În cele de mai jos, vom expune un punct de vedere strict uman (şi consecutiv trăirii noastre de Duh, personale!), asupra „chestiunii divine”. Nu avem pretenţia că nu greşim (orice gând poate fi/se poate situa la limita blasfemiei, ba chiar dincolo de ea, dacă nu se depăşeşte pe sine, întru extază impersonală!), dar avem certitudinea sincerităţii liminare a credinţei noastre, în cele afirmate mai jos!
Dar, în plus, avem şi certitudinea funcţiei cosmice a Lui HRISTOS-DUMNEZEU – care este însăşi expresia SUPREMEI NECESITĂŢI DIVINE, de a ieşi din „discreţia excesivă” („discreţie” care a compromis-o, parţial, în ochii umanităţii!) – şi A SE EXPLICA PE SINE, de a intra în comuniune cu propria creatură, într-un proces admirabil şi adorabil, de eliberare spirituală, prin abolirea „proprietăţii divine arbitrare”, şi instituirea „achiesării conştiente” a omului, la Legea Divină – omul re-trezit la Viaţa Duhului, prin posibilitatea/ŞANSA COSMICĂ de fraternizare cu Dumnezeul său. Continue reading “Adrian Botez: HRISTOS ŞI SUPREMA NECESITATE DIVINĂ” →