SA NE JUCAM IARNA

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
Departamentul Cultural Artistic
organizeaza un concurs de desene pentru copii cu tema:

“SA NE JUCAM IARNA”

conditii de participare:
– gradinite – toate grupele
– scoli; cls.I – IV
– desenele pe format A 4 bloc de desen vor fi trimise prin posta pana la data de 23 ianuarie 2010 pe adresa:
Casa de Cultura a Sindicatelor Galati, Str.Brailei, Nr.134
– desenele pot fi depuse si la secretariatul institutiei, et.I in plic inchis – cu datele de contact
– fiecare participant va depune minim 5 lucrari
– fiecare lucrare va avea o eticheta pe fata cu: numele, prenumele, gradinita/scoala, tema,coordonator
– cele mai frumoase lucrari vor primi diplome si vor face parte dintr-o expozitie chiar in C.C.Sind.Gl

coordonatori proiect: * Angela Baciu – scriitor, cons.cultural C.C.Sind.Gl
* Andreea Ignat – instructor C.C.Sind.Gl

(Director C.C.Sind.Gl: ec.Ovidiu Ioan MANOLE)
afis realizat de “adquest image”
tuturor mult succes!

concurs!!! 14.01 – 14.02.2011
CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
Deartamentul Cultural Artistic
organizeaza un concurs de fotografii  cu tema:

“JOCURI VESELE DIN RECREATIA MARE”

conditii de participare:
– cls.I – IV & V – VIII
– fotografiile pot avea diferite dimensiuni; pot fi color, alb-negru si/sau sepie
– pot participa elevi individual cu minim 15 poze
– pot participa si grupe de clase cu minim 30,40 poze
– toate fotografiile vor fi trimise pana la data de  14 februarie  2010 pe adresa:
Casa de Cultura a Sindicatelor Galati, Str.Brailei, Nr.134
– fotografiile  pot fi depuse si la secretariatul institutiei, et.I in plic inchis
– fiecare fotografie  va avea o eticheta pe fata cu: numele, prenumele, scoala, tema,coordonator
– cele mai frumoase fotografii vor primi diplome de merit  si vor face parte dintr-o expozitie inedita chiar in C.C.Sind.Gl, dedicata premiantilor.
coordonatori proiect: * Angela Baciu – scriitor, cons.cultural C.C.Sind.Gl
Director C.C.Sind.Gl: ec.Ovidiu Ioan MANOLE
(foto afis: angela baciu; afis realizat de “adquest image”)
mult succes!

Angela Baciu
scriitor, membru U.S.R
consilier cultural C.C.Sind.Gl

Durere de Nistru

Nistru – rau cu apa indiferenta. Indiferenta la sentimentele oamenilor. Oare?
Soseaua este intrerupta … nu putem inainta cu autocarul. Oprim, cu vreo 200 de metri, departe de linia frontului. Da, front langa apa Nistrului! Coboram si inaintam pe soseaua libera, nicio masina. Ajungem la bariera. De dincolo de bariera, din imediata ei apropiere, ne priveste tancul rusesc cu teava indreptata spre noi. In preajma tancului, trei soldati severi la chip. Ni se permite sa mergem pana la Nistru. Ni se permite, destul de usor, noua, celor din Romania, sa mergem sa privim Nistrul. Nu ne sperie teava tancului. Oare de ce? Pentru ca nu stim ce inseamna teama de a avea permanent o … teava de tun indreptata spre noi, o teava de tun care ne ameninta permanent. Catorva dintre insotitoarele noastre moldovence le-a fost teama sa mearga spre Nistru. Le-a fost teama sa mearga prin dreptul tancului cu teava amenintatoare. S-au intors la autocar.
Ceilalti am mers mai departe. Curaj? Nici vorba. Nu stiam ce este acolo. Netraind mereu amenintarea, spaima razboiului, ci vietuind in afara lui, nu cunoastem o asemenea teama.
Auzim cateva focuri de arma. Vedem soldati prin strujenii de pe campul Nistrului. Sa tot fie pana la zece. Nu mai multi. Sau, poate, nu-i vedem noi. Cineva dintre noi spune: „Impusca ciorile!” Da, imi zic in gand, se joaca si ei, ce sa faca? Liniste. Ajungem pe pod. Nistru! Privesc in jos. O apa curgatoare mai mare… Parca as fi pe podul de peste Olt, la Sfantul Gheorghe, unde apa este mai putina, iar malurile mai abrupte. Acolo, acea apa curgatoare se afla la poalele Carpatilor. Carpatii o apara. Aici, Nistru isi unduieste apele in plina campie. Vadul lui e intins. Cateva terase. Cand apa e mare, rar sunt inundatii, deoarece involburata apa se poate intinde pana hat departe. Casele sunt ridicate pe culmea unor dealuri. Ca cele din Gura Bacului. Privesc in departare saracacioasele gospodarii cu case vopsite in albastru.
Imi doresc sa fotografiez Nistrul. Imi aminteste de Rusoaica lui Gib Mihaescu. Am fost anuntati sa lasam aparatele de fotografiat la autocar. Nu avem voie sa facem fotografii. Este front, razboi. Ma uit mai atenta sa inregistrez totul in suflet. Pe o terasa a Nistrului, vad o turma de capre. De ce mi-au atras atentia? Capre – langa ele, un pastor. Se sprijina intr-un ciomag.
Ajunsi la jumatatea podului, nu ne induram sa plecam. Toamna frumoasa. Soarele ne priveste palid, dar inca straluceste, pregatindu-se sa plece la odihna. Frunze galbene pe jos. Pe malurile Nistrului, de-o parte si de alta, smocuri de padure. Ingalbenita. Mi se opreste privirea pe niste insulite care s-au format pe malul dinspre noi. Partea opusa este abrupta. Imi fixez in suflet fotografiile. Sunt pe Nistru!
Pornesc spre autocar. Trebuie sa trec din nou granita. Vad sarma ghimpata si tarana proaspat arata, ca altadata marcarea hotarelor. Aici marcheaza hotare intre frati. Trec din nou pe langa tancul cu teava indreptata spre … Ce vad? Teava este indreptata spre trei copii care stau cuminti de partea cealalta a barierei. Unul langa celalalt. De inaltimi diferite. Nu formeaza scara magarului – cel mic este la mijloc. Ajung aproape de ei. Observ ca nu-i intereseaza teava tunului. Cei trei copii privesc in departare. Ma opresc in fata lor. Ii salut. Toti trei imi raspund frumos la salut. „Ce faceti aici?” Imi dau seama ca lor nu le pasa de teava tunului. Nu le este teama?! Desigur s-au obisnuit sa vada zilnic tancul. Nici nu luau aminte la teava. Priveau mai departe. „Asteptam”, imi raspunde cel mai mare. Auzisem ca locuitorii celor doua sate, aflate de-o parte si de alta a Nistrului, puteau trece granita. Aveau permisiunea armatei, daca dovedeau cu buletinul ca locuiesc in cele doua localitati. In gandul meu, mi-am zis ca baietii isi asteapta parintii. Dau sa plec. „Asteptam caprele!”, il aud pe cel mijlociu. Caprele!? Turma de capre pe care am privit-o de pe podul Nistrului?! „Voi aveti capre?” „Da, avem doua capre, un tap si un iedut”, imi raspunde, mandru, cel mare. Caut sa raspund mandriei lui: „Da?! Si le iubiti?” „Cum sa nu le iubim, daca ele ne tin?” Extraordinar – ele ne tin! Iubirea este motivata. „Cum ele va tin? N-aveti parinti?” Cel mare imi raspunde simplu, indiferent parca: „Tata ne-a parasit de mult”. „Saracii, ma gandesc, au parintii divortati, vai de capul lor in saracia asta!” „Mama lucreaza toata ziua pe la oameni”, il aud pe cel mare, numit de ceilalti Nicu. Mi se trezeste curiozitatea de a afla cat mai multe despre viata lor. Desigur o viata amarata. Le privesc ochii. Sunt inteligenti si curajosi. „Dar voi sunteti mici. Cine va face mancare?” Imi raspunde cel mare, indraznet, demn, uitandu-se in ochii mei: „Surioarele noastre. Maria e mai mare ca mine, iar Niculina e ca Gicu. Acu ele dereteca-n casa”. Vorbeste corect romaneste. Aflu ca Gicu este cel mijlociu. Pe cel mic il cheama David. Doamne! Cinci frati de varste atat de apropiate! Doi gemeni. Ma bucur ca au priviri inteligente, sunt curatei. Desigur traiesc intr-o gospodarie modesta, dar curata. Ma bucur mai ales ca stau fara teama in fata tunului cu teava indreptata spre ei.
Atunci noua de ce sa ne fie frica de o teava de tun? De ce sa nu vedem cand vrem si fara teama Nistrul? Totusi …

Luminita Cornea
Straseni, 14 noiembrie 2010

UN LICEU LA MALUL MARII

Domnului profesor Voda
Iarasi boboci

 Ca de obicei un nor cenusiu zdrentuit pe margini, fugarea alt valatuc compact si il lasa in urma pe un cer mov-violet de speranta, ca o sceneta ce se repeta la nesfarsit si in destinul oamenilor.
 In dreptul strazii unde era asezata scoala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o faleza inalta imbracata in verdeata, castraveciori de mare teposi, arbusti minusculi, salcii pitice si buruieni. Din ierburi aparea pe neasteptate ca intr-un film, o scara nesfarsita parca a timpului si oboseai numai coborand zigzag-urile cenusii din beton pana pe plaja.
Cam asa au fost acele dimineti linistite cand eroul nostru Stani mergea la scoala si liceul Mircea cel Batran din orasul de pe malul marii; totul se repeta gradual incepand exact de la mijlocul lunii septembrie, in fiecare an, cand vedeai orasul agitat, dimineata, de copiii care veneau de-acasa cu capul incarcat de vise si temeri.
 Cladirea uriasa cu zidurile extrem de groase isi arata temeinicia. De multe ori copiii ii spuneau Bastilia insa orice cladire poarta amprenta oamenilor care vietuiesc in ea si niciodata nu a avut motive reale s-o numeasca astfel, cu toate ca de multe ori supararile lui trecatoare de elev il indreptateau.
De cand era mic observa cum tatal sau isi chiverniseste salariul si nota minutios in fiecare luna… atata pentru chirie, atat pentru mancare, lumina, apa, lemne etc si prevedea intotdeauna o mica suma pentru diverse pe care o cheltuia generos intr-o seara cu familia. In seara aceea se imbracau frumos si mergeau la un restaurant unde mancau friptura, ascultau muzica, dansau pe ringul de obicei rotund; pe baiatul slabut il invata mama-sa sa danseze desi el mai mult se bataia in ritmuri numai de el stiute iar sora care era putin mai mare dansa cu tatal lor.
Adesea parintii incercau sa ii puna sa topaie impreuna dar se certau, cand stabileau conducatorul dansului si cei mari trebuiau sa ii desparta, altfel se paruiau… insa acum depasise acea perioada a copilariei.
 Viata lui Stani, Aurel se desfasura intre coordonate fixe, plauzibile, asa cum ar trebui sa fie existenta tuturor. Devia de la ele intamplator, cateodata, prin vreo sarbatoare si se bucura de fiecare data cand soarta lua in joc neprevazutul.
El si colegii au fost nevoiti sa depaseasca socul invatamantului de pana atunci care incepuse sa se modernizeze, nu se mai obisnuiau scolile separate strict in fete si baieti, erau mixte.
Scolile cu traditie numarul 1 de baieti, Mircea cel Batran, si numarul 2 de fete, Mihai Eminescu, se vor multiplica continuu iar vocabularul se va modifica si el.
 Sovieticii cedasera cu cativa ani inainte cladirea in care isi stabilisera vremelnic comandamentul, vreme de 15 ani de ocupatie, timp in care s-a desfasurat activitatea scolara in sediul de pe strada Traian.
Pana nu demult fusese obligatoriu invatamantul de patru clase, insa ei trebuiau sa faca opt… manualele s-au dat gratuit incepand cu generatia lor si numai caietele si rechizitele le mai cumparau.
Stani incepea liceul si banuia ca va trai in continuare ani plini de incertitudini, cautari dar si de clipe minunate. Era nerabdator si mai ales confuz de multe taine ale vietii, insa socotea ca daca intra in liceu trebuia neaparat sa le descopere!
Asa gandea si asa era normal desi se stie ca viata e singura scoala ghidata pe matrice care decide cum sa evolueze un om iar restul sunt anexe.
Trebuia numai sa aiba rabdare, emotiile pe care le aduce orice schimbare il copleseau cu toate ca, propriu-zis, a inlocuit doar profesorii pe care i-a avut pana atunci, cu altii.
Scoala si matricola nu le-a schimbat doar numarul si faptul incontestabil ca a crescut.
In vara a dat primele doua examene din viata, de absolvire a 8 clase si de intrare in liceu, de care a trecut spre mandria parintilor; presiunea lor asupra baiatului s-a diminuat si a fost lasat mai in voia domnului.
Din pacate tatal sau s-a imbolnavit, au crezut toti ca are cancer insa a fost gresit verdictul dat de doctori; acum un ulcer si-o melena pacatoasa il necajeau continuu, dar oricum familia era fericita ca traia.
In aceasta vacanta a contribuit zilnic la traiul familiei cu primii bani castigati de el… sora lui se ,,imprumuta,, de cate ori avea nevoie de la el si era tare mandru cand se milogea sa-i dea bani din sertarul lui si ii facea mofturi; o buna perioada din acea vara isi strangea cu grija averea in bancnote de 10 lei, noi, fosnitoare cu seriile notate constiincios insa si acele timpuri au trecut, le privea acum cu superioritate si nu-i mai pasa de bani doar porecla in casa data de sora-sa, Hagi Tudose i-a ramas.
Intamplarile din acea vara faceau diferenta dintre el si restul copiilor; ii intrase in cap ca poate munci ca altii de aceeasi varsta  si un fel de siguranta si detasare pusese stapanire pe el.
Avea aceeasi uniforma de elev lustruita, din clasa a V-a, spalata, calcata si carpita de nenumarate ori iar chipiul il purta cu mandrie; isi tinea cozorocul pe frunte ca ofiterii nemti, sa nu observe nimeni unde se uita si sa nu-i intre soarele in ochi.
Toti purtau matricula pe maneca stanga a costumului bleumarin, cu numar personalizat pentru identificare; in caz ca faceau vreo nazbatie imediat erau reperati dar nu il deranja ca pe alti colegi.
Costumul nu era chiar atat de ieftin, tinea cam doi ani.. toata ziua maica-sa il carpea in coate sau pe unde se rupea, de obicei pantalonul in genunchi; de multe ori ii ramaneau pantalonii scurti, desi nu isi permiteau sa cumpere altii; de asemenea nu trebuia sa-si uite sapca acasa niciodata, nu i se ingaduia intrarea in scoala fara chipiu.
Fetele isi tineau matricola cusuta deasupra pieptului la rochitele albastrii, era un articol vestimentar indispensabil si obligatoriu pentru fiecare elev. Conducerea scolii urmarea cu scrupulozitate in fiecare zi daca nu si le-au desprins cumva de la uniforma, de asemenea nu li se permitea intrarea in scoala fara matricola.
       Liceul marginea intr-o parte marea si strazile, in cealalta parcul cu multi castani batrani si teatrul in fata caruia se gasea un bazin dreptunghic din beton avand plasata in mijloc o fantana tasnitoare si fosnaitoare care stropea nemiloasa un grup statuar din bronz. De obicei oglinda  linistita a apei din bazin nu era tulburata de nicio tresarire aruncand straluciri adanci invaluite in mistere rezolvate din viata elevilor… cunostea fantana atat de bine!  Pan imperturbabil canta melodii neauzite  in timp ce silfidele extaziate ii mangaiau copitele, nepasatoare la agitatia din jur…. semizeul din bronz si acum face in ciuda trecatorilor, cantandu-le din nai frumoaselor despuiate din jurul sau si tratand cu indiferenta capriciile anotimpurilor.
Cealalta latura a Teatrului era in stapanirea unor decoruri uriase din placaje, a naturii dezordonate din parc… castani, iarba, molizi si un autobuz in agonie care acum isi indeplinea ultima misiune nobila adica… ascundea elevii sa fumeze in voie!  
Intrarea pentru elevi se facea prin curtea marginita cu teatrul.
  Acum insa a terminat jocurile copilaresti, desi adesea, tentat de minge, se prindea in vartejul amintirilor cu zbenguielile de rigoare.
Singura deosebire era faptul ca acum era licean si stia din povestirile celor mari ca va avea dascali minunati si renumiti in orasul lor.
Neli, prietenul mult mai mare, ii impuiase capul cu profesorul lui de franceza din liceu care avea o metoda de predare moderna insa de neconceput pentru el; Salceanu, nu isi obliga elevii sa invete, oricum ii trecea pe toti… la teza puteau scoate cartile pe banca si de aceea invatau franceza de placere sau ,,de rusine,,; tradusese din lirica franceza  si era de asemenea iubit ca dramaturg, scriind  piese de teatru care se jucau cu succes in turneele din tara sau strainatate. Isi imagina ca toti profesorii din liceu sunt aidoma cu acest minunat dascal.  
      In prima zi de scoala a avut parte de acelasi inceput plin de emotii trecatoare si cutezanta celorlalti colegilor reprimate brusc de siguranta profesorilor. Doamna diriginta Ghiurca l-a asezat cu Magi, in banca treia, randul de la geam, deci mai crescuse nitel si nu trebuia sa-l puna profesoara chiar in prima banca, cum era obisnuit.
Pe Magi desi cel mai inalt din clasa l-a instalat coleg cu el… fiind miop, iar el statea la margine, acolo unde se simtea in largul sau.
 Cand incepeau profesorii sa strige catalogul, primul era Kemi si se amuza de situatie:
 – Esti turc? Il intrebau unii profesori curiosi de numele alambicat Keamuran, totusi crezand ca pot prevedea raspunsul care spre surprinderea lor venea invariabil.
– Nu… sunt tatar ! ii contrazicea colegul lui cu demnitate.
Inca din primele ore se vedea ce le poate pielea insa cele mai grele materii pentru el ramaneau rusa si franceza, restul fiind mai placute sau mai plictisitoare, dar fara sa-i ridice mari probleme.
Probabil creierul in general este conceput pentru diferite discipline si activitati pe care le realizeaza cu placere… iar nesuferitele raman pe ultimul plan. Oamenii au anumite preferinte, fac motivat unele lucruri iar pe celelalte le evita pe cat posibil.
La chimie trebuia sa invete multe substante, tabelul lui Mendeleev il stia din ciclul primar insa nu ii placea materia si considera ca trebuie sa toceasca prea mult.
De aceea studia in salturi, fara tragere de inima in schimb se distra la orele de laborator cu balanta analitica, mojarul, baloanele si eprubetele, paharele Berzelius dar si cu unele substante pe care le manuia cu scrupulozitate si atentie.
     Privea adesea curios si admirativ cum se aprindea instantaneu fosforul alb in contact cu aerul; isi inchipuia cum se pot fabrica bombele cu napalm, dar si chinurile omului la atingerea intamplatoare de aceasta substanta. Fusese obisnuit de la Cercul de foto sa cantareasca cu balanta analitica unde manevra tot felul de prafuri, revelatoare si fixatori pe care ii dizolva in apa.
 Cand se aduceau la inceputul anului manualele de istorie si geografie, le citea imediat curios, asa ca in timpul anului nu mai era atent la predare.
Domnul Bitoleanu le povestea… si lor li se desfasura in fata frumoasa istorie a antichitatii cu eroi, care nu mor niciodata sau mor vitejeste ca sa invie pe alte taramuri; cu luptele pentru Athena, Sparta, Troia, Cartagina, Alexandria sau Roma, cu regi, dictatori, democratie, cetateni si soldati viteji. Profesorul se entuziasma de trecutul glorios al cetatilor, iar zeii cu ale lor ,,Legende din Olimp,, cobora in fata elevilor, uimita de puterea profesorului de as expune materia favorita.
Istoria este diferita de legende, insa profesorul avea harul de a le amesteca incat nu realizau cand termina ora si plecau acasa cu lectia invatata.
Pe un caiet special copia granitele unei tari, ii colora cat mai frumos formele de relief folosind o bucatica de vata, cu maro muntii si dealurile estompate in caramiziu, cu albastru apele, galben campiile si studia cu ce se ocupau oamenii din tara respectiva, bogatiile naturale, lacurile, marile sau oceanele marginase, lucruri care il pasionau.
Urmarea lectia dupa Atlas care avea un format urias comparativ cu celelalte carti; in zilele cand avea geografia trebuia sa vina cu el, pe langa servieta si il tinea pe banca la toate orele din ziua respectiva.
Avandu-l in fata permanent se juca cu colegul de banca in timpul celorlalte ore; pe el cautau cele mai mici insulite, munti, gropi marine etc. Ii cereau celuilalt sa le gaseasca si de acea banca lor era cea mai linistita. Incercau sa identifice locul si nu le ardea de altceva pana nu descopereau ce trebuia.
Considerau c-au obtinut o mare victorie si luau totul de la capat!
Pana si in recreatii erau ocupati !
Si la celelalte materii invata inconstant si mai ales dupa chef; daca lua o nota buna nu mai studia atat de iscoditor materia respectiva si se multumea cu orice fel de aprecieri; este drept, avea notificari de-a valma, insa nu ii era frica decat la limbile straine dar fara teama de corijente.
 Limba franceza si rusa le faceau cu domnul Mugioiu si domnul Moroianu, care vazand limitele lui fara sa-si bata capul, il catalogau intotdeauna cu o nota de trecere; era cuminte, asa ca nu avea probleme.
Intotdeauna a stat in banca lui… a treia!
 La rusa domnul profesor Moroianu avea obiceiul sa puna sa scrie lectia de mai multe ori cand nu stiau ceva sau daca faceau vreo nebunie … le punea o intrebare si cum de obicei nu cunosteau raspunsul, aplica tratamentul; el pregatise multe indigouri si copia de mai putine ori lectiile insa era foarte vigilent mai ales la cele putin mai lungi sa nu cada in pacat; ar fi trebuit sa scrie mult si daca n-o facea, in acel trimestru mai mult ca sigur il pastea corijenta si nu-i convenea, asa ca mereu umbla patat de indigouri pe maini.
 Domnul Moroianu cand intra in clasa, arunca catalogul pana la catedra ca la baschet; se deschidea la intamplare si astfel alegea elevul care sa raspunda; de obicei cel din mijlocul paginii; in orice caz era una din cele mai epuizante ore pentru el.
In patru ani nu a gresit tinta decat o data… plasamentul a fost calculat gresit si profesorul a executat miscari haotice de echilibrare spre amuzamentul tuturor fiind nevoit sa culeaga catalogul cu foile indoite de pe jos.
 Odata dintr-o ora mai erau doua minute si Stelica, un coleg isi spune usurat:
 – Ufff… am scapat si ora asta!
Eliberat de stresul care il simtea de fiecare data la aceasta materie isi dadu drumul la o ghidusie. Magi prevazand ce se poate intampla, ii sopteste lui Stani:
 – Fii atent.. Stelica o ia pe coaja!
Si ii arata ceasul batand usor in geam; nu a terminat bine ca profesorul il ridica in picioare pe Stelica; mai avea un singur minut si ar fi scapat.
L-a pus sa copieze lectia de 25 de ori, totusi era un record neobisnuit, iar daca n-o facea ar fi fost in acel trimestru mai mult ca sigur corigent si s-a conformat.
Stani nu stia cum se simteau ceilalti colegi insa aceasta materie i-a scos peri albi si abia in ultimul an a simtit o oarecare destindere din partea profesorului care nu le-a mai dat sa copieze lectiile… era simpatic, glumet dar abia astepta sa ii incondeieze.
La franceza in schimb domnul Mugioiu nu avea treaba cu el ci cu Magi; vorbeau impreuna… ,,lingurision, furculision, cutision,, si nu simtea cand ora a trecut!
 La Limba si literatura romana ramanea uimit cum poate sa raspunda colegul lui atat de frumos; se concentra, plescaia din gura si incepea sa vorbeasca: avea siguranta ca acestor oameni le place sa se asculte singuri… Magi se oprea din avant doar sa-si mai traga sufletul si sa mai plescaie.
Pe marii poeti i-a indragit… a citit undeva ca si poetii sunt buni la calcule asa ca a decis:
– Asa este! Doar si mie imi place matematica!
Stani facea poezii pe banda dar fara sa stie nimeni. Nu avea cum sa se compare cu Doina… s-ar fi facut de ras, desi probabil toti din clasa scriau poezii. Aveau unii colegi o atat de mare usurinta in exprimare si criticile literare le expuneau atat de frumos incat avea impresia ca sunt ale lor si, poate chiar erau.
In acest an l-a redescoperit pe Eminescu, nu avea nevoie de nici o analiza literara, nici un comentariu, nici o critica. Era suficient sa il recite in gand si il simtea, orice ar fi facut pentru studiu era de prisos.
De fapt la toti poetii admira maiestria versului, iar cand a lansat formatia Mondial celebrele lor cantece, i-a indragit si mai mult.  
Muzica cu anumite instrumente, tonalitati si melodii il indemnau la reverii si isi inchipuia ca va ajunge poet; erau zile cand putea merge la scoala fara obligatoria cravata inchisa la culoare; nu toti profesorii tineau la acest protocol.
In cinstea rapsozilor purta cu mandrie in locul cravatei un fular innodat frumos la gat.
Mereu si-a imbracat fularul asa, chiar daca nu il proteja atat de bine si nu isi dadea seama de ce!
Acum refacea in minte legaturile de mult uitate!
In schimb la doamna Luscalov, fizica o lega de matematica intrinsec, admira cat de bine se potriveau intre ele formulele si parca profesoara nu il lasa sa ajunga acasa cu lectia noua nestiuta. Era de asemeni printre materiile considerate de el usoare.
Sau bunul, calmul si inteleptul profesor Lazarovici, care fara sa le pretinda prea mult elevilor, ii invata percepte, proverbe, cugetari latine simple, dar atat de adevarate si vrednic de urmat.
 El si colegii le memorau imediat, iar pe unele le mai stiu si astazi.
Colega lui, Gabriela, care beneficia de ajutorul tatalui, pasionat de latina, trebuia sa invete obligatoriu la aceasta disciplina. Ca la orice materie impusa, ea nu manifesta o atractie deosebita insa vrand, nevrand a devenit buna, insa bineinteles, de cate ori avea posibilitatea sa scape cu lectiile neinvatate, nu ezita si nici macar nu le citea acasa.
  Dar, cum ulciorul nu merge prea des la apa fara sa se sparga, intr-o zi, intamplator, i-a venit randul sa o asculte chiar pe ea. Cand s-a auzit strigata, toate culorile verzi, alb, rosu, galben si chiar albastru au navalit pe obrazul ei, iar profesorul speriat de cameleonul trezit brusc la viata, din fata lui,  crezand ca i s-a facut rau, a inteles-o si n-a mai ascultat-o.
Pentru ea a fost invatatura de minte si asa a devenit model, adica invata toate lectiile… chestie de optiune!
In timp ce intamplarea i-a cauzat Gabrielei dragostea speciala pentru latina, baietilor ca Stani, in amestecata lor psihologie le provoca numai bucurie cand scapau neascultati si cu nota nepusa la latina.       

In clasa 9-a a venit la muzica un alt profesor; l-a chemat sa cante la clarinet intr-o trupa, ii placea acest instrument, avea degetele subtiri si Kemy il indemna, dar mama-sa nici nu a vrut s-auda,
– Tu cu plamanii tai imediat te poti imbolnavi! si astfel a pierdut ultima sansa sa devina un posibil viitor mare solist in muzica de camera!
Gloria il ocolea dar nu-i pasa, din clasa X-a va scapa de muzica si desen!
Era multumit si asa nu avea nici un talent!
 Mergeau cu profesorul la teatrul din parc, in sala de spectacol le preda orele de cultura muzicala; teoria era interesanta, viata muzicienilor antrenanta insa cand se trecea la practica sau partituri, adica muzica, pe el il apuca fie joaca, fie somnul!
Astfel s-a incheiat cultura si scurta lui cariera muzicala!
                                        
 Dar lui Stani ii placeau calculele, aici era domeniul lui, de data asta Magi ocupa locul doi, pentru el matematica insemna o mare necunoscuta copia dupa el tot.
 In prima ora a intrat in clasa un tip imbracat in costum, puternic, masiv, greoi cu fata blanda si s-a prezentat,
– Sunt profesorul Ion Voda si vom parcurge impreuna matematicile in cei patru ani de liceu.
 Cand incepea sa scrie pe tabla problemele sau exercitiile, creta parca zburda in mana lui si incheia invariabil cu prescurtarea din final.. cctdd. sau ccadd. si punea un punct apasat pe tabla dupa care calm, aseza creta jos.
La inceputul trimestrului aveau o problema de logica si nu intelegea cum se complica toti, cu profesorul in frunte, sa descifreze solutia printr-o cale intortocheata; se ridica in picioare si isi expune ideea… asa simpla ii parea, dar nu vorbea pe intelesul tuturor! Profesorul il contrazice,
 – Nu e bine…!
 Iese la tabla hotarat sa faca schema cum judeca el, profesorul sustinea mai departe ideea lui, toata clasa ii tinea isonul. Citea in ochii colegilor… parca il acuzau. Trece la loc sovaind totusi nelamurit… vrea sa se intoarca sa isi sustina iar cauza, insa renunta si isi zice,
– Probabil Voda are intotdeauna dreptate! si astazi cand a uitat problema este sigur ca nu s-a inselat. Profesorul se uita curios dupa el sa tina minte unde se aseaza* cand vede ca e nehotarat… parca s-ar fi intors iar la tabla sa il contrazica.

* – o metoda de-a a retine elevii in clasa, uzitata des de profesori

Domnul Voda initial nu stia cum sa deosebeasca elevii si se orienta dupa notele de la celelalte materii el se gasea pe acolo… pe undeva.
 Pentru teza ii anunta… le va da un subiect la algebra si unul la geometrie. Daca fac subiectul la algebra le asigura nota 7. La geometrie nu se punea problema, profesorul era aproape sigur ca n-o puteau face asa ca le va adauga un punct sau doua pentru cat faceau din ea… astfel niciodata nu s-a pus problema vreunui corigent la domnul Voda.
 Cand intra in clasa o liniste agreabila se asternea printre elevi; asteptau cu interes curiosi sa inceapa lectia… probabil acesta era secretul lui pe care nu l-a inteles niciodata!
In sfarsit a venit teza cu emotiile ei ascunse; Stani se duse la catedra si isi preda lucrarea cu 10 minute mai devreme.
 La algebra dupa ce a copiat exercitiul de pe tabla in caiet incepu sa il rezolve… este complicat dar ii place asa ca il termina repede… avea insa un rezultat tare ciudat, o fractie destul de lunga.
La algebra de obicei rezultatul este simplu… il mai verifica inca o data dar nu observa nici o greseala si isi spune,
 – Ciudat… probabil asa l-a facut domnul Voda sa ne verifice cum gandim si daca avem curajul sa scriem asemenea rezultat !
Trece la subiectul de geometrie unde le-a dat o problema frumoasa; nu ii vede rezolvarea desi intuieste ca se apropie de final; cand pateste asa il trec transpiratiile, nervos o judeca de la inceput.
Se grabeste fiindca ii este teama ca se termina ora si nu putea vorbi cu Magi care avea ceas; oricum avea impresia ca ora era pe terminate… deodata ii vede solutia printre figurile geometrice!
     O idee l-a salvat ca intotdeauna: drepte, linii, paralele, unghiuri si triunghiuri, asemanari, legi, axiome si teoreme, congruenta, constante si circumscrieri, limite inferioare, superioare, Euclid, Pitagora… o trece pe curat si nu mai are nici un rost sa stea in clasa.
      Hotarat isi preda teza desi nimeni nu a iesit afara. Se uita nedumerit la colegi si se indreapta spre usa.
 Cativa se ridica dupa el si depun lucrarile, inseamna, nu aveau curaj sa iasa afara.. asa gandea!
– Ce ai facut la geometrie? Il intreba curios un coleg,
– Bine, era o problema frumoasa, am gasit solutia! ii raspunde
– Fugi de aici, era nerezolvabila!
Spune colegul incredintat ca Stani s-a incurcat la dezlegarea subiectului,
– Uite cum puteam face!
Si incepe sa explice amanuntit cum a gasit raspunsul… insa la algebra avea un rezultat lung iar colegul unul normal – nu isi explica unde este hiba.
 – Abia astept sa vina tezele corectate! a marturisit.
 Cand domnul profesor Voda a adus tezele l-a chemat in fata,
 – Stani vino te rog la tabla si explica colegilor cum ai rezolvat problema la geometrie.
Domnul Voda ii da caietul de teza sa se uite peste el si se aseaza pe scaun la catedra; trebuia sa-si consulte notitele fiindca geometria are poezia ei si deseori nu mai stii ce inspiratie ai avut in acele clipe. Intotdeauna dintr-o infinitate de solutii trebuie sa o alegi pe cea mai rapida, cea mai frumoasa si simpla, dar exacta.
Dupa ce profesorul a ascultat expunerea ii comunica ca justificare sa inteleaga notatia lui,
 – La algebra ai copiat gresit exercitiul de pe tabla; la un moment dat in loc de plus, tu ai pus minus intre fractii dar este foarte bine rezolvat. Iti scad un punct pentru neatentie!
Adevarul este ca batea soarele pe tabla si asa a vazut dar nu mai conta, sa iei 9 la Voda era o performanta.
Ce a ramas in memoria lui din acele timpuri; fotografia bust a unui baietel cu ochi mari plini de sperante si imaginea unui profesor puternic dar obosit care se transfigura la atingerea unei crete si incheia victorios orice demonstratie cu celebrele prescurtari, punand punctul terminal, puternic apasat pe tabla.
Fiecare materie avea poezia ei si fiecare dintre elevi se simtea atras inexplorabil de una!
Din ziua aceea a inceput; domnul Voda nu mai avea treaba cu restul clasei, pentru profesor exista doar Ionica si Stani, isi desfasura lectiile numai cu ei; Stani impulsionat a inceput sa lucreze din Gazeta matematica.
Dupa teza din trimestrul doi, profesorul a fost si mai incantat de el; le dadea in teze probleme dificile de geometrie care ii incurca pe ceilalti dar nu si pe el. Discuta acum in clasa numai cu ei doi, restul clasei era martorul mut care asista la dialogul dintre ei, intelegea sau nu, era treaba lor! El nu se baga la limba romana, matematica era pasiunea lui!
 Daca ar fi fost dupa profesor n-ar mai fi trebuit sa se oboseasca, ar fi pus niste note colegilor si astfel le incheia situatia.
 Ionica era calm, ordonat spre deosebire de el dezordonat, de multe ori neatent. Cand primeau o problema Ionica incepea sa o disece scriind randuit fiecare faza; Stani insa o citea si vedea imediat rezolvarea ei rapida prin fel si fel de legaturi si combinatii, ce ii treceau prin minte… rezultatul era intotdeauna acelasi.
Profesorul incantat se hotari ca pe cei mai buni elevi din scoala la matematica sa ii stranga intr-o singura clasa; simtea ca e obosit si de acea ii vrea gramada; cand venea la ei in clasa se aseza pe scaunul de la catedra si cu ei doi, preda lectiile.
 Stani era foarte multumit de aceasta metoda.. nu mai trebuia sa-si scrie temele acasa; bancii a treia de la fereastra nu le mai verifica domnul Voda caietele!
Le spunea ca Ionica se va ocupa cu teoria matematicii, iar Stani cu practica; nu intelegea de ce un om puternic ca el se poate imbolnavi si imbatrani, era tanar si nu banuia cat poate suferi un om.
 El statea la doua colturi distanta de locuinta domnului Voda cand il vede intr-o zi jucandu-se pe strada; mirat profesorul il intreba,
 – Ce este cu tine pe aici?
– Stau pe Daciei ! ii raspunde
Fata lui blanda s-a luminat,
– Ia uite… un baiat de pe strazile noastre se va ridica la matematica, trebuie sa am grija de el!
 Dar in ultimele saptamani ale trimestrului trei profesorul Ion Voda a inceput sa nu mai vina la scoala.
Spre sfarsitul trimestrului III a intrat in viata lui Stani, Tamba. Era duminica dimineata si lenevea in pijama. A auzit glasul mamei si al unei femei dar n-a dat importanta si a citit in continuare romanul care i se parea mai captivant decat probabila vecina. Ele continuau sa discute vesele cand deodata patrunse mama lui in camera cu un pisoi in brate urmata de profesoara care-si baga capul pe usa curioasa de reactia elevului,
– Stani ai musafiri! Pe doamna diriginta si acest pisoias minunat care insista pe langa mine sa-l primesti !
Tocmai erau in criza de mate.. ultima disparuse. Stani se ridica mirat si dupa ce isi saluta profesoara il ceru,
– Da-mi-l te rog ! El alegea matele, era expertul casei.
Primi matul in brate si incepu examinarea sexului… animalul nu se sinchisi si incepu sa toarca. El se uita uimit la matul colorat multicolor prototipul perfect al pisicii, exact cum ii placea; capul rotund, ochii mari si verzi, avea impresia ca era un mic tigrisor tarcat si care incepu sa sforaie puternic. Daca pisoiul toarce la cineva in brate inseamna ca simte protectia prieteniei. Nu mai avea nici o replica,
– Il oprim ! Il va chema Tamba !
 Decizia fusese luata si botezat ad -hoc.
 Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan si printre personajele iubite de multi era maimutica Tamba, insa motanul fiind fermecat n-a avut nici o reactie sau obiectie de impotrivire la auzul poreclei feminine si a adoptat acest supranume imediat.
El va fi prietenul si confidentul lui Stani si nu trebuiau sa-si vorbeasca doar isi amestecau gandurile si mai facea o nazdravanie cand vedea suparare pe chipul amicului sau, astfel ii arata loialitate fara interes.
Pana cand Stani a plecat de-acasa a avut multe patanii si aventuri la care erau amandoi partasi; Tamba avea o intelepciune iesita din comun, desi nu a urmat scoli inalte.

Diriginta trebuia sa isi supravegheze elevii, intra in atributiile ei sa vada in ce conditii invata si a fost fericita cand a observat inca o familie nezdruncinata  de conflicte; de multe ori ii cerea vesti  despre Tamba cel vestit in mahala fiindca imediat i s-a dus faima. 
Pentru profesoara constituia titlu de glorie atragerea cat mai multor elevi spre materia predata, chimia si spera sa il imbie cu ea mai ales ca era inca nehotarat in optiuni si mereu isi punea intrebarea:
– Ce sa aleg… sa spunem matematica ca baza si ca disciplina complementara, fizica sau chimia? Am de ales intre ele insa mai este timp suficient!
     Ca realist trebuia sa decida in final pentru bacalaureat dar mai ales pentru marele examen al vietii… intrarea intr-o facultate si ea spera ca ii va asculta sfatul si va alege chimia. 
La admiterea in invatamantul superior se desfasurau adevarate batalii, erau locuri putine si candidatii bine pregatiti.  
Diriginta o avea aliata pe sora lui care era hotarata sa urmeze o cariera legata de chimie; lui i se parea ca pierde prea mult timp pentru aceasta materie si mereu isi persifla sora cand vedea ca isi toceste la chimie.
Stani studia brosura ,,Admiterea in invatamantul superior,, luata de sora-sa si in sfarsit si-a gasit profesia… geolog!
Cum s-a format pamantul, atmosfera, rocile, metalele, pesterile, ce mai… chestii interesante, isi zice.. negresit trebuie sa descopar tainele acestui pamant. Examenul de admitere se tine la matematica si fizica sau geografie la alegere; a fost impresionat de aceasta disciplina.
Conteaza mult ca un profesor sa stie sa-si apropie elevii!

 Acum, la sfarsitul anului Magi se hotaraste, desi ar fi trebuit sa urmeze umanul, din cauza colegilor de clasa care sunt extraordinari va face realul cu ei; pentru el ar fi fost mai simplu, dar nu putea sa ii paraseasca.
Toti profesorii de stiinte exacte stiau acest lucru si il protejau asa cum si pe Stani il lasau in pace la rusa si franceza pentru care nu arata o atractie deosebita.

 In trimestrul III, dupa un extemporal la matematica, era pe holurile spatioase inconjurat de colegi si explica subiectele si cum ar fi putut fi rezolvate; executa doi pasi in spate concentrat pe problema.
Fara sa vrea, lovi pe cineva care tocmai trecea pe acolo; era un profesor..
Lovitura receptionata nu putea sa fie atat de puternica, dar profesorul l-a luat la bataie! Ii trage 5 palme, crezand ca s-a ciocnit intentionat.
 A rezistat si nu a cazut pe jos dar era surprins; nimeni nu a dat in el niciodata!
 Tatal lui era destul de dur cu el si de o corectitudine dusa pana la exces dar asta nu insemna ca nu ii iubea; cand a fost mic de 3-4 ani l-a batut de doua ori cu cureaua fiindca se arunca intre rotile masinilor…numai asa l-a dezvatat de acest obicei. I-a fost suficient.
 Era seful serviciului plan pe regiunea Dobrogea, singurul sef din Sfatul popular regional, care refuza sistematic sa se faca membru de partid, cu toate ca Valcu, primul secretar il curta, a preferat sa iasa la pensie in 1968 pretextand o melena nevindecata niciodata. Profesorul il interoga pe Stani cum il cheama, in ce clasa era elev, il asculta atent si pleca.
Avea niste ochi bulbucati si era tanar. Il chema Angelescu.
Peste doua ore au avut o lectie comuna cu alte clase de-a IX-a si a X-a la fizica..
O tine bulbucatul in amfiteatru, dar inainte de a incepe a vrut sa-l vada… il ridica in picioare si Stani se uita cu dusmanie in ochii lui,
      – Te-ai saturat ? Ma mai lovesti ? Stai jos !
Stani se gandea revoltat
– Tot el, nesimtitul face pe napastuitul!
Angelescu stia ca si-a facut un dusman, dar nu ii pasa;
       – Un elev! se gandea dispretuitor !
Ajuns acasa le-a povestit parintilor cu lacrimi in ochi ce a patit.. nu vroia sa se mai duca la scoala.. nu i-a mai ars de nici un invatat in ziua aceea! Nu putea sa mai rationeze
– Da-i naibii cu scoala lor! Ura in acele momente liceul.
– Mai bine ma duc la munca cum a facut Smil dar trebuie sa ma razbun pe profesor.. ori ii trag si eu 5 pumni, ori aranjez cu baietii din mahala si intr-o seara il pandim unde trebuie… nu il iert!
Tatal incearca sa il calmeze si hotaraste sa vina la scoala.. era si el revoltat!
Dimineata la orele 8 au mers impreuna la directorul Chiru… pe drum ii previne,
      – Daca nu-i dau 5 palme lui Angelescu nu ma mai duc la scoala!
Tatal a ras de el..
      – Hai copile.. fii serios!
     – Nu ma intereseaza.. eu tot il bat pe Angelescu, il urmaresc unde sta! Sa dea in copiii lui, nu in mine!
Ajung impreuna repede la scoala si el a ramas sa-l astepte pe hol pregatit! Totul se petrecea la etaj nu departe de clasa lui; tatal se grabea si nu a dorit sa intre in cabinetul directorului asa ca a auzit toata discutia. Dupa prezentarile protocolare tatal lui incheie,
– Este incalificabil gestul profesorului dumneavoastra! sa zicem ca-i scapa o palma la nervi ca un reflex de aparare. A fost intr-adevar neasteptata ciocnirea dintre ei, as fi inteles dar nu putea sa fie atat de puternica incat sa-l loveasca de atatea ori. Imi vine usor sa-i fac un rau, nu-mi sta in caracter sa umblu cu reclamatii, dar struniti-va profesorii; este vorba de prestigiul liceului. Nu cred ca v-ar conveni sa inceapa zvonurile ca profesorii de la Mircea ii bat pe elevi!
– Nu stiu ce s-a intamplat domnule Stanescu, negresit trebuie sa tinem legatura!
I-a raspuns directorul in timp ce isi conducea musafirul neobisnuit; deodata l-au zarit; el auzise discutia si era infuriat ca nu il scoate de la ore pe Angelescu sa il ia in suturi conform planurilor care si le facuse,
– Stani de ce n-ai intrat la ora? il intreba tata.
 – Nu intru pana nu-i dau si eu 5 palme lui Angelescu sau nu mai stau la Mircea, mai bine ma duc si muncesc!
 Il apuca domnul Chiru de umeri impaciuitor,
– Hai, Stani, calmeaza-te, tu intra la ore iar problema las-o in seama mea si a tatalui tau !
 Directorul bate la usa clasei, cere scuze profesorului ca l-a retinut; Stani intra la ora, iar directorul pleca cu tatal sau.
 Tot o pistona pe maica-sa,
– Ce i-a facut directorul bulbucatului?! pana la urma mama ii marturiseste,
 – Dupa ce a aflat in ziua aceea de reclamatia verbala, probabil a contat si functia tatei s-a speriat; si-a ratacit salariul pe care tocmai il luase… nu mai stia ce a facut cu el, saracul! il compatimea mama lui. S-a infuriat,
– Ce il compatimesti atat? asta este pastila sa ne ameteasca! raspunse cu naduf.
 – Copile… a pierdut salariul pe o luna! nu-ti dai seama are si el greutati ?
 – Da-l incolo eu… tot nu cred !
 Nu i-a fost profesor in alti ani, a evitat clasa lui; se auzea ca a fost destul de bun dar nu avea cum sa-l inghita; oricum a fost un director comunist si pe vremea comunistilor! Nu l-a convins nimeni de contrariu!
Un bulbucat !
Iar fizica era de aici incolo pentru el o materie oarecare… de tocilari !
Stia ca baietii mai mari din mahala, pe care ii informase ce patise ar fi transat imediat conflictul; il intrebau mereu,
     – Cand ne distram putin cu profesorul ala al tau? Avem chef sa il incingem!
Dar nu merita sa riste desi corectia aplicata profesorului nu putea fi identificabila sau poate tocmai de aceea se razgandise… Angelescu cand il vedea de la distanta, isi punea capul in pamant preocupat brusc de starea asfaltului sau privea in alta directie, iar Stani il privea dispretuitor!
Nu s-a mai auzit sa bata pe cineva!
Tatal lui a fost cu aceasta ocazie singura data la liceul Mircea, in rest mama mergea anual la inceputul fiecarui an, desi diriginta organiza sedinte lunare cu parintii.. nu avea de ce sa piarda timpul.
Era un baiat cuminte care nu ridica probleme…in casa avea un rol bine stabilit si intelegea aceasta.
El era cu munca, cara lemnele in beci, facea aschiile, batea covoarele si presurile, facea cumparaturile, ciugulea bineinteles restul, iar sora-sa dadea ordinele!
Legatura scolii cu familia se tinea astfel prin intermediul mamei care stia ca se poate bizui pe el… nu ar fi mintit-o niciodata!
…………………………………………………………………………………….
 In pauze adesea pleca cu colegii sa fumeze; lui ii placea mirosul tutunului neaprins  dar mergeau impreuna si era solidar cu ei.
Ieseau din curtea scolii pe langa Teatrul de stat unde se gasea gradina de vara; vedeai un autobuz casat fara roti, fara geamuri, fara motor din care iesea fum din ora in ora, iar el avea locul rezervat la volan si isi ducea amicii unde pofteau, chiar in tot universul!
Ani de zile nu a lipsit din peisaj aceasta imagine cand sosea la scoala… autobuzul lor drag!
 Cum se incalzea afara si cu toate ca vantul continua sa sufle cu inversunare la mare, baietii mergeau pe plaja cu profesorii Enacopol sau Cristian unde desfasurau ora de sport. Stiau cu totii ca pe nisip era mai greu de alergat, dar faceau conditie fizica.
 Zare, colegul lor era handbalist, juca extrema stanga, se cunostea ca facea un sport de performanta; era cel mai rezistent din clasa, avea la viteza cei mai buni timpi si erau impacati cu gandul ca era cel mai bun. De fapt Zare cu Tomita au facut un cuplu inseparabil in liceu desi erau diferiti; unul agil avea corpul atletic pe cand celalalt greoi, inalt, dar era cel mai puternic din clasa. 
La sfarsitul anului trebuiau sa dea proba de rezistenta; Zare a intrecut de la inceput cardul de colegi si a marsaluit spre linia de sosire.
El alerga gafaind din greu in mijlocul grupului de baieti care se vaitau ca nu mai pot fugi; vroiau sa renunte la aceasta proba chit ca le punea 4, cativa s-au oprit si la randul lui era gata, gata sa capoteze dar s-a ambitionat cand mai erau 3-400 de metrii pana la capat; si-a autoimpus (legat) sa nu mai gafaie aiurea, a marit tempoul de fuga cum vazuse la alergatorul finlandez Vatainen.
A inceput sa isi depaseasca colegii; profesorul privea uimit, cum pe rand ii ajungea si lasa in urma baietii insirati de-a lungul drumului, iar cand a trecut linia de sosire avea resurse sa continue, respira ritmic ceea ce l-a facut pe profesor sa spuna,
-M-ai pacalit pe traseu, dar cum ai reusit? Doar v-am supravegheat indeaproape?
Asta e parerea profesorului, insa lui Stani ii era indiferent.
 Atunci si-a dat seama ca viata era un simplu efort de vointa si nici o materie nu e grea sau imposibila !

                                      Drumuri cotidiene

In clasa X-a s-au perindat mai multi profesori de matematica, nu ii interesau soarta celor din clasa.. erau elevii lui Voda; toti gandeau la fel, situatia era provizorie, profesorul Voda trebuie sa revina sa-si ia elevii inapoi.
 Dar nu a revenit; ii simtea lipsa, profesorii care tot ii tineau locul, erau fata de Voda slabi; era elevul lui, realiza ca un profesor de calibrul lui nu isi poate gasi inlocuitor, iar el traia din gloria trecutului… din clasa IX-a! Nu mai cumpara Gazeta si asa nu ii placea sa invete prea mult… nu era un tocilar si avea atata treaba pe strazi!
Il distra un profesor care la teze sau extemporale impartea randurile … ?.. ? prim … k… k prim… ?.. ? prim si se oprea nemultumit ca numara numai trei randuri.
 Acum nu mai pierdea timpul cu matematica, profesorii il apreciau din punctul lor de vedere… era bunicel dar isi pierdea acel zvacnet ce il lasa pe Voda uimit, cand iesea la tabla si incepea sa rezolve ceva.
 In spatele lor stateau Vasilica si Kemi.
 Primul locuia in Coiciu; dupa ore avea alt traseu, dar ei trei ieseau din parc, o luau pe strada Decebal unde locuia Kemi si mergeau mai departe cu Magi inca doua colturi pana in apropierea casei. Magi mai avea de strabatut inca patru colturi pana pe Sabinelor unde domicilia; acesta a fost traseul lor preferat timp de 4 ani.
Discutau pe drum diverse, nu avea importanta decat ca de multe ori il mai conducea putin pe Magi, antrenat de logoreea colegului si ii venea greu sa se desparta de el.
De multe ori mama lui Kemi si Cami, sora lui mai mare, le preparau suberec si atunci manca pe saturate. Cand ajungea acasa nu mai dorea nimic, ar fi mancat numai suberec in fiecare zi; amandoua erau incantate ca ii placea mancarea lor traditionala de fapt, nu mancare, ci un fel de aperitiv, dar pentru el erau felul 1, 2 si 3.
Fizica din aceasta perioada a facut-o cu Fudulu Caliopi, fosta lui diriginta din clasa a VIII-a la care tinea; si ea il simpatiza fiindu-i printre primii elevi in cariera.
I-a mai avut profesori de fizica si pe Leonte care era un distrat; venea cu camasile roase de ,,soricei,, la gat si Iordache, profesori foarte buni dar nu il mai pasiona materia; schimburi de calduri, multa teorie, ciclul lui Carnot, motorul in patru timpi, optica, reflexie, fizica cuantica, Einstein, probleme cu enunturi lungi si simple, prea putine necunoscute, multa toceala si doar ii placea pe vremuri atat de mult.
Cand lua fizica in maini ii aparea in fata ochilor, bulbucatul; si Angelescu a evitat sa vina profesor la clasa lui; traseele lor nu se vor mai intersecta …niciodata.
 Colegele de clasa observau cu uimire ca nu mai e baiatul micut cat ele de anul trecut. Inaltimea lui Magi le deruta si aveau impresia ca a ramas pe loc. Fiana venea mereu pe langa el, isi masura umerii comparativ si constata uimita ca ceva nu-i in regula,
 – Nu se poate! Zicea, dar realitatea o contrazicea spre distractia lui Stani.
 Mergea rar pe la reuniuni nu il pasiona dansul, numai muzica si mai ales finalul… cu cine pleca de-acolo!
 La romana a venit un profesor de la Inspectorat. Dragut, elegant, le explica doct lectiile dar asta o considera treaba fetelor.
Ca sa vada nivelul elevilor profesorul le-a cerut intr-o zi sa faca o compunere ,,Cel mai important moment din viata mea,,.. el s-a incurcat in amanunte si iesise o povestire incurcata.
 Dar nu s-a putut abtine si a rabufnit… cand nu era nimeni in jurul Gazetei literare de perete, a pus o poezie semnata Ascet; a scris-o intentionat cu cerneala rosie sa atraga colegii s-o citeasca.
El era atat de ascet incat plangea de dorul unei fete care-i placea.
Se pare ca nu a fost pe gustul literatilor, dar a rezistat o saptamana pana a disparut si a fost inlocuita cu alta, insa nu il interesa sa placa… el transmitea simboluri, ce stiau ei?
 Intr-o zi, Mihaela a venit suparata la scoala. Vasilica a observat si i-a spus lui Stani care fara vreo intentie ascunsa, numai s-o inveseleasca, a compus imediat un acrostih; nu i-a placut Mihaelei, l-a luat prea in serios; s-a chinuit putin la litera h dar pe ei baietii i-a amuzat mai ales ca a potrivit rimele in mod iscusit. Parea o poezie scrisa iubitei!
 A impacat-o repede, nu a creat-o cu intentia de a fi malitios si au mers la o florentina impreuna cu Nae, colega ei de banca; erau cei mai infocati consumatori ai acestei prajituri cu frisca si crema mereu proaspete.
      Era un tar ambitios, nu la carte fiti fara grija, ci in discutii, si tinea cont de parerea lui pe care o considera primordiala si cea mai originala… pana s-a infuriat Tomita si fiindca nu il putea bate, i-a aruncat tenisii pe fereastra de la etaj, sa scape de opiniile sale si sa-i dea de furca cu alta preocupare!
Acum el avea de ales.. urma ora de istorie cu doamna Martinov , trebuia sa sa duca urgent sa-i culeaga de jos.
Putea sa-i gaseasca cineva, care ar fi fost multumit de norocul ce a dat peste el.
      Fiind o aschimodie nu putea fi suparat pe cel mai puternic din clasa asa ca l-a iertat!  
      A vrut sa  coboare dupa ei dar a venit profesoara; nu ii putea spune adevarul, sa umble cu para si a balmajit-o,   
– Doamna profesoara, mi-au alunecat tenisii din maini in timp ce pluteam nevinovat prin sala de clasa, bine ca nu am zburat cu totul, poate ma loveam!
Infuriata profesoara l-a dat afara insa el, asta si urmarea!
Dar aveau o lectie care-i placea si dupa ce si-a recuperat pierderea… a aparut victorios in usa clasei cu pretiosul trofeu si in rasetele colegilor… plictisita de insistentele lui, Martinova l-a lasat la ora.
       Episod care nu-l mai tinea minte, probabil evenimentele neplacute nu le inregistra sau cataloga in memorie si a fost inspaimantat de eventuala pierdere a tenisilor care ar fi dus la excluderea de la materia cea mai iubita si palpitanta din liceu, sportul la care toti aveau note mari!
      Acolo ii placea.. era intrecere pe fata!

 Diriginta a stiut sa isi atraga clasa cu materia sa, jumatate din clasa daca nu mai multi au dat examene la chimie, petrochimie, farmacie, medicina, chimie industriala etc. Dupa spusele colegelor era profesorul care nu punea 10; lui ii era indiferent ce note obtinea, insa ele se necajeau de fiecare data mai ales ca tineau la materia acesta, erau ambitioase si toceau.
 Fusese numit profesor emerit si avea o metoda de a preda ca invatai lectia din clasa; acasa  trebuia s-o mai aprofundeze putin cea ce Stani nu avea de gand; era foarte ocupat cu poezia, insa daca avea de rezolvat o problema cu toate ca nu stia teoria bine, lui ii placea si o rezolva imediat; astfel descoperise ca poate invata teoria la chimie, rezolvand problemele fara sa-si bata capul prea mult in retinerea substantelor sau a legaturilor dintre ele… asa era el, avea aversiune pentru tocit desi stia bine ca la unele materii trebuia sa invete vrand – nevrand.
Profesoara avea in jur de 30 de ani, statura mijlocie, de un calm interior ce emana si se transmitea elevilor fara sa-si dea seama, ochii caprui, blanzi, parul ondulat ii cadea in jurul fetei sporindu-i frumusetea; avea in coltul gurii o mica cicatrice ce le atribuia buzelor rotunde posibilitatea sa spuna,
 – Nimic nu este perfect !
Se strecura pe holurile scolii modesta cu catalogul sub brat si vesnicele pulovere maro-cenusii, singurele lucruri care o deosebeau de celelalte eleve.
Intr-o zi agitata, tocmai scapasera de materiile grele care isi inchipuiau ca le secatuiau toata vlaga, energia, tineretea si eliberati de cosmarul clipei simteau cum isi luau zborul spre viata. Deseori legau prietenii in urma acestor dansuri preludiu din recreatii.
Nu sunase sau nu auzira soneria de sfarsitul pauzei, era zarva mare, chiote, veselie imensa in clasa fiind ultima ora, se zbenguiau liberi printre banci si s-a lovit de cineva.. o fata, a presupus simtind corpul moale; i s-a parut o adiere dupa trupul lui, cu sanii opunand rezistenta in continuare.
Sigur ca este colega mai scunda din primele banci, profita de intamplare… nici nu s-a mai uitat in jos. Convins ca-i ea, s-a mai ciocnit odata, de data asta incet, ca o imbratisare sa il simta, dar sanii apetisanti tot incercau sa treaca prin el. Avea trupul moale, plin de promisiuni, era plina, fara sa fie grasa, a simtit-o parca il astepta. Abia atunci s-a uitat mai bine si s-a trezit cu diriginta in brate, care era incredintata ca el se va retrage in ultima clipa.
Si-a cerut imediat iertare.

Ea a zambit misterios si s-a indreptat spre catedra.
S-a facut imediat liniste in clasa, agitatia s-a potolit, toti indreptandu-se spre locurile lor.
Dragostea pentru profesori imbraca cele mai diverse moduri, nefiind exclusa de multe ori nici atractia datatoare de ambitii.
      De atunci nu a mai privit-o, ca pe profesoara lui, a inteles ca femeia odata cu trecerea anilor, devine mai atractiva, mai frumoasa.
Ca sa il remarce, sa vada si ea ca il duce capul, invata putin; pe trimestrul acela a obtinut media 9, insa chimia o considera pentru tocilari! Si-a dat seama ca nu era stiinta exacta inaccesibila pentru el sau sa ii stea in cale, in schimb franceza si rusa ii scoteau peri albi, desi daca isi punea mintea…
Asa era chimia… se asterneau formulele pe tabla, substantele se legau intre ele, nu era nimic neprevazut si toate se sfarseau previzibil, cu reactii care scoteau un fum colorat si niste precipitate care ascundeau ce se petrecea in realitate. Nu aveai voie sa deviezi sensul unui electron, sa amesteci o impuritate ca puteai provoca o reactie in lant imprevizibila, neplanificata si cine stie ce se putea intampla cu atomul care era atat de instabil!
A fost materia preferata a lui Victor, considerat pe drept chimistul clasei.
Sosea in clasa deseori necajita cu ochii rosii, avea pregatita batista pe care o folosea, dar isi facea lectia; el cu o gluma incerca s-o inveseleasca, ea suradea si preda mai departe.
Ce necazuri avea, nu a aflat niciodata… probabil ii facea bine sa evadeze in labirintul formulelor, iar la sfarsitul orei era femeia puternica pe care o stia…diriginta!
In ultima perioada s-a mutat in banca cu Vasilica, iar Kemi cu Magi sa nu strice tandemul, iar diriginta nu le-a spus nimic… nu mai tinea cont de toate amanuntele.
 Isi descoperise talente ascunse de epigramist, insa ca in orice lucru in viata, exista concurenta.
Vasilica il admira pentru dibacia cu care gasea rimele in epigrame, nu stia cat de bune erau, dar intr-o zi a inceput sa se dueleze in direct cu un adversar care ii dadea de furca.
 Dupa primele intepaturi banui unde vrea s-ajunga si a conceput raspunsul inainte de a primi ceva; l-a aratat colegului, iar cand a venit riposta dupa ce a citit-o a zambit si a expediat ce scrise rivalului.
Vasilica era incantat si el mandru ca a reusit sa prevada raspunsul. Anticipand replica i-a conceput o alta epigrama concurentului si in momentul cand a primit biletelul fara sa il mai citeasca i-a trimis raspunsul; a fost lovitura de gratie, jubilau amandoi cu Vasilica si din acel moment nu au mai fost atacati; se considera cel mai bun, iar colegul de banca se bucura… de imunitate.

 
                                               Cei mai mari

 Au fost cei mai mari din liceu timp de doi ani, erau primii care trebuiau sa termine 12 clase pentru a absolvi liceul; se pare ca a fost o generatie de sacrificiu, dar toate pot fi considerate in decursul anilor! In mod normal varsta de absolvire a unui liceu a fost impinsa la peste 18 ani, pana atunci intai se absolveau 10 clase, pe urma 11 si cu noul regulament s-a stabilise la 12… se vor folosi si 13 ani, dar in mod accidental si la scoli speciale de constructii, contabilitate etc insa toti considerau ca cifra preferabila 12 e mai mult decat suficienta…
In clasa XI-a au avut un singur profesor de matematica care le explica formule, calcule care il plictiseau. Erau prea lungi dupa parerea lui si nu avea rost sa le invete; era adevarat se puteau deduce, insa prea multa teorie… nu ii mai placea si nici macar nu se uita pe matematica.
Timpul adesea ii parea un moment static, alteori trecea cu viteza vantului si el intra in valtoare… era foarte ocupat sa le faca galagie unor profesori, numai la franceza, dar mai ales la rusa, era un exemplu de cumintenie; nu avea chef sa copieze toata ziua lectiile cu indigoul.
Profesorul de matematica il aprecia,
 – Este bunicel! Avea impresia ca stie tot, chiar daca nu prea invata nimic.
La romana le-a venit o profesoara tanara care abia a absolvit facultatea la Timisoara sau Brasov… sigur ca Magi era indragostit de ea, dar nu se dadea de gol; lui ii placea corpul ei, era inalta, isi afisa trupul sculptural cu pulovere care ii urmareau liniile si din pacate nu avea cum sa o priveasca altfel… decat cu jind. Cand incepea sa vorbeasca cu Magi, se transforma entuziasmata de interlocutor, era mai mare placerea sa ii asculti, nu stiai la care sa te uiti; el prefera sa o priveasca visator… pe ea.
 Considera poezie tot ce avea ritm, metric, iamb, rima, dactili insa a dat peste dadaisti care amestecau cuvintele la intamplare si a avut surpriza, in joaca lui sa scoata lucruri incredibile, cu sensuri nebanuite, avand intelesuri ascunse si multiple; in acelasi timp ii lasa libertatea expresiei, versurile nefiind limitate de ritm si rima doar le potrivea putin si ieseau ganduri de care se minuna.
 Stelica parea ca a luat-o razna, isi descoperise vocatia, canta la chitara, doar la sport avea note de promovare.
In trimestrul II a mers la fel de rau, iar in urmatorul trebuia sa se salveze, probabil avea vreo draguta si nu ii mai statea capul la invatatura, insa nu a aflat nimic… era convins ca a prins gustul femeilor, observa ca le face curte la toate colegele… poate pica ceva!
La rusa a fost condamnat din start. Cand raspundea Stelica il provocau toti colegii din clasa pe domnul Moroianu sa le povesteasca cate ceva din vesnicele controversele ce le avea cu proful de franceza pe diverse teme. Vroiau sa il bine dispuna si sa piarda timpul cand raspundea Stelica dar nu a avut trecere… nu stia nimic, nu punea mana pe carte deloc… cum sa il treaca profesorul?
Pe baieti ii mutase diriginta pe randul de la usa; Stelica statea in banca doua in fata lui Stani, desi era putin mai scund… avea posibilitatea astfel sa ii sufle; in el avea incredere, lui nu ii era teama de profesori. Totdeauna i-a placut sa sufle si avea experienta de cand statea in banca intai in anii de gimnaziu.
Aveau teza la franceza; Stelica se tot foia si vine profesorul Mugioiu sa vada ce se intamplase; taiase, Dumnezeu stie cand si cum, o fanta, in banca acolo unde se pun penarele; fituica era impaturita in forma de rola; i-a aratat-o inainte de teza si a admirat-o; i-a confirmat ca nu va avea treaba, insa probabil nu gasea subiectul si trebuia in cazul acesta sa o desfasoare… nerabdator s-a dat de gol.
Profesorul i-a dat la o parte penarul si surpriza, a vazut rola, o scoate afara din lacasul ei si incepe sa o intinda.
Toata scena se petrecea in fata lui la un metru; domnul Mugioiu era inalt, gras si cu ochelari. Fituica era stransa pe rola, lata de 10 cm si lunga de vreo 3 metri; cand o desfasura s-a dezechilibrat de surpriza, nu se astepta sa fie atat de lunga si pur si simplu i-au sarit ochelarii de pe nas; a ramas asa uimit cu fituica nesfarsita in mana. El i-a cules de pr jos in timp ce radea in hohote, iar dascalul a spus surprins,
 – Trebuie sa o pun la expozitie… asa fituica nu am mai vazut!
 Stelica a vrut sa recupereze macar mijlocul rolei, dar profesorul l-a invitat afara din sala.
 Deci avea doua boabe; daca mai pica la o materie insemna ca a pierdut anul, insa dezastrul a continuat.
La geografie aveau un profesor care proceda ciudat; preda toata materia si-n ultimele ore ii scotea cate 10 la marginea clasei si le punea intrebarile… trebuiau sa citeasca mai toata geografia; lui ii placea si nu il deranja acest stil insa Stelica nu invatase si nu stia o iota; cu toate ca a incercat sa-i sufle nu a putut face mare lucru, era prea mult si profesorul l-a picat.
La anatomie nu invatase nimic, nu stia dupa cine se luase; Stani n-avea de gand sa invete, avea note mari in primele trimestre putea sa ii dea chiar si zero tot ii iesea media anuala de trecere.
 Nu il intelegea de ce se zbatea, nu avea nici o sansa; in locul lui ar fi mers pe plaja, insa el lupta in continuare… ce sa obtina?
 La romana l-a pus profesoara sa spuna ceva despre Calistrat Hogas, Pe drumuri de munte…
El era baza si speranta lui, dar Stelica nu citise nici minimum despre carte si cand incepea sa-i sufle, el repeta totul ca un papagal,
 – In aceasta carte autorul nareaza despre calatoriile lui! El reproducea cuvant cu cuvant ce auzea de la Stani si au ajuns mai departe,
 – Intr-o seara se opreste la un bordei unde il intampina doua babe urate, hade, cu parul negru crescut peste tot! Stelica il indemna nerabdator vazand ca profesoara il asculta binevoitoare,
 – Hai spune Stani! El adauga dupa un moment de ezitare,
 – De iti era frica sa te culci noaptea cu ele in pat! si Stelica a repetat constiincios ce auzise,
Clasa a ramas inmarmurita nu se mai auzea nici cel mai mic zgomot, Stani radea pe sub banca, profesoara s-a facut rosie ca racul, s-a indreptat nervoasa spre catedra si a tras concluzia,
 – Patru !
 Stelica si-a dat seama ce a spus s-a intors amenintator spre Stani, insa el o zbughise, era de acum departe de el… a incercat sa il prinda, dar pastra distanta de siguranta, in veselia generala. Radeau toti colegii cu profesoara in frunte, isi revenise din soc.
A intalnit-o dupa un timp, uimit ca este tot in Constanta, tot asa cu pulovar pe trup, tot draguta, la un amic, era insotita de sotul ei profesor de sport …. nici nu se putea altfel, insa barbatii nu aveau timp sa depane amintiri, sarbatoreau… o onomastica.
 Fiana cu trasaturile ei perfecte de creola avea trei mari defecte din punctul lui de vedere… era bruneta, premianta si ii placea literatura insa e adevarat, foarte modesta si de aceea o prefera… lui, care de obicei vedea numai blonde in fata ochilor. Blonda lor profesoara de limba romana banuia ca se inspira de peste tot cand ii vedea lucrarile si o taxa la note; astfel erau vesnic amandoua in situatii conflictuale, dar si-a schimbat brusc parerea cand a vazut in teza niste citate ce nu existau in manuale si la cei din jur, insa lui Stani i-a intarit ideea ca Fiana n-avea ce face acasa si tocea in loc sa piarda timpul cu ei… baietii!
 Si celelalte colege isi puneau defectele in valoare; una il supara cand isi fataia porumbeii care-si iau zborul in fata lor, alta ca avea o miscare perfecta de unduire a soldurilor plinute cand iesea la tabla plina de invataturi; una ca-si tragea in jos fustita prea scurta si avea discutii interminabile cu unele profesoare pe aceasta tema, iar alta socotea ca rochita era prea lunga si de aia isi incingea mijlocelul de credea ca l-a sugrumat; una il deranja cu un neg ascuns si cativa pistrui extrem de bine aranjati, alta ca era grasuta, dar numai buna de mozolit; una ca era prea draguta si avea nasul borcanat, iar alta ca-l avea mic si buzele prea rosii; una ca a facut rost de-un balon simplu, de culoare alba l-a umflat si se jucau fericiti pana s-a suparat alta, care i-a observat ciucurul din varf si l-a spart, iar el isi zicea in gand,
 – Ia uita-te ale naibii, se fac ca nu stiu… ca ne plac!
In concluzie erau o clasa unita in ghidusii!

 In ultima saptamana de scoala aveau anatomia. Nu il interesa si cu mai multi colegi prefera sa mearga pe plaja. Soarele stralucea puternic, cerul era senin, unii admirau valurile, altii trageau cu disperare din tigari in aerul sarat si curat al Marii Negre; au alergat de zapaciti pe plaja, au petrecut cu mai mult folos aceasta ora decat sa fi stat in clasa degeaba, sa fi dormit sau zgait la plansele colorate cu schelete infricosatoare.
Oricand elevul de la Mircea era dispus si mai ales tentat in timpul orelor cand vremea prielnica ii indemna sa priveasca peisajul marin nesfarsit, zguduitor de monoton dar in permanenta miscare si mai ales ca le ramasesera numai cateva zile pana la sfarsitul anului scolar; caldura incepuse de mai bine de-o luna, deja plaja cu nisipul ei imbietor avea numerosi admiratori si nu puteau face aceasta escapada fara a fi insotiti si de cateva fete.
Iese scandal, ii era indiferent daca il lasa corijent pe trimestrul III, oricum ii iesea media generala de trecere, insa profesoara nervoasa i-a anuntat pe diriginta si director. Au fost convocati parintii lor intr-o sedinta comuna si urgenta unde numai Lungu a zbierat la ei:
 – Ati chiulit in masa! Ati amenintat in acest fel bunul mers al institutiei pe care o conduc. A interpretat ca un politruc chiulul elevilor, a varat si partidul in aceasta chestiune majora… avea talent omul si i-a amenintat in continuare adresandu-se parintilor:
 – Daca nu se tund cheli, le pun patru la purtare pe trimestrul trei asta insemna repetentie! Cu asta consider incidentul incheiat, de ei depinde daca repeta clasa XI.a!
Directorul se gandea ca unii dintre ei erau majori si nu ii puteau obliga nici chiar parintii, insa el, nu era inca!
Toti au preferat fara discutie sa mearga le frizer decat sa iasa altfel de taraboi.. erau considerati aproape tradatori de neam si tara!
Si cand se gandea ca numai ei baietii fusesera cu ideea, de aceea erau tapii ispasitori, iar fetelor nevinovate le-a scazut totusi putin nota la purtare, dar nu le-a coafat.
 Cand l-a vazut tatal acasa imbufnat, luminand sufrageria a intrebat nedumerit,
– Ce s-a intamplat cu Stani? Mama i-a raspuns
 – A chiulit de la anatomie si a urlat directorul la noi… daca nu il tundeam zero il lasa repetent! Tatal s-a maniat,
– Uite ca sa te inveti minte sa nu mai chiulesti, dar mai ales c-a pierdut mama-ta timpul la scoala si a tipat Lungu la ea, adaug la sanctiunea initiala pedeapsa mea… nu vei avea voie sa parasesti curtea, casa in aceasta vacanta!
Ce a apreciat la tatal sau ca s-a iritat… nu suporta sa tipe la mama-sa nimeni insa… nu i-a convenit hotararea lui.
 El i-a interzis sa vada cel mai scump lucru, strada si l-a incrancenat atat de mult ca nici cand a fost in spital nu a iesit pe strada. Citea toata ziua carti de la biblioteca, unde avea voie sa se duca sa-si faca aprovizionarea.
Degeaba ii spunea mama lui sa ii ceara iertare tatalui sau nu vroia sa cedeze, nu se simtea vinovat dupa ce platise. Pana una alta mama sa, infuriata de cerbicia lui, il va trimite la plaja… pentru sanatate. Avea ore precise cand lipsea de acasa pe care le respecta cu sfintenie.
 In aceasta vacanta Cehoslovacia este invadata de rusi; parca mai ieri prin anii 60 sovieticii erau masati in parcul din centru de langa liceu, unde nu puteau localnicii patrunde; aveau magazine, alimentare, bomboane umplute cu ciocolata in hartie rosie cu un puiut galben … erau stapanii nostri!
 In aceasta vacanta reuseste sora-sa la Galati, la Facultatea de Chimie alimentara si atunci soarta i se schimba radical… renunta la visul Geologie sectie care se facea numai in Bucuresti si trebuie sa mearga la Galati… sa fie amandoi fratii impreuna, astfel le venea parintilor mai usor sa faca fata cheltuielilor.
 Se impunea sa isi aleaga o facultate la care sa dea admiterea la fizica si matematica care ii erau accesibile.
Acolo la mecanica erau trei sectii; la Nave nici nu se putea gandi, vedea in fata ochilor Titanicul luminat cum se scufunda incet si cum bezna il cuprindea, in plus avea rau de mare si a ramas Frigotehnia… suna oricum mai atragator decat TCM-ul.
Plana asupra lui Stani amenintarea armatei in caz de nereusita la facultate cea ce pentru el ar fi fost o catastrofa… nu suporta uniforma. Pe constanteni ii luau la marina de obicei unde se facea armata vreme de 2 ani deci il astepta in caz de nereusita o catanie lunga.
 Parul ii crestea repede asa ca nu a fost prea multa vreme chilug.
Vacanta a lasat in el urme adanci… era un tanar care stia mult poate mai mult decat isi inchipuiau batranii!
 A avut invatatori buni scriitorii, poetii si evenimentele care l-au invatat ce aflase deseori din propria existenta si acum era randul lui sa ghiceasca ca viata-i un joc urat insa trebuia sa-l joace !
 
                                             50%  D I N T R – U N   E X A M E N
 
 Este bine stabilita o ordine fireasca in evenimentele la scara personala ce au avut loc; nu-si mai aminteste noptile de studiu intens din acel an hotarator pentru toti colegii. Peste memorie s-a depus negura inexistentei; incet s-au estompat pana la disparitie; a uitat cum era in acele timpuri, cald sau frig, cerul era senin sau batea vantul turbat, Marea Neagra era albastra sau verde in acele zile, totusi trairile si intamplarile din acel an au fost de neuitat.
Sensibilitatea tuturor este atinsa cu ceva ce face sa isi aminteasca unele amanunte, iar pe altele sa le treaca cu vederea.
 Dupa ce mama lui se interesa de cei mai buni profesori matematicieni din oras la inceputul anului scolar, il duse la profesorul Cioroiu.
Era invalid, avea picioarele paralizate si tot timpul meditatiei statea fixat in picioare, avea rezultate foarte bune cu elevii care i-a avut, au intrat toti la facultati, iar cand a auzit ca a fost elevul lui Voda nu a ezitat si l-a primit pentru pregatire.
Prima ora a fost un dezastru nu mai stia matematica de loc si Cioroiu ar fi vrut sa renunte la el… avea goluri, plus ca a uitat cu carul; iata ce au insemnat acesti doi ani lipsa profesorului Voda. Isi dadea seama abia atunci. Noroc ca mama lui a insistat si Cioroiu l-a reprimit in ultima grupa valorica.
Dupa trei luni cand a terminat trimestrul intai a ajuns in primele grupe valorice… mai avea unele lacune dar, se considera un produs al profesorului de prima calitate.
Cioroiu era un tip meticulos, scria frumos si ordonat, rezolva orice problema organizat insa el tanjea dupa stilul profesorului Voda care ii lasa libertatea sa caute caile de rezolvare a unei probleme in asa fel incat se ducea acasa cu lectiile invatate.
 Si Cioroiu a fost foarte bun dar profesorul Voda era genial!
 Nu l-a mai revazut niciodata pe profesorul Voda, a suferit mult probabil si a disparut in nefiinta. Cand trecea pe langa casa lui nici macar perdelele nu se miscau, era pustie pana de curand, cand au demolat casa si in loc s-a ridicat alta.
Trecand prin toate grupele valorice ale lui Cioroiu a cunoscut majoritatea copiilor pe care ii avea. El daca intalnea o nelamurire nu se lasa pana nu intelegea cum a reusit sa dezlege misterul…. era incantat de metoda prin care gaseau solutiile si profesorul de el ca nu incerca sa-l pacaleasca, copiind numai finalul. Din trimestrul II n-a mai avut zile precise cand trebuia sa mearga la meditatii; adesea nu il mai chema profesorul, sa piarda timpul si banii aiurea… banii respectivi ii considera meritul lui si nu-i spunea mamei nimic; manca aproape zilnic florentine cand scapa de la scoala cu bunele lui colege Nae si Mihaela.
 Le facea de multe ori cinste sau ele lui.. ca ii suflau la diverse materii!
Se sufla in mod rezonabil.. numai inceputul ideii, profesorii stiau foarte bine si erau indulgenti daca observau ca a prins gandirea lectiei respective in ansamblu. In definitiv nu toti aveau nevoie de 10, iar celor din clasa lui nu prea le pasa de note.
 In acel an doar doua clase A si C au incaput in anexa, total izolata de restul scolii. Avea la C numeroase cunostinte: Cornel varu-sau, Radu matematicianul liceului, Dorin prietenul de la cercul foto si coleg pana in clasa VIII- a, Emilia vecina lui de la 3 ani, Ica care il impresiona cu vocea lui s, a. Era o clasa intunecata si mica si se potriveau fix cu numarul de locuri din banci, dar le placea… nu simteau tumultul scolii.
 Norocul lui si al multor colegi ca a venit in acest an sa le predea ,,romana,, domnul profesor Florin Pietreanu.
 Pietreanu, brunet cu barbia repezita inainte, dadea impresia unui fante de cartier de aceea ii placea… el care se considera idolul femeilor din mahala.
Era o placere la orele lui, numai sa nu fi vrut nu intelegeai aceasta materie, insa pe langa asta a prins drag de literatura… a invatat in cele doua trimestre si in cel pregatitor pentru bacalaureat, ce a mai putut recupera din acei ani.
Pentru Stani a fost o revelatie acest profesor slabut, cu barbia voluntara si negricios; cum a fost domnul Voda la matematici asa il considera pe domnul Pietreanu la romana. Nu ca nu erau bune fostele profesoare de literatura, insa le lipsea avantul literar al acestuia, vointa de a birui frumos si cautarea lui permanenta in limba romana. I-a fost recunoscator si aprecia 50% din nota de la bacalaureat era meritul lui; ii baga limba si literatura romana in cap invers cu forcepsul sau bisturiul dar fara sa simta nimic…restul 50% a considerat ca il datora domnului Petroniu din clasa 8 a.
In toti acesti ani a avut la Limba si literatura romana numai profesoare care ii inoculau fara sa vrea senzatia ca numai ea… femeia poate intelege frumusetea unei flori, a unui sentiment, a unui cantec sau vorbe, iar cand a venit in ultimul an domnul Pietreanu si le-a aratat o cu totul alta lume, ca si barbatii simt, au inimi si a fost entuziasmat de metoda lui de predare. Poate asta a fost impresia lui insa in primul rand l-a incantat ca era printre putinii barbati la aceasta materie si nu tinea cont prea mult de puncte sau virgule, semnele care nu se aud, el aprecia tezele dupa criteriul ideilor iar el… nu se impiedica de-o virgula. Virgulei nu ii dadea nicio atentie, el se considera poetul ascultat nu citit. A fost singurul profesor de limba romana care l-a pretuit pentru conceptele originale din lucrari pastrand totusi regulile si sanctionandu-i cu bunavointa greselile ortografice.
Asta explica neintelegerea dintre baieti si fete… li se parea prea brutala patrunderea in templul lor, al femeii si involuntar colegele, in special literatele au capatat aversiune fata de profesor… mai existau tot felul de mici dispute mascate intre ei literatii care erau evidente, dar nu ii pasa. Se gandea ca meseria lor sunt vorbele, a lui cifrele, dar ii placea de Pietreanu ca ii dadea posibilitatea sa vizioneze putin din universul femeii. Avea impresia ca profesorul tinea la el, era mai apropiat de neliterati, cu toate ca a fost conducatorul cenaclului din oras multa vreme si de aceea il respecta.
 Putin a lipsit sa nu ii arate poeziile in trimestrul 2; normal nu stia daca ar fi avut succes dar sigur ar fi zdruncinat grupul lor,
 – Cum si baietii scriu poezii? Chiar netalentatii?
L-a batut gandul sa isi glorifice sentimentele si ar fi vrut sa ii arate profesorului scrierile, dar sovaia… Stani trebuia sa se pregateasca la matematica, literatura s-o lase in grija fetelor.
 Fiana care a fost o timida dar isi urmarea cu incapatanare scopul, a intrat odata in conflict literar cu Pietreanu, pe care il luase apa si pur si simplu si nu o lasa sa-si expuna ideile; Magi a sarit nervos in apararea ei si i-a reprosat,
 – Daca nu o lasati, atunci cum vreti sa va raspunda!
Acestea erau mici sau mari contraziceri care faceau deliciul clasei si ii tinea permanent atenti la aceasta materie.
In general ei literatii sunt mai constiinciosi decat majoritatea, insa toti, din ambele categorii isi urmareau evolutia si erau incantati cand se intalneau la scoala sau in afara ei. Mai ales in ultimul an au inceput sa se apropie intre ei…
Stani facea pe pozarul lor cu aparatul Cmena 6, iar ele isi aratau talentele fizice care nu erau de neglijat.
Tarziu intr-o noapte mohorata si friguroasa de toamna cum numai in Portul Euxin poti intalni, Stani se pusese cu burta pe carte sub privirea de sfinx adormit a motanasului fermecat cu nume de maimutica; il apucase febra tocitului in linistea nocturna a cartierului; Tamba caruia ii mergea la inima caldura radiatorului, statea tolanit in fata lui si fredona melodia preferata din coada… lovea grilajul de protectie si Stani il preveni,
– Tamba inceteaza, iti ia foc coada! Pisoiul netulburat lovea in continuare concentrat; tinea sa pastreze cantecului un ritm lenes, nepasator la avertismentele prietenului; pe masura ce cresteau numarul vibratiilor galagia amintirilor sterse il enerva… de-acum batea din ce in ce mai puternic si mai rapid, facand un zgomot care-i facea o deosebita placere… spera sa-si trezeasca toate dragutele de peste case cand deodata cu un miorlait disperat sari in sus nestiind ce sa mai faca. Se repezi cu coada in flacari unde vedea cu ochii lui verzi insa Stani se astepta si se arunca cu o patura peste pisoias; stinse incendiul pe care se declansase si-si linisti prietenul. De atunci a ramas cu un tremur insesizabil in varful cozii mai ales cand cerea mancare si nu il asculta nimeni.
S-au dus toti baietii la comisariat sa recruteze… cand era la vizita medicala, gol in fata comisiei de doctori si militari care ii aprecia fizic ca n-au defecte, si-a dat seama ca poate urmeaza sa fie viitoarea carne de tun din viitorul acestei lumi.
A plecat cu colegii direct la placintaria din Piata Ovidiu si a baut amestecat, pana s-a imbatat crunt; in el se petreceau lucruri grave si spectrul fostelor razboaie se amesteca cu urmatoarele lupte mondiale, iar el era un graunte de nisip; avea mintea devastata de razboaiele imaginare din copilarie cu rusi, nemti, turci si spioni.
Norocul lui ca nu-au fost valabile toate presimtirile, insa a fost sumbru vreo saptamana, suficient sa-si deplanga soarta in poeme nestiute de nimeni.
 In conceptia directorului Lungu, elevilor de la Mircea le-a fost interzisa iubirea.
 Victor era in tandret-uri cu Eugenia, de la ei din scoala; intr-o zi plecand spre casa cei doi se tineau de brat, insa ghinionul lor, s-au intalnit cu directorul Lungu. El a fost foarte vigilent si le-a retinut numarul matricol… in plus le-a facut teorie de doi bani in strada ca au facut de ras liceul.
Ce putea vedea urat intr-o pereche de tineri in uniforma care se tineau de mana cu dragoste? Stani considera ca este cea mai frumoasa imagine!
 A iesit un scandal monstru si cum pedeapsa cu moartea nu era prevazuta in programa scolara,  Victor a fost exmatriculat trei zile.
– Urrra! Au exclamat toti amicii bucurandu-se pentru el, insa cele trei zile trebuia sa le petreaca in biblioteca scolii.
Fata a fost pedepsita identic, asa ca va inchipuiti prin ce chinuri au trecut cei doi; sa stea singuri… in biblioteca pustie, fara sa scoata un cuvant, o soapta; doar nu o fi fost atat de absurda bibliotecara !
Cert a fost ca dragostea dintre cei doi a erupt si mai puternic, matricola a fost prinsa cu ace de siguranta si dupa ore cei doi puteau fi vazuti in costumele de elevi fara matricole strans imbratisati, plecand de la scoala.
 De multe ori ar fi dorit sa afle ceva despre Victor cand trecea pe la colt spre piata Grivitei, insa nu l-a mai vazut niciodata, posibil se invartea prin Ploiesti fiindca pasiunea lui a fost chimia.
 Tatal lui avea mainile imense, brunet, bine legat, prezenta la Sala sporturilor galele de box cu glas de bariton. Cand auzea vocea lui grava si inconfundabila ,,eliberati ringul, incepe repriza intai,, il treceau fiorii.
      Fiecare om cu personalitatea lui… elevii fac distinctie?.. ei ar trebui sa fie supusi, indrumati, sa… n-aiba personalitate! Profesorul vrea sa fie stapan pe viata elevului, pe soarta lui, chiar mai mult decat parintii carora doreste chiar sa li se substituie.
      Intr-o seara Ica, umbland bezmetic pe strazi se intalneste intamplator cu Doina.. era 8 seara, ora relativ tarzie, insa ora preferata a motanilor care ies la vanat si-a pisicilor ce s-au saturat de bucatareala; toamna ii imbie pe tineri, asa ca hotarasc sa mearga la plimbare. L-a prins de brat si au plecat pe strazile linistite din jurul teatrului si a scolii.. mergand incet ii fulgera ideea… aveau nevoie de sprijin sau de apropiere?  
 Ica era bulversat… de-o balerina care nu-i dadea atentie; in timp ce se plangea de dragostea lui neimpartasita, a vrut sa impresioneze publicul, de fapt numai pe Doina, aprinzandu-si pipa.. a incercat amabil sa ii ofere o priza dar neconvingand-o au continuat conversatia… el tinea o disertatie despre amor, teatru si soarta!
 Lumina felinarelor abia ajungea in jurul stalpilor si o silueta ii urmarea indeaproape.. era diriginta fetei care a fost neplacut surprinsa de intalnire.
Oricum ce a vazut nu i-a placut. Ceva a suparat-o rau.. dar ce anume?
Ca el fuma? Era major!
Ca il tinea de brat? Se sprijinea… putea cade!
Ca era tarziu.. 8 seara? Doar nu erau gaini!
Ca au deranjat-o pe profesoara in incursiunea ei nocturna? Tot ce se poate!
Sau tineretea lor lipsita de griji, impresia unei intalniri romantice care ii tulbura de la preocuparea lor majora… invatatura?
In fine… desi abia se vedea, diriga era rosie… de manie; a doua zi a iesit taraboi cu urmari.. nota 9 la purtare, fapt ce parea atunci, ca le va distruge vietile si carierele!
Motivatia? Pentru Ica, incalcarea regulamentului scolii in legatura cu fumatul care pe atunci se extindea si in afara incintei liceului… iar pentru ea, incalcarea unei reguli simple de politete! Nu tii de brat un barbat, care fumeaza! Puteau fi o multime de supozitii… insa daca ne gandim nu are nici rost sa le mai cautam     
Clasa, ca de obicei s-a impartit in doua.. in fata cei studiosi, fetele de obicei, dar nu neaparat, ascultand sfaturile profesoarei de buna purtare, luand intamplarea drept referinta, iar in spate cei indiferenti, inclusiv Stani, care dezbateau ce vor face in seara aceea  si nu dadeau importanta la ’’tragedia’’ din fata.
      Profesorii sunt oameni… trebuie sa ai talent si rabdare sa expui repetabil pana la nesfarsit o materie; de multe ori gesturile sunt ale unei papusi, nu mai stii daca in clasa asta nu ai facut aceleasi gesturi, ai spus aceleasi glume sau in alta, consumul sau cuantumul  nervos este imens si trebuie sa iesi oricum din aceasta debandada inertiala; de cele mai multe ori este un singur lucru care te face sa uiti, de aceea Stani a evitat sa devina profesor.     
 Nici acum nu isi explica cum unii dascali reuseau sa se entuziasmeze in fata unui rezultat exact, probabil rezolvat de nenumarate ori, de aceleasi lectii, probleme pe care le stiau atat de bine, de aceleasi formule si de aceea erau unele ore plicticoase si altele minunate, iar notele le lua de-a valma, nu il interesau pur si simplu… ,,sa trec oricum,, era obiectivul lui urmarit cu incapatanare, unele lectii ii creau stari de confuzie, altele de beatitudine chiar la aceeasi materie difereau si ii placeau sau nu… dar in clasa XII-a a avut un profesor cum n-a mai intalnit.
Nu isi aminteste cu placere de el… era profesorul de matematici Neacsu Vasile, mic, chel, cu un neg urias de culoarea pielii in varful nasului mare, sprancenele incolore, ochi albastri spalaciti si buze mai mult decat senzuale pentru un barbat, iar cand se uita la tine, parca nu te privea.
 Din prima ora ii trimite la frizer pe majoritatea baietilor, cu scopul urgent sa se intoarca la scoala tunsi zero!
 Raman toti cu gurile cascate, nu mai intalnisera asa profesor, in istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematica, Kemi, Magi si Ion care tineau la frizura lor, nici nu s-au gandit sa isi atinga podoaba capilara… au crezut ca glumeste si ora urmatoare le va spune,
 – Ha, ha, ha v-ati speriat… ia uite, unii chiar s-au ras in cap ! Ce inseamna frica!
Insa a doua ora pe toti patru ii da din nou afara,
 – La tuns nerusinatilor! Cei trei nici nu se gandesc sa isi taie parul, el mai fricos, cand ajunge acasa ii intreaba pe parinti,
 – Spuneti… am eu parul mare?!
 – Da este cam mare, du-te sa te tunzi la Ionel! Ii raspunde tatal cu bunavointa.
 Stani facea intotdeauna comparatii; Neli, aparatorul lui din copilarie la 16-17 ani a ajuns student, facuse 10 clase, deci acum ar fi trebuit sa fie student, in armata sau la munca in conjunctura acelor vremuri si in ideea ca era aproape major se indigna de pretentiile profesorului.
Se duce la frizerul binecunoscut unde isi taia parul de la 2-3 ani care l-a luat ca de obicei, destul de scurt, iar cei trei isi mai iau putin din chica, numai varfurile… nici nu se observa.
Ora urmatoare Neacsu ii ridica pe toti patru in picioare.. iar vrea sa ii trimita la tuns, deci nu era multumit nici acum de cum aratau… el ii spune profesorului,
 – Am fost cu tata la frizer si el a spus ca acum e suficient de scurt!
– Bine, stai jos, iar voi trei plecati imediat la tuns !
Incepusera calculul integral… il scoate la tabla si ii da sa faca un exercitiu simplu. Normal, invatase si termina rapid… ii da altul ceva mai complicat insa se descurca.
 – Treci la loc! nici ca a fost bine, nici ca a fost rau,
Avea o metoda sucita si ciudata de a-si examina elevii; baietilor le punea maxim 7, poate 8, iar pe fete le mangaia cu note mari de la 8 in sus.
 Cei trei s-au hotarat.
 – Nu ne mai tundem de loc ce o sa ne faca? Corijenti nu are curaj sa ne lase… suntem clasa a XII-a !
Ora urmatoare cand intra in clasa s-a inrosit pana in varful urechilor, insa nu a mai zis nimic. Il scoate pe Kemi la tabla si ii dicteaza un exercitiu. Stani isi da seama ca era mortal pentru cei trei, poate si pentru el care invatase ceva..
Kemi scria foarte frumos vroia sa dea la arhitectura, a trecut pe tabla exercitiul si atat…nu stia cum sa-l inceapa dar toti se asteptau macar la o sugestie din partea profesorului… care i-a dat-o scurt,
 – Treci la loc nota 4 ! Ion la tabla!
Iese Ion care era bun la matematica, incepe dar la un moment dat s-a impotmolit… nici un ajutor din partea profesorului, care i-a spus fara sa clipeasca,
 – La loc… patru ! Magi…
Magi, colegul lui de banca din anii trecuti … a urmat realul numai sa nu se desparta de colegi; era genial la limba franceza, vorbea extraordinar de frumos despre literatura romana, facea niste analize literare comparabile cu ale criticilor nostri literari, insa la matematica se pricepea cat sa nu ramana corigent.
 Nici nu-si facea griji, nu il interesau notele, insa erau impreuna, cea ce valora pentru el mai mult decat orice… pana acum in clasa XII-a cand venise profesor Neacsu.
Deci l-a scos la lectie si ii spune sa continue exercitiul. Magi era inalt dar miop, purta ochelarii cand avea chef… se apropie, se uita la hieroglifele scrise de Ion de la o distanta de cel mult 15 cm de tabla si asa ramane vreo 2-3 minute, singur cu tabla in fata timp in care n-a spus nimic… nici nu avea ce! Aceasta scena nu o va uita curand cum se incapatana Magi sa priveasca tabla neagra de aproape, sperand ca ii vine vreo idee, aproape il distra.
Se uita Neacsu la el.. se uita la cei din clasa si a suras satisfacut,
– Nota 4! Stanescu vino la tabla…
Iese si el.. continua exercitiul dar se incurca si atunci repede sa nu-i vina vreo idee spune sec,
– Treci la loc..! Nota 4 !
Dupa el scoate doua fete care imediat au terminat exercitiul cu ajutorul lui bineinteles si le-a dat note mari pe care avea obiceiul sa le spuna tare sa auda toata clasa.
 Baietii din clasa se uitau derutati unul la altul… in recreatie au vorbit intre ei insa ascultau si fetele, multe dintre ele sunt la fel de dezorientate.
 – Cu Neacsu am incurcat-o! Spune Stani. Mie nu imi este frica, insa colegii mei ce se vor face, mai ales Magi care este bata la matematica ? totusi nu credeau ca va lasa corijenti.
 In clasa XII se facea in special calculul integral care este destul de simplu.
 Orele care au urmat s-au desfasurat dupa urmatorul tipic: le preda aiurea mai multa vreme dupa care incepea sa ii asculte.
Si-a facut un obicei.. prima oara ii scotea la tabla pe cei trei dupa care pe ceilalti baieti…pe Stani si Ionica ii scotea la urma; de obicei se descurca si atunci nu-i punea nimic in catalog, dar daca se incurca vreodata ii punea 4. Baietilor le mai tragea un 7 sau 8 sa nu spuna careva ceva daca s-ar fi uitat in catalog.
 Pe el il enerva ca pentru Neacsu toti baietii erau incapabili in rezolvarea problemelor, iar fetele imediat gaseau solutia pe care tot el le-o sugera, anuntandu-i de fiecare data nota pe care o stabilea .
Se uita triumfator la ei, neputinciosii, iar la fete cu o admiratie nedisimulata, mai ales daca erau dragute. Avea niste chei pe care le zornaia prin buzunar… era gretos si avea pentru baieti o adversitate neinteleasa!
Banuia, ca profesorul fiind chel, nu suporta baietii cu parul lung.
Cand ii asculta statea pe scaun atent la ce scriau pe tabla, iar cand termina cu ei se cocota pe catedra, era pitic, se intindea sa ajunga mai mare decat ei care stateau in banci, se relaxa si pe fata lui se labarta un zambet insidios; ochii ii deveneau blanzi, placizi si incepea sa scoata fetele la tabla; il studia cu uimire cum le privea admirativ pe unele si indiferent pe altele… era profesorul lui!
Nu incepuse scoala de prea mult timp si mergea grabit la cinematograful Republica sa vada un film, cand dintr-o curte a aparut Neacsu; il roaga frumos sa-i ia un pachet de tigari Aroma; se apuca sa ii explice chiar si unde se gasesc aceste tigari,
– Stiu de unde se iau Aroma domnule profesor! zice Stani si pleaca iute sa-i aduca pachetul, altfel intarzia la spectacol. Primind tigarile Neacsu i-a multumit politicos… cam prea politicos!
La un singur chiosc din cartier descoperise tigarile Aroma pentru taica-sau si de aceea stia atat bine de unde se luau.
La lectia urmatoare il ridica in picioare si cu un ranjet triumfator ii spune,
 – Iti voi anunta parintii ca fumezi Aroma!
Stani surade si-i marturiseste profesorului,
– Ai mei nu va vor crede… stiu ca nu suport mirosul de tutun !
Neacsu a inghitit in sec, iar el a luat loc in banca… era adevarat ca mergea in pauze cu baietii sa traga o pipa, dar Stani nu fuma; profesorul mizase ca e baiat, stie atat de bine unde sa caute tigarile Aroma atat de cautate, deci era fumator. Rationamentul unui diletant razbunator.
In sfarsit a venit vremea tezelor… el este hotarat, daca nici acum nu ii da nota care o merita, il va reclama. Nici nu stia unde ar putea s-o faca, dar se interesa el! Nici nu stia de existenta inspectoratului a carui misiune nu si-o inchipuia .
Teza la matematica; primeste niste probleme grele care depaseau nivelul manualelor, erau subiecte din functii, niste teorie din calculul diferential, insa mult mai complicata. Cu toate astea se descurca, lui ii da sase… i-a teza colegului de banca, ii evaluase lucrarea cu 7… nu i-ar fi dat nici 5, dar in definitiv nu il lasa corigent, asta era important si nu-i pasa.
 Se uita pe tezele la doua colege, care erau notate cu 8 si 9, dupa el nu meritau 4.
I s-a facut lehamite… ii vedea fata profesorului si il categorisea, un libidinos!
Kemi, Ion si Magi au fost notati cu 4… daca priveai corect, poate asa era, avea dreptate profesorul, insa daca analizai obiectiv tezele comparativ cu ale fetelor, se cuvenea sa le puna un 6 fara probleme.
Puteau sa il reclame dar ce erau ei fata de Neacsu! Si in plus trebuiau sa fie comparate tezele tuturor colegilor, dar ei nu puteau face acest lucru.
S-a gandit… mai e un trimestru pentru noi cei din clasa XII-a, le va pune media sase si pot intra in bacalaureat!
Cand a venit olimpiada, care se tinea in trimestrul doi, profesorul Neacsu a scos o hartiuta din vesnica haina gri si a strigat cateva nume cu elevii care trebuiau sa mearga la concurs.
Era si Stani trecut pe lista. Se ridica in picioare si ii spune,
 – Domnule profesor eu cu media 5 nu pot sa ma duc, mai bine trimiteti pe cineva care are media mare; eu voi merge la romana unde am media 8 sau la fizica !
 Nu avea de gand sa mearga la nici o olimpiada, iar la romana era constient ca ii punea note mari domnul profesor Pietreanu pentru incurajare, plus ca nu se putea compara cu Doina.
 Lui Ion ii moare tatal chiar atunci in iarna si banuia ca il va trece la matematica ca un semn de consolare, i se va muia inima si macar in ceasul al 12-lea vor rezolva acest diferend.
Cand si cand mai chiuleau la cate o materie; mergeau la Gavri vreo 3-4 colegi, iar seara de multe ori se intalneau in oras; incepusera sa vizioneze restaurantele insa mergeau unde era bautura mai ieftina. El, obisnuit cu bodegile, unchii lui conduceau doua localuri din oras, mergea adesea pe la ei, asa ca se simtea ca pestele in apa, dar nu consuma alcool… i-au ajuns experientele de la recrutare si de la o nunta, bea doar suc sau cateodata bere.
Dimineata ajungeau devreme la scoala aproape toti baietii, pe urma incepeau sa soseasca restul…. fumau o tigara cu geamurile deschise si discutau despre lectii sau le facea Magi sinteza unui scriitor din acea zi.
 Se apropia sfarsitul trimestrului cand Stani a intrat in clasa; geamurile erau inchise si un nor greu de fum care tot sporea si il ineca… a vazut baietii stransi in jurul unei fete cum fumau de zor cu ea in frunte. Era galagiosi si veseli insa trebuiau sa apara si restul clasei; s-a repezit ingrijorat direct la ferestre, le-a deschis larg sa se aeriseasca clasa, au realizat si ei ca nu o puteau ascunde acolo si a intrebat,
 – Ce e cu fata aici?
– Am gasit-o aici si nu mai stim ce sa facem cu ea! Ne-am gandit s-o oprim dar incep orele!
 – Hai cu mine! Ii spune fetei, o i-a de mana si reusesc sa se strecoare afara din scoala fara alte incidente sau sa ii zareasca vreun profesor.
 – Cand ne mai vedem? Intreaba fata la despartire.
 – Deseara prin oras, insa vezi sa nu mai vii pe la scoala! ii raspunde multumit ca au scapat neobservati.
Cand s-a inapoiat in clasa l-au luat baietii la rost,
 – De ce ai gonit-o? Aveam de gand s-o ducem la Gavri!
 – Nu ati vazut, duhnea urat a tigari ca si voi, dar ce vroiati sa faceti cu ea ?
 – Ii puneam un cearsaf in cap si ne faceam treaba! Gaseste repede solutia un coleg.
 A dat din mana a lehamite, dar colegii toata ziua l-au acuzat ca le-a stricat ploile. Au dat chiar si cu un miresme prin clasa, insa doamna profesoara de istorie Martinov a simtit ceva si a plecat amenintand ca ii va spune dirigintei… era alergica la arome, mai ales la cele de parfum.
A sosit diriginta in clasa alertata de profesoara, distinge un vag iz de parfum, dar si de tigari… a dat din umeri,
 – Cine are nevoie de istoria contemporana ? Vedeti sa nu faceti larma in aceasta ora cat sunteti singuri. Doamna Martinov refuza sa mai vina in clasa, va rog sa nu se mai repete, ca avem scandal cu directorul. Aerisiti si voi mai mult cand aveti istoria!
…………………………………………………………………………..
Ca de obicei seara se intalnea cu baietii la terasa Constanta si Stani era in intarziere. Dintr-o cofetarie iese precipitata fata de dimineata… l-a observat prin geamurile uriase si s-a apropiat vesela de el,
Cat pe-aici sa nu o recunoasca… parfumata, spreiata, cu haine bune pe ea, era bine facuta si draguta, nici nu se compara cu fata de dimineata si lui ii placea mai ales, ca nu mai mirosea a tutun.
 – Ce bine imi pare ca ne-am intalnit hai sa mergem la o bere! Ii propune fata,
 – Nu am nici un ban… imi pare rau! A raspuns Stani,
 – Nu conteaza am eu destui! Si ii da portofelul burdusit sa se uite. A vazut neincrezator o gramada de bani.. vrea sa inapoieze portofelul dar ea ii spune,
– Tine-l la tine! Era clar… intelesese… i-a placut si ei de el.
– Mergem la terasa! Propuse Stani.
 Au intrat grabiti in gradina si merg tinandu-se de maini… ,,intamplator,, el a ghidat-o spre masa colegilor… Stani ii zarise acolo,
 – Baieti vreau sa va prezint fata pe care o doreati atat de mult dimineata!
Toti au inlemnit nu mai puteau scoate nici un sunet. Fata ii spune nervoasa,
 – Daca tu vrei sa mergem la o bere bine… iar pe baieti nici nu vreau sa ii cunosc!
 Ii smulge hotarata portofelul din mana si pleaca uitandu-se in spate dupa el. Credea ca o urmeaza,
 – Ce naiba nu ati invitat-o la masa ? le spune colegilor,
– Nu avem bani…. pentru ea !
 – Avea bani cat nu avem noi toti la un loc !
 – Pai de ce nu ne-ai spus ?
Tot el era vinovatul si in seara aceea, vroiau femei si nu stiau cum sa faca, asta a fost concluzia lui, dar nu mai aveau mult de asteptat… viata era atat de aproape.
 La franceza venise direct de pe bancile facultatii profesoara Placintescu Floarea…a vazut cam care era situatia, pe cine il intereseaza materia si pe cine nu.
Diferenta dintre ei era de 3-4 ani asa ca nu se putea abtine, radea de nazbatiile lor, insa Stani vrea sa glumeasca toata ora. Ea vrea sa predea si din acest diferend nu puteau iesi decat… ei sa stea in spate la taifas, iar ea cu francezii s-au dus mai in fata. Clasa era mica si el radea tare, cu zgomot, ea furioasa a gasit la indemana un pix pe care i-l arunca direct in frunte si il intreaba,
 – Ti-a placut ?
 – Da…da aveti o tinta grozava! ii raspunde admirativ masandu-si lovitura si urmarindu-i traseele.
Au ras toti in frunte cu ea; in ora urmatoare se aseaza mai departe si este foarte atent la miscarile profesoarei sa nu il surprinda cu alta aruncare dibace si continua cu poznele si galagia. In final profesoara il ameninta manioasa,
– Sa vezi cat o sa-ti scad nota la purtare !
Intr-adevar ii scade un punct sau doua, insa trebuia sa-i puna patru pentru cate suportase. Nae folosindu-se de ei drept paravan se ascundea in spate sa invete la urmatoarea ora… profesoara era gravida, nu se putea strecura printre randuri care erau foarte inguste si ii lasa in plata domnului.

 Termina trimestrul II si a fost sigur ca cei trei erau singurii din liceu corigenti in clasa 12-a.
 Suferintele mai mari sau mai mici din liceu se uita, insa nu se compara cu necazurile pe care le pricinuise profesorul.. lui Stani nu-i pasa, era clasat in frunte la matematica pe scoala, dar pentru necazurile celor trei nu poate fi uitat.
 Nu au mai putut da examene nicaieri in anul acela! Locurile la facultati au fost ocupate din sesiunea de vara. A fost un an de cotitura pentru cei trei.
Kemi a ajuns inginer constructor si Magi profesor de limba si literatura franceza la universitate, amandoi poarta parul lung.
Pe Ion nu l-a mai vazut este sigur ca putea intra la o facultate cu profil tehnic unde s-ar fi cerut matematica.
 Dar a fost si vina directorului ca nu l-a potolit pe profesor… ar fi putut sa urmareasca notele celor trei de la celelalte materii si din ceilalti ani. Nu au mai fost corijenti niciodata cum se poate chiar in an terminal sa nu-si dea silinta sa invete?
Nu au fost nici obraznici ca el… au avut numai 10 la purtare!
 Mai tarziu s-a intalnit cu Loli, la un prieten comun; si el terminase la Mircea cu cativa ani inaintea lui si l-a avut chiar pe Neacsu diriginte. Incepand sa aiba indoieli in ce si-a amintit despre acest profesor l-a rugat sa citeasca ce scrisese,
– Ai fost bland… era un profesor fara nici o metoda de predare, in locul orelor de matematica nu facea decat dirigentie politica, trimitea biletele fanteziste la parinti despre comportamentul elevului, notele le punea dupa reguli doar de el stiute, ii placeau fetele cu numele Ancuta, Tincuta, Lenuta etc; avea un prieten frizer l-a care trebuia sa ne tundem zero si inainte de bacalaureat cu o saptamana toti baietii din clasa am fost nevoiti sa ne tundem zero sub amenintarea ca altfel nu vom putea intra in examen; am mers la banchet ca puscariasii, a lasat repetent un coleg in ultimul an. Era extrem de periculos si razbunator, sunt sigur ca in productie s-ar fi facut de ras cu psihicul lui de carcotas, de om caruia ii placeau turnatorii etc.
A intrebat si fetele sa se convinga; Gabi de la uman si Nae ii spuneau ca a fost un profesor bun… chiar le-a sarit in ajutor la bacalaureat; Doina ca era nesuferit si ii facea viata imposibila etc.
Mihaela ii spunea cu regret,
 – Stani, mie imi placea matematica insa Neacsu ne-a facut sa uram aceasta materie!
Intr-o noapte a primit un email din Canada de la Neli, aparatorul lui din copilarie,
,,Si eu am terminat liceul la Mircea cel Batran dar n-am facut cu Neacsu, m-a ferit Dumnezeu! Am facut in schimb cu doamna Mugioiu, sotia profesorului de franceza care era un pedagog excelent. Ea m-a facut sa indragesc matematica si sa mi se para cea mai usoara materie, bineinteles daca intelegi toate legile ei de baza. Acum Neli in Canada, proiecteaza si executa strunguri uriase care rectifica piese de 100 de tone.
 Este clar si era lamurit din mini ancheta. Deci si in generatiile anterioare, elevii au avut multe de suportat din partea acestui profesor… cati matematicieni buni au fost sacrificati de mania lui Neacsu?
 Cu trimestrul II a incheiat liceul, s-a inchis situatia scolara, mediile si au inceput pregatirea pentru examenul de bacalaureat. Prezenta nu era obligatorie, Stani se ducea numai la romana cu deosebita placere si fizica; profesorul Pietreanu continua sa le bage fara sa simta materie in cap, uniforma a aruncat-o fara regret doar de sapca ii parea rau ca a abandonat-o insa s-a obisnuit imediat fara ea.
Petrecea cea mai frumoasa perioada din viata… era plin de sperante in viitor, timpul se scurgea alene.
In acel an s-a zvonit printre ei ca directorul Lungu nu le va da voie sa faca banchetul. Se pare ca primise o circulara prin care se interzicea organizarea sarbatoririi sfarsitului liceului. Sub amenintarea excluderii din examen elevii liceului Mircea nu mai organizeaza nimic… le era frica si profesorilor de director.
El si-a dovedit rautatea inca o data, celelalte licee fac banchetele; in definitiv sunt majori atat elevii cat mai ales profesorii si se intalnesc stocastic la acelasi restaurant, la aceiasi ora, in aceiasi zi!
 Parsivenia din Lungu a izbucnit si s-a zvonit ca daca cineva incearca sa organizeze ceva ii da afara din bacalaureat.
 Stani nu tine seama si hotarasc cu cativa colegi sa faca banchetul lor, cu clasa lor! Doreste sa vina macar diriginta Ghiurca insa ea il refuza,
– Sa nu incercati cumva… sa organizati ceva ca va afla directorul!
Profesorii erau probabil si ei amenintati, motive se gaseau usor nu are rost sa mai vorbim. Nici prietenele lui din copilarie de la 2 ani, Emilia si Gabi nu au curajul sa mearga cu el asa ca va inchipuiti ce presiune se exercita asupra lor.
Din clasa lor au fost 11 viteji: cinci fete si sase baieti cu Cornel varul sau, de la C. Si acum regreta ca nu le-a luat pe fetele de la uman care au auzit ca ei, cei de la ,,A,, fac banchetul lor si s-au rugat de el; incepuse sa-i fie frica, tot felul de zvonuri circulau pe aceasta tema dar daca analizai corect nu mai conta ca primeau cateva colege. In noaptea aceea era banchetul Liceului 4, tot la Cazinou si aveau asezata masa putin mai separat.
Cand a inceput petrecerea parca erau copii nimanui insa au vazut deodata ca se indreapta spre masa lor profesorii de la Liceul 4 care i-au sarutat si le-au spus,
– Va felicitam pentru curajul vostru si va uram succes mai departe! Aveau nevoie de incurajarile lor.
Dupa profesori a urmat in sir procesiunea colegilor de liceul 4, s-au felicitat reciproc asa ca s-au simtit foarte bine in noaptea aceea.
Atata a regretat.. cele cateva fete de la uman pe care le-a refuzat.
Numeroase sentimente contradictorii l-au incercat in seara aceea dar pentru profesorii Liceului 4, din Piata Chiliei a avut intreaga consideratiune.
Se apropia bacalaureatul si in fiecare seara se intalnea cu baietii prin oras, Magi le explica diverse subiecte la limba romana aici nu avea rival printre ei… el trebuia intai sa-si dea corijenta dar participa indirect la emotiile lor. 
Intr-o seara ajunge la Cazinou mai devreme la intalnirea obisnuita cu colegii; venisera numai Costica si Magi,
– Hai, sa luam niste tigari pentru noi si pe urma ne intalnim cu colegii!
Trebuia sa zareasca marinarii greci de la care luau tigarile bineinteles contra cost. Pe el l-ar fi interesat eventual niste cingo dar nu avea nici un ban asa ca urmarea marinarii care ieseau pe la Poarta 1, cocotat pe gardul de piatra sa ii vada mai bine. Era foiala si concurenta mare, multi bisnitari adevarati, multe fete sa se iubeasca cu marinarii cand zareste cativa greci venind spre Poarta 1 si a strigat sa fie pe faza amicii,
– Magi, Costica, vin grecii !
Nu au apucat sa cumpere cele doua pachete de tigari ca au pus mana pe ei militienii, deghizati in civili; era razie si se urmareau infractorii care se legau de greci, fetele etc.
Ii baga intr-un IMS impreuna cu alti borfasi; masina arhiplina demareaza in tromba pe Valea Portului, hurducaindu-se pe soseaua de caldaram, aruncand pasagerii unii peste altii pentru ca in sfarsit sa ajunga la sediul militiei de pe Mangaliei.
Au fost dusi la subsol unde s-a inceput ancheta.
Le-au luat datele de identificare numele, profesia, adresa. Erau printre ei cunoscuti mai vechi de-ai casei si pe rand militienii ii luau la bataie.
Unul a fost descoperit la perchezitie cu un ghiul din metal care se cunostea ca nu-i din aur,
 – A… umbli cu aur! … Trosc, pleosc peste fata… baiatul abia a avut timp sa-si protejeze capul ca militianul expert ii aplica o lovitura in burta.
La altul s-a gasit un bricegut amarat in forma de pestisor, care se desfacea cu mare greutate… atat era de ruginit,
 – A… umbli cu sisuri!… Trosc, pleosc, buf acelasi tratament…
Ajung la ei,
 -Stati ..! Opriti-va! A spus un plutonier. Pe ei ii vrea domn capitan!
Militienii ii iau la caftit pe urmatorii fara sa faca pauza..
El era ingrozit… chiar vroia sa le spuna la militienii care il bateau, daca trebuiau sa-l cafteasca macar sa nu-i ramana cumva urme. Avea a doua zi examen plus, nu dorea sa afle mama lui si urmele loviturilor ar fi fost evidente. Asta era situatia cu legile din tara asta si pe care nu le cunosteau, se parea ca au gresit deci trebuiau sa plateasca.
Sunt orientati intr-un birou micut unde vad un tanar imbracat in civil in spatele unui birou care a rostit autoritar,
 – Goliti-va buzunarele!
El nu are ce sa scoata, ii arata buzunarele intoarse; Gavri avea vreo 15 lei si o moneda de cativa peny; Magi, 35 de lei, un flacon subtire cu parfum bulgaresc din trandafiri si un pachet mototolit aproape gol de tigari.
 – Ce clasa sunteti si la ce scoala?
 – Suntem in clasa 12 si am terminat la Mircea! In zilele urmatoare incepem examenul de bacalaureat! raspunde unul dintre ei.
– Adunati-va lucrurile trebuie sa platiti o amenda insa pentru ca sunteti elevi ajung 10 lei de fiecare. El se gandeste,
 – Asta face misto de noi, in definitiv nici nu trebuia sa ne ia, nu cumparasem nici o tigara nici nu incercasem sa luam legatura cu grecii, am cazut ca din oala nevinovati.
 In sfarsit… le inapoiaza banii, moneda, pachetul mototolit, parfumul si capitanul rupe niste bonuri; ei strang banii si platesc amenda. Capitanul le spune,
 – Si asa n-au ce scrie astia la ziar; imi tot cer ceva, cazuri senzationale.. o sa apareti in ziar ! Stani a inceput sa rada… ii venise inima la loc.
 – Hai domnule capitan nu se poate, ziaristii au subiecte ca lumea !
-Lasa ca veti vedea! A ras si ofiterul, se ridica de la birou, intinde mana de despartire si le-a explicat amabil pe unde trebuia sa iasa.
Nici nu i-a intrebat de greci, de bisnita si-a dat seama ca sunt inoceti.
A fost pentru prima si ultima oara cand a fost acolo pe la intrarea oficiala a cadrelor, prima si ultima oara cand a fost privat de libertate pentru un ceas si in final capitanul adauga,
       – Mult succes la examene! si s-au despartit in termeni amicali.
Au parasit cladirea Militiei ca niste adevarati sefi… pe intrarea principala dupa ce patrunsera ca niste derbedei pe poarta din spatele cladirii.
La aceea ora tarzie din noapte strazile erau pustii si se simteau eliberati de cosmarul ce l-au intrezarit… lumea infractorilor
– Hai ca ne-a ramas de-o bere! A spus Magi in concluzie si au intrat toti trei intr-un local des frecventat de carutasii din Piata Grivitei.
 A doua zi se intalneste prin centru cu capitanul, care da mana voios cu el si il intreaba cum merge examenul.
In a treia zi apare in ziarul local ,,Dobrogea noua,, pe pagina cea mai citita un articol cu titlu mare ,,Extradidacticii la lucru,, suna cam asa
,,Ieri a fost anihilata o puternica retea de traficanti si infractori din orasul nostru in frunte cu elevii de la Liceul Mircea si le scria numele exacte la toti trei. Le-a fost confiscata valuta, tigari, diverse marfuri de provenienta straina, bani si alte lucruri. Tinerii in loc sa invete pentru examenul de bacalaureat,, si continua pe aceasta tema, A iesit un articol stufos si destul de lung. Era cea mai importanta stire din ziua aceea.
Primul care afla din ziar a fost un unchi, Decebal, fratele tatalui sau. Pe la pranz a venit la ei acasa si ii da fara un cuvant sa citeasca articolul ….
 A ramas stupefiat si mai mult mirat, de ce gogomanii au putut scrie ziaristii.
Ii povesteste cum s-a intamplat in realitate, niciodata nu l-a auzit sa injure dar atunci unchi-sau a scapat o injuratura urata despre ziaristi.
Tatal era in spital, nici nu i-au spus probabil insa mai tarziu sigur a aflat; nu i-a vorbit sau amintit niciodata despre aceasta intamplare nici macar in gluma..
Apare acasa la ei unchi-sau Titi, fratele mamei speriat. Cu putin timp inainte intr-o seara i-a dat doua cartoane de tigari sa le duca la niste doctori pentru tatal sau. Credea ca l-au prins cu ele intr-o razie. Ii povesteste si lui cum s-a intamplat, rasufla usurat si hotaraste pe loc,
– Il dam in judecata pe ziarist ! Cerem daune morale cum isi permite sa va faca asa !
– Lasa unchiule doar la romana imi este teama putin dar la matematica si fizica ma pricep. Nu o sa am probleme..
In acele zile sustineau probele scrise; dupa ce iese din sala de examen aude comentariile colegilor mai mici din liceu si pe care ii cunostea din vedere,
– Ati auzit i-a prins pe cei mai mari bisnitari din Constanta sunt de la liceul nostru d-intra XII-a A!
Uite asa au ajuns celebri, au ajuns mari… Al Capone era mic copil pe langa ce faceau ei!
Magi era ingrijorat pentru ei. El va da examenul de corijenta in toamna iar colegii din clasa stiau care a fost realitatea, le povestisera. Nu puteau decat sa ii compatimeasca insa majoritatea profesorilor, se uitau urat la Stani si Costica.
Era pe holurile scolii in examene cu emotiile inerente si profesoara de psihologie ii spune,
– Ati facut liceul de ras! ii raspunde nervos,
– Nu mai suntem elevii acestui liceu din martie cand am promovat clasa XII-a iar bacalaureatul il putem da oriunde in tara asta, si la Sighetul Marmatiei daca dorim!
Se intalneste cu doamna diriginta care ii vorbeste privindu-l cu mila dar si manioasa,
 – Acum o sa va tarasca prin tribunale! Ii raspunde in zeflemea,
 – Nu ne pot pedepsi de doua ori pentru aceeasi greseala! Am platit deja o amenda.
Nu il crede ca vor scapa atat de usor dar nu il intreaba cat a fost amenda, ce inseamna valuta si marfurile straine; era infuriat pe profesori si avea de ce. Acuzau fara sa stie cum a fost in realitate!
Costica trecea prin aceleasi necazuri insa rezista; in ultima zi de examen profesorii din comisie se uitau ,,stramb,, la el, l-au notat si seful comisiei, decanul de la Institut vrea sa faca un spirit de gluma si ii sopteste tare sa auda toata sala,
      – Imi faci si mie rost de un carton de tigari? Ii raspunde la fel soptit… tare,
     – Acum e periculos, nu vedeti ca ne urmareste politia peste tot !
Si se uita la profesorii care erau insirati la mese cu tot felul de hartoage in fata.
L-a bufnit rasul si pe profesor, el a zambit amar, s-a mai destins atmosfera dar bacalaureatul se terminase. Mai era o luna pana la admiterea in facultate!
………………………………………………………………………………..
Profesorii sunt prizonierii notelor si de multe ori sunt influentati; la fizica si matematica a raspuns perfect, a facut un exercitiu care in toate culegerile de trigonometrie era rezolvat prin procedee foarte lungi, el gasise rezolvarea rapida; profesorul s-a dus in fata tablei, nu-i venea sa creada, a privit-o lung si i-a pus 8. Ar fi vrut ca o recunoastere a valorii sa il noteze altfel insa nu mai avea nici o importanta. Ii era indiferent si a parasit liceul pe care il iubise cu strangere in suflet!
A plecat la Galati si mama-sa i-a luat diploma de bacalaureat, nu mai dorea sa-i vada nici macar zidurile!
Inainte de a pleca de-acasa nu stia ce sa faca cu poeziile.. sa le care dupa el nu avea nici un rost, drumul lui era trasat… le-a dat foc, la gunoi, sa nu ramana nici o urma.
…………………………………….
 In vara aceea dupa examenul de admitere, era pe Mangaliei in dreptul cinematografului Progresul si intentiona sa ia bilete la un film; o vede pe doamna diriginta Ghiurca mergand atenta insa ingandurata fara tel, avand tot timpul din lume la dispozitie asa cum umblam adesea parca vrem sa fim singuri dar inconjurati de oameni. Iti face bine galagia, freamatul multimii si agitatia te linisteste.
Il descopera brusc si cu fata luminata de bucurie isi schimba traseul si se indreapta spre el; era uimit de reactia ei, o astepta nemiscat mai avea 5 metri pana la el; se gandeste cum sa se manifeste insa distanta este prea scurta si prea multe vroia sa-i spuna despre ei, elevii:
– Sarut-mana, doamna diriginta !
– Buna Aurel! Ce bine imi pare ca te vad; felicitari pentru reusita! A fost greu examenul la Frigotehnie! Ai avut concurenta mare!
– Nu mi s-a parut! braveaza el un pic.
– Sa stii scoala se mandreste cu tine!
De fapt si al ei era acest rezultat; se revolta deodata; de ce nu i-a spus direct ca este mandra de el? Il cuprinse o furie inexplicabila, furia celor 19 ani cand profesoara a amintit de liceu a vazut in fata ochilor numai mutrele lui Neacsu si Lungu.
Nu si-a dat seama ca o raneste pe diriginta, ar fi dorit sa nu fi reusit la facultate numai sa nu ii stie pe cei doi cum se impaunau cu rezultatele elevilor si s-a trezit spunand,
      – Eu nu sant mandru, de scoala mea !
Ea s-a uitat rugator la el dar n-a privit-o; ii erau ochii plini de vidul urat din fata… citeai in ei numai furie si incapatanare si in acele clipe nu putea sa vada pe nimeni din liceu.
– O sa-ti treaca si acest sentiment; la revedere Aurel !
– Sarut-mana, doamna Ghiurca! s-a indepartat de el si a luat-o in cu totul alta directie decat mersese inainte sa il vada; era tulburata si nu a intors capul, stia ca o urmareste.
A stat privind cum dispare printre trecatori, realiza ca gresise fata de ea insa faptul era implinit. Mahnirea puse stapanire pe el, a nedreptatit un om, exact cum se intampla adesea in viata, platesc pentru greselile altora numai sarmanii si nevinovatii.
……………………………………………………….
Dupa 10 ani se organizeaza intalnirea de la terminarea liceului; a fost cautat insa nu s-a dus… parca nici nu facuse liceul vreodata!
Dar cand, din nou, s-a aranjat revederea colegilor n-a mai rezistat… a dorit sa-si intalneasca colegii de liceu, neaparat!
Lasa totul la o parte, vrand sa isi arate veselia iar despre cei care nu au venit si-a spus nostalgic…
      – Ora asta chiulesc, sunt la mare ca de obicei iar doamna diriginta ii cauta!
Era noapte fara luna la Costinesti, intunericul ascundea numeroase umbre bantuitoare din conturul plajei. Pe masa festiva, compusa din pahare policrome avand buzele zaharisite cu lamai, lichioruri, coniacuri si votca alba scria complicat de simplu ,,20 de ani,, si cu mare greutate a indraznit sa le ravaseasca.
In toti acesti ani a spus cu mandrie ,,Am terminat la Mircea,, dar nu putea sa-si aminteasca profesorii care l-au necajit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate si de neuitat ce le-a petrecut impreuna cu dascalii si colegii.
Lumea isi schimba in permanenta culorile, unduirile inselatoare ale vremurilor. In zgomotul fascinant al apelor doar silueta masiva de pe mal a liceului Mircea ramane neclintita!
Stanescu Aurel Avram

ZIUA IN CARE ZAMBETUL COPILULUI INFLORESTE POMII

Nu stiu de ce, dar luna Decembrie, oriunde m-as afla, imi aseaza deasupra capului dulcea povara a copilariei, atunci cand eram un biet guguloi de huma pe ulitele satului de pe malurile Oltului, cum dealtfel simt toti cei care inca mai au o radacina infipta in pamantul pe care l-au calcat, cu talpile ametite a cunoastere de lume. Mirosul de cozonac. fumul fuiorit pe cosurile caselor, zumzetul caracteristic sarbatorilor de iarna, nu trebuie sa dispara de sub fruntea niciunui roman. La noi pana si iernile erau si sunt mai frumoase! Chiar daca, de multe ori, ne lipsea bradul si cadourile de sub el, ne aveam unii pe altii, familie si prieteni, aveam satul care ne strajuia de o parte si de alta a copilariei, iar seva din pamanturi ne da puterile de care aveam nevoie mai tarziu. Cum era si firesc, Domnul le-a lasat copiilor intaietatea de a se infrupta din darurile Sale, Mos Nicolae fiind primul sfant care le aseaza pe crestet darnicia Cerului, bunatatea sufletului, lumina de care au nevoie atunci cand trebuie sa strabata lungile si intunecoasele labirinturi ale vietii. El tine lampasul in mana, deasupra capului nostru si cand suntem oameni mari, chiar daca timpul si spatiul ne-au cam indeparatat de cele sfinte. In fiecare an, Mos Nicolae are grija sa treaca prin gandul nostru ca un porumbel de zapada purtand in cioc trei fire de busuioc pe care mama sa le aseze la icoana din peretele dinspre Soare Rasare. Este busuiocul care, mai tarziu, se regaseste in aghiasma de la Boboteaza, ce tine loc de leac pentru toata painea din timpul intregului an. Timpul trece si se duce, copiii devin parinti, Mosul pregeta sub Cruce, rautatea face dinti, spatiul s-a mutat in suflet, si raceala s-a lungit, roua plange ca un tunet pe pamantul adormit, nu mai suntem ce eram, dar nici ce am vrea sa fim, nasul l-am uitat pe geam, si-am uitat sa-ntinerim! Parca-l si vad pe Mos Nicolae, aievea, in fata copiilor, chiar daca ei nu-l vad, desfacand pachetele aduse de postas, cu bunatati de peste mari si tari, parca-i vad si pe copii, cand zic „copii” ma gandesc la toti cei care au ramas acasa, nu pentru alta, dar sa nu ne fure cineva sarbatorile, desfacand, cu mainile infrigurate de emotie, cadourile trimise de tata, de fratele, de…copiii din strainatate. Nu ceea ce gasesc inauntru ii bucura, ci faptul ca s-a pastrat acea sfanta legatura sufleteasca, si cum Sarbatorile de Iarna la romani debuteaza cu a face daruri, totul pare normal. Nu stiu daca am dreptul sa fac o afirmatie despre ceea ce ar „simti” Mos Nicolae, dar, in ceea ce ma priveste, eu ii vad pentru a doa oara tristetea in barba, prima oara a fost cand eram copil si asteptam sa vina , dar de fiecare data ma trecea cu randul, iar eu ma autopedepseam asteptand …pana la anul! A doua oara i-o simt acum, in pragul batranetii cand vad si simt copiii care, cu toate ca nu mai cred in „mos”, totusi asteapta sa le incalzeasca inimile, nu atat darurile cat semnul ca tata este bine si se gandeste la ei. Cum focului sa nu te gandesti cand, aici, la patru mii de km de casa, zambetul copilului infloreste pomii in  miez de iarna, si sparge noaptea-n tandari a nesomn?
Anii au trecut precum pasarile grabite spre locuri mai calde, eu am ramas de straja ca nu cumva sa treaca si ultimul, doar lumea copilariei a ramas aceasi si va ramane atata vreme cat din cer va cadea zapada, ploaie si bunatate dumnezeiasca. Vrem sa credem sau nu, Mos Nicolae vine, uneori mai vesel, alteori mai trist, depinde de starea in care suntem, el ne gasesste intotdeauna si ne arata nuiaua destinului de care, uneori, nu tinem cont, dar pentru care dam socoteala. Este bland, dojenitor, dar nu uita niciodata sa ne aduca aminte de ceea ce suntem. El ne aduce la stadiul de copii, macar o zi, pentru ca, dupa aceea, sa ne dea prilejul sa continuam. Dupa cum l-am „vazut” in ultimii ani, Mos Nicolae a inceput sa oboseasca de interminabilele povesti lasate in cizmulitele din ce in ce mai uscate si scalciate ale copiilor nostri, de ciorapii rosi la degete si calcaie de asteptatul unui telefon sau pachetel de la tata din Spania… si de orinde din lumea asta mare. Cineva imi povestea din tara, cand l-am intrebat daca cunoaste familii plecate si ai caror copii au ramas singuri sau in grija bunicilor, ca s-a pierdut licarul din ochii acestora, ai copiilor, au imbatranit inainte de a deveni adolescenti, dar ce este mai rau, este faptul ca au apucat, o parte din ei, drumul pierzaniei lumesti, cu toate relele aferente. Daca Mos Nicolae ar avea un singur motiv pentru ce sa fie trist, acesta ar fi! Stau si ma intreb, ca Moromete, cu mana la falca, oare cui ar trebui sa arate Mosul nuiaua? Parintilor care au lasat totul si au plecat in lume pentru un pic de mai bine, copiilor care nu au putut rezista „ofertelor” asazisei societati de consum sau altii ar trebui sa fie abonatii permanenti ai mustrarilor ce par sa nu-i atinga in niciun fel? Oricum, politicul isi vede de ale lui, alegerile au fost, sunt si vor fi  mereu pe primul plan, noi, ceilalti, nu mai ajungem niciodata sa fim asigurati de ziua de maine din partea lor. Daca ar fi sa-i cer ceva Mosului, acum la batranete, cu toate ca nu i-am cerut nimic nici in copilarie, singurul lucru ar sa mearga in padurile noastre, cat a mai ramas din ele, si sa caute nuiele de alun cat mai subtiri, apoi sa treca pe la vladica de pe malurile Dambovitei si sa le lase in sevietele de pe birouri, cu mesajul” o nuia e prea putin pentru cate greseli sunt!”  Ar ramane padurile noastre fara specia de arbust atat de cantata de folclorul nostru! Poate, la criza mondiala, mai mult sau mai putin artificiala, se adauga, in aceste zile, si criza de nuiele, cel putin  al caror adrisant este politicul romanesc, binecunoscut pentru balbaielile de douazeci de ani. Dar… e Mos Nicolae, sa-i lasam pe politicieni in plata Domnului si a…contribuabilului

Marin Trasca-Madrid (din volumul Nopatea strugurilor amari)

Franturi din viata de misionar iulie-septembrie 2010

By Daniel Pop
Dupa o vara cu munca asidua cu copiii si adolescentii, privind inapoi, vedem cum Dumnezeu a lucrat  intr-un mod deosebit in aceasta perioada. A fost una dintre verile cele mai incarcate, dar si pline de roduri.

Tabara de fotbal

Am inceput slujirea din vara asta intr-o tabara pentru baieti. Am luptat sa ajungem acolo pentru ca am vrut sa ducem si baieti de la orfelinat cu noi, ceea ce am si reusit. A fost un timp in care  am legat o relatie de prietenie cu baietii de la orfelinat, care ne da acum mai multa autoritate in viata lor.

O altabinecuvantare a fost faptul ca baietii si-au facut prieteni dintre baietii din tabara, prietenii din care ei au invatat dragostea lui Dumnezeu intr-un mod nou, fiind copii de varsta lor. La sfarsitul taberei baietii au spus ca a fost cea mai frumoasa tabara si, ori de cate ori m-am intalnit cu ei dupa, m-au intrebat daca mai mergem si anul viitor.

Tabara de copiii

Pentru ca noi lucram cu copiii de rromi din vecinatatea noastra si pentru ca am vazut nevoia de a scoate acesti copii din mediul in care traiesc, fie doar si pentru o saptamana, ne-am luptat sa-i ducem vara aceasta intr-o tabara crestina.

Am fost acceptati sa-i ducem pe copii cu conditia sa mergem si noi cu ei. Am petrecut aproape o saptamana cu copiii , aceasta perioada fiind o binecuvantare. Dincolo de invatatura zilnica care o aveam in tabara, am putut sa discutam cu copiii de la unu la unu, sa-i incurajam in mod personal (cand ne intalnim cu ei nu-i putem lua pe fiecare separat din cauza timpului scurt si a conditiilor – vin toti pe noi).

Am avut timp sa vorbim cu ei despre principii de viata(unul dintre baieti, Catalin, are 13 ani si deja se gandeste la relatii cu fete – am vorbit cu el despre ce asteptari are Dumnezeu de la noi cand intram intr-o relatie si despre ce a creat Dumnezeu sa se intample doar in cadrul familiei). Am fost surprins sa aflu de la Catalin ca el nu stia nimic despre limitele pe care Biblia le pune in legaturacu relatiile, mai mult de atat el mi-a dat exemplu pe sora lui care are o relatie fara limite. Am discutat despre asta si l-am incurajat sa-si puna limite, pentru a avea o familie frumoasa mai tarziu.

Intalnirea de tineri la TPM Medias

Am fost binecuvantati sa avem si echipe din occident care ne-au ajutat in aceasta perioadala slujirea in orfelinat (au fost perioade cand am mers zilnic, timp de o saptamana), cu copiii din vecinatate sau in biserici.

Unul dintre liderii unei echipe din Germania a fost si anul trecut la noi si a lucrat cu copiii de rromi.  A fost surprins anul acesta de progresele facute de copii. Noi, pentru ca lucram tot timpul cu ei, nu am observat progresele, dar el venind dupa un an le-a observat si ne-a incurajat sa mergem mai departe cu ei, pentru ca Dumnezeu lucreaza in viata lor (cu un an in urmaerau extrem de nelinistiti in timpul lectiilor, neatenti, fara scrupule, violenti). A fost o incurajare pentru noi sa auzim aceasta.

Una din echipele din Germania a vrut sa faca o minitabara pentru adolescenti la baza noastra de misiune. Am chemat tineri crestini si necrestini la noi si timp de 3 zile am impartasit Evanghelia  si dragostea lui Dumnezeu cu ei. Am adus si 3 baieti de la orfelinat, unii dintre cei mai neastamparati. Directorul orfelinatului ne-a spus canu merita sa vina, iar noi i-am raspuns ca tocmai de aceea ii luam pe ei, pentru ca nici noi nu meritam nimic de la Dumnezeu.

Baietii au fost foarte cuminti si placuti. La inceputul taberei au fost provocati toti tinerii sa scrie pe o foaie care sunt asteptarile lor de la acea perioada. Unul dintre baietii de la orfelinat a scris ca el are asteptarea de a invata cum sa comunice cu Dumnezeu, cum sa afle daca Dumnezeu ii vorbeste si sa invete cum sa se inchine lui Dumnezeu.

Ne-am rugat impreuna cu ei, ne-am inchinat impreuna cu ei si am avut invatatura despre subiectele mentionate de acel baiat si continuam sa ne rugam pentru ei si sa-i vizitam la orfelinat. Adolescentii s-au simtit binecuvantati in aceasta perioada, si ne gandim sa mai organizam astfel de minitabere in care sa vorbim tinerilor despre Dumnezeu, in acelasi timp, sa fim impreunacu ei si sa le fim modele.

Privind inainte – planuri pentru toamna 2010

Dupa douasaptamani de concediu incepem din nou slujirea.
… continuam si dezvoltam lucrarea cu copiii …

In toamna aceasta vom continua sa lucram cu copiii de rromi, dar ne gandim sa dezvoltam lucrarea. Daca anul trecut am lucrat la alfabetizare si dezvoltare doar cu 4 dintre copii, anul acesta ne gandim sa luam mai multi dintre ei (probabil 8) si sa facem alfabetizare, aceasta deoarece multi dintre ei au mers la scoala un an sau doi si au renuntat inainte sa invete sa scrie si sa citeasca.
… orfelinatul ramane un loc de investire …

Vom continua sa mergem la orfelinat (din doua in doua saptamani) si sa avem lectii biblice si alte activitati cu baietii. Ne gandim sa incepem o lucrare cu tinerii din localitatea Agarbiciu (localitatea unde este orfelinatul) in care sa includem si adolescentii si tinerii din orfelinat.

SPCBL

Pe data de 26 septembrie incepe scoala de Perspectiva Crestina Biblica asupra Lumi (SPCBL). Pentru ca liderul scolii a fost nevoit sa plece din tara, Lidia a fost rugata sa preia conducerea acestei scoli,  astfel ca pe perioada septembrie-decembrie Lidia va fi implicata in conducerea scolii.

Aceasta scoala se concentreaza pe invatatura despre cum se aplica principiile biblice in societate, indiferent de domeniul acesteia (sanatate, invatamant, politica, arta, etc), cat si despre cum sa intelegem lumea din jurul nostru (atat Europa cat si culturile asiatice sau africane). Vor fi invitati profesori din tara si strainatate, profesori cu experienta, implicati in societate, dar si cu studii teologice. Voi fi student in aceasta scoala cu gandul de a-mi imbunatati cunostintele despre lume din perspectiva biblica(cum sa intelegi lumea in care traiesti, asta implica si cum sa intelegi o cultura in care mergi ca misionar) si despre cum sa avem impact in societatea in care traim.
Rugati-vaimpreuna cu noi pentru:

– Dumnezeu sa continue sa vorbeasca baietilor de la orfelinat (cu care am lucrat vara aceasta),

– sa ne dea o solutie pentru a putea sa luam mai multi copii cu care sa lucram la alfabetizare si dezvoltare (avem nevoie de o sala de intalnire),

– intelepciune Lidiei  in conducerea scolii, iar mie putere de a lua tot ce-i bun din aceasta scoala.

Multumim mult pentru sustinerea si increderea pe care ne-o acordati.

Daca doriti sa stiti mai multe detalii despre lucrarea noastra ca familie intrati pe :

http://www.ganduridemisionar.wordpress.com

Fundatia Nadia Comaneci sustine campania «Suflet pentru România»

Fundatia Nadia Comaneci

COMUNICAT DE PRESA

Fundatia Nadia Comaneci împreuna cu Asociatia Viata Copiilor va sustine campania „Suflet pentru România”, intiata de prof. Mihaela Serban, prin organizarea unui teledon pentru strângerea fondurilor necesare dezvoltarii campaniei.

Campania «Suflet pentru România», lansata la finalul anului trecut, în cadrul «Galei Umanitatii», îsi propune sa strânga fonduri pentru sprijinirea copiilor strazii, orfani si abandonati, prin crearea si sustinerea unor centre de adapost si eduare dedicate acestora.

„În fata unei campanii precum «Suflet pentru România» nu poti ramâne indiferent, pentru ca ar însemna sa întorci spatele unor copii neajutorati, pentru care si o alinare constituie un sprijin extraordinar. Si am încredere ca, organizând acest teledon, vom putea sa le oferim acestor copii mai mult decât o vorba buna, sa le oferim o casa, o masa si un mediu familial în care sa creasca frumos. Pentru mine, în viata exista o dimensiune esentiala pentru a te simti cu adevarat împlinit: solidaritatea umana. Familia si prietenii reprezinta puncte-cheie în traiectoria personala si profesionala. În masura în care ai reusit sa-ti consolidezi aceste coordonate viata, sa te înconjori de dragoste si încredere, e imposibil sa nu iradiezi, sa nu comunici, la rândul tau, lumii, dragoste si încredere. Pentru noi si pentru toti cei care sunt alaturi de noi, ele pot fi rezumate într-un triptic: generozitate, gratie, gratitudine. De aceea, sper sa fiti alaturi de mine în sustinerea acestui proiect, pentru ca numai împreuna utem oferi o sansa acestor copii”, a declarat Nadia Comaneci.

Teledonul va avea loc în a doua jumatate a lunii aprilie si se va bucura de prezenta unor personalitati din lumea sportului si showbiz care, timp de 4 ore, vor raspunde la apelurile celor care vor dori sa faca donatii, orice suma fiind binevenita. Vedetele si-au exprimat deja dorinta de a face donatii pentru copiii abandonati si orfani, iar sumele colectate vor fi facute publice la finalul teledonului.

Totodata, în cadrul acestui eveniment, vor fi scoase la licitatie câteva tablouri donate de Alexandra Nechita, cunoscuta la nivel mondial drept Micuta Picasso, precum si alte obiecte oferite de vedete internationale, banii oferiti pentru acestea urmând sa fie folositi pentru derularea campaniei „Suflet pentru România” si a altor proiecte sociale initiate de Fundatia Nadia Comaneci.

Evenimentul va fi sustinut de institutii publice si private, precum si de oameni de afaceri din România si se va bucura de promovare în presa scrisa, radio si tv, urmând sa fie transmis în direct pe un post national de televiziune.

Conturile deschise de Fundatia Nadia Comaneci pentru strângerea fondurilor destinate campaniei „Suflet pentru România” vor fi facute publice de reprezentantii fundatiei înainte de eveniment si vor ramâne la dispozitia celor interesati si dupa încheierea teledonului.

Fundatia Nadia Comaneci

Fundatia Nadia Comaneci este o organizatie apolitica, nonguvernamentala si nonprofit, înfiintata la initiativa celei mai mari gimnaste a sportului românesc. Urmând modelul Nadiei Comaneci, o personalitate simbol a succesului, fundatia care îi poarta numele îsi propune sa încurajeze, sa sprijine si sa promoveze performanta, atât în sport, cât si în alte domenii de activitate, militând pentru o viata de nota zece pentru toate vârstele.

Campania Suflet pentru România

Campania «Suflet pentru România» doreste ocrotirea copiilor într-un mediu rezidential sau în centre speciale prin oferirea unor mese, asigurarea vestimentatiei si a tuturor lucrurilor necesare cresterii unui copil în conditii demne. În timpul sederii într-un astfel de centru, copiii, vor creste într-un mediu de viata decent, vor desfasura activitati educative cu educatori si asistenti sociali, eliminând totodata riscurile unei vieti fara adapost.

Virgil MUNTEANU
Director general Fundatia Nadia Comaneci
0744 3737 531
virgil.muntean@nadiacomaneci.eu
Bucuresti
4 Martie 2010

TURMA, FIARA SI TELEVIZORUL

by Adrian Botez

Noi am mai afirmat ca, în planul globalizant al Guvernului Mondial, televizorului si Internetului le sunt rezervate locuri de frunte, în ce priveste efectul de tâmpire a omenirii. Acest Guvern care urmareste, prin calitatea de „turma”, sa-si asigure SCLAVII – iar prin aspectul de „fiara”, sa-si asigure LIPSA DE CONSTIENTIZARE / RESPONSABILITATE A NECESITATII LUPTEI ÎMPOTRIVA STAPÂNILOR ÎNJOSITORI – impotenta întru solidaritatea luptei pentru eliberarea de Stapânii Înjositori Spiritual si Exploatatori Tiranici – si, deci, potentarea unei lupte oarbe, între „fiare”, pentru ca razvratitii sa se distruga între ei! Fara sa implice, deci, eforturi deosebite, din partea Guvernului Mondial al Tiranilor!

Nu trebuie sa fii mare pedagog ori savant, pentru a observa cum multimi de elevi nu mai frecventeaza scoala, „uitati” în fata celor doua ecrane fluorescente, devoratoare de personalitate: ecranul TV si ecranul Internetului. Si cum aceleasi multimi au pretentii social-economice, cu totul disproportionate, fata de performantele lor reale…iar nesatisfacerea pretentiilor lor activeaza un potential de violenta, DE URA ori de aroganta, dublata de insolenta si totala lipsa de respect si bun-simt social, extrem de îngrijorator…! Si scoala de stat cultiva, asiduu, LIPSA DE EDUCATIE!!! (….si dispretul total fata de comorile inestimabile de spiritualitate luminoasa, eliberatoare întru Duh, si de filosofie educationala ale Bisericii Ortodoxe…!!!). Orice dascal vrea, azi, sa faca EDUCATIE, în scoala de stat (unde domneste, cica, „elevul rege”…) – este sanctionat extrem de grav, de catre sistemul actual de învatamânt, de un formalism si cu un potential de ipocrizie tot mai mari si mai periculoase!

Nu trebuie sa fii mare filosof, ca sa bagi de seama:
1-cum lumea aluneca, tragic, dar pe nesimtite, spre virtualitate: observati, va rog, cu câta nesimtire si foame de „altceva”, trateaza „televizionistul” ecranul fluorescent – în cautarea, perpetua, de „ferocitate/acutizare a senzatiei, crescuta (DA, SPRE PURA SENZATIE-SENZATIONAL!), a evenimentului! Tot ce-i „acolo” trebuie doar sa-l distreze, „omul” (?!) nu mai e capabil sa discearna între industria de „entertainment” si dezastrele reale ale oamenilor reali, de pe o planeta REALA!!! Noi am vazut cu ochii nostri câta plictiseala si dezamagire stârneau, în telespectatori, cifrele de morti, CARE NU MAI CRESTEAU!!! – în urma cutremurului devastator, cumplit, din Haiti!!! Crimele REALE, nu mai sunt distinse de cele din filmele politiste…!!! Iata cum vor Guvernantii Lumii sa transforme populatia Terrei într-o masa de animale/FIARE însetate de senzatie, de vederea sângelui…„distractiv” (care scoate „mecanismul” dez-umanizat, „Terminator”-ul, din toropeala plictiselii…pentru ca automatismele tot mai demonice ale specializarii, din procesul muncii, duc spre o feroce, inumana stare de plictis, de lipsa totala de reactie, fata de tot ceea ce nu „sare” din peisaj!!! – „SENZATIONAL!!! SI-A RUPT GÂTUL!” – este tocmai ceea ce s-a petrecut si se petrece la OTV: va invitam sa va amintiti de cazul „Adrian si Romanita Iovan” – în care publicul dadea dreptate ucigasului Adrian Iovan…(„apropitarul”, deh…fata de prezumatul…”amant calic”…si …„coate goale/mate fripte”) – pentru ca, la vreo luna, sa urmeze un alt caz, la care „turma”/FIARA a reactionat la fel, aparând „sacrosancta proprietate” – câta blasfemiere, în aceasta formulare, aparent „legala”!!! – a unui Dinu Paturica, ce l-a împuscat pe un cetatean, aflat în PROPRIA-I MASINA, pentru ca „a îndraznit” sa se duca la/spre iazul parvenitului ucigas…!); amintiti-va ca la OTV se pun pariuri (telefonice/SMS-uri…cu mari câstiguri ale firmelor!) pe…crime, pe asasini si pe morti! Si, va rugam, nu uitati ca OTV-ul a devenit MODEL PENTRU TOATE TELEVIZIUNILE – SI A DEVENIT…TELEVIZIUNEA PREZIDENTIALO-MANELISTA!!! ;

2-cum scade puterea de concentrare umana ( e drept, mai ales la copii, care sunt „carnea de tun”, pentru „viitorul de aur” al Masoneriei…), treptat, odata cu lunile si anii de vizionare a ecranului televizorului si Internetului. În lipsa paginii de carte, mate si fixe, care te obliga la „fixarea” atentiei si la re-luarea/MEDITAREA lecturii mesajelor, pentru re-considerarea, spre aprofundare, a informatiei, omul devine înmarmuritor de superficial si aiuritor de autosuficient. O masa spirituala… ”gelatinoasa”! De aici, si ivirea acestei noi generatii de tineri, caracterizata prin iresponsabilitate („turma”, spre…FIARA!): si, în definitiv, nici nu poti cere sa fie responsabil, cuiva care nu mai e în stare sa fixeze si reia mesajele din mediul înconjurator, pentru procesare si aprofundare a informatiei, cât, mai ales, pentru a ajunge la starea de simpatetism, de „ a se pune în pielea altuia”… – si, ulterior, de a re-actiona, de a lua atitudine, de a SOLUTIONA SPRE BINE SI ADEVAR!!!!

Dar, iata ce spun specialistii, dând si explicatii si conturând „peisaje” asupra fenomenelor fiziologice, determinate de vizionarea televizorului, de catre copil: „Copilul, în fata televizorului, nu are parte de experienta obisnuita a limbajului, de stimularea gândirii si reflectiei pe care parintii, bunicii sau mediul uman le ofera, în general. Stimulii vizuali si auditivi perceputi în fata micului ecran sunt atât de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, încât depasesc capacitatea creierului de a-i controla. Efectul inevitabil va fi inhibarea unor importante procese mentale (…). De mici, copiii, obisnuindu-se cu astfel de experiente care îi bruscheaza si le seduc atentia, atunci când sunt pusi în fata realitatii (diferite activitati zilnice care nu socheaza în nici un fel) nu îsi mai pot concentra atentia pentru a finaliza activitatea respectiva în care sunt angrenati. De exemplu, la scoala ei asteapta ca prezentarea profesorului sa surprinda, având forma unui spectacol: asteptarea nefiindu-le satisfacuta, atentia este dezactivata gândindu-se la altceva. Un simptom al acestei tendinte este faptul ca ei nu mai gasesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictiseste” (cf. institutor: Televizorul, calculatorul – privite ca factor nociv asupra dezvoltarii intelectuale a copilului – de Vît Cristina Adriana, G.P.N. CIONESTI- ALBAC).

Tot ceea ce se poate face este prezervarea (prin orice metode … ortodoxe!) a esentei umane din…om! Cu riscul de a fi tratati drept…”anacronici”…!

NU TREBUIE SA NE FIE RUSINE CA, PRIN BASME POVESTITE DE NOI, COPIILOR NOSTRI – SA NE CAUTAM IDENTITATEA NOASTRA AUTENTICA, DIVINA…ORIGINEA NOASTRA PARADISIACA… – SI SA LE-O DARUIM SI COPIILOR NOSTRI!!! Traditia este însusi „rezervorul nostru de identitate umano-divina”! De exemplu, în cazul copiilor, sunt necesare povestile SPUSE, pentru ca numai astfel se dezvolta imaginatia copilului, îl obliga sa se initieze în GÂNDIRE SI ÎN MORALITATE (ÎN TOATE BASMELE POPULARE, ÎNVINGE CEL BUN, GENEROS…FAPTURA UMANO-DIVINA!), SI ÎNTRU CUVÂNT, CA ÎNFIINTATOR AL LUMII: „… Copiii care au petrecut mai mult timp în perioada prescolara ascultând povesti se pare ca vor fi mai buni la scoala mai târziu, si asta pentru ca povestile nu sunt legate de imagini deja existente si stimuleaza astfel gândirea si imaginatia. Televiziunea din acest punct frâneaza dezvoltarea gândirii, a imaginatiei, a abilitatilor si strategiilor verbale, deoarece, în timpul vizionarii, imaginile sunt punctul axial al comunicarii si nu cuvântul; televiziunea nu dezvolta abilitatile si strategiile verbale, ci mai degraba le reprima, acesta fiind motivul pentru care televizorul nu va putea ajuta la elaborarea gândirii abstracte, ci mai curând va încetini sau va bloca acest proces.

Egoist si individualist, ghidat numai de propriile interese si placeri, tânarul crescut în fata micului ecran este incapabil sa se descurce singur în viata. Tiranic cu propriii parinti, îndraznet pâna la obraznicie cu cei mai mari decât el, ca si cum i s-ar cuveni totul, îsi aroga toate drepturile si libertatile, fara a considera ca are vreo datorie sau responsabilitate; neexersându-si acest comportament – asumarea unor responsabilitati – nu si-a dezvoltata ariile corticale care proceseaza aceasta abilitate. Astfel ca si atunci când în viata va vrea cu tot dinadinsul sa îsi asume o responsabilitate, din punct de vedere mintal, va întâmpina mari dificultati. Crescut într-o camera de bloc, cunoscând lumea prin sticla micului ecran, nu are cunostinte elementare privind natura, animalele, plantele sau fenomenele fizice acela mai obisnuite. Nu se pricepe la nici un mestesug si nu stie sa se descurce într-o situatie oarecare. Tânarul care si-a format prin televizor o perceptie falsa despre lume si despre sine însusi este, practic, lipsit de orizontul de întelegere pe care oricare copil de la tara sau din trecut îl avea în mod normal.

Cu toate ca face pe „durul”, aratându-se sigur pe sine, precum i-a vazut pe cei de la televizor, acest copil, datorita nedezvoltarii normale a ariilor prefrontale este foarte impulsiv, este labil emotional, incapabil sa îsi controleze comportamentul si sa îsi înfrâneze dorintele. Învatat sa faca numai ce vrea, sa nu asculte pe nimeni, mai cu seama de parinti sau cadre didactice, tânarul plamadit de televiziune în duhul culturii nihiliste se supune însa cu docilitate comandamentelor impuse de moda, este deschis superstitiilor, reclamelor publicitare si urmeaza cu fidelitate modelul eroilor de pe micul ecran, mai nou „membrii familiei lui” în lipsa parintilor si a fratilor care de cele mai multe ori au cu totul alte preocupari considerate mai „importante” (idem).

…Da, „durul”, ca FIARA, nu trebuie transfigurat în element de „turma” bleaga, ci adus la DEMNITATEA UMANO-DIVINA!!! La autentica maretie umano-divina.

…Da, povestile TRADITIEI UMANO-DIVINE, sunt necesare unei educatii autentice, iar nu asa-zisele „desene animate” – care, chiar în cazuri aparent inofensive, contin mesaje subliminale extrem de nocive! Iata ce spuneam, anul trecut, într-un studiu despre „celebrul” (putini stiu, azi: de ce atât de celebru…?!) Walt Disney: „Parintii va trebui sa le spuna copiilor lor si sa le si demonstreze (cu argumente luate din cercetarile unor oameni care doresc ca Binele Dumnezeiesc sa se instaureze în viitorul omenirii, iar nu Guvernul Mondial Mancurtizant al Satanei Ucigase a Trufiei si Nepasarii Criminale – Guvern al celor putini si demonizati/luciferizati, care vor sa-i zdrobeasca spiritual/transforme în sclavi mentali, pe cei multi si neatinsi de Marea Prihana A Superbiei Satanei!), cu binisorul, dar si cu o fermitate a insistentei blânde, unde sta ascuns „cel viclean”…! În cazul de fata, „cel viclean” sta, îmbracând forme extrem de perverse, chiar în „lucrarea” satanica a Companiilor Walt Disney si în productiile Caselor de Filme Walt Disney!

(…)Dar cine era CU ADEVARAT, acest “campion al moralei”!?
“Walt Disney era mason de grad 32. La casa sa de vacanta din Palm Springs obisnuia sa joace golf împreuna cu Ed Sullivan si Bob Hope, ambii masoni de grad înalt. Daca Disney era atât de nepatat si bine intentionat, cum de avea astfel de prieteni apropiati?
Alt prieten apropiat al sau era Ronald Reagan. Ambii erau masoni de grad înalt si proveneau din medii socialiste, ambii erau informatori FBI si ambii erau implicati în abuzuri facute asupra „sclavilor” controlati mental. Walt a sustinut mereu, plin de generozitate, campaniile politice ale lui Reagan, iar acesta din urma i-a oferit favoruri politice lui Disney, în calitatea pe care o avea de guvernator al Californiei. Ronald Reagan si prezentatorul TV, „iluminatul” Art Linkletter, l-au sustinut foarte mult în public pe Disney. Printre ocultistii faimosi care au sustinut industria Disney pe parcursul timpului se numara: Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank Sinatra si familia Clinton. Uriasul parc de distractii construit de Disney, Disneyland, a fost vizitat de-a lungul timpului de toti presedintii americani, de la Dwight D. Eisenhower la George Bush Jr., împaratul Akihito al Japoniei, toti regii „iluminati” ai Danemarcei si ai Belgiei, cel de-al treilea presedinte al Egiptului – Anwar El Sadat, Robert Kennedy, fostul dictator al Indoneziei – Suharto, sahul Iranului – Mohamed Reza Pahlavi.

Disney a primit de la începutul carierei sale premii de recunoastere de la multe organizatii promotoare ale Noii Ordini Mondiale, cum ar fi loja masonica B’nai B’rith, de la care a primit titlul de „Omul anului”; Camera de Comert i-a daruit în anul 1936 premiul anual „Tânar remarcabil”; institutiile Yale si Harvard i-au dat medalii de onoare. Cei care se ocupau de imaginea lui Disney exercitau o presiune imensa asupra oricui insinua macar ca Walt Disney nu ar fi arhetipul perfectiunii binevoitoare si al moralitatii ideale,” declara Leonard Mosley în cartea sa „Disney’s World”.
(…)…Ce urmarea, de fapt, “lucrarea” sa? Ce se ascunde, în spatele aparentelor “serafice” a imaginilor filmelor walt-disney-ene si în spatele “onorabilitatii” creatorului lor?

“<<În spatele fatadei placute a lui Disney se gasesc productii de filme hard porno, snuff (filme care presupun filmarea unei crime), prostitutie, controlul mintii precum si atragerea mai multor generatii de oameni catre practicile de vrajitorie>>, sustine Fritz Springmeier, în cartea „Deeper Insights into the Illuminati Formula”. În America, nimeni nu a mai vândut ocultismul negru si vrajitoria asa cum au facut-o fratii Disney. Film dupa film, acestea au fost aduse în atentia publicului sub masca asa-zisei distractii. De exemplu, „Întoarcerea de pe muntele vrajitoarelor” a fost una dintre cele mai mari promovari facute vreodata vrajitoriei.

Vincent Price a fost unul dintre principalii ocultisti care a introdus în lume multa oroare oculta prin cartile si scenariile pe care le-a scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney si a fost vocea lui Ratigan din „Marele soricel detectiv”.

În ce priveste filmele pentru adulti, la un moment dat Disney a ramas dator sindicatelor. Pentru a putea plati datoria, a început în secret sa produca o cantitate mare de filme porno. Fritz Springmeier afirma ca directorul Joe Roth al studiourilor Walt Disney se ocupa de asemenea cu conducerea studiourilor Touchstone, Miramax, Hollywood, „care sunt toate create pentru a ascunde productia de filme pentru adulti apartinând lui Disney”.

…Doar atât? O, NU! SATANA ESTE MULT MAI SEDUCATOR SI MAI CUMPLIT, MAI “HARNIC CRIMINAL, MAI CUMPLIT “INVENTIV”, ÎN “OPERA” LUI , PRIN CARE SPERA SA NE CÂSTIGE (PRIN DIZOLVAREA-RENEGAREA DUMNEZEIRII DIN ELE…) DUHURILE!!!

“Pare greu de crezut ca desenele animate cu care cresc copiii nostri abunda de mesaje sexuale subliminale? Va oferim câteva astfel de exemple, pentru a va convinge singuri. Internetul abunda de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.

În „Mica Sirena”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloana de la dreapta la stânga) prezinta un organ sexual masculin în erectie.

Chiar si preotul care oficiaza o nunta în desenul animat intra la un moment dat în erectie.

În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirena „Kiss the girl…” se afla un grup Jamaican care pronunta cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoana care priveste.

În filmul Alladin, daca rulati încet filmul el spune foarte repede ca sa nu se înteleaga „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenti, dezbracati-va”.

Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Fata de povestea originala, Disney „a uitat” sa precizeze ca personajul principal se converteste la crestinism.

Filmul animat ,,Lion King”– „Regele leu” contine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” si „lie” (lie înseamna a minti). Daca priviti filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveste cu labele în pamânt: În mijlocul particulelor de praf care se ridica, pe mijlocul ecranului, se formeaza cuvântul „sex”.

Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi gasite si în „Frumoasa si bestia”.

“Gargoleys” este un serial de televiziune de desene animate, care este pura demonologie. Ideea principala a serialului este aceea ca o rasa de demoni protejeaza New York City. Unul dintre personaje se numeste Demona.

În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima productie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. În prezentarea cartii „Crescând Homosexual”, purtatorul de cuvânt al Disney îi invita pe toti adolescentii de sex masculin sa exploreze „frumoasa lume a homosexualitatii”.

În ziua de azi, Disney promoveaza întâlnirile anuale „Gay and Lesbian Day at Walt Disney World.” Disney a permis organizatorilor homosexuali sa îi portretizeze pe Mickey Mouse si Donald Duck ca iubiti homosexuali, iar pe Minnie Mouse si Daisy Duck ca lesbiene. Disney a extins serviciile de sanatate de care beneficiaza angajatii homosexuali ai companiei care „traiesc” împreuna. Aceasta politica nu se aplica însa si cuplurilor heterosexuale. Presedintele Disney, Michael Eisner a declarat ca circa 40% din cei 63.000 de angajati ai companiei sunt homosexuali. Michael Eisner, care detine 60% din actiunile Disney, si-a parasit sotia si s-a casatorit cu un barbat homosexual la Disneyworld, în Orlando, Florida”(cf. Adrian Botez, Copilaria copiilor nostri este cumplit amenintata!- în Napocanews, 16 iulie 2009 etc.).

…Iata si discutia (cu argumentele de specialitate ale doamnei Vît Cristina) despre aspectele înjositor-instinctuale, pe care televiziunea le cultiva, întru triumful Turmei, dar si cu Semnele Fiarei – vizate nu doar de Guvernul Mondial, ci si de unealta sa ideologic-antispirituala, Miscarea Internationalista NEW AGE: aspectului “erotic”. “… Nu sunt deloc nesemnificative transformarile în structura si functionarea cortexului produse de educatia sexuala pe care televiziunea, ca amplificator al tendintelor mediului cultural contemporan, o face copiilor si tinerilor. Mai mult decât în cazul altor comportamente, deviatiile produse în comportamentul sexual se rasfrâng cu putere în functionarea ariilor prefrontale. Transformarea sexului în centru obsesiv al preocuparilor individului, cultivarea emotiilor intense sunt factori care submineaza o atitudine reflexiva privind existenta si posibilitatea copilului de a-si largi orizontul experientei.

Învatarea si procesele mentale în general sunt influentate semnificativ de televizor, prin vatamarea pe care comunicarea audio-video o produce cortexului prefrontal. Aceasta afectiune a ariilor prefrontale se rasfrânge cu putere în comportament, în gândire si în întregul mod de viata al tinerilor care au acumulat prea multe ore de vizionare de a lungul copilariei. Tinerii acestia sunt incapabili sa se concentreze cu atenti pe o perioada mai lunga si sa se motiveze în urmarirea unei actiuni pâna la finalizarea ei. Nu pot sa îsi planifice si sa îsi organizeze programul de viata, sunt delasatori si neglijenti, irascibili si hiperactivi, nu îsi pot controla emotiile si pot avea un comportament instinctiv exacerbat – bulimie, agresivitate sau chiar pulsiunii sexuale. Prin inhibarea comunicarii intra si interemisferice, vizionarea TV pasivizeaza procesele intelectuale, reactiile si comportamentul indivizilor, punând în pericol dezvoltarea inteligentei.

O asemenea preocupare maladiva în ceea ce priveste erosul micsoreaza capacitatea de concentrare si motivatia implicarii în alte activitati, îl pasivizeaza pe individ si, de asemenea, îi slabeste controlul comportamentului si al emotiilor prin dezinhibarea tuturor comportamentelor ce vizeaza dobândirea placerii. Prin toate acestea este afectata functionarea si, practic, dezvoltarea normala a ariilor prefrontale. Legatura care exista între o functionare corecta a cortexului prefrontal si comportamentul sexual se vede si din faptul ca vatamarea celui dintâi are ca urmare exacerbarea pulsiunii sexuale.

Totodata, ideologia mediatica îl învata pe copil sa se încreada în el însusi, în parerile, în senzatiile si dorintele lui individualiste si egoiste, care sunt în principal, modelate prin vizionarea TV. Se subîntelege desigur, ca numai instanta care se exprima prin televizor este autorizata, prin persuasiunea mesajelor TV., sa primeasca încrederea noastra deplina, caci aceasta exprima glasul celor care-l „iubesc” pe om, îi „apara” drepturile si libertatile de toti cei care ar atenta la acestea (parinti, bunici , preoti sau prieteni). În realitate copilul este învatat sa spuna „nu” la tot ce poate însemna un sprijin sau un reper real în viata sa si sa se încreada în aceia care au interes sa-i manipuleze gândurile, sa-i exploateze potentialul de consumator.”

Este evident ca Programul Guvernului Mondial urmareste de-spiritualizarea omului (sau, deocamdata, a celui mai fragil dintre oameni, cel care va forma societatea terestra de mâine: COPILUL!), rapirea lui din sfera spiritual-religioasa si operatiunea diversionista, cu efecte anti-spirituale, ba chiar demonice, extrem de grave. Practic, prin televiziune, asistam la aplicarea unor procedee de magie neagra implicita, daca luam în seama finalitatea ultima a actiunii televizionistice: OBTINEREA TURMEI/FIAREI! Individul rupt de realitate devine bestia egosta, ba chiar … autistul perfect!

„… În privinta aspectului religios, educatia pe care o formeaza televiziunea în timp este una liberala (în sens nihilist) si sincretica. Ideile darwiniste sunt amestecate cu credinta în extraterestri, în puteri si fenomene supranaturale. De la credintele orientale pâna la crestinism, de la mistica rasariteana pâna la pietismul apusean, toate sunt amestecate în creuzetul emisiunilor de televiziune. Ceea ce cultiva televiziunea este o credinta sincretista, bazata pe o pseudocultura religioasa – curiozitati, senzational sau chiar sarlatanii. Orizontul de cultura si perceptie dezvoltat prin vizionarea TV este unul de tip magic.

Prin vizionare, mintea tinerilor devine foarte pasiva, deschisa sugestiilor televizualului si influentelor venite din subconstient. Este o minte care cauta cu aviditate placerea, care simte ca traieste plenar mai cu seama sau exclusiv pe parcursul experientelor evazioniste (în imaginar).

…Nu suntem sectanti neo-protestanti, dar suntem obligati moral fata de semenii nostri sociali, iar apartenenta noastra la societatea umano-divina (în plus, avem si obligatii pedagogice si de parinti!) ne obliga la observatiile de mai sus. Nu negam ca se mai strecoara, în programele TV, si filme istorice cu încarcatura educativ-identitara…si filme artistice de buna calitate…poate si 1-2 documentare non-darwiniste (…acest aspect îl nominalizam mai mult ca prezumtie, decât ca realitate…!). Dar aceasta, adica aparitia, aleatorie, a unor aspecte cvasi-benefice si potential constructive, printre „scândurile” esafodajului „ghilotinei”, apar (din pacate…) …poate din greseala, poate ca parte a strategiei diversioniste, de „drogare”-intoxicare/fascinare, spre înselare – a publicului televizionistic: „Pai cum, ia uite, cum, nu dam noi tinerilor lucruri bune?! Uite-uite!”- ACEASTA ESTE EXCEPTIA, IAR NU REGULA! Noi stim cât de ipocrite sunt „atentionarile” televizionistice: „interzis copiilor sub 12…sub 18 ani…” – pentru ca realitatea societatii demente de azi, societate a goanei, fara scop si fara masura, catre neant si pierderea firii… – îi prigoneste pe parinti, întru „religia banului”, sau, macar, întru truda pentru asigurarea „zilei de mâine”, într-o societate-jungla…

C.N.A.-ul urmareste si amendeaza câte un post TV sau câte pe un producator sau realizator de emisiune TV din motive politice, SI NICIDECUM DIN MOTIVE SPIRITUALIST-EDUCATIONALE! Or, obligatia morala a televiziunii, oricât de „comercializata” ar fi ea, ar trebui sa nu fie aceea de a ne „face cunostinta” cu extraterestrii, cu magia din Stapânul inelelor…nici sa promoveze erotismul ca instinctualitate înjositoare, nici sa predice, explicit sau implicit, „surzenia” egoismului si egotismului…ci AR TREBUI SA FIE ACEEA DE A PASTRA, BA CHIAR ÎMBOGATI, ESENTA UMANO-DIVINA DIN OM, IAR NU DE A DISTRUGE-O SI A-L OBLIGA PE INDIVID SA SE ÎNCHINE „ZEULUI BAN”/MAMONEI!!!

…Dar, pentru a ajunge la acest stadiu, televiziunile mai au multe decenii (poate si secole!) de evoluat…Caci evolutia lor (…uneltelor…) tine de evolutia umanitatii…or, în acest început de nou mileniu, Guvernul Mondial este „stresat”, pentru ca a cam întârziat cu…DE-CONSTRUCTIA DUHULUI UMAN… – si ar fi în stare de orice ticalosie ori promisiune mârsava, numai sa asigure, cât mai repede si pentru cât mai multa vreme, Instaurarea Domniei Satanei…Dar, fireste, Satana nefiind decât tot o creatura, Domnia lui nu va fi vesnica… – sfârsitul ei/Domniei Celei Negre îl vor vedea, probabil, generatii urmatoare! Pâna atunci, însa, dragi parinti de copii, daca nu puteti sa-i ajutati, efectiv, pe copiii vostri, pentru a discerne între Bine si Rau, calauzindu-i spre Bine – atunci, mai stingeti-le televizorul… – SI PUNETIL-LE ÎN MÂINI CARTILE „MATE” ALE CLASICILOR, BLÂNZI SI CONSTRUCTIVI, AI LITERATURII ROMÂNESTI SI UNIVERSALE: cartile bune de meditat ale unor Creanga, Sadoveanu, Topârceanu, Otilia Cazimir…ori ale unor Andersen, Perrault, Dickens, Hector Malot…Ca doar nu-s „prea destepti” copiii vostri (…cum spun/repeta unii parinti tembeli, cu admiratie infinita, despre odraslele lor…!), CI MULT PREA PUSTII/PUSTIITI DE DUH!!!

…Si, prin aceste carti spiritualizante (prin normalizarea/reglarea „atmosferei” spirituale…cu totul de-reglate, din lumea contemporana!!), tot va fi un câstig, pentru voi si copiii vostri…pâna va veti lamuri voi, parintii de copii, cum e cu goana nebuna dupa banii… „anti-crizei”…si cu cât mai sfânta este grija pentru educatia DIRECTA, de la parinte la copil, a odraslelor voastre…: ”CEI SAPTE ANI DE-ACASA!” Da, în niciun caz, nu trebuie sa lasati aceasta SFÂNTA EDUCATIE, pe „mâna”…televiziunii si Internetului! – adica, sa lasati oaia, pe/în …laba lupului! Caci, de pe „laba” lupului, nu iese decât…pielea copiilor vostri, asasinati spiritual… – ca turme azvârlite, de voi însiva, conditiei de victima…Sau, dupa „modelul vampiresco-vârcolacesc” – copiilor vostri li se va inocula …”luposenia”! Adica, apucaturile de lup, de fiara, urmând autodistrugerea!
…Dumnezeu sa fie cu toti oamenii, si, în primul rând, cu copiii de parinti si cu parintii de copii!!! Nu uitati, oameni-parinti, ca Hristos s-a rastignit ca sa-i scape de Satan-Distrugatorul si pe copiii vostri! Si voi, ce faceti?! Îi lasati prada, pe propriii vostri copii, Satanei, Mortii, Distrugerii?!

…E drept, numai Mila Nesfârsita a Lui Dumnezeu ne va scapa din aceasta Vale a Ispitelor prin FANTASMARE, prin NON-DISCERNERE, tembela si aroganta, egoist-narcisiaca, prin punerea în miscare a întregului arsenal al …”Marelui Iluzionist”-SATANA! Dar si noi trebuie sa ne aratam omenia din noi (suprem dar al Lui!), prin constientizarea Mântuitorului, de catre noi…a Ranilor Sale Sfinte, pentru noi!

Constiinta lucrului bine facut. Interviu cu Rodica Danciu, director la Scoala "Avram Iancu" din Dej, judetul Cluj

scoala-avram-iancu-dejRODICA DANCIU,  directoare   la   SCOALA „AVRAM IANCU”  din DEJ, judetul CLUJ, s-a lasat condusa de un gând al lui Nicolae IORGA

Nu spune niciodata “nu se poate”, ci incepe cu “sa vedem“. Gând  pe care l-a tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fa. Ceea ce trebuie sa faci, sa si faci.

Acest principiu l-a aplicat totdeauna, oriunde s-a aflat. Fie atunci cand a predat la catedra    geografia,   fie ca director.

A indrumat  generatii de elevi cu personalitati diferite, avand mereu in minte si in suflet principiul lucrului bine facut. Pentru ea, satisfactiile au venit in mod firesc, dar nu usor, in timp, ca o rasplata pentru munca, dragostea si seriozitatea cu care a stiut sa isi desfasoare activitatea de educator sau director.

Performanta scolara a discipolilor ei inseamna pentru Rodica Danciu o si mai mare implinire. Nu putini sunt cei care au optat pentru  geografie, ca  obiect de examen la bacalaureat, iar altii au ales geografia pentru  viitorul lor in pregatirea universitara.
Scoala condusa de ea a prosperat atat pe linia performantei elevilor la diferitele olimpiade, dar mai ales printr-o pregatire omogena, de foarte buna calitate a majoritatii lor. Scoala „Avram Iancu” Dej, straluceste nu numai de curatenie si de  o atmosfera prielnica practicarii unui invatamant sanatos, dar si prin implinirea aspiratiilor dascalilor  la catedra. Pentru ei, nimic nu e mai inaltator decat sa vada ca munca si  daruirea  lor a dat rezultate excelente.

Rodica Danciu s-a nascut pe 10 februarie 1951 in Cotusca, in judetul Botosani. Isi aduce aminte cu mare placere de primele clase la care invatatoare i-a fost sora mamei, tanti Tincuta. Dupa absolvirea cursurilor preuniversitare in Botosani, Liceul „Mihai Eminescu”, dorea sa faca Medicina, dar mama a îndrumat-o spre Geografie, absolvind Institutul din Suceava în 1973.

Îmbratiseaza cariera pedagogica. Dupa ce a profesat în satul Podriga (Botosani) sau Tarlisua (Bistrita-Nasaud), satul unde s-a nascut Liviu Rebreanu, primeste postul de profesor titular la scoala „Mihai Eminescu” din  Dej si la Scoala „Avram Iancu”-Dej.
Rodica Danciu locuieste in prezent in Dej,  este casatorita, are o fiica, Adina, si patru nepoti (doua fete si doi baieti gemeni) si, impreuna cu ginerele, Nelu, traiesc in  Hickory-NC, din 2004.

Cum si de ce ati ales învatamântul pentru manifestarea personalitatii dvs. si câstigarea pâinii cea de toate zilele?
– Doream sa fac medicina, dar viata grea de atunci, a facut ca mama sa ma determine sa scurtez perioada de pregatire universitara si sa optez pentru geografie.  Am simtit ca mi se potriveste si ca poate fi o alternativa viabila. Iubesc mult natura, drumetiile si calatoriile, trebuia sa stiu  totul in amanunt, dar si sa impartasesc cu ceilalti ceea ce stiu, ceea ce vad, ceea ce iubesc.  Asa se face ca pasul de a fi profesoara a venit de la sine. Nu cred ca as fi putut lucra într-un birou.  Nu suport stereotipia, simt nevoia sa ies mereu din cotidianul anost,  cum altfel decât inconjurata de copii!  Imi place si stiu sa iau decizii. Nu trec indiferenta pe unde merg. Observ, constat si vad ce trebuie facut. Cu elevii am avut întotdeauna o relatie buna, calda. Am facut impreuna numeroase excursii în care ne-am cunoscut mai bine tara si pe noi insine…

Cum ati ajuns pentru prima data directoare de scoala?
– Dupa 1989, s-a introdus pentru un timp regula  ca directorul sa fie ales de colectivul de profesori-invatatori.  Nu aspiram la asa ceva, dar colegii m-au ales. Am avut, laînceput, emotii mari. Ma întrebam,  cum voi putea sa ma achit cu bine de sarcini într-o scoala care era si infiintata de curând?  Scoala generala nr. 5 Dej, cu oameni noi, profesori si elevi, circa 45 de dascali si peste 700 elevi. Dar am luat-o pas cu pas.
Pricipiul care m-a calauzit a fost dupa o vorba a lui Nicolae  Iorga, botosanean ca si mine: Nu spune niciodata “nu se poate”, ci începe cu “sa vedem“. Acest gând l-am tradus faptic cu: Ceea ce poti face azi, fa. Ceea ce trebuie sa faci, sa si faci.  Acest principiu l-am aplicat totdeaunat. Când am predat la catedra   geografia,   dar  si in cei  16 ani de ani de directorat.

Dar director la Scoala  „Avram Iancu” cum ati devenit?
Banuiesc ca asta s-a întâmplat  deoarece   activitatea mea de director era bine cunoscuta la Inspectoratul Judetean Cluj, iar postul mi s-a propus ca o alternativa normala.  Scoala „Avram Iancu” urma sa treaca prin schimbari de innoire. Asa se face ca trebuia sa vina si un nou manager. Aici activeaza peste  65 de cadre, didactice si nedidactice, si invata 850 elevi. Iar noua etapa a impus sustinerea unui  concurs  de ocupare a postului, atât in 2002, cât  si  in 2006, odata la patru ani.

Cum arata o zi obisnuita la scoala?
La ora 7.30 sunt în scoala. Imi deschid “agenda” în care am trecute probemele în curs de rezolvare si de perspectiva. Îmi fixez obiectivele si sarcinile pentru  ziua respectiva. Stabilesc prioritatile si intâlnirile  pe care urmeaza sa le am.  Ma consult cu directorul adjunct Dana Herineanu în organizarea, coordonarea si controlul activitatilor din scoala. Dau dispozitiile necesare (directorului adjunct si serviciilor, secretariat, contabilitate  etc., dar si urmaresc sau îndrum aplicarea acestora.  La baza sta  planul manageral al scolii  care se intocmeste la inceputul fiecarui an. Insa apar si multe situatii  neprevazute, intâlniri cu parintii pentru diverse probleme, problemele elevilor  indisciplinati, probleme medicale ale profesorilor-elevilor,  intâlniri cu reprezentanti din Comunitatea locala (primaria, politia,  biserica etc.) si altele. Exista si cazuri când trebuie  sa particip la diferite  activitati din cadrul  Primariei, aniversari locale, deplasari la  Inspectoratul scolar.  Fiecare zi e unica. Se incheie dupa ora 16.00. Dar ai si satisfactia lucrului bine facut.

Ce realizari deosebite aveti?
De la preluarea conducerii acestei scoli gândul meu a fost ca trebuie sa-i schimb imaginea. Fiind o scoala construita in  1964 am trecut imediat la executarea de  proiecte de modernizare. Am realizat  si obtinut aprobarea multor proiecte  pentru înlocuirea  usilor si ferestrelor, modernizarea  sistemului deîncalzire prin dotarea cu o centrala proprie cu functionare pe gaz metan, acestea fiind realizate prin accesarea de fonduri europene. Scoala este zugravita  frumos la interior-exterior si a devenit prezentabila!  Am realizat si  modernizarea  mobilierului cu sprijinul unor organizatii nonguvernamentale, din lipsa fondurilor de la minister.

Pe de alta parte, am gasit solutii de dotare cu material didactic,  materiale pentru laboratoarele de chimie, fizica, biologie. Dotarea  cabinetelor de   geografie , istorie si  de  logopedie (care deserveste toate scolile si gradinitele din oras).

Pe  linie de invatamnat am cautat sa pun in valoare capacitatea profesionala a fiecarui cadru didactic. Le-am creat cadrul necesar si i-am stimulat,  pe diverse cai,  pentru a da randamentul optim. Elevii nostri au obtinut premii la olimpiade si concursuri locale, judetene si nationale.

Ce activitate metodico-stiintifica aveti?
La nivelul scolii, judetului si la nivel national am participat la activitati diverse in cadrul comisiei metodice a profesorilor de geografie din Dej (pe care o conduc), a cercului pedagogic, realizand lucrari de specialitate prezentate la nivel de municipiu in sesiunile de comunicari. Am participat la conferinte organizate de societatea de geografie din Romania cu diverse lucrari. Am publicat lucrari stiintifice de specialitate in Revista Terra in Studia Universitatis Babes Bolyai Ca exemplu de lucrare, mentionez «  Procese geodinamice in Bazinul Vaii Ilisua ».

Va  rugam sa ne vorbiti despre colaborarea cu colectivul didactic din scoala.
Colaborarea este foarte buna. Se bazeaza pe valori si principii morale binecunoscute, pe respect reciproc, pe accentul pus pe deontologia profesionala. Caut intotdeauna sa pun in valoare capacitatea si personalitatea celuilalt. Stiu ca este loc de mai bine.De aceea, initiativele colegilor sunt bine venite daca acestea duc la obtinerea performantelor scolare. Ca urmare,  elevul are numai de castigat, si, totodata, noi ceilalti.

Ce proiecte de parteneriat ati avut ?
Scoala nostra este parte la numeroase proiecte. Proiectele sunt grupate pe cinci mari teme: [1] Democratia-idealul tuturor (cu 12 proiecte); [2] Sanatatea pentru toti (cu 2 proiecte); [3] Mediul curat- premisa pentru sanatate (cu 4 proiecte); [4] Unitate in diversitate (cu 9 proiecte); [5] Arta pentru frumos (cu 3 proiecte).

Ce finalitate au avut?
Majoritatea au avut finalizare si rezultate.  Scoala si-a consolidat prestigiul bun. A crescut totodata nivelul civic al elevilor si profesorilor.

Mentionati cazul uni proiect?
As mentiona proiectul european „e-Twinning Painea in Europa” care a avut ca scop  dezvoltarea spiritului inovator si antreprenorial al elevilor din scoala noastra si o scoala din Slovacia. Finalitatea s-a concretizat intr-un targ de paine in 23 mai 2009 care a scos in evidenta, cu prisosinta,  obiectivele mentionate.

Va  rugam sa ne dati  o definitie a educatiei.
– Educatia cuprinde un ansamblu de masuri didactice aplicate sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor , avand ca scop buna crestere si pregatire in vederea unui  comportament adecvat in societate.
Educatorii,  avem aceasta dificila responsabilitate, de a forma educatia tinerilor pentru a putea  intra in activitatea sociala.

Ce recomandare ati dori sa le faceti tinerilor care doresc sa aleaga o cariera in invatamant?
Sa iubeasca materia pe care o preda, sa se instruiasca permanent si  sa aiba o mare dragoste fata de copii.

Cum va petreci timpul liber? Ce hobby-uri aveti?
Imi place sa fiu activa. Dorm putin. Ma trezesc devreme. Beau o cafea si incep sa fac cate ceva. Dar, cum am spus, imi plac excursiile.  In tara si afara. De curand am fost la Viena, Praga si Bratislava. Si am avut ce vedea, varietatea formelor geografice traversate, orasele pline de istorie si cibilizatie. Toate acestea  “vorbesc”  daca stii sa asculti!

Ce ganduri aveti pentru viitor?
Intrucat numai un an ma desparte de …. pensie, nepotii mei  sunt “viitorul” meu. Ei ma umplu de bucurie. Prezentul si viitorul meu sunt ei.  Nu ma vad fara ei!  E posibil ca unul din ei sa-mi calce pe urme, sa urmeze cariera de profesor.

Ce mesaj ati dori sa le transmiteti cititorilor nostri?
Sa citeasca site-ul dumneavoastra, acest interviu, dar nu numai. Sa ne aducem aminte de inaintasii nostri si sa urmam exemplul lor. Constantin Brancusi spunea undeva ca: “Lucrurile nu sunt greu de facut, greu este sa te pui in starea de-a le face”.