Denisa Popescu: Lectură publică cu prezentare din creația poetei Vavila Popovici

Denisa Popescu (poetă, eseistă, ziaristă, scenaristă, redactor și realizator TV), recent, la Centrul Cultural Pitesti a prezentat cu mult dor și iubire din opera și  personalitatea scriitoarei Vavila Popovici spunând lucruri mari și pline de suflet, dar toate acestea într-un stil viu și inconfundabil, propriu Denisei Popescu.

Ne este dor de doamna Vavila Popovici  și o pomenim cu duioșie ori de câte ori se deschide paranteza de aur a poeziei … Doamna Vavila Popovici este unul dintre cei mai productivi autori pe care-i cunosc. Are 57 de volume publicate, dintre care 22 sunt volume de poezie ...” Continue reading “Denisa Popescu: Lectură publică cu prezentare din creația poetei Vavila Popovici”

Poemele Vavilei Popovici: În lectura Denisei Popescu, la Centrul Cultural din Pitești

Dacă ai da, Doamne…

Doamne, dacă ai da aripi gândului,
de a scăpa de coliviile pregătite,
să poată zbura departe,
luminând trecutul,
deslușindu-i „strălucirea aurului din adâncuri”,
viitorul, cu ceea ce nu a fost vreodată,
intuindu-l…
Dacă ai mai da, Doamne, aripi gândului…

Este târziu, prea târziu pentru aripi,
prea târziu pentru zbor, Doamne? Continue reading “Poemele Vavilei Popovici: În lectura Denisei Popescu, la Centrul Cultural din Pitești”

VAVILA POPOVICI. DESPRE DESPĂRȚIRE ȘI DEPĂRTARE

Scriitoarea VAVILA POPOVICI, ani buni o prezență aristocrată în saloanele culturale argeșene, ne scrie, astăzi, din America. Au trecut, de când a plecat, 12 ani. Timp suficient să afli, dacă vrei, cine ești. Timp să mori. Timp să începi să iubești. Sufletul Vavilei Popovici este un măr, pe care ea însăși l-a împărțit pe jumătate. Fiecare jumătate stă, cuminte, pe farfurioara ei, știind că-i numai o jumătate, dar sperând nebunește că, printr-un miracol, printr-o uluitoare răsturnare de forțe și continente, o pereche de mâini drăgăstoase va lipi jumătățile ca și cum America ar fi România, iar România ar deveni America. Vavila Popovici a văzut lumina zilei pe 24 ianuarie 1935, în Bucovina de Nord, la Sulița, județul Hotin, astăzi pe teritoriul Ucrainei. A absolvit Institutul Politehnic. Ultimul loc de muncă a fost la Combinatul Petrochimic din Pitești, unde a coordonat, în calitate de inginer principal, Serviciul Tehnic-Export. Era o ingineră care urmase, în anii de liceu, cursuri de balet și cursuri de pian, la Conservatorul Maghiar din Târgu-Mureș. A publicat, până în prezent, peste 50 de volume – poezie, eseu, proză, note de jurnal, articole de călătorie. Este, de asemenea, colaboratoare de cursă lungă a unor reviste culturale de prestigiu din Statele Unite ale Americii, Spania, Belgia, Canada, Irlanda, Anglia, Danemarca, Israel, Republica Moldova și, evident, din România.

DENISA POPESCU

Cum revedeți astăzi, stimată doamnă, anul/contextul în care ați plecat din țară? Cum pulsează el acum, în amintirea dvs.? A fost și va rămâne un PRAG, un HOTAR, dar hotarele nu sunt neapărat păzite de duhuri rele. Nu-i așa?

Am plecat din țară în anul 2008, la invitația copiilor mei, stabiliți în Statele Unite. Ei au știut, au simțit că aceasta era dorința mea. Ce m-a determinat să plec? Cu ochii închiși vă pot răspunde: dragostea pentru copii. Rămăsesem singură. În câțiva ani, mi-am pierdut pe rând soțul, părinții. Toți au pășit peste pragul vieții de aici, spre o altă viață, avându-mă lângă ei, lângă  sufletele și trupurile lor, în acele momente. Și pentru mine a fost cutremurător. La plecarea ultimului – soțul –  am strigat în final: Cui mă lași? Nu din egoism, ci din disperarea de a rămâne singură. Am descris aceste clipe de despărțire într-una din cărțile mele. Continue reading “VAVILA POPOVICI. DESPRE DESPĂRȚIRE ȘI DEPĂRTARE”