“Am fost impresionata de curatenie si arhitectura”

de Octavian Curpas

Ramona Beatrice Rusu s-a nascut pe data de 20 aprilie, 1987 in Oradea. In Statele Unite a venit in ianauarie, 2006 impreuna cu parintii, Liviu si Lia BrindasRusu si s-au stabilit in orasul Peoria din Arizona. (Sunt membri ai bisericii “Elim” din Phoenix, unde Ramona activeaza in corul mixt). La scurt
timp dupa sosirea in America, Ramona s-a inrolat la Glendale Community College unde studiaza si in momentul de fata, avand deocamdata ca tel sa obtina “Associates Degree”, urmand ca apoi sa decida care va fi drumul pe care-l va urma in ceea ce priveste cariera profesionala. Despre modul in care
vede ea “lumea noua” in care a intrat in urma cu un an, ne povesteste in interviul pe care ni l-a acordat.
Ramona, te rog sa ne spui care au fost primele tale impresii dupa ce ai venit in America? Ce te-a impresionat cel mai mult?
Prima impresie de cand am coborat din avion a fost aceea ca totul este imens. Cand am mers pe freeway si am vazut ca sunt drumuri pe deasupra si nu stiu cate benzi pentru acelasi sens am ramas mirata ca asa ceva se poate. Am putut sa observ imediat curatenia dimprejur si arhitectura cladirilor care este diferita. Cel mai mult m-a impresionat sa vad pomi din familia citricelor, palmieri si Honey Bird despre care auzisem, vizionand Teleenciclopedia pe TVR 1, dar nu avusesem ocazia sa o vad in realitate. Cat despre viata sociala pot sa spun ca ceea ce imi place mult in America este ca nu am vazut coruptie si fiecare om are aceleasi sanse si oportunitati de a deveni ce isi doreste in cariera.

Ai observat si anumite lucruri din societatea Americana care crezi ca ar trebui schimbate? Daca da, care sunt acestea?
Tot timpul exista ceva de corectat in orice societate si pot sa spun ca si aici am vazut lucruri pe care nu le mai vazusem si nu mi-au placut. Mi-a fost greu sa accept sa vad tinere de varsta mea sau chiar mai tinere decat mine care erau insarcinate si locuiau singure sau cu prietenii lor. Asa ceva nu am vazut la mine la scoala in Romania si daca s-ar fi intamplat vreunei fete ar fi fost exmatriculata. Apoi sa aflu ca baieti si fete locuiesc impreuna de pe la 16 ani, departe de parinti, de capul lor si pe cont propriu, lucru care m-a socat de-a
dreptul. Casatoria pentru multi nu inseamna decat un act scris, nu o binecuvantare de la Dumnezeu. Faptul ca in scoli religia a fost scoasa, iar educatia sanatoasa din familie nu prea exista, cred ca este o greseala
care afecteaza cresterea si educatia sanatoasa a tinerilor. La scoala nu se prea dau sfaturi elevilor, iar educatia crestina este foarte superficiala sau chiar deloc, cu alte cuvinte scoasa din viata tinerilor americani.

Cum ti se pare viata de student la Colegiu? Care crezi ca sunt carentele sistemului educational dinAmerica? Dar ale celui din Romania?
Sincer, unul dintre motivele care ma face sa imi placa in America este viata de colegiu. Imi place foarte mult ca pot sa invat in conditii foarte bune atat din punct de vedere material, dar si din punct de vedere etic.
Respectul si rabdarea pe care o au profesorii de aici pentru studenti m-a impresionat. Imi place mult ca este aparata confidentialitatea elevului. De exemplu, cand profesorul aduce testele corectate nu striga nota pentru
fiecare student (cum se intampla in liceu in Romania), ci inmaneaza fiecaruia testul corectat si este strict treaba studentului ce nota este scrisa pe test. Alt lucru care imi place este varietatea de cursuri oferite si orarul cursurilor care este flexibil. De exemplu, acest semestru mi-am luat cursuri dupa amiaza, ca sa pot lucra dimineata. Imi place mult la colegiu si apreciez conditiile foarte bune de invatat care mi se ofera.
Din cate am inteles, inca nu esti decisa in privinta specializarii pe un anumit domeniu. Cred totusi ca ai anumite inclinatii. Care sunt acestea?
Inca nu m-am decis ce voi face exact pe mai departe, dar stiu ca am doua variante: ori sa fac o cariera in domeniul medical sau o cariera legata de computere. In Romania, ma pregateam intens sa intru la computere la Politehnica in Timisoara, dar viata nu se desfasoara intotdeauna cum iti imaginezi. De cand am venit in USA am inceput sa ma gandesc si la domeniul medical pentru ca sunt mult mai bune oportunitati de reusita decat in Romania. In plus, in acest domeniu am ocazia sa ma implic in viata oamenilor, oferindu-le un sprijin si un ajutor. Urmeaza sa decid ce voi face.

Ce sfaturi iti dau cei din jurul tau, in special cei din familie, in privinta profilului pe care sa te axezi?
Parintii mei sunt intelegatori si niciodata nu m-au fortat sa merg intr-o anumita directie fara ca eu sa imi doresc asta. Intotdeauna m-au sfatuit sa ma rog lui Dumnezeu pentru a primi calauzire si sa aleg ceea ce imi place, fara sa ma gandesc doar la bani. Ei sunt fericiti cu orice decizie as lua, atata timp cat sunt convinsa ca este ceea ce Dumnezeu vrea sa fac.

Am inteles ca ai inceput sa studiezi si despre Real Estate. Ce anume te-a determinat sa iei aceasta decizie?
Am auzit despre Real Estate de la mai multi prieteni care mi-au dat detalii despre acest domeniu. Cred ca este o cariera frumoasa de a ajuta oamenii si de a le arata ca iti pasa de viitorul lor. Consider ca fiecare om, cand este vorba de a cumpara sau a vinde o casa, isi doreste ce este mai bun si potrivit si de aceea ma face fericita sa stiu ca voi putea sa ofer ajutor si serviciu de calitate, altora. Pe de alta parte, stiu ca va fi un prilej prin care voi reusi sa am niste bani, cu care sa imi platesc cursurile de la colegiu si sa imi ajut familia.

Ce iti place sa faci in timpul liber?
Pot sa spun ca am multe pasiuni, dar de cand am venit aici am muncit mai mult, iar pasiunile le-am cam neglijat. In ceea ce priveste muzica, imi place sa cant, sa bat la tobe, sa cant la chitara si imi doresc foarte mult sa invat sa cant la pian. Imi place mult arta si cand mai am timp desenez sau chiar sculptez. In Romania obisnuiam des sa merg in tabere si in excursii la munte si in felul acesta mi-am descoperit pasiunea de a explora locuri noi si de a admira frumusetea naturii pe care Dumnezeu, artistul genial si perfect, a creat-o cu
atata maiestrie .

In final, te-as ruga sa adresezi cateva ganduri cititorilor revistei Romanian Times.
Tinerilor le spun ca pot intotdeauna sa reusesca oriunde se afla daca il au pe Dumnezeu alaturi. Cu atat mai mult ca ne aflam intr-o tara binecuvantata si plina de oportunitati merita sa munceasca si sa urmeze o scoala pentru a putea reusi in viata. Sa nu uite ca au un scop pe pamant si depinde extrem de mult de ei ca acest scop sa fie indeplinit.

Articol publicat in ziarul Romanian Times in Ianuarie, 2008

AVORTURI CU FORTA IN CHINA, IN LUNA A OPTA DE SARCINA

Politica unui singur copil din China are drept consecinta un numar de 13 milioane de avorturi anual, majoritatea fiind ordonate de catre oficialii centrelor de planificare familiala.
Potrivit blogului Al Jazeera, parintii implicati in aceasta “sarcina ilegala”, care a condus de asemenea la un avort ilegal, in luna a opta de sarcina, sunt socati de rapiditatea cu care povestea lor a fost propagata pe internet.

Se pare ca Luo Yan Qua si Xiao Ai Ying nu au stiut ca povestea lor a ajuns pe internet, fiind marcati de evenimentele recente. Se ia in considerare faptul ca un membru anonim, care stia despre avortul ilegal, pe care mama a fost fortata sa-l faca, a lansat vestea pe un site din China, similar Twitter. Raspandirea vestii de catre o sursa guvernamentala este o varianta posibila, deoarece, conform Public Vigil, avorturile fortate au loc, mai ales, in zonele rurale ori periferice ale Chinei, dar acest caz a fost semnalat intr-unul dintre orasele moderne ale tarii, lucru care nu este prea tolerat de catre Guvernul central.

Odata ce sarcina sa a fost detectata, Xiao Ai Ying, care mai are o fetita de 10 ani, a fost batuta si scoasa violent afara din casa de catre autoritatile de planificare familiala, insotite de catre ofiteri de politie. Potrivit digitaljournal, tatal copilului si sotul mamei a declarat ca un politist chiar a lovit-o in burta, incercand sa-i provoace un avort spontan. Apoi femeia a fost transportata la un spital din centrul orasului Xiamen, unde copilul care urma sa se nasca peste doar o luna, a fost ucis cu o injectie letala, in timp ce inca se mai afla in corpul mamei.

Femeile din China platesc amenda pentru ca raman insarcinate
in China, nasterea unui al doilea copil este ilegala, fiind considerata o infractiune pentru care mama plateste si o amenda, care porneste de la 1 dolar, pentru cele mai sarace femei si pana la 40.000 de dolari, pentru cele bogate. Alte femei sunt sterilizate imediat, cu forta. La ora actuala, nu se cunoaste inca daca Xiao Ai Ying va mai fi pedepsita si intr-un alt mod, in afara de cruzimea de-ai fi fost ucis bebelusul pe care l-a purtat opt luni in pantece, asteptand cu nerabdare sa se nasca. Al Jazeera a incercat sa ia legatura cu autoritatile chineze din Xiamen pentru a comenta acest caz, insa acestea au refuzat vehement.
Desi oficialii sustin ca in China au loc in jur de 13 milioane de avorturi pe an, cercetarile in acest domeniu, sustinute si de catre diverse publicatii locale, sunt de parere ca daca ar fi numarate si avorturile nedeclarate sau cele induse fortat de catre autoritatile de planning, s-ar ajunge la un numar infiorator, substantial mai mare decat cel din acte.

Rata intreruperilor de sarcina in China este de 24 avorturi la fiecare 1.000 de femei, cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani, declara Organizatia de Sanatate Mondiala, intr-un studiu realizat impreuna cu Institutul Guttmacher. in 2003, un raport de acest gen arata ca in China numarul de avorturi este de 9 milioane, din totalul de 42 de milioane de intreruperi de sarcina inregistrate in intreaga lume.

Pentru toate autoritatile din afara Chinei, care nu privesc cu ochi buni aceste practici, cum ar fi cea din acest caz, nu mama este considerata a fi comis o crima, ci autoritatile care o obliga sa avorteze. Cu toate acestea, nimeni nu poate interveni in niciun fel.

http://www.orizontcrestin.org

Despre sensul poetic al cunoasterii si devenirii crestine

NEMITARNICE”, Theodor Damian

Editura Dionis, 2005, 133 p

Poezia lui Theodor Damian ne surprinde, ne provoaca, ne pune fata in fata cu realitati nu totdeauna comode, intr-un cuvant, poemele sale ne conduc la o sinceritate fata de sine si fata de marele Univers. Nu intamplator, volumul „Nemitarnice”, de fapt o antologie de o suta unu poeme, se constituie ca un manifest adresat fiecarui potential cititor de a cantari in cumpana dreapta a ratiunii valorile fundamentale ale existentei si mai ales, ale rostului de a apartine bogatului spatiu spiritual romanesc.

Tocmai de aceea, Theodor Damian reuseste prin acest volum de versuri sa expuna concepte care surprind esenta romanismului aflat la confluenta spiritului dacic, al celui latin si peste toate acestea, al celui crestin. Din aceasta ingemanare de curente spirituale rezulta forta unei exprimari poetice pline de sensibilitate, de sens, de durabilitate si mai ales, de vitalitate.

Un scriitor si cartile sale

Theodor Damian, scriitor roman din SUA, este autorul volumelor Introducere in istoria crestinismului. Primul mileniu (2008), Filosofie si literatura: O hermeneutica a provocarii metafizice (2008), Pasiunea textului (2003), Semnul Isar (2006), Nemitarnice (2005), etc. Theodor Damian este teolog, eseist de factura crestin-ortodoxa, important promotor cultural, editor al revistei „Lumina Lina“.

„Revarsarea cu gust si rafinament”

Asemenea unui teatru in patru acte, volumul „Nemitarnice” ne ofera patru trepte in ascensiunea catre intelesul etern al poeziei. Astfel, pentru inceput, privim „Prin ochiul marii”, dupa aceea identificam un „Armaghedon cu un alt nume”, mai departe intelegem metafora „Cautatorilor de lut”, pentru ca in final, sa avem parte de „Zborul ancestral”. Patru trepte in devenire, de fapt patru trepte ale cunoasterii si tot atatea etape in intelegerea lirismului profund al lui Theodor Damian.

„Marea se apleaca pe fereastra/ eram in spatele ei/ si numaram apele/ apele si culorile/ zvacnetul si culorile/ curajul nerusinat/ revarsarea cu gust si rafinament/ cand totul e pe potriva/ ca torsul pisicii pe cuptorul de lut/ iarna la tara// O, ochiul marii de cucuvea/ noroc ca nu face asta/ in fiecare zi/ ca pe multi i-ar trage in ea.” („Ochiul marii”)

„Marile poeme ale tarii”

Sensul poetic nu se descifreaza totdeauna usor, este nevoie de o anumita putere de patrundere ce se dezvolta atunci cand iei contact cu scrierile lui Theodor Damian, fiindca in fiecare vers este incifrata o experienta, un gand, o traire, ceva care a facut parte din viata sa si pe care il daruieste mai departe, celor ce vor sa citeasca, sa asculte si sa inteleaga.

„Peste marile poeme ale tarii/ au trecut uragane migratoare/ si le-au smuls penele colorate/ le-au inversat metaforele/ le-au stricat sensul.” („Poemele tarii”)

„Misterul vietii se patrunde”

Dar efortul este rasplatit pe deplin prin nenumarate intelesuri ce te conduc mai departe, intr-un univers complex si totusi simplu, axat pe principii care se intretaie, se insumeaza, pentru ca ulterior sa se desparta, revenind de fiecare data mereu altele, cu intelesuri noi si cu spontaneitatea unei exprimari ce-si afla mereu cuvinte potrivite pentru experiente tot mai profunde, ce se cer a fi comunicate.

„Nu stiu de cine si de unde/ misterul vietii se patrunde/ nu stiu de unde si de ce/ a aparut deoarece/ nu stiu de cand si pana cand ma arde ochiul tau plapand/ nu stiu de cand, de ce si cum/ ma inghite praful de pe drum/ nu stiu de ce si de la cine/ atata moarte e in mine.” („Nu stiu”)

Intre Vasile Voiculescu si Lucian Blaga

O sursa de inspiratie deosebit de valoroasa pentru poezia lui Theodor Damian o reprezinta viziunea teologica crestina care sub o forma sau alta revine prin diferite teme sau simboluri, oferind o consistenta si o profunzime ce depasesc exprimarea laica. Astfel, continuand traditia unor poeti de factura religioasa in genul lui Vasile Voiculescu sau intr-o anumita masura, Lucian Blaga, Theodor Damian impleteste in experienta concreta a zilelor noastre, elemente de teologie, precum si relatia lor cu arhetipuri mitice, general umane sau specifice spatiului daco-roman.

„Izvorul apelor sfintite in tine”

In acest sens, putem vedea influenta unui anumit gen profetic, in poezia „Cel care vine”: „Iordanul s-a tulburat/ spre varsare/ iarasi s-a aruncat cineva/ in apele sale/ iarasi un Ioan Botezatorul/ si-a facut aparitia/ in pustiul lumii.// E lung drumul pana la Iordan/ iti trebuie ani sa-l strabati/ ai timp ca sa ierti tuturor toate/ si sa inveti sa te rogi pentru frati// E lung drumul si greu/ pana sa descoperi izvorul/ apelor sfintite in tine/ si sa-L recunosti/ pe Cel care vine.”

Astfel, volumul „Nemitarnice” ne poarta prin multiplele exprimari artistice originale si sensibile ale lui Theodor Damian, oferindu-ne ocazia sa cunoastem si sa ne cunoastem, sa exploram fatetele nebanuite ale unei realitati uneori, contradictorii, alteori, rationale, dar intotdeauna sublime si senzationale, fiindca in cele din urma, viata este un dar extraordinar, irepetabil, de care trebuie sa ne bucuram cu toata fiinta noastra. Poezia lui Theodor Damian este un imn al vietii ce invinge, care desi aparent se opreste, totusi curge mai departe, din eternitate in eternitate.

Octavian Curpas
Surprise, Arizona

Bisericile Emergente Vestice

Dupa epuizarea rapida a primului tiraj, pastorul Constantin Ghioanca, parte din echipa profesorala a Institutului Teologic Baptist din Bucuresti, prezinta cititorului o editie revizuita si adaugita a cartii de mare interes, Bisericile emergente vestice: din perspectiva baptista româneasca.

Grupuri-tinta:
-studenti la seminarii sau la alte institutii biblice;
-pastori, preoti sau alti slujitori ai bisericii;
-învatatori de scoala biblica;
-responsabili cu învatatura în biserica;
-lideri de închinare;
-toti crestinii interesati de tema bisericii în cultura postmoderna.

Caracteristici speciale:
-prima carte scrisa pe aceasta tema în România;
-contine adaugiri importante fata de prima editie;
-prezinta aparitia si dezvoltarea bisericilor emergente;
-discuta caracteristicile de baza ale bisericilor emergente;
-aloca un capitol pentru identitatea baptista în România;
-evalueaza în mod critic dogma si practica bisericilor emergnte;
-ofera o perspectiva baptista asupra acestor biserici;
-anticipeaza perspective noi în eclesiologia baptista româneasca;
-contine cinci anexe foarte utile.

Pentru detalii si comenzi accesati www.risoprint.ro
PRET: 25 Ron

Mainile Lui

Ne impresioneaza, cand citim in Evanghelii, felul cum Isus S-a atins de oamenii carora le-a facut bine. Nu s-a ferit de atingere, S-a amestecat printre ei, a mancat impreuna cu pacatosi, i-a hranit pe multi, a acceptat ospitalitatea lor, chiar cand era nesincera. Si oamenii au inteles ca Proorocul venea pentru ei si au cautat sa se atinga de Isus.
Dr. Paul Brand a petrecut multi ani in India, ingrijind bolnavii de lepra din Vellore si imprejurimi, fiind printre primii care nu s-a ferit sa-i atinga pe acesti paria, scosi afara din orase si sate, izolati in leprozerii, considerati incurabili si uitati de lume. in una din cartile sale, scrisa impreuna cu Philip Yancey, el povesteste o seara semnificativa, petrecuta in mijlocul pacientilor sai leprosi, o seara neuitata, de inspiratie deosebita.
Dr. Brand s-a apropiat de curtea in care erau adunati pacientii leprozeriei din Vellore si s-a asezat pe o rogojina alaturi de ei, cum facuse si de alte dati. Aerul era incarcat de mirosul greu emanat de trupurile celor prezenti, de saracie, bandaje naclaite de infectie si izul medicamentelor. Vazandu-l printre ei, pacientii au insistat ca doctorul sa le adreseze cateva cuvinte, rugaminte pe care doctorul a acceptat-o cu greutate. S-a ridicat in picioare, nestiind ce sa le spuna, si a ramas in tacere cateva momente. Ochii ii erau irezistibil atrasi de mainile lor, zeci de maini de leprosi, cele mai multe tinute ascunse, unele fara degete, altele reduse la un simplu ciot. Multi stateau cu ele varate sub coapse, obisnuiti sa le ascunda vederii.
Cand a inceput sa vorbeasca, doctorul le-a spus: “Sunt medic chirurg, specializat in chirurgia mainii. Oridecate ori intalnesc pe cineva pentru prima data, nu ma pot abtine sa nu-i privesc mainile. Ghicitorii in palma pretind ca pot citi viitorul cuiva doar privind la mainile lui; eu va pot spune trecutul. De exemplu, pot sa va spun care v-a fost meseria pe cand erati sanatosi, dupa bataturile din palme si dupa conditia unghiilor. Pot sa va spun multe lucruri despre obiceiurile si caracterul vostru. Sunt de-a dreptul fascinat de mainile oamenilor”. S-a oprit apoi pentru cateva clipe, privind la fetele atente ale pacientilor, incremenite in asteptare.
“Cat de mult as fi dorit sa-L fi putut intalni pe Isus si sa-I cercetez mainile! Dar, stiind din descrierile Evangheliilor cum a fost El, aproape ca mi le pot inchipui”. incepu apoi sa le spuna, visand parca, cum isi inchipuia el mainile lui Isus, de cand a fost un prunc cu maini micute, neajutorate, invatand cu stangacie sa apuce primele obiecte. A continuat apoi sa descrie mainile copilului Isus, tinand o pensula, sau un instrument de scris, incercand sa caligrafieze literele alfabetului.
Apoi mainile dulgherului tanar, maini aspre, noduroase, cu unghii crapate si cicatrici lasate de ciocan si fierastrau. Apoi mainile lui Isus, vindecatorul. Emana din ele sensibilitate si compasiune, in asa fel incat oamenii pe care-i atingea puteau sa simta curgand prin ele putere divina. Mainile Lui l-au atins pe orb, pe neputincios, pe nevoias.
“Apoi”, continua dr. Brand, “imi pot inchipui mainile lui Isus crucificat. Ma doare numai sa ma gandesc la un cui batut prin mana mea, deoarece stiu prin ce trebuie sa treaca – o uimitoare complexitate de tendoane si nervi, vase de sange si muschi. Este imposibil s-o strapungi cu un cui fara s-o mutilezi. Gandul la mainile Lui vindecatoare, mutilate de cuie, imi aduce in minte tot ce a fost Isus gata sa indure pentru mine. in acele momente de insemnatate eterna, pe cruce, acceptand sa-I fie strapunse si mutilate mainile, El S-a identificat cu oamenii din toata lumea, care au o deformatie fizica in trupul lor, inclusiv in maini”.
Efectul acestor cuvinte, rostite in fata leprosilor, a fost electrizant. Isus … un mutilat, cu maini ca ale lor, niste leprosis Ce simtaminte vor fi starnit in inimile lor! Cum le va fi batut inima, ascultand cuvintele acestea, care le strecura in inimi o noua si calda speranta!
“La urma, mainile Celui inviat”, continua doctorul. “Unul din cele mai uimitoare lucruri mi se pare a fi faptul ca Isus a pastrat in mainile Sale semnele cuielor, macar ca noi vorbim despre viata viitoare ca avand trupuri perfecte: “Adu-ti degetul incoace, si uita-te la mainile Mele”. De ce a dorit Isus sa pastreze semnele umanitatii Sales Poate ca sa duca cu El in cer o amintire eterna a suferintelor celor de pe pamant. El poarta semnele suferintelor, ca sa continue a intelege nevoile celor ce sufera. El a dorit sa fie pentru totdeauna aproape de noi”.
De indata ce a terminat de vorbit, dr. Brand a observat o uimitoare schimbare de atitudine printre pacientii lui. in toata curtea, mainile tuturor erau ridicate in sus, cu palmele unite in traditionalul semn indian de respect. Aceleasi cioturi, aceleasi maini fara unghii, fara degete, mutilate de lepra … Nimeni nu mai incerca sa si le ascunda. Maini ridicate in sus, in dreptul fetei, in semn de respect pentru doctorul englez, venit sa-i ingrijeasca. Un gest aproape uitat, reluat acum cu un nou inteles, incarcat de o noua demnitate. intelegand cum Dumnezeu a facut fata suferintei ii ajuta pe ei s-o poata face mai usor…
Gelu Arcadie Murariu
Oregon City, Oregon

In inchisoare din dragoste de Christos si de semeni

Apostolul de dincolo de Cortina de Fier, dupa gratii în SUA

de CLAUDIU PADUREAN

Pastorul Richard Wurmbrand, evreu convertit la crestinismul lutheran, a luptat deopotriva contra fascismului si comunismului. El a stat dupa gratii atât in România, cât si in SUA. La scurta vreme dupa arestarea sa, americanii au recunoscut eroismul clericului lutheran.

Unul dintre cele mai putin cunoscute episoade din viata pastorului lutheran Richard Wurmbrand este cel al detentiei sale americane. Este vorba despre o arestare scurta, pentru ca eroul, originar din România a „bruiat” o demonstratie procomunista din Philadelphia. Insa tocmai arestarea sa l-a adus, dintr-o data, in lumina reflectoarelor. Astfel, Richard Wurmbrand, care trecuse prin purgatoriul temnitelor bolsevice, a reusit sa devina unul dintre cei mai cunoscuti luptatori impotriva comunismului, iar cartile sale, in care dezvaluia adevarata fata a „orânduirii socialiste” au devenit volume cumparate de zeci si sute de mii de oameni din Occident, care incepeau sa intrezareasca adevarata fata a Terorii Rosii.

Calea Apostolului Paul

Pastorul Richard Wurmbrand este eroul unei adevarate saga a secolului XX. Nascut intr-o familie evreiasca, in tinerete, el a aderat la miscarea comunista. In timp, insa, a descoperit, cu ajutorul Misiunii Anglicane din Bucuresti, religia crestina, la care s-a convertit. Richard Wurmbrand a luptat apoi impotriva fascismului si a salvat numerosi tineri evrei de la deportare. Apoi, a inceput lupta impotriva comunismului, care i-a adus ani grei de temnita. In cele din urma, eliberat din inchisoare, el a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a fondat o organizatie care ii sustine pe crestinii persecutati de pe toata planeta.

Richard Wurmbrand a avut satisfactia sa vada prabusirea celor doua regimuri dictatoriale, fascismul si comunismul. Pastorul lutheran a murit in anul 2001. Inca din timpul vietii, el fusese supranumit „Apostolul de dupa cortina de fier”, iar cei care l-au cunoscut au facut o paralela intre viata Apostolului Paul, care a devenit din persecutor al crestinilor un martir, si cea a lui Richard Wurmbrand, care a devenit din adept al comunismului una dintre victimele care au suferit in temnita, unde fusese aruncat de bolsevici pentru credinta sa. Potrivit site-ului CristiaNet.fr, Richard Wurmbrand a patimit si in tara libertatii, Statele Unite ale Americii, unde a indraznit sa ridice glasul celor care luau, in timpul Razboiului din Vietnam, apararea comunismului.

Dupa gratii, in SUA

Intâmplarea s-a petrecut in anul 1966, in orasul american Philadelphia. Aici era organizata o mare adunare populara de sustinere a Vietnamului. Numerosi americani cereau retragerea trupelor SUA din Asia de Sud-Est, unde ele luptau impotriva comunismului. In piata unde erau stânsa o multime impresionanta, a fost inaltata o tribuna, de la care diferite personalitati luau cuvântul pentru a denunta razboiul. Printre cei care vorbeau se numara un pastor prezbiterian. Dintr-o data, un om zvelt, carunt, a luat microfonul si le-a spus celor prezenti: „Voi nu stiti nimic despre comunism! Eu sunt doctor in comunism. Voi ar trebui sa fiti de partea victimelor si nu de cea a tortionarilor!”. Barbatul cu pricina era Richard Wurmbrand.

Dar ce inseamna doctor in comunism?“, a intrebat pastorul prezbiterian care vorbise inainte. „Iata dovezile mele!”, a raspuns Richard Wurmbrand, care si-a ridicat camasa si le-a aratat manifestantilor urmele torturilor suferite in beciurile Securitatii. Politia a intervenit si Richard Wurmbrand a fost arestat pentru tulbu­rarea ordinii publice. Insa tocmai acest eveniment, intens mediatizat, l-a dus pe pastorul lutheran in fata unei comisii a Senatului american, unde a depus marturie despre grozaviile din spatele Cortinei de Fier. Marturia sa a fost publicata intr-o brosura, care a devenit, timp de trei ani, cea mai bine vânduta publicatie dintre toate documentele Guvernului american. Apoi, Richard Wurmbrand a devenit unul dintre cei mai cunoscuti clerici din Statele Unite ale Americii. El a fondat organizatia „Vocea Martirilor”, care ia apararea crestinilor persecutati din toata lumea.

Vocea martirilor

Richard Wurmbrand si-a asumat, in SUA, rolul de a fi o voce a martirilor care nu puteau sa vorbeasca ei insisi lumii libere. Clericul lutheran s-a nascut in anul 1909 la Bucuresti. In tinerete, a aderat la miscarea comunista, iar intre 1927 si 1929 a urmat cursurile unei scoli politice la Moscova. Pentru activitatea comunista, a fost inchis la Doftana. Insa s-a convertit la crestinism si a renuntat la ideologia bolsevica. Urmarit, impreuna cu sotia sa, Sabina, de autoritatile fasciste românesti, el a gasit resursele sa ii ajute pe zeci de evrei. Dupa anul 1945, Richard Wurmbrand a intrat in conflict cu autoritatile comuniste. In perioadele 1948 – 1956 si 1959 – 1964, a fost arestat de catre comunisti. In anul 1965, emigreaza din tara. In SUA, fondeaza organizatia Vocea Martirilor. Dupa anul 1989, s-a intors in România si a depus flori pe mormintele tortionarilor sai.

Ziua a patra

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Si Dumnezeu facuse stele,
Pe tine una dintre ele
Si mi te-a dat sa-mi fii lumina,
In bezna raza-ti ma alina.

Si Dumnezeu facuse luna,
Din ea apoi tie cununa,
Esti pentru mama luna plina
La care seara se inchina.

Si Dumnezeu facuse soare,
Pe tine cea mai draga floare
Ce-n rasarit sa se trezeasca
Si Domnului sa-I multumeasca.

Despre sufletul omenesc si vicisitudinile vietii

By Octavian Curpas
Surprise, Arizona

„Cele sapte pacate cardinale”, Cristian Barbosu, Arad, Carmel Print, 2010, 291 p.

Se poate constata in ultima vreme, o crestere a interesului pentru aplicarea Cuvantului lui Dumnezeu, Biblia, la problemele concrete ale vietii de zi cu zi. Putem spune ca intr-un fel sau altul, exista nevoia unei redefiniri a religiei, in mod deosebit prin realizarea unei apropieri semnificative de problemele cu care ne confruntam si la care avem nevoie de o rezolvare autentica. Nu intamplator, numeroase carti de psihoterapie crestina au fost editate si in limba romana, incercand sa formeze sau chiar sa educe gustul cititorilor in ceea ce priveste aceasta abordare oarecum neconventionala in studierea Sfintelor Scripturi.

Cartea „Cele sapte pacate cardinale”, scrisa de pastorul Cristian Barbosu, ne calauzeste in lumea fascinanta a intelegerii mecanismelor de natura sufleteasca ce stau la baza diferitelor devieri de comportament si de caracter, descrise simbolic prin notiunea de cele sapte pacate: mandria, mania, imbuibarea, lacomia, pofta, invidia, apatia.

Cristian Barbosu, teolog cu vocatie de scriitor

Cristian Barbosu este pastorul bisericii Metanoia Arad (www.bisericametanoia.ro). Acesta s-a nascut la Arad si a urmat trei scoli teologice, absolvind (BA) Moody Bible Institute in 1995, Dallas Theological Seminary (ThM) in 1999, si Trinity Evangelical Divinity School (PhD) in 2009.

Cristian este casatorit cu Anne, originara din Franta si impreuna au doua fete, Tara (8 ani) si Fiona (12 ani). Printre hobby-urile sale se numara cartile si muntele. Cristian Barbosu este autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu sa stiu despre viata de familie”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”, etc. 

Idolii inimii

Clasificarea celor sapte pacate are o istorie mai lunga, ce dateaza din vremea Evului Mediu, fiind intr-o mare masura legata de teologia romano-catolica a vremii. De-a lungul timpului, aceasta suma de sapte pacate a fost preluata si de alte curente religioase, dar si de arta, in speta de literatura si film. Este un lucru deosebit faptul ca autorul aduce si in Romania, intr-o versiune moderna, notiunea celor sapte pacate.

„In istoria bisericii, s-au identificat sapte pacate cardinale sau pacate de radacina, stari spirituale ce genereaza o multime de alte pacate in viata unui om. Aceste pacate rup relatii, inseala, inlantuie si mint, distrugand vieti si destine. Multi nu le baga in seama, dand vina pe temperament, obiceiuri, trecut, circumstante – ele fiind insa idoli ai inimii, probleme spirituale adanci, cu multe implicatii si consecinte grave.”

Intrebari si discutii pentru grupa mica

Imbinand cu talent experienta pastorala cu aceea de pedagog si psiholog crestin, autorul reuseste sa trateze intr-un mod original si axat pe studiul biblic, aceste sapte pacate, schitand si eventualele remedii ce se pot aplica. Noutatea acestei carti consta in faptul ca in loc sa se rezume doar la o expunere a celor sapte pacate fundamentale, Cristian Barbosu ne pune in fata si diferite chestionare de evaluare, ceea ce o transforma practic, acest volum intr-un manual, bazat pe intrebari si discutii.

„Fiecare trece pe aici”

In acelasi timp, inserarea unor studii de caz alaturi de prezentarea diferitelor invataturi biblice genereaza o atmosfera de prospetime care atrage pe cititor si fixeaza foarte bine notiunile ce sunt expuse.

„Puneti-va centurile de siguranta, fiindca astazi vom trece printr-o zona de turbulenta maxima, intram pe teritoriul unui pacat care probabil face cele mai multe ravagii printre tineri, dar nu numai. Fiecare trece pe aici, de cel putin de cateva ori in viata. Unii ajungem raniti, altii zdrobiti, putini sunt victoriosi, dar multi cazuti, chiar omorati de acest pacat teribil de puternic, de salbatic, universal: pofta.”

„Cele sapte pacate cardinale”, o carte vie si atractiva

Avand certe calitati de povestitor, Cristian Barbosu reuseste sa capteze atentia si sa o mentina de-a lungul intregii carti, cu o adresabilitate maxima in randul potentialului public cititor. Din acest punct de vedere, putem spune ca nu avem de-a face cu o carte scolastica si nici cu limbajul de lemn religios, ci cu o carte vie, plina de dinamism, atractiva, pe care daca incepi sa o citesti, cu greu o vei mai lasa din mana pana nu o parcurgi in intregime.

Dincolo de a da sfaturi „moralizatoare” sau de a genera o atmosfera de predica, discursul autorului se imbraca in tonalitati asemanatoare momentelor in care ai sta de vorba cu cel mai bun prieten al tau. Aceasta calitate deosebita a lui Cristian Barbosu de a se apropia cu intelegere si dragoste de cei pentru care lucreaza in calitate de pastor, se transfera si asupra relatiei dintre el si potentialul cititor.

Iubirea nu este o stare, ci o actiune

„Nu poti spune Il iubesc pe Dumnezeu, daca nu faci nimic sa-ti demonstrezi iubirea. Iubirea, biblic vorbind, nu este o stare, ci o actiune. Cand stii ca exista un pacat de care trebuie sa te eliberezi si stii ca acel pacat Il raneste pe Dumnezeul pe care tu il iubesti, ce faci? Ce iubesti tu de fapt? Pe cine iubesti? Pacatul sau pe Dumnezeu?”

Prin astfel de cuvinte, autorul ne conduce catre un punct de decizie in care sa abandonam aceste sapte pacate, precum si ceea ce decurge din ele, avand drept fundament iubirea pe care ar trebui sa o dovedim fata de Dumnezeu. Astfel, „Cele sapte pacate cardinale” se constituie ca o pledoarie convingatoare pentru transformarea interioara pe care Dumnezeu doreste sa o realizeze prin intermediul Cuvantului Sau. Am putea spune ca autorul, coborand de la inaltimea amvonului, vine in intampinarea fiecarui om dispus sa asculte, sa priveasca, sa creada si sa actioneze in directia eliberarii de sub jugul unor pacate care altfel l-ar distruge atat pe el, cat si pe cei din jurul sau.

REVOLTA CRESTINILOR CANADIENI

Astazi si in saptaminile urmatoare vom face ceva deosebit. Vom informa pe cititorii nostri despre “revolta” crestinilor canadieni impotriva secularismului fundamentalist si agresiv care a transformat societatea canadiana din una predominant crestina in una in care crestinii au fost redusi la rangul de cetateni de categorie inferioara. Procesul acesta de transformare nu a fost unul abrupt ci unul treptat. S-a manifestat in cursul a citeva decade, incepind cu anii 60. S-a intensificat radical in anii 70 cind Canada a fost dominata de ideologia si politica socialista a Premierului Pierre Trudeau. Tot in anii 70 miscarea homosexuala canadiana a inceput si ea sa-si deruleze agenda radicala de transformare a societatii canadiene in una “toleranta,” “multiculturala,” si permisiva. Campania de secularizare a crescut in anvergura in anii 80 si 90, rezultind in anul 2002 in declararea de catre un tribunal federal din Toronto a unui drept la casatorii
intre persoane de acelasi sex. Pe parcursul acestor decade diverse forte anticrestine si secularizante s-au unit intr-o campanie de distrugere a influentei celui mai rezistent bastion impotriva agendei seculariste – crestinii canadieni si lobby-ul crestin canadian. Strategia si perseverenta lor a rezultat in succese strategice care a fortat comunitatea crestina sa bata in retragere vreme de multi ani.

Spre finele anilor 90, insa, crestinii canadieni au demarat o contraofensiva, un “push back,” impotriva grupurilor secularizante si homosexuale. Aceasta “revolta” a inceput in provincia canadiana British Columbia unde crestinii evanghelici erau mai numerosi si mai bine organizati. De atunci “revolta” lor s-a extins in toata Canada rezultind intr-o schimbare radicala a situatiei de pe frontul razboiului pentru valori care e in derulare la ora actuala in Canada. Prin eforturi masive si strategii bine concepute si coordinate, initiate la nivel local, biserici, scoli si parohii, si apoi extinse la nivel national, in aprilie anul acesta au reusit sa scoata de la putere guvernul socialist din Ottawa, inlocuindu-l cu guvernul conservator al Premierului Harper. Iar de atunci incoace rezultatele au inceput sa se manifeste in mod pozitiv. Canada a anuntat in primava ca nu va mai finanta programe de avort sau de control al populatiei in Lumea a Treia; a
refuzat sa participe la marsul homosexual din Toronto; a refuzat sa-l finanteze; si a stopat finanterea unor programe de educatie sexuala in scolile publice canadiene.

Sa fie oare Canada tot tara din care sa inceapa redobindirea valorilor crestine in societate? Punem intrebarea aceasta deoarece tot in Canada a inceput procesul de globalizare a luptei pentru familie si casatorie prin decretarea dreptului la casatorii unisex in 2002. De atunci incoace acest flagel a devenit strigatul de batalie al miscarilor antifamilie si antivalori in toata lumea.

De ce facem cunoscuta “revolta” crestinilor canadieni in Romania? Din mai multe motive. In primul rind pentru ca succesul crestinilor canadieni este cu adevart istoric si unic. Trebuie cunoscut. In al doilea rind, e un eveniment care ne poate incuraja pe toti. In plus, ne poate servi ca model, nu numai noua, ci tuturor crestinilor din Uniunea Europeana care doresc sa restabileasca valorile crestine in tarile in care traiesc. Clasa politica ia aminte atunci cind crestinii isi unesc vocea si isi exprima doleantele. Se poate spune ca in Romania deocamdata nici crestinismul nici valorile crestine nu sunt periclitate de actiuni legislative, politice, sau de grupuri ostile, asa cum a fost cazul in Canada. Pentru asta suntem multumitori lui Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca lucrurile nu se pot deteriora in Romania chiar in viitorul imediat. Deciziile eronate ale Curtii Europene a Drepturilor Omului fara indoiala vor fi simtite si in Romania, mai devreme sau
mai tirziu. De exemplu, in decembrie Curtea va decide daca simbolurile religoase vor fi permise in scolile publice italiene. O decizie defavorabila Italiei ne poate afecta si pe noi. Ce vom face atunci? In acest sens mobilizarea plina de success a crestinilor canadieni ne poate servi ca model in lupta pentru pastrarea valorilor crestine in tara in care traim.

O Carte Despre Revolta Crestinilor Canadieni

O carte despre revolta si succesul crestinilor canadieni in respingerea secularismului si al lobby-ului homosexual a fost publicata in vara de una din cele mai prestigioase jurnaliste canadiene, Marci McDonald. Cartea este enorm de informativa, bine scrisa, obiectiva, si bazata pe informatii adunate din surse multiple, interviuri cu personalitati cheie a miscarii provalori din Canada si din Statele Unite. Titlul cartii este deasemenea sugestiv si confident: Armageddon (adica “Armaghedon”) Tot in vara, un jurnal canadian a publicat un capitol din aceasta carte, intitulat, la fel de sugestiv, “Raising the Joshua Generation, (“Cresterea Generatiei Iosua”), o aluzie evidenta la impozanta personalitate din Vechiul Testament, Iosua, care a cucerit Canaanul, dind la o parte paganismul canaanit. Capitolul a fost publicat in 5 serii. Voluntarii nostri l-au tradus si vi-l punem la dispozitie incepind de astazi.
Partea prima a capitolului o publicam astazi. Este intitulata “British Columbia, Test Bed for Harper’s Religious Base,” (“Columbia Britanica – Testul Bazei Religioase a lui Harper”) [Nota AFR – Stehpen Harper e Premierul curent al Canadei] si explica geneza conflictului intre crestinii din Columbia Britanica si miscarea homosexuala canadiana. A inceput cu o actiune judecatoreasca intentata de un cuplu homosexual care avea ca obiectiv predarea in scolile publice din provincie a unui curs de “toleranta a homosexualitatii.” Inainte ca procesul actiunii sa aibe loc insa, oficialitatile canadiene au facut o intelegere cu cuplul homosexual, una care insa nu s-au gindit ca va rezulta in revolta crestinilor. Printre altele, autoritatile canadiene se angajau sa permita predarea in scolile publice canadiene a unui curs de toleranta a homosexualitatii, iar scolile publice canadiene se angajau sa permita unor activisti homosexuali sa faca
prezentari in cadrul claselor de toleranta a homosexualitatii.
Aceasta prima parte a capitolului a fost tradusa pentru noi de un voluntar AFR, Ioana Pavel, redactor din Bacau. Nu avem cuvinte sufieiente sau adecvate sa ne exprima apreciarea fata de dinsa pentru investitia enorma care a facut-o in traducerea acestui segment, ait de timp cit mai ales intelectuala. L-a tradus in doar o saptamina, un text de peste 4.000 de cuvinte. O traducere de o calitatea excelenta si acuratete impecabila. Aceea dintre d-tra care cautati profesori de engleza, traducatori, sau redactori, va rugam sa ne contactati. In prezent d-na Pavel isi cauta un loc de munca. Va multumim.

ARMAGHEDON

Cum a devenit Columbia Britanica punctul de inceput al bataliei crestine conservatoare pentru schimbarea valorilor Provinciei?

In clasa a XII-a la ora de Studii Sociale, la scoala Riverside din orasul Port Coquitlam [din Columbia Britanica], 25 de elevi isi indreapta atentia catre un barbat bine imbracat, invitatul lor in aceasta sapatamana. Avand o infatisare impecabila in puloverul gri si camasa incheiata la nasturi in partea de jos, el este departe de a fi o figura impozanta, avand o inaltima cu usurinta intrecuta de fetele din clasa, dar acesti elevi stiu bine ca nu se poate ca acest barbat sa fie un “orisicine.” Cursul de Justitie Sociala 12 pe care il audiaza elevii, este noul si controversatul curs creat pentru combaterea discriminarii in scolile britanco-columbiene. Barbatul imbract impecabil este Murray Corren, sursa de inspiratie si forta acestui curs. Jumatate dintre cuplurile homosexuale candiene sunt in spatele celei mai provocatoare restructurari a programului de invatamant provincial de cand guvernul a indraznit sa predea elevilor un subiect pina recent
interzis si numit “sex”.

Pe chat-urile online si pe blogosfera conservatoare, s-a tot discutat despre Murray Corren si  “sotul” sau, Peter Corren, de cand au lansat plangerea judecatoreasca privind drepturile omului impotriva Ministerului Educatiei din Columbia Britanica pentru “discriminare sistematica pe baza de sex.” 7 ani mai tarziu, cand in sfarsit cazul a fost programat pentru a fi ascultat de judecator, guvernul a decis sa creeze un curs optional, folosindu-se de propunerea celor doi Corren, referitor la combaterea nu numai a homofobiei, dar si a bigotismului (intolerantei) de orice fel, incluzand si intoleranta fata de handicapati, fata de cei fara adapost si de cei saraci. Aceste subiecte li s-au parut celor mai multi parintii catolici si evanghelici suspecte, mai degraba niste “perdele” pentru a masca adevaratele scopuri ale cursului: introducerea fortata sau frauduloasa a unei “agende homosexuale” unor tineri usor de impresionat. Timp de doi ani au
incercat sa impiedice predarea acestui curs. Intre timp a aparut inca un produs al intelegerii dintre Corren si oficialitatie canadiene care a cauzat si mai multa consternare: un ghid al programei scolare de predare a diversitatii in anumite subiecte de la gradinita pana la liceu, unde “familiei” Corren i se acorda un rol fara precedent. Un grup de evaghelici, constituiti in Alianta Canadiana pentru Justitia Sociala si Asociatia pentru Valorile Familiei au strans 17.000 de semnaturi in favoarea unei petitii impotriva acestei intelegeri si au facut o demonstratie zgomotoasa in fata Parlamentului provincial. In plus, arhiepiscopul catolic al orasului Vancouver, Raymond Roussin, a avertizat parintii ca ghidul propus va infecta scolile cu un “material inacceptabil din punct de vedere moral”.

Dupa debutul cursului de Justitie Sociala 12 in toamna anului 2008, adversarii miscarii si-au marit eforturile. 6 organizatii, incluzand Real Women of Canada (“Adevaratele Femei Canadiene”), au format o coalitie numita “Dati-ne Inapoi Scolile”, care a atacat intelegerea dintre oficialitati si Corren ca subminind drepturile parentale.

In Abbotsford, epicentrul gruparii conservatoare crestine din Columbia Britanica, aceasi comisie scolara care a aprobat predarea creationismului (Nota AFR – creationismul este o ramura a stiintei care demonstreaza crearea universului dupa modelul biblic) a refuzat sa ofere cursul lui Corren vreme de un an – impotrivirea lor fiind sustinuta de un grup de oameni numit Parintii pentru Democratie in Educatie, afirmind ca predarea cursului ar avea iz de “dictatura guvernamentala.” “Dictatura Guvernului!” au strigat reclamele online, “Sunteti alarmati de noua revizuire a programei scolare? Sfideaza drepturile parintilor, valorile culturale si libertatea religioasa!”

In timp ce protestul zgomotos impotriva intelegerii Corren devenise cea mai polarizanta altercatie dintre razboaiele culturale canadiene, el de fapt a fost ultima batalie dintr-o lupta de jumatate de secol in privinta valorilor care vor fi sau nu vor fi predate in scolile publice, si cine va avea de spus ultimul cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor: parintii sau guvernul. Inca de cand orice mentionare a creationismului a fost interzisa la orele de biologie si de cand rugaciunea a fost scoasa din scoala in numele armoniei intre confesiuni, multi crestini conservatori au inceput sa vada sistemul de educatie cu suspiciune si ostilitate. Dupa cum vedeau ei lucrurile, liberalii si umanistii seculari au conspirat cu sistemul juridic canadian pentru eliminarea tuturor simbolurile crestine din clasele scolare si pentru impunerea in constiinta copiilor lor a unui nou set de valori, unul strain.

Reactiile Provinciei Alberta

In Quebec, unde guvernul provincial a orchestrat secularizarea educatiei vreme de un deceniu, cativa catolici si evaghelici au demarat actiuni in instanta impotriva Ministerului Educatiei cu privire la un nou curs ecumenic numit Etica si Cultura Religioasa pe care Ministerul l-a declarat obligatoriu. Creat cu scopul de a spori intelegerea interculturala intr-o provincie unde  o astfel de intelere civica nu prea era, cursul a provocat o jignire grava pentru ca a acordat aceeasi importanta hinduismului, iudaismului, religiei Islamice, spiritualitatii aborigene canadiene si chiar si spiritualitatii Wicca (Nota AFR – vrajitorie), ca si crestinismului. Anul trecut, insa, un judecator din Quebec a respins un caz depus de doua familii din Drummondville care au acuzat ministerul ca le-ar fi violat drepturile constitutionale refuzand cererile lor de a-i scuti pe copiii lor de la curs, dar, cum multe alte cazuri pe rol asteapta sa fie audiate, acesta pare sa fi
fost cam ultimul cuvant al Curtii.

Intre timp, guvernul Albertei a fost si el atacat pentru introducerea unei masuri controversate care garanta parintilor din provincie dreptul care le-a fost refuzat parintilor din Quebec: posbilitatea de a-si scoate copiii de la cursurile care vizeaza strict religia sau orientarea sexuala. In ciuda obiectiilor federatiei provinciale a profesorilor si a unei avertizari primite din partea Asociatiei Canadiene a Libertatilor Civile ca proiectul legislativ va favoriza “promovarea regimului intolerantei religioase”, proiectul legislativ a supravietuit 5 saptamani furtunoase de discutii in Parlament si a fost adoptat ca lege in primavara lui 2009, un eveniment care l-a facut chiar pe fostul senator conservator Ron Ghitter sa observe ca “ne-am cam intors in Evul Mediu”.

Actiunea Albertei era vizata sa stopeze raspandirea cazului Corren peste granitele provinciale, o teama pe care crestinii conservatori au facut-o cunoscuta in toate provinciile canadiene. Cu toate acestea insa nu toate obiectiile la cursul de Justitie Sociala 12 au venit din tabara sustinatorilor valorilor familiei. In timp ce ministerul educatiei vedea in cursul acesta un eveniment important pentru promovarea diversitatii la nivel national, cele mai puternice obiectii au venit chiar din partea comunitatilor care alcatuiau  amestecatura demografica a provinciei: Hindu, Sikh si canadienii chinezi care au demonstrat ca in ceea ce privesc anumite valori, cum ar fi casatoriile homosexuale, pot fi la fel de conservatori ca si crestinii. Acest aspect nu a fost pierdut din vedere de catre Stephen Harper [Nota AFR – Premierul Canadei] atunci cand si-a trasat strategia teist-conservatoare, si nici nu a fost un accident faptul ca si-a pornit campania electiva in
2008, intr-un pulover albastru, plimbandu-se si sarutand bebelusii in compania unei politiciene locale de origine chineza, Alice Wong. La ora actuala Wang e parlamentara conservatoare a provinciei, si o purtatoare de cuvant si fondatoare al CASJAFVA, un grup al dreptei politice, ai carui membri, in mare parte chinezi, au organizat cel mai mare protest impotriva intelegerii guvernului provincial cu “sotii” Corren.

Dar opozitia impotriva cursului de Justitie Sociala 12 a fost incurajata si de personalitati profamilie din State Unite, cum a fost Focus on the Family, cu sediul canadian la periferia orasului Langley, in estul Vancouver-ului. La scurt timp dupa campania sa radiofonica impotriva casniciilor homosexuale in SUA, fondatorul lui Focus on the Family, James Dobson, a avertizat milioanele de abonati la buletinul sau informativ zilnic de inca o amenintare: un complot al unor activisti homosexuali  impotriva scolilor de pe intregul continent american. In linii mari, el a explicat “indrazneala homosexualilor de a remodela valorile unei intregi generatii, incepand cu cei mai tineri si vulnerabili” membrii ai societatii.

Invitandu-si ascultatorii sa respinga notiunea ca homosexualitatea este un stil de viata acceptabil, Dobson si-a facut argumentele fara timiditate, afirmind ca “Nu a mai fost incercata o strategie asa de perversa de cand Hitler a pregatit tanara generatie de germani si austrieci pentru razboi.”

“Fabricarea” lui Corren

Stand in fata elevilor de la ora de Justitie Sociala 12, Corren pare inacapabil de o proza atit de inflacarata ca a lui Dobson, dar ca un veteran al bataliei pentru drepturile homosexualilor in provincie, el este categoric un cosmar al lui James Dobson, un simbol al ceea ce conservatorii religiosi condamna ca fiind eronat cu educatia publica canadiana.

Murray Corren ar fi putut recita elevilor anumite statistici ireale: 82% dintre studentii homosexuali spun ca sunt hartuiti si 48% spun ca au incercat sa se sinucida. Putea chiar sa fi povestit tragedia a doi adolescenti americani care si ei s-au sinucis, unul dintre ei fiind gasit spanzurat de un cablu electric, dupa ce a fost hartuit si numit “fetita” de catre colegii lui. In loc de asta, insa, Corren le povesteste elevilor o versiune scurta a propriei sale biografii, cum a crescut avand numele de Murray Warren, intr-un orasel minier din Newfoundland, si cum era batjocorit de colegii de scoala care il numeau “fetita,” sau cum ajungea din cand in cand acasa schiopatand si cu nasul spart. El admite ca ce povestests copiilor este o strategie bine calculata: accentueaza aspectul personal, nu cel politic. “Toate studiile, spune el, arata ca daca cunosti un homosexual, e mult mai greu sa discriminezi”.

Ajungand la varsta majoratului in 1950, Corren a inceput sa fie bantuit de o carte pe care o gasise la o biblioteca publica, cu titlul “Sexualitatea anormala” care, spune el, detaliaza si explica homosexualitatea ca o “boala, afectiunea asta psihica pe care o am”. Chiar si cand a ajuns la Universitatea Memoriala din St John, apoi la Montreal, unde a predat pentru doi ani, a trait in teroarea de a-si dezvalui orientarea sexuala. Acest lucru insa s-a schimbat cand a plecat in Anglia sa isi termine teza de masterat. Lucrand intr-un club privat homosexual din Londra, a pus ochii pe un englez elegant, cu ochi albastri patrunzatori, cu numele de Peter Cook, si asta a fost inceputul unei relatii de 40 de ani, care a durat pana la moartea lui Cook, in decembrie 2009.
5 ani mai tarziu, cand cei doi au devenit cel mai popular cuplu homosexual casatorit, au aparut in documentarul “De ce sa te casatoresti” si si-au anuntat un nume comun nou, amestecandu-si numele de familie legal, formand din Cook si Warren, Corren, o porecla care a devenit un nume bine cunoscut in cercurile religioase.

Au stat impreuna aproape doua decenii, implicindu-se in afaceri cu flori in Anglia si Africa de Sud, pana le-a venit ideea sa se inscrie pe lista homosexualilor care adera la miscarea pentru drepturile homosexualilor. Mutati in Vancouver in preajma Olimpiadei Homosexuale 1990, au gasit acolo un oras unde homosexualii celebrau un nou sens al libertatii, dar la Coquitlam, la scoala elementara unde preda Corren, si-au pastrat relatiile in ascuns. Apoi, intr-o excursie la San Francisco, urmarind parada flamboianta a Mandriei Homosexualilor, Corren a fost uimit sa vada o multime de profesori homosexuali, demonstrind si tinand un banner, prin care isi proclamau identitatea sexuala. Corren a fost atat de miscat de deschiderea lor incat a iesit din multime sa li se alature, si numaidecat euforia i-a fost naruita de acuzatia unuia din multime: “Unde ai fost cand am avut nevoie de tine?” a strigat un tanar spectator catre grupul de profesori homnosexuali.
Incidentul acesta l-a impresionat mult pe Corren. “Mi-am dat seama ca era o intrebare la care trebuia sa raspund” spune el elevilor de la cursul de Justitie Sociala. “Unde am fost eu pentru elevii carora le predam, si care se luptau, si ei,  cu propria identitate sexuala ? »

Interzicerea cartii

Ca membru fondator al unui grup de suport “Educatorii Homosexuali si Lesbiene din British Columbia” (GALE BC), Corren a devenit vorbitorul lui si o tinta a atacurilor conservatorilor. Cand a rugat conducerea scolii sa investigheze dificultatile elevilor homosexuali, a primit primele amenintari cu moartea. Cateva luni mai tarziu, la o tumultuoasa intalnire a Federatiei Profesorilor din Columbia Britanica, decizia lui de a demara o politica oficiala de contracarare a homofobiei a fost un succes, dar aceasta victorie a fost scurta, rezultind intr-o contraofensiva a crestinilor conservatori care dupa aceea s-a extins in toata Canada. In consecinta, conducerea scolii din Surrey a interzis orice material recomandat de educatorii care faceau parte din organizatia invatatorilor homosexualui din Columbia Britanica. Acest succes nu a fost nici pe departe o surpriza, avind in vedere ca printre administratorii scolii din Surrey era Heather Stilwell, o fosta
lidera a Partidului Patrimoniului Crestin Canadian.

Dar nici organizatia invatatorilor homosexualui nu s-a lasat si a atacat decizia administratiei scolii. Cateva saptamani mai tarziu, un educator de gradinita, pe nume James Chamberlain, a cerut permisiunea de a folosi trei carti suplimentare de povesti pentru copiii de la gradinita care descriau familiile de homosexuali: Mamicile lui Asha, Buchetul lui Belinda si Un Singur Tata, Doi Tati, Tatii Maro, Tatii Albastri.

In timp ce Corren recita titlurile, elevii din scoala de la Riverside inclina capul in semn de aprobare – pentru cei mai multi, cartile au fost deja parcurse in scoala primara – dar administratorii din Surrey le-au interzis pe toate trei. Fiind de fata la o intalnire supra aglomerata a conducerii scolii unde Corren a aparut sa-l apere pe Chamberlain, Corren purta un tricou sport cu inscriptia “Bigotii Interzic Carti,” si numaidecat s-a aflat in mijlocul unei razmerite a parintilor. Un reporter l-a tras repede in masina, in timp ce unii dintre parinti l-au urmarit iar unul dintre ei l-au numit “pervers” si “pedofil”. Incidentul acesta insa l-a intaritat pe Corren si mai mult. El si partenerul lui au angajat un avocat specializat in drepturile omului, pe nume Joe Arvay, care cu o alta ocazie a aparat o vanzatoare lesbiana de la libraria “Micile surori” din Vancouver, si a demarat o actiune judecatoreasca impotriva administratiei scolii din
Surrey.
Cei doi Corren i-au garantat avocatului Arvay un onorari care a depasit 1 milion de dolari si a implicat doua recursuri in Tribunalul Suprem.

Un moment de cumpana – si pentru crestini

Dupa 5 ani de litigii Tribunalul Suprem a decis ca administratia scolii din Surrey a violat legea canadiana interzicand cele trei carti de povesti. Presedinta tribunalului, Beverly McLachlin, a refuzat sa recunoasca suprematia drepturilor parintilor in educatia copiilor. “Parerile sau punctele de vedere ale parintilor, oarecum importante, nu pot trece peste imperativul impus scolilor publice din Columbia Britanica, si anume acela de a oglindi diversitatea comunitatii, si de a preda toleranta si intelegerea diferentelor”, a declarat ea.

Pentru multi crestini conservatori, aceasta decizie a devenit un moment de cumpana, si a generat o batalie decisiva care i-a energizat intr-un activism al alegatorilor, similar cu acela demarat de  Ralph Reed in Statele Unite. [Nota AFR – Ralph Reed a fost liderul Coalitiei Crestine – Christian Coalition – din SUA care a mobilizat crestinii americani in alegerea lui George Bush ca presedinte al SUA in 2000 si in 2004) S-au mobilizat sa domineze administratia scolilor publice din Canada cit si a consiliilor municipale cu scopul de a organiza o miscare de rezistenta nationala. O coalitie social-conservatoare numita Organizatia Alegatorilor din Surrey a mobilizat alegatorii cistingind majoritatea administratiei scolii din Surrey, conducerea scolii si consiliul municipal. Pentru aproape un deceniu dupa aceea unul din liderii acestei organizatii a fost fosta directoare a scolii din Surrey, Mary Polak, care mai tirziu a devenit ministru plin in guvernul
provincial al lui Gordon Campbell.

“Cand se va intoarce Hristos, cum vor arata toate (lucrurile)?”

Aceasta este o intrebare la ora de istorie la una din scolile din Canada, in care se preda pe baza invataturii Bibliei. In scoala asta exista o singura definitie a “familiei”.

Jerry Falwell [Nota AFR – liderul miscarii crestine conservatoare din Statele Unite intre 1979 si 2000], care a ajutat la promovarea educatiei crestine ca obiectiv primordial pentru crestinii americani, a prezis, intr-o cuvantare tinuta in fata prietenilor lui fundamentalisti, “o vreme cand, ca si in vremurile dintai ale tarii noastre [Americii], nu vom mai avea scoli publice. Bisericile le vor lua in stapanire din nou si crestinii le vor conduce.”

Atat de exploziva a fost atmosfera in Columbia Britanican dupa intelegerea autoritatilor cu Corren incat Derek Rogusky, vicepresedintele organizatiei Focus al Familiilor Canadiene, a prezis ca se va produce un exod masiv al evanghelicilor din scolile publice canadiene. Dar cand Ministrul Educatiei a emis statisticile copiilor care erau inrolati in scolile publice, a fost evident ca un astfel de exod un s-a produs. In loc, insa, statisticile indicau o directie si mai ingrijoratoare pentru educatorii provinciali: o crestere  constanta anuala de 2%  a numarului de elevi ai Columbiei Britanice, in ultimele doua decenii, care invata in scoli private, cei mai multi dintre ei in scoli organizate de culte religioase.

Columbia Britanica are cel mai mare numar de scoli religioase

In ciuda hotararii ministerului de a garanta diversitatea in clase – sau poate ca din cauza ei- aproape 11% din elevii din Columbia Britanica invata la academii crestine, iudaice, sikh sau musulmane, cu o ratie de doua ori mai mare decat in alte provincii. In mod evident, unul din motivele pentru care s-a inregistrat aceasta crestere este ca, impreuna cu Alberta, Columbia Britanica plateste pana la 50% din taxa studentilor inscrisi in scolile private acreditate. Aceasta subventie insa a ingrijorat multe administratii scolare ca autoritatile le-ar putea forta sa se conformeze intelegerii lui Corren cu autoritatile canadiene. Desi ministerul le-a adresat o scrisoare in care le spunea ca nu au de ce sa se teama, controversa a dezvaluit o distinctie importanta: nu toate scolile crestine fac parte din aceeasi tabara de reactionari. In Surrey, Dennis de Groot, directorul Colegiului Crestin Fraser Valley, a socat pe cativa din colegii lui, predind programa
Justitia Sociala 12 studentilor lui. Explicatia lui a fost cursul se potriveste perfect cu misiunea scolii, aceea de a scoate studenti gata de a ataca probleme sociale, ca saracia, nedreptatea, sau rasismul – un curs care include si o excursie cu cei din ultimul an intr-un sat sarac din Africa. “Daca nu ii invatam noi despre dreptate…”, scria de Groot in Stirile Crestine ale Columbiei Britanice, “atunci cine o va face?”

Un curriculum crestin

Carata o educatie seculara bazata pe Biblie? In clasa a treia a lui Betty-Anne Rozema la scoala crestina din Knox, Bowmanville, Ontario, 20 de copilasi mici cat gamalia unui ac stau cu picioarele incrucisate pe covor langa o nava spatiala imitata de o mana. Batand din palme ca sa atraga atentia, Rozema tine in mana o carte uriasa cu imagini, aratand copiilor o explozie gigantica de lumina. “Multi astronomi cred ca universul s-a creat in urma unei explozii uriase numita Big Bang” spune ea. “Totul a inceput cu particule foarte, foarte mici de materie”. Un copil de 6 ani a fost destul de iute pentru a prinde unde « bate » profesoara. « Nu e adevarat » striga el. « Ei bine, asta e ceea ce cred oamenii de stiinta” spune invatatoarea cu calm. “Tu ce crezi?” Raspunsul vine de 20 de ori mai tare si raspicat: “Dumnezeu a facut-o!”

Rozema nu se opreste pentru a discuta situatia, mergand repede mai departe  la descrierea sistemului solar si fragila protectie pe care ne-o da atmosfera. “Sunt foarte fericita ca Dumnezeu ne-a pus pe planeta asta, la o distanta potrivita fata de soare”, spune ea. “Oamenii trebuie sa fie foarte atenti si sa aiba grija mai mult de atmosfera, altfel nu vom mai avea aer sa respiram”. In diferenta dintre teoria atmosferei si credinta scolii in infaibilitatea Bibliei, Rozema trateaza cu delicatete lucrurile, constienta fiind ca unii parinti cred in istoria creatiei lumii in 6 zile, in timp ce altii prefera o versiune crestina a Big Bang-ului in care Dumnezeu a “coregrafiat” artificiile cosmice. “Nu le spun care din versiuni sa creada – las asta in seama parintilor” spune ea. “Oricare din ele ar fi, il trateaza pe Dumnezeu ca suveran. El a initiat-o: ordinea a aparut din dezordine. Dumnezeu stie ce face.”

In clasele mai mari, copiii invata despre evolutie sau alte teorii privind originile universului care nu fac nicio referire la vreo zeitate, dar acesta nu este un mesaj pe care Rozema vrea sa il comunice clasei. “N-as promova nicio teorie in care Dumnezeu este absent – asta e un lucru de temut”, spune ea. “Cred ca copiii vor sa aiba parametri in care sa creada. Daca ceea ce aud aici este compatibil cu ceea ce aud acasa, viziunea lor asupra lumii devine mai solida.”

Scolile invizibile

Consideratia atat pentru autoritatea parentala cat si pentru cea biblica este unul din motivele pentru care 134 de familii platesc pana la 12.500$ pe an sa isi trimita copiii la scoala Crestina din Knox, una din cele aproximativ 1500 de scoli evanghelice private din Canada. In Ontario, ca si in celelalte provincii, acest numar sfideaza realitatea numarului de scoli crestine, deoarece multe dintre ele nu se inregistreaza cu organizatiile care promoveaza educatia crestina pe linga politienii canadieni.

“Exista anumite scoli care nu vor sa fie inregistrate” spune Adrian Guldemond, directorul executiv al Aliantei Scolilor Crestine din Ontario care pretinde ca are 80 de membri in asociatie dar estimeaza ca exista aproape 650 de institutii de genul acesta in toata provincia. “Ele sunt, ceea ce noi numim “scolile invizibile” – de obicei se gasesc in case sau in biserici” explica el. Ei cred despre guvern ca este anti-crestin si necooperativ, si le place sa stea departe de ochiul autoritatilor.

Un numar tot mai mare de conservatori, inclusiv multi imigranti, cauta si ei tot mai mult scoli crestine ca un refugiu de tot ce ei percep ca fiind strain culturii crestine in sistemul scolar public, unde clasele sunt de doua ori mai mari si unde traficantii de droguri se pot infiltra cu multa usurinta.

Parintii lui Winston Quintal, abia sositi din India, si-au scos copilul dintr-o scoala din cartier, fiind ingrijorati de zvonul in legatura cu prezenta drogurilor in scoli si cu preocuparea pe care o avea fiul lor cu dorgurile. “Parintii mei sunt foarte atenti cu viata mea sociala” spune Quintal in timpul unei pauze in clasa a VII-a, la Knox. “Aici, directorul cunoaste fiecare elev si profesorii sunt mult mai stricti. A trebuit sa ma obisnuiesc. In vechea mea scoala, tot ce conta era sa fii cool.”

Note mari

In testul de verificare a cunostintelor elementare pe care il sustin o data la 2 ani, elevii scolilor crestine obtin note mai mari decit elevii din scolile publice. Elevii din Alianta Crestina din Ontario au fost printre cei mai buni 20% dintre elevii din provincie, in timp ce studentii din scolile publice au reusit doar sa ia o medie de trecere.

“Adevarul despre scolile publice este ca e construita dupa modelul de consum”, spune directorul scolii din Knox, George Petrusma. “Daca nu ne-am face treaba, bancile noastre ar fi goale”. La Knox, fiecare zi incepe cu rugaciune si cu o jumatate de ora de inchinare. Curicula este desemnata de Asociatia Scolilor Crestine din Ontario, dar este modelata pentru a raspunde standardelor academice provinciale, legand insa fiecare fragment cu un citat din Biblie. Discutind, de exemplu, istoria aborigenilor canadieni, cursul contine si un avertisment pentru copii: “Nu numai noi, dar si Dumnezeu este jignit de stereotipuri”.

Asa cum afirma profesorul din clasa a VIII-a, Stephen Jansen, “noi avem o filozofie pedagogica diferita.” Fiul unui director al unei scoli crestine, Jansen recunoaste ca abordarea anumitor subiecte este mai dificila in scolile crestine decit cele predate de colegii lui de la scolile publice. “Conceptia crestina despre istorie este cu totul unidimensionala”, precizeaza el. “Dumnezeu conduce istoria si exista in ea un punct culminant: intoarcerea lui Hristos.” O intrebare scrisa in partea de sus a tablei pe care o folosete are rolul de a aminti copiilor de acel moment: “Cand Hristos se va intoarce,” intreaba ea, “ cum vor arata lucrurile?”

“Dezordinea lumii”

Este posibil pentru studentii care merg mai departe la liceul crestin din josul strazii, sau care mai departe vor absolvi o facultate crestina sau un colegiu biblic, sa isi petreaca intreaga perioada de studii, asa cum a facut Jansen, in interiorul institutiilor educationale crestine. Totusi, el inisista pe faptul ca “scoala nu inseamna a ridica ziduri si a spune “Noi suntem o fortareata a credintei crestine”. El invita elevii sa cunoasca si sa inteleaga ceea ce el numeste “dezordinea lumii”, de la problemele Afghanistanului si ale Orientul Mijlociu, pina la mesajele consumiste cu care ii bombardeaza mass-media. “Cand elevii vor parasi scoala, vrem sa fim siguri ca pleaca echipati si pregatiti sa faca alegeri intelepte si cu discernamant”, spune el, “ca actioneaza in conformitate cu valorile si credinta lor”.

La cursurile de stiinte sociale nu se spune nimic despre permutarile noii familii, ca de exemplu cea cu parinti de acelasi sex, si desi unii elevi sunt copiii unor mame singure sau unor parinti divortati, situatia lor este considerata atat de anormala incat li se ofera un program de consiliere speciala in timpul orei de pranz. “Definitia familiei aici este o mama, un tata si copii,” spune directorul Petrusma.

ROMANII DIN PORT COQUITLAM

Un amanunt interesant. In Port Coquitlam, locul unde a izbucnit revolta crestinilor canadieni impotriva secularismului fundamentalist, locuiesc romani. Si probabil nu putini avind in vedere ca, dupa cum aflam din articolul de mai jos tocmai publicat in Romanian Global News, acolo functioneaza si o biserica romana.

Seara de muzica si poezie Biserica Crestina Agape din Port Coquitlam, British Columbia
Port Coquitlam, Canada/Romanian Global News   miercuri, 20 octombrie 2010

Biserica Crestina Agape ii asteapta pe romanii din British Columbia sa ia parte sambata, 23 octombrie, de la ora 17:00, la sediul sau din Port Coquitlam, la un nou eveniment cultural-religios, o seara de muzica si poezie, transmite Romanian Global News, care citeaza Centrul Comunitar Romanesc din British Columbia. La eveniment va participa cunoscutul grup vocal Fratii Groza si a Rev. Tudor Gradinaru, Intalnirea este oferita in beneficiul comunitatii romanesti din Vancouver Area. Adresa manifestarii: 3433 Coast Meridian Rd, Port Coquitlam, B.C. Intrarea este libera.  Biserica Agape are in alcatuirea sa crestini din bisericile baptiste, penticostale si a crestinilor dupa Evanghelie. Ca orientare, biserica este evanghelica si non-denominationala. In cadrul serviciilor noastre participa si persoane care isi definesc altfel apartenta crestina. Provenind din cele trei denominatiuni aratate mai sus, biserica Agape are o conducere prezbiteriala, alcatuita in
prezent din pastorul Emanuel C. Pavel si prezbiterul Ioan Cota. Incepand cu a doua parte a anului 2008 , pastorul Ted Pope din SUA s-a retras din motive personale.

LIBERTATEA DE CONSTIINTA CISTIGA IN CONSILIUL EUROPEI
Vesti bune parvin din Consiliul Europei unde joia trecuta (7 octombrie) Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a respins mult criticatul Raport McCafferty. De ani de zile monitorizam evolutia rezolutiilor si a rapoartelor care privesc valorile si migrarea lor prin structurile europene. Experienta care am acumulat-o cred ca ne indreptateste sa numim evenimentul din 7 octombrie unul istoric.

Despre Raportul McCafferty am scris timp de mai multe saptamini, Raportul avind ca obiectiv specific si explicit ingradirea si chiar anihilarea libertatii de constiinta in raport cu avortul. Dupa dezbateri lungi Raportul a fost modificat prin amendamentele impuse de delegatii din European People’s Party (Partidul European Popular), adica grupul conservator din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Amendamentele au avut in final efectul net de a anula in intregime toate paragrafele din Raportul McCafferty care cautau sa submineze libertatea de constiinta. Printre altele amendamentele afirma ca nici o persoana sau institutie nu pot fi constrinse sau discriminate pentru ca refuza sa presteze servicii de avort, eutanasie, sau ori care alte actiuni care ar putea rezulta in moartea fetusului sau al embrionului uma. In plus, ele garanteaza libertatea de constiinta a individului si dreptul de a refuza sa participe la proceduri de avort sau de terminare
a vietii. Raportul final a fost rescris in formula sugerata de delegatii  EPP si a fost adoptat cu  un vot de 56 la 51, cu 4 abtineri.

Cum au Votat Romanii?

Din Moldova a participat la dezbateri si vot d-l Valeriu Ghiletci si a votat pentru Raport. Din Ucraina a participat d-l Ivan Popescu (grupul socialist) care si el a votat pentru Raport. Din Romania au participat d-l Viorel R. Badea (PLD) care si el a votat in favoarea Raportului, si d-l Titus Corlatean (PSD) care cu toate ca a votat in favoarea a doua amendamente pozitive, nu a votat raportul final. Va rugam retineti pozitiv numele d-lui Viorel Badea la alegerile parlamentare urmatoare. Restul delegatilor romani sau moldoveni nu au participat nici la  dezbateri nici la vot. Le mumtumim celor care au participat si mai ales apreciem ca au votat  in favoarea libertatii de constiinta. Astfel ne protejaza o libertate fundamentala care sta la baza oricarei societati democrate sau de drept.

O personalitate importanta care s-a remarcat cu prilejul demersurilor impotriva raportului McCafferty a fost d-l Luca Volonte din Italia. El a redactat majoritatea amendamentelor care in final au transformat raportul McCafferty din unul impotriva libertatii de constiinta in unul in favoarea ei. D-l Volonte e un prieten al Romaniei si al AFR. In martie 2010 ne-a onorat cu prezenta la conferinta anuala AFR de la Timisoara unde a vorbit cu multa pasiune despre credinta crestina si necesitatea promovarii constiintei crestine in structurile europene.

Multumim deasemenea pe aceasta cale tuturor fortelor provalori din intreaga Europa care si-au facut contributia la aceasta biruinta cruciala pentru libertatea de constiinta. La fel si d-tra, celor care sunteti preocupati de aceste aspecte si pe care le pomeniti in rugacinile d-tre. Am fost infomati ca demersul AFR facut in Consiliul Europei, impreuna cu demersurile altor organizatii provalori din Europa si din Statele Unite, a avut un impact pozitiv in influentarea delegatilor in actiunea care au luat-o. Mentionam in plus organizatii religioase din Letonia si Germania care si ele au facut demersuri de rigoare.
Articol: Recomandam un scurt articol in engleza despre acest eveniment istoric. http://www.lifesitenews.com/ldn/2010/oct/10100709.html

Textul Rezolutiei Adoptate il aflati aici: http://www.assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1763.htm

Stenograma: in linkul alaturat aflati stenograma dezbaterilor (lung de 50 de pagini) asupra Raportului McCafferty. Notati, printre altele, interventia d-lui Valeriu Giletchi.  http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2010/E/1010071500E.htm

Comunicat de Presa
Cu prilejul acestui eveniment cu adevarat istoric Asociatia ProVita Busuresti a emis Comunicatul de Presa alaturat.

Consiliul Europei reafirm? dreptul medicilor de a refuza practicarea avortului

– Comunicat de pres? –

Adunarea Parlamentar? a Consiliului Europei (APCE) a adoptat, ieri, o rezolutie care re-afirm? dreptul personalului medical de a refuza, uzând de convingeri religioase sau morale, efectuarea anumitor proceduri medicale sau participarea la acestea. Rezolutia priveste atât medicii ginecologi si personalul sanitar mediu care nu practic? avortul, cât si farmacistii care refuz? eliberarea compulsilor abortivi. De asemenea, nici un medic nu poate fi constrâns s? practice eutanasia. “Nici o persoan?, nici un spital, nici o institu?ie nu poate fi for?at/?, tras/? la r?spundere sau discriminat/? în vreun fel din cauza refuzului de a practica, g?zdui sau asista la avort, eutanasie sau oricare alt act care poate provoca moartea unui fetus sau embrion uman, sub nici un motiv,” se afirm? în textul rezolutiei.

Desi textul initial propus Adun?rii cerea statelor membre tocmai restrângerea exercit?rii dreptului la obiectia de constiint?, în timpul dezbaterilor raportul a fost modificat pentru a proteja acest drept. În urma acestei evolutii, initiatoarea, socialista britanic? Christine McCafferty, reprezentant? a unei retele internationale pro-avort, s-a v?zut nevoit? s? voteze contra propriului raport.

Dezbaterea de ieri a suscitat un interes major în societatea civil? din t?rile membre ale Consiliului Europei. Organizatiile pro-vita românsti au remis membrilor delegatiei României la Consiliul Europei un memoriu juridic care sublinia c?, în timp ce nu exist? un drept la avort, obiectia pe motive de constiint? este un drept fundamental a c?rui îngr?dire este inacceptabil?.

Din partea României a participat la vot doar senatorul Viorel Badea (PD-L) care a votat în favoarea rezolutiei. Îi multumim pentru efort si în acelasi timp constat?m c? dezinteresul delegatiei t?rii noastre pentru lucr?rile Adun?rii Parlamentare a Consiliului Europei a devenit cronic. La ultimele dezbateri importante, prezenta românilor a fost aproape inexistent?. De altfel, Pro-vita si Alianta Familiilor din România au solicitat liderilor delegatiei românesti la APCE explicatii pentru acest comportament, solicitare r?mas? pân? acum f?r? r?spuns.

NU UITATI TIMISOARA!

Nu uitati sa semnati Declaratia de la Timisoara! Va multumim! http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Am trecut de 3.000 de semnaturi. Mai este loc. Haideti sa le dublam! Fiecare semnatura conteaza!

ANUNTURI

Conferinta ONU la Londra:

Anuntul urmator are de a face cu o conferinta ONU care va avea loc la Londra intre 24-26 noiembrie. Cei interesati pot sa mearga, conferinta fiind gratuita.

Dear Individual, Nonprofit/NGO Colleague, On behalf of the United Nations, the MDGs Conference Organizing and Scientific Committee invites you to the United Nations Millennium
Development Goals summit (END POVERTY 2015) to be held at the Springworth Hotel International Conference Hall London on 24th-26th November, 2010. We also extend this special invitation to you and to your colleagues to participate in the UN Millennium Development Goals International Conference & Exposition. This unprecedented and historic event is dedicated to the exchange of scientific data, governmental assessments, and public policies concerning community development, including poverty reduction and gender equality. Participating delegates are drawn from the individual to the global community, representatives of academic institutions, corporate sectors, non-governmental organizations, community associations. Leaders of religious organizations. Private and Public participation are also highly encouraged. Participants will be exposed to plenary lectures and concurrent sessions followed by face-face discussion with outstanding speakers and
multi-disciplinary researchers and scientists. Open discussions are planned to consider the broad challenges of the MDGs. This summit will record over 3,570 participants at which representatives from the health, educational, Finance and agricultural sector will present their programs to address the challenges of MDGs. Other corporate bodies and environmental organizations will present projects and training opportunities to participants. United Nations General Assembly has made provision for free all-round return flight ticket for all invited delegate. Participating individuals and organizations are responsible for their hotel accommodation cost at Springworth hotel for the (3 days) duration of this event. For accommodation booking, Contact Springworth Hotel. Springworth Hotel London. 13-15 Brenton Place, London W2 2SX, United Kingdom, Tel: + 44.702.407.4078, Fax: + 44.844.774.1598; Email: springworthhotel@london.com Registration is free. For
registration and other details, contact the Conference Coordinator Dr. Derrick Armstrong via Telephone +44-70-2407-6631 or email: mdg@un-conferences.org. Regards, Mrs. Christiana Figueres, [Organizing Secretary] United Nations Millennium Development Goals (MDGs) Conference.

Conferinta Internationala privind Libertatea Religioasa: V-am informat acum o luna despre o conferinta care urma sa fie organizata de Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa pe 4-5 noiembrie la Viena si avind ca subiect libertatea religioasa. Recent am aflat ca a fost reprogramata pe 9-10 decembrie, tot la Viena. Conferinta a fost deja deschisa pentru inregistrari. Va incurajam sa mergeti. Detalii pentru inregistrare si alte amanunte le aflati aici: http://meetings.odihr.pl/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro Buletinul informativ apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor.

FACETI-NE CUNOSCUTI

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

Si intr-o zi calatorind mereu ne vom trezi in cer cu Dumnezeu

Aurel Popescu,

A trecut la Domnul, “cel mai iubit dintre vorbitori”. Nu stiu de ce nu putem vorbi despre trecut fara sa dorim sa ne intoarcem. Amintirile raman un loc cu iarba cea mai verde, cu apele cele mai limpezi, cu bucuriile cele mai adevarate, chiar daca ni s-a spus ca aici “orice soapta s-a depozitat ca si strigat” nu mi se pare nimic mai real decat amintirea.

In vremile ferbinti ale miscarii din ’77, la Arad Bujac intr-o predica , Iosif Ton a aratat spre locul inde erau, Aurel Popescu si Paul Niculescu spunand, “tot ce am facut am facut datorita lor, ei mi-au dat curaj ei nu se tem”. In vremurile in care fr Ton era cel mai vizibil a fost un gest laudabil de a arata spre ei, pentruca multi dintre noi simteam prezenta lor foarte vie.

Spiritul ascutit, vorba din regat cu un umor irezistibil, vorbirea din Cuvant bine articulata, smerenia si neinfricarea lui Aurel Popescu m-au cucerit. Mi se parea mereu ca este in dialog cu un personaj anonim care in imaginatia mea era lumea comunismului ateu: “Domnilor, daca Isus Hristos este o poveste, trebuie sa recunoaste-ti ca este o poveste frumoasa, si daca este o poveste, de ce nu o puneti domnilor in cartile de scoala, ca sa o citeasca copii?… Dar voi stiti ca nu este o poveste, voi stiti ca aceasta istorie pune mana pe tine si cand te prinde nu te mai lasa pana nu te transforma” (la Sega)

Ianinte ca sa vorbeasca ne-a invatat o cantare a carei cuvinte le-am memorat cu cea mai mare viteza in viata mea, canta cu atata verva si convingere cantarea, ca ma simteam undeva pe baricada cantand un imn de biruinta: Nu, nu suntem un vis o intamplare/ un lut de sine insusi framantat./ Ci ne-a zidit o minte creatoare/ O-ntelepciune fara de hotare/ Exista Dumnaezeu ce minunat / Niciodata nu pot canta cantarea fara sa vad in minte, bucuresteanul cu verva de adolescent cu privire vioaie mereu bine dispus, asa cum continua sa fie in amintirea mea.

Era in 1978 undeva la inceputul lui Noiembrie, am aflat ca sub presiunea regimului, fr Aurel Popescu a fost dat afara din cult. Pe 11 noiembrie trebuia sa fie nunta mea cu Liana, nu stiam cum sa imi arat simpatia fata de dansul. Am rugat un prieten din Arad sa mearga la Bucuresti si sa-i dea lui fr Popescu un plic. In plic i-am pus banii pentru biletele de avion si o invitatie la nunta. Pastorul nostru era atunci Fr Chiu Pavel, m-am dus la dumnealui si i-am spus, la nunta noastra va vorbi Fr Popescu. Bine, dar tu stii ca a fost dat afara din cult. Stiu, dar cred ca nu are nici o problema cultul cu nunta mea. Am fost de acord sa nu vorbeasca de la amvon. A vorbit despre cum se construieste o casa. Era si inginer constructor. Masa a fost la Cantina fabricii de strunguri , a venit sa ne felicite si mi-a spus frecandu-si mainile bucuros : “mai sfintim si locul asta sub ochii astuia, si mi-a facut semn cu capul spre portretul tov-ului.”

C.S.Lewis spune ca : “ne trebuie un trecut…. sa avem ceva de pus impotriva prezentului”. Se spune ca Biserica a fost pusa la doua teste majore si continua sa fie. Testul oprimarii al prigoanei, pe care biserica l-a trecut mereu cu brio, si testul libertatii pe care biserica l-a cazut mereu.

Generatia tanara stie mai multe despre informatori decat despre eroii nostri, datorita noua care tacem si sugeram prin tacerea noastra, ca nimic nu a fost inainte si nimic nu va mai fi dupa.

Sa insemneze ore cuvantul acela “se duc oamenii de bine si nimanui nu-i pasa” ca ei se duc si nimeni nu observa, nimeni nu le simte lipsa? Daca ar fi sa scriu un epitaf in amintire Fr Aurel Popescu care a fost pentru mine, cel mai iubit vorbitor, as scrie:

” Cu el am fost cu totii mai curajosi”

Imi amintesc de interviul care, A.Popescu l-a dat la Europa Libera pe cand era in Italia in drum spre State, unde a fost exilat. La incheierea interviului domnia sa a spus:

” Da fratilor noi facem politica,”politica lui Dumnezeu”. “Omul este un animal care face politica”- zice filosoful. Este adevarat. Dar politica cui o facem ?

( florian guler troy mi )  www.desculti.wordpress.com

INTRE REAL SI IMAGINAR

Fiicei mele, Maria Parascheva

Am pus telefonul la ureche pentru a treia oara. „Asculta-ma, te rog. As vrea sa iti trimit un cadou pentru ziua ta. Ce ti-ai dori?” Un numar complex de imagini mi-a facut asteptarea mai riguroasa spre infinit. Daca i reprezenta radacina patrata a numarului -1, atunci o mai vazusem, in imaginar, de un numar determinat de ori, poate in vis, poate  in fata fotografiilor, amintindu-mi.
Eram antrenata de cateva luni in activitatea literara a grupului artistic din regiunea Parramatta si, fara sa realizez, saptamana dupa saptamana, incetul cu incetul, distanta dintre noi determina cresterea fortei de gravitatie, desi, practic vorbind, nimeni nu aducea in discutie partea reala, atractia terestra, ci, mai serios, valoarea scrisa a existentei australiene contemporane. Cine ar fi crezut ca o simpla vizita la biblioteca centrala va crea punctul de inflexiune a curbei timpului, va schimba sensul concavitatii?
Asteptam, fara sa ma grabesc, un semn de la celalalt capat al firului, vocea care sa traverseze oceanele. „Pot sa imi doresc orice?” „Incearca.” Iterativa discutia noastra, nu prea parea sa isi doreasca ceva anume, sau oricum, nu se asteptase la intrebarea mea. „Stai sa inchid televizorul.” Evident, avea nevoie de liniste pentru a se concentra. stiam ce va face exact, cat de departe este de telefon, cum va intinde mana spre telecomanda, ce va ramane pe ecran, cat de repede se va intoarce. Apoi cum isi ridica ochelarii si fasaitul receptorului pana la ureche. „Asa, sa vedem…”
Este adevarat, eram impresionata de onestitatea cu care fusesem primita in grup. Nu intelegeam decat in parte mentalitatea australiana, cu atat mai mult cu cat ceream explicatii in plus atunci cand era vorba de diferente culturale, de limba locala sau de tendinte literare. si totusi… ceva gasisem acolo din moment ce ma simteam „acasa”. Mai tarziu mi-am dat seama de reflectarea literaturii in spatiu absolut si de norocul pe care il avusesem. E greu sa descopar o formula, e foarte greu sa descopar un numar complex, e aproape imposibil sa descopar un fractal. Ce sanse as fi avut sa ma intorc la literatura inainte ca lumea sa se distruga, inainte ca sa nu mai am ce spune? Toata chestiunea trebuia privita absolut, din punctul de vedere al luminii, relativitatea fiind punctul slab al teoriilor mentale. si daca aveam incredere in soarta, de ce n-as fi avut incredere in semne? Trebuia numai sa fiu atenta.
„Cred ca mi-as dori ceva greu de obtinut si te-ai putea speria.” Sa ma sperii? De cand un cadou poate provoca teama, sau, mai mult, teama ei de a nu ma speria? Ceva se intampla in Emisfera Nordica, si cum nu foloseam in aceasta discutie messenger-ul, imi era destul de greu sa inteleg prin privire. Aveam nevoie, intr-adevar, sa o vad. „Vrei sa deschid internetul?”
De concurs am aflat ceva mai tarziu, dupa cateva luni de la primele intalniri la care am participat. si m-am gandit ca, o data in plus, imaginarul avea sa isi largeasca cuantumul si sa participe in viata mea intr-o proportie covarsitoare. Oricum, dezvoltandu-mi abilitatile in conditii de suprafata (parasisem liniaritatea), aveam sa descopar o noua dimensiune argumentabila. De ce nu? Sa ma intorc inca o data la mine, la ceea ce intelesesem ca pot accepta, o noua incercare intelectuala dupa o perioada de liniste, intr-o tara straina.
Am deschis amandoua pagina de Yahoo! si mi-am amintit brusc cat de usor imi spusese adevarul si ma rugase, dupa cea de a doua operatie: „Mami, a fost bine, dar pe a treia nu o mai facem, nu-i asa?” Blandetea copiilor e covarsitoare si ne simtim cumva in mitoc, din moment ce am cauzat problema, a priori. Ar trebui sa gasim solutia inaintea lor, sa ii super protejam si sa scapam de regrete. Dar realul are o alta valoare si pronuntarea ei, verdictul, isi are intelesurile mai adanc. „Acum spune-mi, te rog, ce iti doresti de ziua ta?”
Cred ca momentul in care s-a hotarat sa raspunda a precedat imaginea transmisa de satelit, deoarece, in prima fanta de timp, nu i-am putut deslusi cuvintele. Cu siguranta, stiam ca ma voi face de ras in fata copilului meu, cu atat mai dramatic cu cat nici nu puteam recupera prea repede pierderea. Sufeream deznadejdea si neputinta, asteptand indurarea gandurilor ei. Poate nu va fi un cadou prea scump… Poate va intelege cat de mult as fi vrut sa fim impreuna.
Fie ce-o fi! Incercam sa raman cat de mult legata de real, sa recunosc departarea geografica si sa ascult dorinta fiicei mele: „Mami, as vrea sa castigi un premiu pentru mine!” De facto, cred ca Dumnezeu are o preferinta speciala pentru copii. Aceasta este, de jure, singura explicatie a premiului ce mi-a fost acordat.

Mihaela Cristescu

Dupa Credinta Vine Fapta

Un grup de tineri credinciosi petrecusera revelionul impreuna si acum se indreptau spre casele lor. Era dimineata devreme si un ger aspru intampina prima zi a anului. Deodata le aparu in cale un om intins pe pamant, cu pieptul si burta dezgolite, lipit de gheata care acoperea strada. Apropiindu-se, si-au dat seama ca era un tanar, de varsta lor. Bolborosea cuvinte abia auzite, ca pentru sine insusi. Tinerii crestini l-au ridicat de jos si, cu mare greutate, l-au induplecat sa intre cu ei in holul unui bloc din apropiere, unde s-a incalzit putin stand cu spatele rezemat de calorifer. Era si baut, dupa cum se cuvenea unui barbat tanar in noaptea de revelion, lucru care stanjenea si mai mult comunicarea cu el. Curand au aflat ce era mai important din istoria lui; singur-singurel pe lume, dezamagit si satul de viata, tanarul voia sa moara. Se intinsese pe gheata, abandonat racelii, asteptand sa se imbolnaveasca si sa scape de toate necazurile.
Una din fete si-a dezbracat “alain-delon”-ul si l-a pus pe umerii celui pescuit din intunericul acestei lumi, in noaptea cea mai plina de sperante a anului.
– “N-am sa racesc, locuiesc la doi pasi de aici”, spunea ea, “in doua minute sunt acasa”. A incercat sa explice tanarului esuat pe marea de gheata a iernii romanesti, ca avea sa fie asteptat in aceeasi zi, seara, la biserica din cartier, unde urma sa inapoieze haina imprumutata. Dandu-si seama ca avea putine sanse de a se face inteleasa, ori ca tanarul sa retina adresa bisericii, a incercat o alta metoda; a scris pe o hartiuta adresa bisericii si cum se putea ajunge acolo, apoi a strecurat hartia in buzunarul hainei, insistand ca tanarul mahmur sa retina doar atat; sa caute in buzunar mesajul lasat de ea. Altceva nemaifiind de facut, l-au lasat in holul blocului, grabindu-se fiecare spre casa lui, cu gandul sa puna laolalta macar doua-trei ore de somn, inainte de a se pregati de plecare spre biserica, la primul serviciu din anul pe care tocmai il intampinasera.
Gest necugetat din partea tinerei fete crestine, vom fi tentati sa gandim! Daca ar fi s-o si spunem cu gura, poate ca am zice doar “riscant”. Sa imbraci cu haina ta pe un betiv necunoscut, cules de pe drumuri si sa mai si astepti sa ti-o aduca inapoi! Inteleg, sa imprumuti o haina ca aceea, care costa pe vremea respectiva salariul pe cateva luni de zile, unui prieten, sau unui cunoscut de incredere, de la care esti convins ca o primesti inapoi. Dar unui strain cu mintea incetosata de bautura?…
Interes pentru aproapele cazut intre talhari? Credinta naiva, de copil? Incercare de a trai practic cele citite in Scripturi? Cum am putea califica aceasta fapta in adevarata ei luminaa Poate chiar asa, simplu, ca pe o fapta a credintei.
Ne vine sa credem sau nu, dar in seara aceleiasi zile, tanarul cules de pe drum a fost prezent la intalnire cu binefacatorii lui. Trezit din mahmureala, a venit sa inapoieze haina imprumutata. Pentru el intalnirea a fost marcata la inceput de multa stanjeneala, aflandu-se dintr-odata intr-un mediu nefamiliar lui, unde nu stia nici cum sa se poarte, nici ce sa spuna si, pe deasupra, imbracat cam pestrit. Dar exuberanta si caldura cu care tinerii crestinii il inconjurau au topit repede gheata dintre ei. Anul nou inceput cu stangul, in disperare si dezgust pentru viata, lua o turnura nevisata pentru el prin intalnirea cu cativa tineri credinciosi, aflati in dragostea dintai, dornici a implini literal cuvintele Domnului, asa cum numai tinerii sunt dispusi s-o faca, fideli atat in cuvinte cat si in fapte. In seara primei zile din an, el venea, fara sa stie, la intalnire cu Cel ce se identifica pe Sine cu facatorii de asemenea fapte.
Iar tanara crestina, care si-a pus haina pe umerii necunoscutului inghetat de gerul iernii, cum odinioara Ilie si-a aruncat mantaua peste Elisei, era aceeasi fata credincioasa, a carei rugaciune scurta castiga o mare batalie prin credinta, situatie descrisa in articolul precedent. Prin credinta ea se adresa Domnului ei in rugaciune, iar prin fapte vorbea, la fel de convingator, semenilor.
Gelu Arcadie Murariu
Oregon City, Oregon

Ciocarlia in rasarit

M-am dus spre rasaritul de soare si m-am intors cu el pe
umeri si cu urma razelor sale pe chip.
Aud in departare cantand cocosii dand glas diminetii, anuntand
venirea ei, anuntand rasaritul de soare si cate un latrat de caine
taie dimineata. Simt cum satul se trezeste din clipa in clipa prin
cantecul divin al ciocarliilor ce anunta rasaritul de soare si cate
un latrat de caine anunta… simt cum satul se trezeste din clipa
in clipa prin catecul divin al cocosilor, ce anunta rasaritul de
soare, cantec ce are cuprins in esenta sa acest trei ce duce
spre eternitate, spre inaltare, spre rasaritul de soare. Ciocarlia
si-a inceput trilurile inante de rasaritul soarelui, ca o ruga parca
adusa luminii si caldurii lui, ca o dorinta de a se inalta spre
lumina lui, spre caldura lui in plina vara, spre discul sau de foc.
Canta ciocarlia simfonia eternitatii naturii si a rasaritului
de soare si a inaltarii spre soare, e cantecul divin in cautarea
divinului, in cautarea dumnezeirii, in cautatrea lui Iisus.
Floarea soarelui, ii simt parfumul sau dumnezeiesc in dimineata
cu rasarit de soare. E totul umed si cald, un cald racoros.
Tacerea miresmei florii soarelui si cantecul ciocarliei
simfonizeaza rasaritului de soare. Rasarita e indreaptata cu
fata spre soare iar ruga ei rasaritului de soare. E parfumul ei
dumnezeiesc impletit cu trilurile ciocarliei si cu urma pasilor lui
Iisus ce pluteste deasupra si cu cautarea mea a razelor
rasaritului de soare.
Numai o data cu rasaritul de soare ciocarlia se inalta
spre cer. Merg spre sararitul de soare, merg spre rasaritul de
soare, si printre trilurile ciocarliei si spre drumul de tara auzind
in departare un cantec de cocos ca o avertizare parca a
rasaritului de soare. Sorb mireasma florii soarelui, mireasma
florii soarelui si as fi vrut sa nu am acum in urechi zgomotul
infernal si satanic de autobuz.
Toate petele norilor sunt date deoaprte, sunt fugarite
parca din fata soarelui facand loc, drum aparitiei divine a
soarelui si parintele Natanael trece prin fanaturi spre toaca ce
suna in jur, e toaca naturii, e cantecul meu poate ce
simfonizeaza cu cantecul naturii inchinat rasaritului de soare si
lui Dumnezeu. Nu sunt inca sus pe deal, dar astept parca ivirea
zorilor soarelui sa patrunda in toata fiinta mea si aceasta
mireasma zeiasca a florii soarelui indreptata cu petalele ei
galbene spre razele de soare si spre soarele ce va rasari.
Ah, Dumnezeule, se vede lumina, se vede portiunea de
foc printre nori, a rasarit soarele inante de a ajunge pe lac. A
birut lumina, e ca aparitia ta, Dumnezeule in negura mintii mele
de om muritor.
Privesc razele soarelui cum se revarsa deasupra norilor
si printre nori spre noi. Ciocarlia a primit si ea binecuvantarea
luminii. Ciocarlia se inalta sus, sus pana la cer spre soare si-mi
duce parca tacerea iubirii mele spre soare, spre Dumnezeu.
Razele soarelui, mireasma naturii, cantecul naturii si
iubirea mea sunt ca o explozie simfonica inaltata lui Dumnezeu.

VICTORITA DUTU