Religiei a scazut, pentru ca nu mai pastram contactul cu Duhul nostru identitar – si, drept consecinta, pierdem, aproape total, perceptia Spatiului, ca zona conformativ-existentiala.

Dar, spre deosebire de noi, ei, medievalii, sunt foarte constienti de acest fapt demonizant, de aceasta corupere a spiritualitatii lumii! – …de aceea, si initium-ul religios al operelor medievale („Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si zioa si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunérec la lumina si den nefiinta în fiinta” – cf. Începutul învataturilor bunului credincios Ioan Neagoe, voievodul Tarii Ungrovlahiei, carele au învatat pre fiiu-sau Theodosie voda), de aceea si viziunile, obsesive si foarte reale, ale sanctiunii pozitive, din zona Dumnezeului Vesniciei Existential-Formale, a Voievozilor Cautatori de Re-Sfintire, prin aparitia/revelatia si protectia sacra, din partea sfintilor trimisi de Hristos-Dumnezeu, ca Semn-Chemare, spre Re-aflarea Identitatii noastre Umano-Divine: „Zic sa sa fie aratat lui Stefan voda sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra razboiului calare si într-armatuca un viteazu, fiindu într-ajutoriu lui Stefan voda si dându vâlhva ostii lui” – cf. Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, Razboiul de la Râmnic, când s-au batut Stefan voda cu Tapalusi voda, va leatul 6989 <1481>, iulie 8, p. 54; sau: “Zic unii sa sa fie aratat lui Stefan voda la acest razboiusfântul mucenicu Dimitrie, calare si într-armatu ca un viteazu, fiindu-I întru ajutoriu si dând vâlhva ostii lui ci este de a si créderea, de vréme ce au zidit bisérica” – idem, De capetile céle de frunte ale lésilor ce s-au aflat pieriti, p. 64. De observat: argumentul veridicitatii este suprem si irefutabil: nimic altceva decât Jertfa de Fapta: ZIDIREA BISERICII, adica Însasi Epifania Spatiului Sacru (al Coerentei Desavârsite) si a Faptuitorului Real al Luptei contra Demonului Trufiei Lesesti: Sfântul Dimitrie, plus Hristos-Dumnezeu/Paradisul.

…Pentru noi, cei de azi, a început, de mult, teroarea Timpului, deci uitarea Coerentei Spatiale Desavârsite, echivalenta, în Semantica Divina, cu Sacralitatea Spatiului – Spatiul Sacru fiind sinergic cu Sacralitatea Fiintei si, deci, a Logos-ului – si nu ne mai vedem, deci, nici ca fiinte spiritual-identitare, nici ca fiinte spatial-identitare, nici ca fiinte nomotice, întru Logos. Pentru cineva oarecare de azi, a afirma, spre exemplu, ca MIORITA ZALMOXIANA, MIHAI EMINESCU, OCTAVIAN GOGA, GRIGORE URECHE etc. sunt frati si profund închinati „comuniunii” spirituale, întru Logos si Fiinta! – …sunt, daca nu identici, cel putin echivalabili, prin Logos, Religie si Spatiu Identitar Stabil (deci, Divin!) al Fiintarii, echivalabili la nivelul Duhului… – …devine, din realitate, o aberatie. Si, totusi, nu este nimic aberant, în afirmatia ca Marile Spirite (aflate în permanenta comuniune cu Divinul!) ale unui Neam se „pipaie”, întru Duh, comunica si-si (re)comanda, reciproc, un anume fel de COMPORTAMENT SPIRITUAL-EXISTENTIAL – si, toate acestea, PE DEASUPRA DE TIMP SI DE VREMI. Aberant este tocmai contrariul: pierderea propriei identitati si, deci, a Supra-Identitatii: NEAMUL, ca Entitate Divina, prin care vom transcende, iar, în Fiinta noastra cea „de glorie”, Mântuita de demonii Timpului-Istorie Corupta si Coruptibila.

Timpul este rezultatul Caderii Omului. Deci, are o extrem de puternica componenta subiectiva, adica teribil de instabila si grozav de mioapa, despiritualizata, adica demonica (Caderea Omului este, de fapt, refuzul constientizarii, de tip identitar-religios – în sensul pur etimologic al cuvântului „re-ligios”! – a Centrului Identitar-Cosmic – si înscrierea în vârtejul disolutiei fiintiale umane!). Timpul, ca dimensiune non-reala, deci subiectiva, poate fi hiperbolizat, pâna la disolutia completa a Fiintei/Fiintarii. Este exact ce ni se întâmpla noua, celor din asa-zisa „contemporameitate” (de fapt, iesirea din/de pe Traiectul Divin al Existentei, întru moarte/des-fiintare spirituala!): nu mai avem perceptia Formei Noastre Spatiale, adica a Formei Supreme si Vesnice, Neschimbate/Neinfluentate/Necorupte (de „variabilele” sovaielii, ale dedublarii demonic-temporale): Paradisul. Noi doar „alergam” prin Timp (adica ne dezintegram, golindu-ne în miscari/fapte/faptuiri fara Sens/Rost Sacral) – prin haosul spiritual din noi, stârnind si mai tare, din ce în ce mai are, demonii disolutiei si ai anomiei, ai non-formalului.

Care este modul nostru de a Citi-Scrie, azi? Aproape nu mai este! Oricum, din moment ce fiinta ne este descentrata spiritual, noi nu Citim-Scriem CENTRAL, adica nu percepem ca orice manifestare umano-divina este, de fapt, o extragere din Centrul Sacral: ca urmare, ar trebui ca viziunea noastra asupra Lumii si Scrisului-Cititului sa nu mai fie una lineara, ci una ciclica.

Da, noi avem impresia ca si Rugaciunea este o „învârtire în jurul cozii”, deci o „pierdere de timp”, cum zice Max Weber, în „Etica protestanta si spiritul capitalismului” [13]. Nu percepem ca, de fapt, oricare Rugaciune este, de fapt, mereu, re-cautarea, spre re-gasire, a Centrului Lumii si Fiintei. Deci, e normal sa fie repetitiva si ciclica!

La fel, în cazul „cronicarilor” (termen TOTAL gresit, pentru ca acestia FUG de timp, sau, mai exact, îl exorcizeaza, consemnându-l, prin ani si luni, tocmai pentru a scapa de obsesia lui!): Grigore Ureche, spre exemplu, re-concepe, deci re-creeaza un Centru Sacral, acela al Întemeierii Lumii – si scrie nu doar ca sa nu se uite Fiinta/Fiintarea, ci, mai ales, pentru a re-înfiinta Fiinta Umano-Divina!

Conform lui Grigore Ureche, Magia Scrisului este una Metanoica, preschimbând FIARA (înecata în informul Iluziei Timpului/Uitarii) din om – în Umanitate Divina, deci în Lucrare Divina-Fapta/Înfaptuire Mântuitoare de Iluzia Demonica a Timpului – pentru a pastra Coerenta Fiintiala a Fapturii Faptuitoare, printre cioburile împâclite ale „anilor”, semne ale disolutiei, prin Iluzia Temporala: „ca sa nu sa înnéce a toate tarile anii trecuti si sa nu sastie ce s-au lucrat, sa sa asémene fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte” – cf. idem, p. 7. Preschimbând “somnul” (dezintegrator, des-centrator si disipator de Fiinta si de Coerenta Divina), prin Magia Scrisului, în curajul “strabaterii cu istoria” (trebuie sa cunosti veninul prin îngurgitarea lui, producând, astfel, Antidotul Otravii din însasi Frecventarea Otravii, eventual, homeopatica… – …ajungându-se, astfel, la utilizarea Otravii, ca Euharistie Protectoare! – …strabaterea raului/calatorire initiatica la Hades, pâna la Radacina Raului!), adica al constientizarii, prin concretizare si identificare, pâna la amanuntul cel mai subtil (“sa nu ramâie ceva neînsemnat”), “fata catre fata, Duh catre Duh”, a dusmanului ce trebuie exorcizat – TIMPUL: “sa nu ramâie ceva neînsemnat, pentru ca sa nu le zica vecinii lor di prinprejur ca au fostu adormiti sauneînvatati si nestrabatuti cu istoria” – cf. idem, De însemnarea anilor, p. 19. Iar Fapta/Faptuirea sa fie potrivita si vrednica de Logos-ul Divin, întru care se sileste a se smeri, liturgic, Grigore Ureche, Cautatorul Centrului Umano-Divin al Neamului Românesc: “Stefan voda, fiindu aprinsa inima lui de lucrurile vitejesti, îi parea ca un an ce n-au avut treaba de razboiu, ca are multa scadére, socotindu ca si inimile voinicilor în razboaie traindu sa ascut si truda si osteneala cu carea sa diprinsése este a doao vitejie” – cf. idem, p. 44. Stefan, deci, sta sub Semnul Sfânt al FOCULUI/LEULUI si al Înmultirii Duhului, prin Fapta/Faptuire, ca RAZBOI SACRU, contra demonilor Uitarii, Somnului/Lenei Spirituale, contra “scaderii” concentrarii Fortei de Duh!

Asa fac, dupa buna-i pilda, si ceilalti doi „stafetari” ai Ritualului Logos-ului Ritualico-Magic – Miron Costin si Ion Neculce. Exista un Topos al Înfiintarii, obsesiv, pentru toti cei trei asa-zisi „cronicari” (de fapt, A-CRONISTI): Paradisul, „initium”-ul sacral al Moldovei, este Singura Realitate, pentru ca da consistenta Existential-Spatiala – Fiintei Neamului. În functie de acest Topos Sacru, exista sau nu Pontifi-Voievozi, care conduc expeditia de Aflare întru Con-Formare a Fiintei – si, de aceea, Stefan cel Mare nu este doar „mare”, ci este singura baza de orientare fiintiala a poporului, care tinde, mereu, sa-si regaseasca Fiinta Supra-Individuala – NEAMUL. Stefan cel Mare nu este doar o „personalitate”, el este „Leul” („Stefan voda fiindu gata de razboiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea si el odihna altora îi pariia ca-i ieste cu paguba” – cf. p. 69), ca Forma Dominanta si restructuranta a celorlalte forme („lenevite”/corupte, din punct de vedere spiritual, deci aducând „paguba”, întru pastrarea Centrului Cosmico-Fiintial!), degenerate – el este Sansa Neamului (înjosit prea adânc în „popor” – care este o forma „deformata” existential, pentru ca se expune prea mult Caderii, este, deci, prea robit Timpului) – de a-si re-afla Spatiul Existential – Stefan cel Mare nu este un om, ci este Semnul Formei Central-Paradisiace Re-Gasite, a Arheului Neamului. Stefan cel Mare nu este identic cu atingerea Idealului Spatio-Sacral, dar este Calea spre acesta regasire a Fiintei, iesind din timp si re-dându-ne vesniciei. De aceea, tot ce este înainte de Stefan cel Mare trebuie citit ca o anticipare a lui, iar tot ce este dupa Stefan cel Mare trebuie citit ca raportare reproiectiva, a Fiintarii Neamului. De aceea, lectura A-CRONIZILOR trebuie facuta nu linear (ceea ce aduce conceptia, profund gresita, a „stângaciei” Scrisului lor: ei trebuie cititi întru a-cronismul Scrisului, întru Circularitatea Re-Întoarcerii la Spatiul Sacral – si, abia atunci, vom avea Revelatia Teribilei Lor Stiinte, de o fermitate a dispretului Timpului, inegalabila, de catre niciun roman modern, fie el cât de „proustian”… – vom avea perceptia corecta, a Scrisului ca Magie, ca Ritual al Re-Venirii la Centrul Fiintei/Fiintarii Cosmico-Divine, a Omului). Orice reactie a lor nu e una pur „teoretica”, ci un efort magic, de a depasi iluzia temporala, prin exorcizaea ei. Iar exorcizarea se produce, cum bine se stie, prin rostirea, cu maxima tarie, a Numelui Dusmanului – în cazul nostru, Timpul, care împiedica, fatal, reintegrarea totala a faptelor în Unica Fapta/Faptuire: „descalecarea”/ctitorire/întemeiere: Dragos, Stefan cel Mare, toti care urmeaza reteta lor de re-aducere, în constiinta, a conformatiei Topos-ului Sacru, sunt „contemporani”, în sensul Supremei Existente prin Marea si Singura Faptuire Valabila-Reala: CONSTIENTIZAREA TEMEIULUI, A TOPOS-ULUI SACRU – singurul care merita „descalecarea” din conditia binara, dubioasa, dublant-fiintiala, de Centaur – si re-fixarea Picioarelor, ca niste Coloane ale Templului Fiintei-Lumii, în Centrul Sacral-Templu al Neamului.

Moldova este „descalecata”, în sensul de re-adusa la „simplitatea” ei maxim-viguroasa, conformationala de Neam – la functia ei conformatoare de Topos Sacru-Templu – si, deci, constientizând (si luptând, prin Magia Scrisului) Iluzia, în cursul luptei si prin lupta împotriva ei, a Iluziei Timpului.

Iluzie Majora, care duce la subsecventa ei, logica si consecutiva: UITAREA!

…Avem nevoie, pentru a nu ne rataci total, din punct de vedere existential, sa întelegem ca cronicarii (care, ca si Platon, la greci, sunt ultimii închinatori la Logos-ul oral si primii închinatori, dar cu reticente, la Logos-ul scris) au avut perceptia, ca si Eminescu si alte câteva genii românesti, a supratemporalitatii Logos-ului. Au avut perceptia Scrisului- Logos Exprimat – nu ca însiruire strict temporala, strânsa în chingile unei cronologii fara identitate si personalitate umano-divina, ci dezvolta perceptia Scrisului ca Magie. Scrisul re-învie fortele cele vechi, pe jumatate uitate, ale Fiintei.

RE-ÎNVIE ARHEII NEAMULUI.

Si, prin acesta latura magica, Scrisul îsi dezvolta o sinergie teribila, în raport cu Fapta/Faptuirea si cu Spatiul, ca Dezvoltare si Evolutie a Fiintarii Cosmice a Neamului.

Individul nu are nicio importanta, decât în raport cu ceea ce percepe din Nivelul Arheic al Neamului. Stefan cel Mare-BUN/Sfântul Stefan nu este, în „adevaratul” (de fapt, degeneratul, modernul) sens al Cuvântului – o personalitate, cât, mai presus de acesta, Marele Rezonator, la Logos-ul Neamului. Numai prin Marele Rezonator – Miorita Sublim-Anonima, Stefan cel Mare/BUN sau Mihai Eminescu – noi, Traco-Dacii putem sa existam conformativ, într-un Spatiu, care începe sa se desluseasca, din noianul „amestecaturilor”, al haosului temporal, creat prin pierderea Identitatii Spatiale, pe care Traco-Dacii, precum toate Neamurile cu Duh dezvoltat, o aveau si o cultivau, ritualic, prin stabilirea de legaturi jertfelnice, în mod egal distribuite fiind „podurile”-jertfe, între Cer si Pamânt.

De aceea, Zalmoxis are dubla functionalitate si orientare functionala: este si ZEUL MOCSEI TERESTRE, dar, concomitent, si ZEUL MOCSEI CELESTE.

***

– va urma –

prof. dr. Adrian Botez

 

NOTE

1- Vorba aprigului mitropolit-carturar vrâncean,Varlaam/Vasile Motoc…!

2- Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Minerva, Buc., 1984, pp.209-210.

3- Idem, p. 212.

4- Idem, pp. 183-184.

5- Idem, p. 184.

 6- Ibidem.

 7- Idem, 185.

 8- Niccolò Machiavelli, Principele, Mondero, Buc., 1997, p. 63.

9- Idem, p. 27.

10- În ideologia eschatologica de origine germanica: Ragnarök(r) se traduce prin “Ultima Soarta a Zeilor”: numele bataliei celei mari, din ziua Amurgului Zeilor – si al pieirii lumii celei vechi (echivalentul apocatastazei crestine) – cf. Walhala si Thule – mituri si legende vechi germanice, Ed. Minerva, Buc., 1977, p. 179.

 11- Totul este forma mentala , “neperceptibila nici macar în viitor” – deci, este Logos-ul grecesc Pur, dinspre care izvorasc aparentele-diferente, dar si înspre care revin (prin resorbtia meditativa) toate diferentele, contopindu-se în Suprema Unire a constiintei (Spiritualizarea-Fiinta), în extazul revelatiei Sinelui Absolut (de observat ca acest joc dramatic la limita Fiintei a fost reluat, în perimetrul european, de ex-structuralistul Derrida, prin urma sa si diferantele sale – care nu sunt altceva decât intuitii ale celui care, trecut prin capcanele amare ale structuralismului desemantizat, s-a initiat si urmareste, fascinat, dansul umbrelor care, prin excesul atemporalitatii nasc lumea Absoluta).

Oricare ceva-obiect exista prin cele 6 karaka (=ceea ce se realizeaza, se faptuieste). Dar conceptia indiana implica ritualul, ca unica Forma de realitate si mentinere a sansei soteriologice Fiintei, Logos-ul ritualic. Cele 6 karaka sunt functii ale obiectului, aparent diferentiat – realitate, tocmai prin supunerea (prin dharma-norma comica) la kriya-actiune, se reîntoarce în împlinirea extatica:

1. apadana = ablatiunea (îndepartarea-separare fata de alte obiecte-persoane);

2. sampradana = donatia, actiunea de remitere catre un obiect sau persoana;

3. karana = instrumentul de realizare (Suprem) al unei actiuni;

4. adhikarana = locatia-referinta spatio-temporala (substratul actiunii, ca suport-receptacol al actiunii);

5. karman = “pacientul” care sufera actiunea sau ceva ce agentul doreste sa dobândeasca mai mult decât orice;

6. kartr = agentul actiunii, independent, “cel care îsi are propriul sau fir.

Verbalitatea continuta în cele 6 karaka este absorbit (prin perceperea cunoasterii) si asimilata de catre Fiinta Spirituala care devine posesoarea absoluta a celor 6 functii dezvoltate de obiect, deci îsi apropriaza absolut obiectul, spiritualizându-l: “Exista o forma a limbajului, independenta de actul cunoasterii discursive, forma de natura simbolica prin care se metaforizeaza întelesul tuturor cuvintelor – creând un nou înteles global la un alt nivel semantic)”. Conceptia indiana implica ritualul ca forma fundamentala de existenta, Logos-ul ritualic: actiunea celor 6 karaka se retrage, prin exacerbarea paroxistica a cautarii, prin meditatia-concentrare, în ekstasis-ul grecesc – starea de intuitie luminoasa nediscursiva.

Totul-lume este ritual-expresie si ritual-represie. Si ritualul tine de împlinirea dharmei cosmice, legea atotstapânitoare (norma psihocosmica).

Deci, nu exista vreo diferenta între Cuvânt si Poezie, decât prin gradul de acceptare a sacrificiului catre Spirit, pentru a reda Logos-ului valoarea sa absoluta. Si aceasta recuperare e energiei întru Logos este posibila doar prin traire ritualica, sacrificatoare Fiintei dispersive a cuvântului, în favoarea Iluminarii-Logos: “Literatura veddica ilustreaza, începând cu primul sau text – Rgveda – ca realitatea mitica suprema este de esenta verbala. (…) Vac, “Cuvântul” (…) este situat mai presus decât divinitatile majore ale pantheonului vedic (Indra, Mitra, Varuna, Agni, Rudra etc.) care, cu toate, actioneaza prin puterea ce si-o trag din principiul suprem verbal, cel care sustine toate lumile. Vac, “Cuvântul”, se identifica cu cea mai abstracta si impersonala dintre reprezentarile vedice, cu Brahman, care, ulterior, va desemna ideea de “absolut” în gândirea indiana… Ulterior (…) relatia dintre realitatea absoluta (Brahman) si Cuvânt (Vac) devine identitate: Cuvântul este Brahman (Satapathabrahmana, II,1,4,10 si Aitareyabrahmana, IV, 21,1); textele respective transpun într-o profunzime de reprezentari simbolice virtutile cuvântului – mai ales forta sa demiurgica”.

Iata si teoria indiana a initierii Spiritului prin parcurgerea fazelor de initiere spre revelatia Logos-ului: “În centrul Fiintei, conceputa atât în obiectivitate (n.n.: am zice noi, în termeni europeni, Revelatia, Iluminarea, ajungerea la contopirea cu Logos-ul Pur), notiunea-cheie în sistemul Bhartrhari, cu ajutorul careia explica dinamica “esentei cuvântului”. Psihodinamica se desfasoara pe 3 niveluri ale limbajului: vaikhari, vorbirea desfasurata, madhyama, vorbirea medie si pasyanti, vorbirea care vede (…), pasyanti, nivelul, suprem al limbajului, este asimilat cu pratibha, lumina, care, aici, se poate traduce prin lumina intuitiva. La acest nivel nu mai exista diferentiere (bheda) si nici succesiune (krama) (s.n.), se realizeaza o stare paradoxala în care vorbirea este “mobila si imobila, cuprinsa de concentrarea mentala, ascunsa si pura”, formele (akara) ramân cognoscibile, desi sunt dizolvate (s.n.) (…) în perceperea intelectiva a actului expresiv, forma exterioara a limbajului sufera o regresiune sau resorbtie (pratisamhara), în care, pierzându-si toate distinctiile, se resoarbe în intelect “ca galbenusul unui ou de paun, fara a-si pierde totusi toate partile sale distincte (…)”.

“Activitatea limbajului-gândire începe si se sfârseste în intuitia unei forme originare, a unei reprezentari virtuale, identica cu realitatea absoluta, prin transcenderea Multiplului în Unu. Realitatea ultima, atât în subiectivitate cât si în obiectivitate, este Unul ca unitate a potentelor pure, dincolo de manifestarea lor în act. Recurgând la distinctia dintre virtualitate si manifestare, Bhartrhari ofera iesire din contradictia Unului cu Multiplul: Unul este lipsit de determinarile Multiplului, însa le contine sub forma predeterminarilor. Unul trece în Multiplu si se întoarce în sine (…)”.

Si ne permitem un ultim citat :

“În aceasta exprimare simbolica a procesului de desavârsire a insului, regasim, într-un fel, anticipata, ideea care s-a conturat în Europa de-abia în ultimele doua secole – începând cu romanticii si sfârsind cu psihanaliza contemporana – conform careia omul este scindat din punct de vedere psihic, armonia fiintei sale presupunând o reintegrare a acesteia (…) desavârsirea este conceputa ca o continua pendulare a constiintei între Unu si Multiplu, ca o traire în constanta tensiune a dialecticii lor…”.

12- Parashabda (sanscrita): Sunetul Primordial, prin care s-a creat Cosmosul. -“Monosilabul OM e primul din cele 4 cuvinte care formeaza un Tetragram si constituie cea mai sfânta formula din Hinduism, OM MANI PADME HUM – ceea ce s-ar traduce prin: OM JUVAERUL DIN LOTUS. Or, gasim o aproximatie mai mult decât satisfacatoare, o echivalenta convingatoare în formula colindului românesc: FLOARE DE AMIN” – V.Lovinescu, O icoana…, CR, Buc., 1996, p. 45. Sau: “Dar sarpele complet, vetical si spiral, e reprezentarea grafica a monosilabului AVM (n.n.: la Hindusi, se numeau, astfel, cu initiale: Agni-zeitatea Focului, Varunha-zeitatea Apei-Ocean[ si al Boltii Cerului] si Marut-zeitatea Aerului) , procedând si desfasurându-se din vârful nespatial al cozii, în spire din ce în ce mai largiu, apoi, în prelungire invizibila, în jurul jumatatii lui superioare verticala, ridicându-si semet capul deasupra spirelor, ca sephira Kether, deasupra Arborelui Sephirotic.” – op. cit, p. 29. Iar jean Chevalir/Alain Gheerbrant, în Dictionarul de simboluri , vol. I, p. 153 – consfintesc: “Acest simbol plin de forta al divinitatii, pe care o exprima înafara sufletului si o realizeaza înauntrul lui, rezuma în sine suflul creator(…) universul s-a dezvoltat pornind de la energia cosmica descatusata prin rostirea, de catre demiurg, a acestei prime formule care a chemat la viata toate câte sunt: AUM BHUR BHUVAR SVAR (AUM – Pamânt! Vazduh! Cer!). AUM este sunetul primordial, Logos-ul, si de aceea rostirea lui poarta în sine o încarcatura energetica uriasa si de o extraordinara eficacitate în pregatirea transformarii spirituale. (…) Rostirea sunetului lui Dumnezeu echivaleaza cu propria divinizare. AUM este, dupa Vivekananda si traditia vedantica, manifestarea prin excelenta a divinitatii”.

13- Max Weber – Etica protestanta, Ed. Incitatus, Buc., 2003: “Nu pierde timpulcu rugaciunea – fa bani!”

 

 ***

 

 

PELERIN ÎN TARA SFÂNTA

On By nelursIn WorldLeave a comment

PELERIN LA MORMÂNTUL SFÂNT – PROFESORUL ANDONE MIHAI

 

 Mihai Stirbu

 

Gânduri si impresii de calatorie, exprimate de profesorul Mihai Andone din Roman, dupa pelerinajul în Tara Sfânta

Sunt oameni care într-adevar n-au trait degeaba, fiindca lasa în urma nu doar niste copii realizati. Printre ei este si d-l. profesor Andone Mihai din Roman. Profesor, scriitor, fost consilier municipal, presedinte al unei formatiuni care viza reorganizarea teritoriala a României, în care sa se regaseasca fostul judet Roman, domnul Andone este un om modest, mândru de originile sale – dovada, în ultima perioada îsi semneaza cartile Mihai Andone Delahomiceni, tocmai pentru ca n-a uitat de unde a plecat. Copilaria i-a fost umbrita de lipsa tatalui, cazut la datorie aproape de Calarasii Basarabiei, dar i-a fost luminata de credinta, datorita mamei. Poate pretuirea fara margini pentru parinti, poate norocul, poate credinta, l-au ajutat în acest an prin doua împliniri: un ,,pelerinaj’’, si regasirea tatalui. De fapt nu sunt doar doua, sunt mai multe, pe care le va dezvalui mai jos.

,,O scurta introducere: în acest an 2011, Dumnezeu mi-a harazit câteva lucruri foarte frumoase pentru mine, dar dincolo de ele, doua lucruri frumoase si doua exceptional de frumoase. Cele doua frumoase pot sa le marchez prin faptul ca-n acest an am reusit sa public doua carti, prima ,,Omule, trezeste-te, înainte de a fi prea târziu” si a doua, a carei lansare va fi curând, ,,Predicile Sfântului Ioan Gura de Aur în haine ri(t)mate”. Ambele au o tenta religioasa, iar ultima este a treisprezecea mea carte.

În categoria lucrurilor exceptionale plasez calatoria în Basarabia, la Calarasi, localitate în apropierea careia se afla Cimitirul Eroilor Români, în care-si doarme somnul de veci tatal meu, mort în al doilea razboi mondial, la 8 iulie 1941. Momentul m-a încarcat din punct de vedere patriotic cu puternice impresii, care se vor constitui în subiectul unei carti, cumulate desigur, cu multe alte referiri laBasarabia. Sper ca-n câteva luni de zile, cartea sa vada lumina tiparului.

De departe, cel mai important eveniment al acestui an, a fost pentru mine calatoria, pelerinajul în Tara Sfânta, pentru ca-mi doream sa ajung în locurile prin care a calcat Mântuitorul Iisus Hristos, astfel reusind sa-mi depasesc si teama de calatoria cu avionul; înainte asa-mi ziceam, de-o fi sa mor, macar sa mor pe pamânt…

Vreau sa dau culoare evenimentelor petrecute la pelerinajul în Tara Sfânta. Mi-am depasit teama, m-am simtit bine si la dus si la întors. Eu, nefiind preot, n-o sa vorbesc despre dogma religioasa, voi atinge niste chestiuni de suprafata si niste impresii din aceasta calatorie. Recunosc, sunt profund credincios, si cred ca daca prin absurd n-as fi, (desi eu nu cred în absurd), dupa ce am vazut acele locuri, dupa ce am vazut smerenia preotilor din Ierusalim si a atâtor zeci de mii de oameni, ce as avea de pierdut daca totusi as crede în aceasta forta Dumnezeiasca? Nu este decît de câstigat; te învata Evanghelia sau cartile religioase sa faci rau? Nu, când spunem iubeste-l pe Dumnezeu, iubeste-ti aproapele, nu-i vorba doar de rude, este vorba de toti cei cu care vii în contact. Când îi iubesti pe cei din jur, inima îti este parca mai calda, pe când atunci când privesti cu ura, îti faci dusmani. Si este bine uneori sa ne rugam si pentru dusmanii nostri, care nu înteleg ce înseamna credinta. Credinta este singura sansa a existentei, de asta traim pe pamânt, pentru a ne pregati trecerea pe lumea cealalata, care este vesnica. Suntem trecatori. Nu cred ca exista om perfect fericit, unii sunt sanatosi fizic, dar nu sunt sanatosi la cap. Altii sunt foarte rationali, dar au defecte fizice. Practic, fericirea totala nu exista decît dincolo, dupa Judecata de Apoi, când vom ajunge in Raiul ceresc, promis noua de Hristos.

Asa cum mahomedanii sau musulmanii îsi propun ca macar odata în viata sa ajunga la Mecca, locul lor sfânt, si crestinii ortodocsi, catolici sau protestantii, ar trebui sa aiba drept obiectiv principal în viata, ajungerea la Ierusalim. Cine ajunge în Tara Sfânta se întoarce atât de încarcat crestineste, încât indiferent de obstacole sau piedici, nu se mai desparte de Hristos niciodata. Acolo, efectiv, îl simti pe Hristos ca este în preajma ta la tot pasul. Parca vezi cu ochii mintii orasul, transpunându-te în timpul evenimentelor petrecute cu aproape 2000 de ani inainte. În Ierusalim, caci despre el trebuie vorbit mai mult, se întâlnesc trei dintre cele mai importante religii ale lumii: religia iudeo-crestina – religia evreilor, religia crestinilor si religia musulmanilor. Fiecare are câte un obiectiv important acolo. La ,,Zidul plângerii”, sosesc evrei din toata lumea, sa se închine. Pentru musulmani, acesta este al treilea oras ca importanta dupa Mecca si Medina, care sunt în Arabia Saudita.

Pentru crestini, Ierusalimul fiind leagat de viata Mântuitorului, de patimi, de rastignire, de invierea si inaltarea la Cer, este sfânt. Prea putini cunosc aceasta perceptie crestina. Iisus Hristos a coborât din Cer si s-a nascut pe pamânt, despartind istoria lumii în doua. Tot ce a fost înaintea Lui se numeste ,,Înainte de Hristos’’ sau ,,Înaintea erei noastre’’, si tot ce a fost dupa aceea, se numeste ,,Eracrestina’’ sau ,,Era noastra’’.

Numarând anii înaintea coborârii Lui pe pamânt, în 5508 au aparut Adam si Eva, primii oameni. Evreii au început numaratoarea anilor de atunci, anul 5508 coincizând cu coborârea Mântuitorului. Dar, cea mai mare parte a omenirii începe numaratoarea de la coborârea Mântuitorului pe pamânt, de la care au trecut 2011 ani. Crestinii spun înainte sau dupa Hristos, dar raportarea este la acelasi eveniment. Unii nu cred în ,,înainte sau dupa Hristos’’, dar istoria se raporteaza la acest moment nodal în existenta omenirii: tot ce a fost înainte de Hristos este prins în Vechiul Testament, tot ce a aparut dupa, este prins în Noul Testament, cele doua ,,Testamente’’ alcatuind Biblia, sau ,,Sfânta Scriptura”.

Câteva repere geografice si istorice: Israelul este o tara cu toate casele din piatra, iar dunele de nisip înlantuite, parca nu se mai termina. Între dune am vazut beduini, oameni care cresc capre, oi, magari si camile, ducând o viata austera dar gasindu-si resursele necesare existentei. Magazinele si tarabele din Ierusalim erau înlantuite pe aproape un kilometru, pe o parte si pe cealalta a strazilor. Îti luau ochii multitudinea marfurilor, dar trebuie sa te si tocmesti, negustorii dorindu-si maximul de câstig. În Israel exista mari diferente de nivel, Ierusalimul este la vreo 800 de metri deasupra nivelului marii, iar Marea Moarta la 400 de metri sub nivelul oceanului planetar. Referitor la Marea Moarta, pentru cei care nu stiu, se numeste asa pentru ca procentul de salinizare este foarte ridicat, acolo neputând trai nicio planta, nici un peste, nicio vietuitoare. Dar interesant este ca pe fundul marii este un mâl tamaduitor, în special pentru bolile pielii. Si, dupa cum se stie, din cauza densitatii mari a sarii în apa, corpul pluteste, fara riscul înecarii.

Treceam prin zone înverzite, atât de frumoase, acolo fiind un sistem de irigatii cum nu cred sa mai fie undeva prin lume. Impresionante covoarele de flori, a caror culoare rosie este predominanta. Fiecare bucatica de pamânt este valorificata acolo. Maslinii sunt imensi, la fel palmierii, portocalii si lamâii, ale caror fructe probabil ajung si pe la noi.

Multi confunda Tara Sfânta cu actualul stat Israel, dar exista multe biserici si-n afara granitelor Israelului. Nu exista o alta tara în lume în care densitatea lacasurilor de cult sa fie atât de mare, ca în statul Israel. Aceasta tara este o fâsie în partea de rasarit a Marii Mediterane în Asia, învecinându-se la nord cu Liban si Siria, spre rasarit cu Iordania, spre sud cu Egiptul. Evreii se aprovizioneaza cu apa din Marea Galileii, sau prin desalinizare din Marea Moarta, din Marea Mediterana, din Marea Rosie si din apele subterane. O ultima sursa de apa este apa de ploaie, pentru ca acolo fiind doar doua anotimpuri, vremea ploioasa poate dura sase luni. Lacul Galileii sau Lacul Tiberiadei, situat în nordul Israelului, este cea mai importanta sursa de apa potabila. Aici a mers Mântuitorul pe apa, iar când apostolul Pavel era sa se înece, i-a strigat Mântuitorului sa-l salveze. Am facut si o croaziera cu o corabie pe care era arborat drapelul României; pentru atmosfera organizatorii au asigurat, spre surpriza noastra, si un fundal muzical cu imnul nostru national. Impresionant moment, unii au lacrimat, simtindu-se chiar români la ei acasa.

Istoria lor este foarte zbuciumata. Triburile evreilor, dupa ce au scapat de robia egipteana, au ratacit vreo 40 de ani prin deserturi, prin peninsula Sinai, condusi de proorocul lor Moise pe care-l venereaza si acum, pentru ca face parte din Vechiul Testament.

Au plecat spre Tara Fagaduintei, în locul în care sunt acum, dupa lupte cu alte triburi. Si înainte si dupa Hristos, au avut mult de suferit. În timpul regelui Solomon s-a construit un templu distrus apoi de arabi, si de persi. Un alt conducator al lor – Irod, a refacut templul. Romanii care voiau sa-i supuna pe evrei, au construit un imperiu în jurul Marii Mediterane, incluzându-i si pe ei.Dar evreii sunt un popor de oameni demni. Vazând ca atâtia oameni îl urmeaza pe Hristos, atrasi de minunile si vindecarile lui, l-au considerat drept conducator al lor împotriva romanilor. Dar Mântuitorul nu voia razboi, venise sa aduca pacea pe pamânt, fiind imparatul lor ceresc, nu împaratul pamântesc. De aceea s-au întâmplat grozaviile care au culminat cu Rastignirea. La câtiva ani dupa Înaltarea la Cer, evreii s-au revoltat din nou. Împaratul roman Titus, în anul 70 dupa Hristos, a distrus complet Ierusalimul, evreii pribegind dupa aceea prin toata lumea, aproape 2000 de ani. Pâna la sfârsitul primului razboi mondial, acel teritoriu fusese al Imperiului Otoman. Apoi, teritoriul numit Palestina a intrat sub dominatie britanica, o parte dintre evrei revenind pe pamântul stramosilor. În timpul celui de al doilea razboi mondial, Hitler, prin holocaustul care a îngrozit lumea, a omorât sase milioane de evrei. Când a fost posibil, dorindu-si înfiintarea unui stat, o varianta a lor luata in calcul, era pe o parte si cealalta a Prutului, în Moldova. Alta varianta era stabilirea undeva prin Argentina, sau în Africa. Au reusit sa determine Organizatia Natiunilor Unite ca în anul 1947 sa creeze în locul din care plecasera înaintasii lor în urma cu aproape 2000 de ani, doua state: Palestina si Israel. Palestina era locuita de arabi, care în timp ocupasera acele teritorii, si se opuneau cu îndârjire colonizarii evreilor. Conducatorii israelieni fiind în bune reletii cu americanii, s-au stabilit acolo, provocând apoi multe conflicte armate. Sustinuti de S.U.A. si-au extins teritoriile. Chiar si acum exista asezari evreiesti în teritoriile controlate de arabi.

Daca ne luam dupa Biblie, acolo va începe razboiul final, razboi în timpul caruia caii vor înnota pana la glezne în sângele oamenilor. Templul pomenit mai sus nu s-a mai refacut, a ramas doar un zid din el, Zidul Plângerii, care este cel mai important obiectiv religios al evreilor. În crapaturile lui, pun biletele cu rugaciuni adresate lui Dumnezeu, în care ei cred. Nu cred în Iisus Hristos, dar în Dumnezeu Tatal, da. Biblia spune ca nu l-au recunoscut pe Mesia, pe care l-au ucis, ca trimis al lui Dumnezeu, si înca îl asteapta. Dar cel care va veni, va fi Anti-Christ, singura scapare fiind sa se crestineze. De exemplu scriitorul Steinhardt, era evreu si s-a crestinat, devenind un mare propavaduitor al crestinismului. Crestinarea lor ar fi salvarea lor, si a noastra. Multi se întreaba de ce a aparut Vechiul Testament, cu tot ce tine de el, în Israel. Evreii erau poporul ales de Dumnezeu. Chiar daca se pune crima monstruoasa de atunci pe seama romanilor, ei cerusera sa fie omorât, evreii de atunci. Dar acum cine sunt alesii lui Dumnezeu? Crestinii, cei care cred în Iisus Hristos. Probabil, cu timpul, cât mai multe popoare, chiar din cele care nu sunt crestine, vor trece la crestinism. Când Biblia va fi biruitoare pe aproape întregul glob pamântesc, atunci va fi sfârsitul lumii.

Consider Ierusalimul capitala lumii, sub aspect religios. Impresionant numarul oamenilor de acolo, al grupurilor masive de vizitatori. Asteptând sa intram în biserici si manastiri, vedeam oameni de toate etniile, de pe toate continentele. Erau din Asia, indieni, coreeni, japonezi; din America, din Brazilia din Argentina, Columbia, din toata Europa, din Africa. Si erau oameni albi, negri, mulatri. Parca toti se închinau aceleiasi forte uriase. Daca as fi facut o pictura i-as fi reprezentat pe toti cu mâinile înaltate spre Cer, de acolo asteptând salvarea.

Toate capelele, bisericile, manastirile, sunt construite pe grote ale crestinilor, care au fost niste gropi în pamânt, facute în anii persecutiei religioase. Dupa Iisus Hristos, vreme de vreo 300 de ani, crestinii au fost perscutati, ucisi, arsi de vii, aruncati fiarelor salbatice, numai sa nu creada în Iisus Hristos. Cu toate astea, ei si-au întarit credinta. Peste grote s-au construit capele, biserici, manastiri. Când cobori în grote, ai senzatia calatoriei în timp, în acele vremuri de persecutie religioasa. Daca acei oameni erau dispusi sa-si dea viata pentru Iisus Hristos, daca toti apostolii pe care i-a avut – cu exceptia unuia singur – au murit ca niste martiri, deducem ca erau convinsi de existenta Lui, si pentru ca-l vazusera dupa ce a înviat. Asa cum spune apostolul Pavel: ,,daca n-ar fi înviat Iisus Hristos, zadarnica ar fi fost credinta noastra’’. Mântuitorul a înviat mai multi oameni, printre care si pe Lazar.

Trebuie sa-i amintesc pe cei care ne coordonau în timpul pelerinajului, în primul rând preotul Mihaita Popovici, cel care a organizat deplasarea, apoi Cristian Vacaru – un preot catolic din Sabaoani care ne-a fost si ghid, cel care de noua ani este la Ierusalim. Este un om cu o cultura enciclopedica impresionanta, cunoaste locurile ca pe Tatal Nostru, vorbeste despre fiecare obiectiv cu pricepere, despre fiecare icoana, despre fiecare tablou.

A fost asigurata o securitate deosebita, începând chiar din Bucuresti. Prin Ierusalim, pentru a se evita incidentele, sunt patrule (din care fac parte si fete), pentru asigurea linistii. M-au impresionat gardurile lungi, care parca nu se mai terminau, înalte de 2-3 metri. Le facusera evreii, pentru a se apara de comunitatile arabe cu care nu voiau sa intre în contact. Paradoxal, gardurile fusesera construite chiar de arabi platiti, care nu intuiau de cine trebuiau protejati evreii.

Absolut toate evenimentele biblice, cele despre care se vorbeste în Noul dar si-n Vechiul Testament, au un corespondent local acolo, o biserica, ceva care aminteste evenimentele. Papa Paul al II-lea spunea ca Ierusalimul si Tara Sfânta în general, constituie a cincea Evanghelie, pentru ca pe lânga cele patru, scrise de cei patru evanghelisti, aceasta ar fi o Evanghelie în plus.

Impresionata Biserica Sfântului Mormânt, locul în care este mormântul si locul în care a fost rastignit, îngropat si apoi a înviat Mântuitorul Iisus Hristos. Te cutremuri când ajungi acolo. Mai exista placa pe care a fost asezat dupa ce a fost coborât de pe cruce, apoi îmbalsamat si pregatit pentru înmormântare, Mântuitorul Iisus Hristos. Toata lumea acolo se închina, se ruga, toti cadeau în genunchi, nu te poti exprima altfel când stii ca în acel loc a patimit atât de mult Mântuitorul. Locul rastignirii, se stie, este Golgota.

Alta biserica impresionata este cea cu mormântul Maicii Domnului, în Ghetsimani, unde este si o icoana facatoare de minuni. Este si o biserica cu casa Mariei. La subsol este si Izvorul Maicii Domnului, cu apa tamaduitoare, izvor care exista si acum, dupa atâta vreme, fara a-si fi pierdut harul.

M-a cutremurat grota Mântuitorului Iisus Hristos, în care fusese coborât în ultima noapte, înainte de a fi rastignit. Printr-un spatiu foarte îngust, dupa ce l-au legat la sutiori, l-au coborât în acel spatiu strâmt, la adâncime foarte mare, pentru a avea certitudinea ca nu va iesi de acolo. Si acum te zguduie, efectiv, nedreptatea uriasa facuta de oameni Dumnezeului lor. De fapt, neoameni îi poti numi pe cei de atunci, care faptuisera grozavia.

Biserica din Bethleem, locul în care s-a nascut Iisus Hristos, celelalte biserici închinate Mântuitorului, Maicii Domnului, apostolilor, celorlalti sfinti – fiecare cu specificul ei, n-au lipsit din lista obiectivelor de vizitat. De asemeneni, Capeala Înaltarii la Cer, foarte importanta prin ce aminteste, apoi biserica româneasca din Ierihon de care nu stiam, m-a miscat, fiindca acolo este tare greu sa obtii chiar un metru patrat, care costa enorm de mult. Acel petic de pamânt fusese obtinut prin intermediul lui Yaseer Arafat, conducatorul palestinienilor care era în bune relatii cu Ceausescu, despre care stim ca a distrus multe biserici în România, dar acolo a reusit sa obtina un teren pentru o capela româneasca. Chiar daca patriarhul Ierusalimului, nici acum nu este de acord cu înstrainarea pamântului, n-a avut ce face, fiind pus în fata faptului împlinit. În acea biserica sunt picturi frumoase, în care apare si fostul patriarh român al vremii, Teoctist.

Via Dolorosa, Drumul Crucii, m-a cutremurat. Este drumul pe care, dupa ce a fost judecat si condamnat la moarte de catre Pilat, Iisus Hristos a fost obligat sa-l parcurga pâna la Golgota sau Dealul Capatânii, cu acea cruce grea în spate. Si noi am parcurs acea distanta de mai mult de un kilometru, purtând simbolic în spate crucea (câte patru), pe strazi întortocheate, cu cele 14 opriri, fiecare având semnificatia ei. În trei locuri, Mântuitorul se prabusise sub greutatea crucii dar a fost ajutat sa se ridice. Într-un loc se întâlnise cu mama sa, cu Maica Domnului, într-alt loc cu Veronica. Se stie din cartile sfinte ca acea Veronica i-a sters fata cu naframa sa, chipul Mântuitorului ramânând astfel imprimat. Naframa se gaseste si acum la Vatican, pastrata pentru posteritate.

Se stie din Biblie ca la un moment dat, Mântuitorul le-a spus apostolilor sa-si spele unii altora picioarele, dar în urma ezitarii lor, le-a spalat picioarele El însusi. Pilda ca trebuie sa te ispasesti de pacate, sa fii umil, sa nu fii mândru, daca însusi Mântuitorul s-a coborât pâna la acest gest. Va dati seama ce emotii am avut chiar acolo, unde se petrecusera faptele. În Iordan, cel mai cunoscut râu din lume, prin tot ceea ce se leaga de Sfânta Evanghelie, s-a facut o reconfirmare a botezului nostru. De asemeni, a fost si reînnoirea si binecuvântarea casatoriilor, atât noua, celor care eram cu sotiile, cât si celor care erau singuri în acea calatorie, acasa fiind însa asteptati de perechi.

Pe Muntele Tabor, a avut loc Schimbarea la Fata. Pentru noi, în postura de turisti, era impresionant urcusul pe serpentine, pâna la bisericile de acolo.

Muntele Maslinilor este poate, unul dintre cei mai importanti munti, la 90 metri desupra Ierusalimului. Aici a calatorit în Dumnica Mare Iisus pe un magar, aici a deplâns soarta Ierusalimului, si a spus ce soarta groaznica îl asteapta pentru pacatele sale, aici a agonizat în Gradina Ghetsimani când a fost arestat si dus la judecata, de aici s-a înaltat la Cer (exista si o piatra pe care, se presupune conform traditiei, se vede urma piciorului Mântuitorului, ramasa de când s-a înaltat spre Cer).

În Capela Carmelita, sau Biserica Pater Noster (Tatal Nostru), Iisus Hristos i-a învatat pe credinciosi rugaciunea pe care noi o numim ,,Tatal nostru”.

Dupa cum spuneam, daca din Basarabia m-am întors încarcat cu sentimentul patriotic, aici m-am încarcat cu sentimentul religios. Cred ca daca un ateu se duce acolo, la întoarcere cu siguranta se întoarce crestin. Sunt acolo realitati care-ti confirma ca exista Iisus Hristos, si ca tot ce a facut El este în centrul universului. Lui trebuie sa ne închinam, si sa avem incredere ca va avea grija de noi. Pentru mine exista Iisus Hristos, indiferent de ce spun altii. Cei rataciti, care sunt sau se cred vremelnic atotputernici, sa stie ca omul este exact ca un fir de nisip în Oceanul Pacific. Atât este de mic si de neajutorat. Îmi amintesc, la un spital de boli cronice din Bucuresti, medicii au observat ca – firesc – mor cei care cred, si cei care nu cred. Credinciosii plecau pe lumea cealalta linistiti, iar ceilalti erau speriati, nu voiau sa moara. Dar nu mai depinde de om, omul este ca o jucarie în fata lui Dumnezeu.

În Betleheem s-a nascut Hristhos, acolo a nascut Fecioara Maria.

În grupul nostru de români eram cam jumatate ortodocsi, jumatate catolici. Nu s-a cunoscut asta, nimeni n-a facut nicio diferentiere, a fost o armonie totala, pentru ca în fond, aceluiasi Hristos ne închinam toti. Erau si câtiva tineri în grup, care fotografiau totul, desi educatia religioasa nu s-a facut asa cum trebuia nici înainte de 1989, dar nici dupa, fiindca unii doar formalizeaza educatia religioasa. Chiar unii dintre profesorii acestei discipline ar trebui sa aiba o responsabilitate mai mare, sa gaseasca mijloace prin care sa-i atraga pe elevi spre religie. Cred ca asta-i misiunea lor cea mai importanta, nu doar sa descrie evenimentele petrecute, ci sa patrunda în sufletul lor, sa-i emotioneze, încât sa-si completeze educatia religioasa. Un rol foarte important il au si parintii copiilor, dar cum multi dintre parinti sunt nascuti în perioada în care religia era ,,arestata’’, nu au cum sa dea si altora ce nu prea stiu ei însisi. De aceea, la nicio forma de educatie religioasa ei n-ar trebui sa lipseasca.

În alta ordine de idei, nici un efort nu este prea mare pentru a ajunge în acele locuri. Daca te duci macar odata în Tara Sfânta, te ,,molipsesti’’ de dragostea pentru Iisus Hristos, sentiment pe care nu ti-l mai scoate nimeni din suflet.

Un asemenea pelerinaj este într-adevar obositor, dar reconfortant. Acolo, parca dai toata rautatea din tine, pentru ca într-o doza mai mare sau mai mica, fiecare avem macar un dram de rautate în noi. Acolo simti ca-ti purifici corpul de toate pacatele, pentru ca pâna la urma, sufletul este cel mai important. Corpul este trecator pe când sufletul este vesnic. Si daca îl îmbogatim cu flacara Mântuitorului Iisus Hristos, este bine pentru noi.’’

A consemnat Mihai Stirbu

MAGII LA IERUSALIM

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

“După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”      Evanghelia MATEI, 2. 1-2

Magii – oameni în căutarea adevărului

Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau Continue reading “MAGII LA IERUSALIM” →

Magii – oameni în cautarea adevarului

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

“Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

                                               Evanghelia  MATEI, 2. 1-2

.

MAGII LA IERUSALIM


Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau ei cu toata fiinta lor. Si, de fapt, asa i-a învatat Mântuitorul vorbind în Predica de pe Munte:

Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide. (Matei, 7.7-8).

Magii, ca oameni de stiinta, îsi facusera scop al vietii cunoasterea mersului astrelor si al Creatorului care pune totul în  miscare dupa voia Sa!

„Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Orice mare cercetator, în sfera sa de activitate, cautându-L pe Dumnezeu, îl va gasi.

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamântul, si glasul lor merge pâna la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nunta, se arunca în drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor si îsi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui. Legea Domnului este desavârsita si învioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da întelepciune celui nestiutor”. Psalm, 19.1-7

Celebra formula a lui Einstein E=mc2, unde constanta, neschimbatoare, nedeterminata, face referire la … Dumnezeu, care e constant, neschimbator, Acelasi ieri, si azi si în veci,  si imposibil de determinat, de creatia Sa (omul).

Împaratul Irod, care era un edomit (descendent al lui Esau, nu al lui Iacov-Israel), statea pe scaunul lui David si, implicit, pe cel al lui Isus, abuziv, dar nu avea cunostintele istorice si astrologice necesare:

„Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei ...”

Irod s-a tulburat si odata cu el tot Ierusalimul.

Sa observam ca nici chiar oamenii de stiinta, magii, nu ajung prin cercetarile lor asidue decât pâna la paginile Scripturii – Scrierea Lui Dumnezeu (Biblia).

Preotii au gasit din Scripturi raspunsul unde trebuia sa se nasca Domnul Pacii, cum scrisesera prorocii Domnului.

Dar e greu de înteles, de neînteles cum preotii au stat pe loc, atunci, ca si mai târziu si nu s-au dus sa vada daca si cum se împlineste prorocia privind Nasterea Mântuitorului Lumii!

Magilor, steaua le-a aratat drumul, însa Cuvântul vine cu raspunsul exact. Stiinta ne aduce sa stim,  sa cunoastem ca exista un Creator, iar Biblia ni-l înfatiseaza pe Acest Creator.

Si astazi suntem destui farisei si carturari care sunt carturari cu directiile, cunosc în mare ce se întâmpla, dar nu i se închina lui Dumnezeu!

Aceasta e drama crestinismului din zilele de pe urma, când cunostinta va umple Pamântul, dar dragostea celor mai multi se va raci!

Preocuparea magilor ne ajuta sa întelegem ca numai Scripturile ne pot duce pâna la Hristos, iar celelalte carti, îndrumatoare, ne arata ca exista un Creator si, eventual, ne pot îndreapta în directia buna. Cu unele carti putem ajunge chiar foarte aproape, dar atât, nu ajungem la destinatia si scopul omului: Hristos în noi, nadejdea slavei!

Magii, dupa câte stim, n-au mai scris tratate de stiinta, carti de teologie, dar stim ce au facut cu adevarat: ei au ajuns înaintea Pruncului si I s-au închinat.

Ba mai mult, ei i-au adus si daruri; (s-or fi grabit cu zeciuiala care i se cuvine). Si magii nu erau evrei, ci dintre neamuri, dar Îl cautau pe Dumnezeu sa i se închine. Si sutasul Corneliu a fost îndrumat de unul care cunostea Scriptura, de apostolul Petru, care îl cunoastea si pe Domnul Isus (Fapte, 10).

Evreii, dar si mai marii lor preoti, cunoscatori ai Sfintului Cuvânt, se aflau doar la câteva mile si nu s-au deranjat sa vada în acele momente locul în care S-a nascut si pe Mântuitorul lor!

Evreii au dat raspunsul scriptural, dar se vede ca erau orbiti, asta pâna va intra numarul deplin al neamurilor, apoi harul se va lua de la neamuri si va trece la Evrei (Romani, 11.25-26).

Mare pacat de acei  oameni cu Scriptura în mâna si care nu i se închina lui Dumnezeu, îl ignora, Îl ofenseaza si nu se tem de El ca sa-i dea slava …

Sunt multi carturari cu directiile, stiu ce se întâmpla, la rece, dar nu se implica si nu i se închina, nu-L cunosc pe Regele Universului!

Psalmul 46 spune: Opriti-va! Si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu!

Si, meditând, sa ne hotarâm pe ce cale vrem sa apucam:

  • pe calea magilor?

  • pe calea mai marilor preoti?

  • Pe calea lui Irod?

Magii s-au aruncat cu fata la pamânt înaintea Împaratului sosit în lumea noastra si i s-au închinat! Ei nu i s-au închinat Mariei. Darurile au fost pentru rege. Ei au gasit sensul vietii, L-au gasit pe Cel care are Viata în Sine!

„Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna.”

Oameni cu un IQ ridicat, precum cei de la NASA, nu cauta Adevarata Stea sa i se închine, cu credinta; dimpotriva, au ajuns mai mult sa caute „dovezi” împotriva teologiei crestine!

Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit!

Sa venim cu o Rugaciune sincera înaintea Domnului Nevazut, ca El sa ne îndrepte pasii si gândurile spre adevarata cunostinta care sa ne duca la Închinare si mântuire! Amin.

***

Evanghelia dupa Matei, 2: 1-12

“Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei, „caci iata ce a fost scris prin prorocul: „Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neînsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.” Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi si a aflat întocmai de la ei vremea în care se aratase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem si le-a zis: „Duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc: si, când Îl veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma închin Lui.”

Dupa ce au ascultat pe împaratul, magii au plecat. Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. În urma, au fost înstiintati de Dumnezeu în vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au întors în tara lor pe un alt drum.”

Mâna dragostei …

On By nelursIn News, Romania, WorldLeave a comment

George Danciu

De CRACIUN 2011 s-au expediat mii de tone si miliarde de declaratii de dragoste si empatie fata de colegi si prieteni, fata cunoscuti si necunoscuti. Posta traditionala si cea electronica a strabatut în lung si lat Mapamondul cu asemenea mesaje.

Miliarde de mesaje au cuprins doar cuvinte cu  urari de fericire si sanatate, prilejuite de Aniversarea Nasterii Mântuitorului Iisus.

Dar, când avem ocazia, sa trecem la fapte de la vorbele frumoase si pompoase … STOP!

Ceva ne opreste si ne frânge gestul nobil la care s-ar astepta cineva sa-l vada si sa-l gaseasca la expeditorii unor asemenea mesaje pline de iubire si de deschidere fata de semeni.

Pe HotNews.ro gasim o stire care ne cutremura:

Un iranian condamnat la moarte in Teheran pentru ca a trecut la crestinism cere azil autoritatilor romane; cererea i-a fost respinsa (publicata a doua zi de Sarbatoare, Luni, 26 decembrie 2011)

Un iranian refugiat in Romania, condamnat la moarte de un tribunal din Teheran pentru apostazie, a solicitat azil Oficiului Roman pentru Imigrari, insa cererea i-a fost respinsa, imigrantul adresandu-se mai multor institutii ale statului roman, informeaza Mediafax…

Puteti citi întregul articol de V.M. HotNews.ro despre cazul lui Habin Bastam, cert este ca, acum câtiva ani fratele lui Assadollah Masoud Bastam, a primit cetatenie iraniana si a fost salvat din ghearele mortii iminente.

Acuzatia de apostazie (adica renuntarea publica la o anumita credinta religioasa; renegarea unei doctrine sau conceptii) adusa lui Habib Bastam “se fundamenteaza pe faptul ca acesta s-a nascut din parinti musulmani, iar la varsta maturitatii a acceptat Islamul, conformandu-se preceptelor acestuia, pentru ca apoi sa declare verbal si prin fapte renuntarea de Islam, ocupandu-se totodata de organizarea de intruniri evanghelice, chemand si pe altii sa imbratiseze crestinismul, formand o biserica in casa, desfasurand ceremonii de botez, predicandu-si credinta in crestinism in fata adunarii formate din vecini de-ai sai si negand preceptele islamice”, potrivit hotararii prin care a fost condamnat la moarte.

Sigur, situatia politica internationala e mai complexa, acum când Iranul are o atitudine agresiva fata de tarile Occidentale.

Însa credinta si învatatura Mântuitorului Isus, spiritul Craciunului si solidaritatea umana ar trebui sa încline hotarâtor balanta în luarea unor decizii fara echivoc în acordarea azilului politic solicitat.

Mâna dragostei solicitate acum, si întinsa de crestinul Habin Bastam, cu speranta de ajutor catre autoritatile române crestine, e tinuta închisa de partea româna.

Suntem insensibili la strigatul disperat al unui om care-L are ca Domn si Stapân pe Iisus Regele Universului!

E respins fratele nostru crestin, punând mai presus de nevoia acestuia, imediata, spoiala unui crestinism cu numele, fatarnicia ridicata la rang parlamentar, de partid si de stat, indiferenta umana, ori, Mântuitorul a pretins ca, manifestarea iubirii s-o avem fara a se avea în vedere fata omului (aprapelui) aflat în nevoie…

Doamne, da-ne mintea românului cea de pe urma!

ORIUNDE TE-AI AFLA ROMÂNE!

On By nelursIn History, Life and HealthLeave a comment

Georgeta RESTEMAN

 

De SFINTELE SARBATORI, române,

doar gânduri luminoase pentru tine,

oriunde te-ai afla!

Suntem aici, cu totii, plamada vie din pamântul românesc si ne unim doar prin Cuvânt simtirea. Ne strângem mâinile, atunci când ne-ntâlnim si tot prin el, Cuvântul, ne dezrobim gândirea. Acum, când sentimentele frumoase, Iubirea, Bunatatea si Iertarea ne bat sfios la usa, în prag de sarbatoare, ne umezim privirile în lacrima sperantei de mai bine. Si tresaltam de bucurie, precum copiii, atunci când Domnul Bun sau Mos Craciun ne calca pragul si se îndreapta, vesel, spre mine si spre tine…

 Oriunde te-ai afla, române, frate, îti daruiesc din suflet gând frumos! E sarbatoare pe Pamânt si îti doresc ca astazi sa îl primesti cu bucurie, în casa ta, pe pruncul sfânt ce s-a nascut, Isus Hristos! Sa-ti fie masa plina si sufletul curat! Sa uiti de suparare, sa fii bun si sa te bucuri de ce-i frumos cu-adevarat! Copiii sa ti-i cresti în pace si-armonie si dragoste de semeni sa le sadesti în suflet! Sa porti mereu cununi de fericire si daruieste, dragul meu – de n-ai facut-o pâna-acum -, în jurul tau, Lumina, Pace, Liniste, Iubire! Frate, române, oriunde esti în lumea asta, deasupra ta, fara-ndoiala, lucesc lumini pe Cer, dar nu uita, în seara Sfânta de Craciun, aduna-i pe cei dragi si bucurati-va cu totii, si colindati cu sufletul, rostind cu drag, si „linu-i lin” si „leru-i ler”!

Craciun fericit!

 ***

DIN SUFLET VA COLIND

Vesmânt de alb, luciri diamantine
Îmbraca-n juru-mi totul, ce splendoare!
Un roi de fulgi, un cor de voci divine
Obladuiri de îngeri în strai de sarbatoare,

Un brad gatit cu truda, din cuvinte
Cernute în crâmpei de gând frumos,
Picuri de mir ce se astern, cuminte,
Vestind nasterea lui Isus Hristos.

Din suflet va colind, oriunde-ati fi,
Va daruiesc din inima cuvântul,
De sarbatori  sa fim din nou copii
Înnobilând cu dragoste pamântul.

Sa nu lipseasca nimanui pe masa
Pâinea sperantei coapta-n bunatate,
Iubirea sa patrunda-n orice casa
Domneasca pacea pro eternitate!

Din suflet va colind de Mos Ajun
Norocul va surâda, mereu cu bucurie
Sa fim si buni si darnici de Craciun
Cuvântul meu de bine sa va fie
Dar de Lumina de la Domnul Bun!

Georgeta RESTEMAN

Craciun 2011

Cluj Napoca, ROMÂNIA

 

 

Sarbatoarea bucuriei împlinite

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

(din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011, la Biserica din Hickory, NC)

“La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. În El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza în întuneric, si întunericul n-a biruit-o. (…)Si celor cati l-au primit, adica cei care cred in Numele Lui, li s-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu. nascuti nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. –

Ioan a marturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine dupa mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine”. Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.””

                                                                                      Evanghelia dupa Ioan, 1: 1-5; 12-18

 


ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI

Sarbatoarea întruparii lui Dumnezeu în omenire

Moartea presedintelui corean, Kim Jong II, a prilejuit pentru nord-coreeni o isterie în masa, fiind cu totii bulversati. Au decretat 12 zile de doliu, în care se opresc de trei ori pe zi si-l preamaresc pe fostul conducator-dictator, plecat de curând la cele vesnice.

Si, daca cei din Coreea de Sud, mai bine de 5 decenii nu si-au putut vizita rudele apropiate din Coreea de Nord, în aceste zile, de închinare înaintea celui decedat – Kim Jong II -, o pot face, granitele sunt deschise doar pentru acest scop!

Dar ce s-a întâmplat atunci când Împaratul legitim a venit în lumea noastra? El n-a gasit nici loc de poposire, iar împaratul Irod a ordonat, mai apoi, ca toti copiii cu vârsta de pâna la 2 ani sa fie omorâti, apreciind ca asa se va sfârsi cu Acest Împarat!

Multi uita ca asta era atitudinea comunistilor si în România lui Ceausescu, care a învatat lectia cultului personalitatii presedintelui în urma unei vizite la Phenian, în vremea lui Kim Ir Sen, în 1978.

Însa a venit Fiul Cerului si oamenii nu au facut un spectacol grandios, de bucurie si omagiere, dimpotriva, L-au respins.

Si astazi este aceeasi tendinta: accentul cade pe noi, pe oameni, pe eul nostru, care este satisfacut cu ocazia Craciunului (cadouri si fast).

În cotidianul Gândul gasim MESAJUL DE CRACIUN AL PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA. “Craciunul a devenit o sarbatoare comerciala, ale carei scântei orbitoare ascund taina umilintei lui Dumnezeu“.

Sa evitam a avea doar o închinare formala, închinare care adesea  lipseste cu desavârsire, desi i se cuvine toata atentia si gloria, pe care sa I le acordam din toata inima Creatorului nostru, Marelui Dumnezeu.

***

Daca ceilalti evanghelisti – Matei, Marcu si Luca-, prezinta faptele istorice, evanghelistul Ioan a tras concluziile marete. HRISTOS, Cel fara de început,  era de la început …

Întruparea Cuvântului are o mare însemnatate. Ioan ne deschide ochii sa vedem ca nu un copil, ci Însusi Cuvântul Dumnezeu S-a întrupat. Noi comunicam prin multe cuvinte, dar Dumnezeu ne-a comunicat si ne-a adus nu doar un mesaj, ci însasi Viata (lumina, Adevarul, Pâinea…totul) prin Acest singur Cuvânt facut Trup, pentru noi. E totodata si o mare taina…

Cuvântul S-a facut Trup; nu Maria a facut, El S-a facut pe Sine (a ramas însarcinata prin umbrire de la Duhul Sfânt).

Lucrarea lui Dumnezeu nu o putem întelege decât prin credinta.

Papa Benedict al XVI-lea a vorbit celor peste 1 mld de catolici, cerându-le, sa puna la o parte luxul, sa se smereasca, pentru ca acest pamânt (om) sa-L poata primi pe El, sa poata lua trup în fiecare.

Hristos s-a nascut în umilinta.

Iar Craciunul, azi, nu mai e în lipsuri, în nevoi, e acela al bunastarii si îmbuibarii!

Isus nu poate fi gasit de cei mândri, caci ei, dimpotriva, cauta sa-l omoare!

Cuvântul (…) TRUP,  Acesta e miracolul cel mai mare, nu îngerii sau magii sau pastorii sau Maria sau Iosif! Nu ei, unii ca ei au mai fost si vor mai fi.

Doar Acesta este Unic, un miracol. El e miracolul care ne poate schimba viata, în mod dramatic, dar în sens pozitiv. Trecându-ne, dintr-o moarte spirituala, la o viata spirituala. De la viata imorala, la o viata morala, binefacatoare.

El, Cuvântul Întrupat, Isus, este adevarata Sarbatoare si pricina laudelor noastre si bucuria noastra.

Domnul Isus – prin Întruparea Sa, glorioasa -, intra în istorie, El care era separat de creatia Sa (El fiind din vesnicie Dumnezeu), intra în creatie si totusi ramâne Dumnezeu (si Om).

El, Isus, e Cuvântul ce a ales sa fie Trup si a fost si este mereu în control. La 12 ani era de negasit de catre Iosif si Maria si le-a spus: Oare nu stiati ca trebuia sa fiu în Casa Tatalui Meu?

Cea mai mare minune e ca El poate fi cu fiecare care Îl primeste:

Isus i-a zis: „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el si vom locui împreuna cu el. (Ioan, 14.23)

La început Dumnezeu a facut cerurile si pamântul (Geneza, 1.1)

“La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. (Ioan, 1.1-2)

La început era Hristos …Si toate s-au facut prin El…

Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut … taina … si anume: Hristos în voi, nadejdea slavei. (Coloseni, 1.27)

Hristos a lasat slava Sa, din Cer, a coborât si a luat chip de rob, de om smerit, si a împlinit lucrarea lui Dumnezeu de salvarea a omului din moarte si pacat, facându-se în locul nostru pacat si moarte!

Toata Biblia e plina de prorocii care s-au împlinit:

Geneza 3.15: Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.”

Deut. 18.15: Domnul Dumnezeul tau îti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el!

Ps.2.7: „Eu voi vesti hotarârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut.

Mica 5.2: „Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic între cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Îmi va iesi Cel ce va stapâni peste Israel si a carui obârsie se suie pâna în vremuri stravechi, pâna în zilele vesniciei.”

Dar toate aceste profetii, sunt cumva palide prevestiri, fata de slava extraordinara a Întruparii eterne.

În secolul nostru este un atac fara precedent la realitatea istorica a nasterii din fecioara. Iar Evangheliile (evanghelistii) nu fac interpretari pe aceasta tema, consemnând-o ca atare, istorie si evanghelie. Îns? nu au fost atacuri în prima suta de ani, deoarece era o realitate istorica, se putea pune degetul pe data când s-a întâmplat evenimentul!

Prin nasterea din fecioara, Sarbatorim intrarea Supranaturalului în natural (Luca, 2.32-33). E un nou început pentru omenire. A venit Emanuel (Dumnezeu e cu noi). Prezenta lui Dumnezeu este cu noi si în noi. I se va pune Numele Isus, caci va mântui pe poporul Lui de pacate. A deschis drumul si oportunitatea spre mântuire.

Caci prin har ati fost mântuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni, 2.8)

Se descopera ca Dumnezeu si Om, în acelasi timp.

caci M-am coborât din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan, 6.38)

Isus, fiindca stia ca Tatal Îi daduse toate lucrurile în mâini, ca de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu Se duce… (Ioan, 13.3)

Dar putea Dumnezeu sa ne aduca si altfel mântuirea (iertarea si salvarea din starea de pacat)? Nu, categoric, nu (Romani, 3), ci a adus-o prin El, Dumnezeu-Om.

Daca Cuvântul nu se întrupeaza în noi, nu avem Craciun!

Iar când se întrupeaza, avem bucurie legitima!

Nu este minune, miracol, fara El. Isus este primul nascut dintre mai multi frati („…asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel întâi nascut dintre mai multi frati.”– Romani, 8.29).

Nasterea din nou este miracolul facut de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt în om.

Aceasta Sarbatoare este una pur omeneasca, daca nu avem Cuvântul Întrupat în noi.(BIBLIA, Ioan, 14.23; Coloseni, 1.27).

Însa despre aceasta Sarbatoare vorbesc majoritatea oamenilor, e pe buzele omenirii! Pacat ca nu e si în inima Sarbatoarea sfintei întrupari!

Dumnezeu face minuni! El ne scoate din ghearele pacatului, al Satanei, si ne aseaza în locurile ceresti, morale si curate.

Sa saltam în sus de bucurie, ca experimentam aceasta întrupare, acest Maret Adevar, aceasta Mare Promisiune!

Fiecare dintre noi trbuie sa fie Maria, pentru a-L putea avea pe El, în fiecare zi cu noi, pe Dumnezeu (Emanuel), Cuvântul care S-a îmbracat în timp…în omenire!

Crezi? El îti va schimba viata.

Asta e Sarbatoarea Biruintei Lui, a Luminii asupra întunerecului (din lume) din inima ta!

Glorie Domnului Nascut, Întrupat! Amin.

 

 

Sărbătoarea bucuriei îndreptățite

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

(din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011, la Biserica din Hickory, NC)

“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. (…)Si celor cati l-au primit, adica cei care cred in Numele Lui, li s-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. –

Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.””

                                          Evanghelia dupa Ioan, 1: 1-5; 12-18

ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI

Sărbătoarea întrupării Lui Dumnezeu în omenire

Moartea președintelui corean, Kim Jong II, a prilejuit pentru Continue reading “Sărbătoarea bucuriei îndreptățite” →

Iisus s-a nascut!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

S-A NASCUT MÂNTUITORUL!


    

www.alianta-familiilor.ro    office@alianta-familiilor.ro

 

 24 decembrie 2011

 

IISUS SE NASTE! PRIMITI-L IN LUMINA!

Pr. Marcel Radut, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr.1 Craiova


http://vallahianova.blogspot.com

“Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.“

                           Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

Sa marturisesti despre Hristos in fata neamului tau care s-a ratacit este deopotriva o porunca sfanta si o mare incercare dureroasa. Bucuria Nasterii lui Dumnezeu in trup de prunc, minunea de nedescris care simplu si smerit are loc in staulul din Betleem, unirea fara amestec si fara despartire a lui Dumnezeu cu omul in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, toate aceste raze de lumina patrund spre sufletul poporului roman al anului Nasterii 2011. Un popor al sangelui nevinovat varsat prin dulceata pacatului si rautatea uciderii de prunci. 22.178.906 de avorturi au fost inregistrate intre 1958 si 2008, femeile romance, alaturi de barbatii lor au asasinat inca o Romanie. Un popor cu sufletul cuprins de intuneric…

La ceasul Nasterii lui Hristos, an de an, fiecare crestin, fiecare familie de crestini si fiecare neam crestin aduce daruri inchinandu-se Pruncului dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Aur – simbolul Regilor. Aurul pe care noi, romanii, il aducem in fata lui Hristos, este aurul mandriei noastre intunecate. Goana dupa bani a otravit sufletele noastre. Liderii nostri politici sunt rataciti in orgia jafului, iar liderii spirituali sunt incercati de ispita trufiei ridicarii de ziduri impodobite trufas cu nestemate stralucitoare, dar golite de duh. Regele intunericului, stapanul acestei lumi, satana isi cere plata de la sufletele ratacite care L-au tradat pe Hristos, Imparatul nostru cel dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Tamaie – simbolul Spritualitatii. Tamaia romanilor este urat mirositoare. Superstitiile, practicile necrestine, traficul cu cele sfinte au impanzit Biserica. Crestinismul curat, smerit si senin, aducator de pace si impacare cu Dumnezeu si cu oamenii, crestinismul nostru se destrama sub loviturile negustorilor de Hristos. Tamaia noastra se risipeste in negura apostaziilor.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Smirna – simbolul Sacrificiului. Smirna romanilor, popor ce cu mandrie tampa se declara pe la recensaminte a fi crestin, este a iubirii de sine, a egoismului, a rautatii indreptate impotriva semenilor si chiar a propriei familii. In 2011, in Romania au ramas gravide aproximativ 8.500 de mame minore, locul I in Uniunea Europeana. Fete ratacite, carora familia, scoala, biserica nu le-au daruit intelegerea si urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Tot in Romania exista 40.000 de copii abandonati, iar peste 300.000 de copii au ramas acasa in grija bunicilor, pentru ca parintii lor au emigrat la munca, spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu merg la scoala, desi au varsta intre 3-17 ani, prin satele sarace si mahalalele oraselor abandonul scolar hraneste ignoranta, analfabetismul si obscurantismul.

La ceasul Nasterii lui Hristos ne obisnuisem cu predici despre bucurie, ne obisnuisem asa de mult incat, predicatori si ascultatori, am inceput sa devenim farisei si ipocriti. Nasterea lui Hristos este bucurie pentru cei care cu adevarat ii urmeaza lui Hristos, prin rugaciune, post, spovedanie, fapte bune si mai ales, cand exista vrednicia, prin Sfanta Impartasanie, gustarea cea sfanta din Trupul si Sangele Mantuitorului. Omul ratacit se bucura doar de sarbatoarea pagana a carnii de porc, caci Lumina el nu a vazut-o, nu a inteles-o, nu a primit-o!

Vine vremea platii si rasplatii. Glasul pruncilor ucisi inainte de vreme striga la scaunul lui Dumnezeu dupa dreptate. Dreptatea se implineste, caci romanii anului Nasterii 2011 sunt cu doua milioane mai putini decat romanii anului 2002. Dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvantul Tau este Adevarul! (Psalmul 118, 142)

Fratii nostri, uitati de jertfa cea pagana, risipiti intunericul, urmati poruncilor lui Hristos. Lacrima de bucurie sfanta sa fie insotita de lacrimile caintei, caci altfel, neamul nostru se va stinge.

“Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naste! Primiti-L in Lumina!

Vreti sa fiti informati?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare marti si este dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare joi si este dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptamanal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national, cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa de e-mail pe prima pagina a sitului nostru www.alianta-familiilor.ro. 

Faceti-ne cunoscuti!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

Anunturi

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori, va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.  

Alianta Familiilor din Romania. O asociatie pentru familii adevarate si puternice.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

 

Ce sarbatorim?

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

                  CRACIUNUL

                      sau

      NASTEREA DOMNULUI ISUS?

 


by Pastor David L. Brown, Ph.D.


(Acest articol poate fi reprodus daca se face în întregime, incluzând aceasta nota. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzari. Pamfletul tiparit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.)

Craciunul – ce îl face important


Este oare data?

Unii cred în mod gresit ca 25 decembrie a fost ziua când s-a nascut Hristos. Adevarul sincer este ca nimeni nu este exact de sigur când s-a nascut Hristos. Biblia este bizar de tacuta pe acest subiect!
Da-ti voie sa împartasesc câteva note istorice interesante. Stiati ca bisericile, Apostolica si cea timpurie, nici macar nu au sarbatorit ziua de nastere a lui Hristos? Singura recunoastere a nasterii sale pe care am putut sa o descopar a fost la un secol dupa ce Hristos s-a înaltat la ceruri.

Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregatia sa, sa cânte rugaciuni muzicale, laudându-l pe Dumnezeu pentru nasterea Domnului Isus. Nici o data specifica nu era conectata cu încurajarea sa.

Este curios sa notam faptul ca Bisericile Ortodoxe Rasaritene cred ca Isus s-a nascut pe 6 ianuarie si Bisericile Armene sarbatoresc nasterea Sa pe 19 ianuarie.

Un cercetator biblic, Frank R. Klassen, crede ca Hristos s-a nascut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care da socoteala de „Ziua Prostilor din Aprilie”, deoarece aceia care îsi aminteau de ziua de nastere reala a lui Hristos erau pociti drept „Prostii lui Aprilie”.

Este oare aceasta posibil? Va pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil sa determine originea Ziulei Prostilor din Aprilie! ESTE posibil, desi nimeni nu stie sigur.

Cum a început sarbatorirea Craciunului pe 25 decembrie?
Multi Romano-Catolici ar vrea sa indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Craciunul spre a fi sarbatorit pe 25 decembrie. În realitate Împaratul Romei, Constantin, în anul 336 d. Hr, a fost cel care a declarat ca 25 decembrie este data de nastere a lui Hristos. Care a fost motivul sau pentru aceasta? Acesta s-a bazat pe presiunea politica! Multi membrii din biserica, zelosi, au îndemnat decretul.

De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observata ca o sarbatoare pagâna… „SARBATOAREA lui SATURN, NASTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Aceasta sarbatoare pagâna începea cu doua saptamâni de festivitati care includeau banchetul, bautul, absenta de la munca, prezentari muzicale speciale si schimbarea de daruri.

Va veti aminti ca Constantin a fost primul împarat „crestin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni a crucii, înscrisa cu „In hoc signo vinces” care dn latina tradus înseamna, prin aceasta emblema vei cuceri. În 312, Constantin a dat sprijin deplin Crestinismului si l-a proclamat ca fiind religia oficiala a Imperiului. Se spune ca el chiar a ordonat armatei sale sa calareasca pe spatele cailor printr-un râu pentru a-i „boteza” în Crestinism. A fost dorinta lui Constantin de a „crestiniza” 25 decembrie, ca oamenii sa nu piarda o sarbatoare si sa poata sa-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului pagân Saturn si Soarele!

Puteti vedea dar ca 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Craciunul sa fie important!

Cum ramâne cu numele?
De unde provine numele de Craciun [Christmas, în limba engleza, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adica Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sarbatoarea Romano-Catolica cu acelasi nume din anii 100 d. Hr. „Craciun” nu este gasit în Biblie, si nici nu este prescris ca o zi sfânta.
NU este NUMELE care face Craciunul sa fie important! Dar ce îl face important!

Este oare Mos Craciun?
Acest „Vesel Spiridus Batrân” nu a existat niciodata. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare ca este o mare lupta în jurul tufisului. Cam asa stau lucrurile. . . A existat un om de biserica pe nume Nicolae în Myra, în Asia Mica. El a trait în anii 300 d. Hr. Nu se stiu prea multe despre el, decât ca el si-a dat posesiunile sale copiilor saraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt”, probabil pentru ca a adus doi copii înapoi la viata, care au fost ucisi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor si al marinarilor.
Sf. Nicolae avea o zi speciala în 6 decembrie, care coincidea cu o Sarbatoare Romana, în care se dadeau daruri în secret. Nu am putut sa descopar nici o informatie care sa spuna data când aceasta traditie romana de daruire de daruri în secret a fost transferata în ziua de Craciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca datatorul. Dar se pare ca tranzitia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.

Stim ca olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat si spus laolalta, format SanteKlas sau Santa Claus (Mos Craciun la români, n. tr.) asa cum o spunem noi astazi. Copiii olandezi asteptau pe acest om prietenos sa-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie si si-ar aranja papucii lor de lemn în fata semineului si aduce noroc casei.
Pâna aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat asa cum îl stim noi. În 1822 un lucrator american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblanit si sania sa cu reni, caci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizita de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul sau numit „Noaptea dinainte de Craciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Mos Craciun).
Pe cât este de interesant Santa Claus, si istoria din jurul lui, NU SANTA face Craciunul important!

Oare traditiile Craciunului îl fac sa fie important?
Exista multe traditii interesante care încercuiesc sezonul de Craciun. Ati putea scrie o carte întreaga despre ele. As dori sa iau în considerare doar câteva dintre ele si sa le explic originea lor.

Pomul de Craciun?
Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau ca o sa le aduca noroc.
Poporul Scandinaviei se închinau odata la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau ca spiritele ca dumnezeii locuiau în ei asa ca oamenii si-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite si sa caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au facut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Crestine.

Profetul Vechiului Testament Ieremia mentioneaza de asemenea de pagânii antici care faceau idoli si se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinta la butucii Asera, nu la pomii de „Craciun”.
Dar cum a ajuns „Pomul de Craciun” acolo unde este el astazi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Craciun în Lumea Noua.

Teologul german si reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Craciun” asa cum îl stim noi. Cam asa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Craciun, Martin Luther mergea acasa pe sub cerul plin de stele. Era asa de frumos. În timp ce mergea el a încercat sa se gândeasca cum sa prinda frumusetea acelui eveniment si sa o aduca copiilor lui acasa. Deodata s-a gândit la un pom mare verde care stralucea cu lumânari. El a purces sa gaseasca un pom, l-a taiat si l-a dus acasa ca sa-l decoreze. Copiii lui au fost încântati.
De aici avem începutul „Pomului de Craciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.
Pe cât de interesant si de frumosi sunt Pomii de Craciun, ei NU sunt motivul pentru care Craciunul este important!

Vâscul?
Nimeni nu stie cum a devenit acesta parte a Craciunului. Original acesta era un simbol pagân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preotii Druid (vrajitoare de sorti) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile pagâne.
Englezii primitivi credeau ca aceasta poseda proprietati de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace si voie buna.
Oarecum din toate acestea a venit si obiceiul nostru modern ca o femeie care trece pe sub el ar trebui sa fie sarutata si daca era nemaritata aceasta era un semn ca trebuia sa se marite curând.
Aceasta cu siguranta ca NU este ceea ce face Craciunul sa fie important!

Butucii Yule?
Obiceiul antic al norvegienilor si al anglo-saxonilor era acela de a arde un bustean de stejar odata pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când acesti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „crestinizat” acest obicei si l-au facut o parte a Craciunului lor, traditiile Yuletide (perioada Craciunului).
Aceasta ESTE mai mult pentru Craciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranta!

Felicitarea de Craciun?
Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Craciunul special? În acest an americanii vor da circa 1 miliard de dolari pe felicitari si alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu!

Aceasta nu a fost decât din 1865, când Louis Prang din Boston a tiparit si a vândut Felicitari de Craciun în Statele Unite. Este aceasta ceea ce face Craciunul important?

Este oare spiritul de daruire?
Multi vor agrea asupra faptului ca aceasta practica ne-a cam scapat din mâna. Craciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenta” a devenit regula, cu chitantele de la carti de credit care sa o dovedeasca. Craciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI si DISPERAREA FUNCTIONRULUI, ca sa nu mai mentionam cursa de soareci de dupa Craciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu usurinta cheltuiti în America în acest Craciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu ma mai întrebati de bauturile alcoolice care vor fi cumparate si consumate între Craciun si Anul Nou.
Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie daca ar fi vazut Craciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sarbatoarea sa „Zdrente Murdare” datorita caracteristicilor de pagânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând tinerea Craciunului, facând placinte maruntite si coacerea de budinca de prune. Putin cam dur? Cred ca da! Însa tot mai ramâne marea întrebare.

CE FACE CRACIUNUL SPECIAL?
Daca dezbracam ziua, numele, Santa si renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitarile si toata comercializarea si ce crezi ca ar mai ramâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Si ei ar fi partial corect, caci atunci când luam lucrurile în fata, pentru multi, 25 decembrie este doar o scuza de a avea o petrecere, sa se îmbete, sa cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în alta parte, se îmbuiba si îsi iau liber de la lucru. Pentru altii este un timp de „Nevroza de Craciun”, singuratate, frica, deznadejde si stres emotional.

De ce sa nu aruncam într-un gunoi toata mizeria?

Simplu, pentru ca Craciunul este mai mult decât o zi de traditionalism, comercialism, materialism si indulgenta.

CRACIUNUL PIVOTEAZA ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRACIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNALTA PE EL SI CEEA CE A FACUT EL PENTRU LUME.

Hristos ESTE CEEA CE FACE CRACIUNUL SPECIAL!
Craciunul din aceste zile a ajuns sa-l includa pe Hristos, macar într-o oarecare masura, în ciuda acelora care ar încerca sa-L izoleze de el. Lumea este cel mai putin constienta de Hristos. Milioane cânta frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oras din Betleem… O vin’ la noi, te nasti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „caci un copil ni s-a nascut. Un fiu ni s-a dat. Si numele lui va fi numit MINUNAT…”

Nu abandona Craciunul si nu fi învins cu relele abuzului sau, mai degraba învinge raul cu bine (Romani 12:21). Priveste la Craciun ca la o oportunitate de a ÎNALTA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel catre credinciosii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteste o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel.

Fiecare sa fie deplin încredintat în mintea lui.
Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în urmatorul verset:

Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6.

Daca avem de gând sa sarbatorim Craciunul, trebuie sa-l sarbatorim într-un fel care-L onoreaza pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea crestinilor cu privire la Craciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe pagâni, ei au „crestinizat” traditiile lor si le-au redirectionat sa arate spre Hristos. Nu sunt neaparat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri, însa eu îl cunosc pe Hristos ca înaltat, marit si laudat. Astazi trebuie sa facem la fel… SA-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Sa-L facem proeminent pentru ca EL ESTE CEEA CE FACE CA CRACIUNUL SA FIE IMPORTANT.

Consideratii de ce Hristos face Craciunul important
„Cel mai Mare Dar” al Craciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim ca el trebuia sa fie numit EMANUEL, care înseamna Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a nascut din fecioara Maria, ca Dumnezeu în forma umana, pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea si în cele din urma de prezenta pacatului.

De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar si apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie mântuitorul lumii … Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), ca a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” 1 Ioan 4:14 si Ioan 3:16.

Luca a scris „Astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL Mântuitor!

În nimeni altul nu este mântuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mântuiti – Fapte 4:12.

Ai nevoie de un Salvator?
Desigur, daca esti o fiinta umana! De ce? „Pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.
„Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.
Craciunul poate însemna iertarea pacatelor TALE si o VIATA NOUA din abundenta pentru tine. Daca înca nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui sa-ti ierte pacatele… de ce sa nu te pocaiesti si sa te întorci la Hristos si sa-i ceri lui sa te salveze chiar acum?

O Rugaciune potrivita:
Draga Doamne Isuse,
Stiu ca sunt un pacatos. Multumesc ca ai murit pe cruce pentru pacatele mele. Aleg acum sa ma întorc de la pacatele mele si îmi deschid inima mea si te primesc ca Domn si Mântuitor al meu. Preia controlul vietii mele si ajuta-ma sa fiu tipul de persoana pe care tu vrei sa fiu. Amin.

Exprima aceasta rugaciune dorinta ta personala? Daca este asa, roaga-te sincer aceasta si Isus Hristos va veni în inima ta asa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”.
Un plan de craciun
O, înca ceva. Ce ar fi ca în acest Craciun sa îti iei Biblia si sa citesti relatarea Zilei de Nastere a lui Hristos gasita în Matei 1:18 la 2:23 si Luca 1:26 la 2:20. Citeste-o si întregii familii.

(preluat de pe blogul Carmen Bogdan http://pentrucaexist.blogspot.com/)

Coborâre si Înaltare

On By nelursIn CultureLeave a comment

Florian GULER

 

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu.”

                                                        Evanghelia dupa Ioan, 1.12

Meditatie în ceas de  Sarbatoare

Coborarea si Inaltarea este mecanismul universal al schimbarii Imparatiilor. Lumea superioara coboara intotdeauna in lumea inferioara, sa dechida Poarta, sa construiasca Calea de transfigurare a inferiorului si sa se inalte impreuna cu acesta in lumea superioara.

Pamantul, descopera in radacina vegetala, ajunsa in lumea lui, “calea si poarta” de intrare in lumea florilor.

Lumea superioara coborand si imbratisand lumea inferioara sa o ridice la un nivel imposibil ei insasi, este singura cale accesibila si posibila “noroiului” sa devina crin.

Sarbatoarea Intruparii este coborarea Imparatiei lui Dumnezeu in miezul Imparatiei Omului, deschizand umanitatii in Isus Christos, Calea si Poarta de ridicare in Imparatia Cerurilor.

Locul si modul in care s-a petrecut istoric Intruparea, face accesibila transfigurarea si inaltarea oricarei conditii umane.

Istoria Nasterii, Mortii si Inaltarii Lui Isus din Nazaret satisface vocatia noastra transcedentala, instinctul mistic dupa povestire si sens, dar mai ales foamea omului dupa semnificatie si nemurire; iata de ce Craciunul este o sarbatoare a bucuriei, a sperantei si a darurilor, care arata la Marele Dar!

De la noi si-ai nostri, pentru voi si-ai vostrii: Bucurie, Pace, Dragoste, Speranta.

Sanatatea voastra sa sporeasca împreuna cu sufletele voastre. Sa aveti o Sarbatoare si un an mai bun!

liana & florian guler, Troy- Mi, USA, 2011