Tag: constiinta

Nedreptățirea lui Iuda

On By GeorgeIn Biblia, CredintaLeave a comment

IudaVânzătorul1. Perfecţiunea planului divin

Trăim cu convingerea că suntem aproape de Mântuitor, întrucât îi deplângem suferinţele îndurate şi întrucât îi condamnăm cu toată severitatea pe toţi aceia care, într-un fel sau altul, L-au supus la chinuri: preoţii Ana şi Caiafa, Iuda Iscarioteanul, procuratorul Ponţiu Pilat, Baraba, gloata îmbătată de ură fanatică, soldaţii care L-au batjocorit şi apoi şi-au împărţit hainele Lui.

Fireşte că sfera resentimentelor se lărgeşte nemăsurat de mult, atunci când în ea includem pe toţi persecutorii lui Iisus, în această categorie intrând atât fundamentaliştii iudaici, cât şi cea mai mare parte a poporului evreu, lesne de manevrat de către marii preoţi şi uneltele lor. După unii este de la sine înţeles că osânda noastră creştinească trebuie să fie aprigă şi definitivă, cam aşa ca cea a cruciaţilor, doar astfel ea putându-se constitui într-un apreciat indicator al fermităţii credinţei… Continue reading » Armonia Magazine USA

CRESTINISM SAU ISLAMISM?

On By nelursIn Europe, Romania, USA, WorldLeave a comment

George Danciu

„La început era Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu.

Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar...”

„Isus a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine”

                                                 Evanghelia IOAN, 1.1; 1.14; 14.6

„La început Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.”                                

                                                                                        Geneza, 1.1

.

CE ALEGEM, ÎN CINE NE PUNEM CREDINTA

ÎN DUMNEZEU SAU ÎNTR-UN OM MURITOR?

 

.

Când te intereseaza doar partea materiala, jonglezi cât poti de bine cu sufletele oamenilor, amagindu-i, când pe unii, când pe altii, pe toti deopotriva!

.

 

Sub un titlu incitant, în CampusNews din 13 aprilie 2012, citim ca:

“O universitate din Londra vrea sa interzica vânzarea de alcool în campus, pentru a atrage studenti musulmani.”

de R.P. CampusNews

O universitate din Londra vrea sa interzica vnzarea bauturilor alcoolice in anumite zone ale campusului pentru a atrage mai multi studenti musulmani, scrie The Telegraph, care noteaza ca este prima propunere de acest gen din Marea Britanie.

Profesorul Malcolm Gillies a anuntat in cadrul unei conferinte de presa ca London Metropolitan University ia in considerare interzicerea comercializarii de bauturi alcoolice in campusul universitar, pentru ca “un procent ridicat” de studenti considera “imoral” consumul de alcool.

“Este o experienta negativa, de fapt o experienta imorala pentru un procent ridicat dintre studentii nostri”, a declarat profesorul universitar Malcolm Gillies. Potrivit acestuia, 6.000 dintre cei 30.000 de studenti ai universitatii sunt musulmani. Oficialul a sustinut ca infiintarea de zone in care este interzis consumul de alcool este o chestiune de “sensibilitate culturala”, precizand ca “nu este un mare sustinator al consumului de alcool in campus“.

***

Traim într-un secol mai degraba al întunerecului moral si spiritual, decât al prosperitatii

Imoralitatea a ajuns cumva o banalitate, o obisnuinta, ceva care face parte din viata normala a omului zilelor noastre, iar cei care traiesc moral sunt exceptii. Nu luam în seama dorinta acestora de-a promova creatia si Scriptura în scoli si institutii, de a-L onora si preamari pe Dumnezeu, creatorul si sustinatorul tuturor lucrurilor.

Tot ce nu e în concordanta cu pretentiile Lui Dumnezeu, cu încalcarea moralei crestine, este imoral si condamnat de Dumnezeu.

Din cauza lipsei de seriozitate al crestinilor ultimelor secole, morala a scazut tot mai mult, aceasta ajungând sa nu mai fie cunoscuta ca atare, iar anumite dorinte ale unor grupari de oameni se ridica în locul acesteia, ca si cum ar avea acest drept. Asa se face ca au aparut foarte multe denominatiuni crestine si religioase, una dintre acestea fiind si islamul.

Când Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, vine si ne descopera prin Cuvântul Sau:

„Isus a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine” (Ioan, 14.6)

„La început Dumnezeu a f?cut cerurile si pamântul.”  (Geneza, 1.1)

„Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A lui sa fie slava în veci! Amin.” (Romani, 11.36)

atunci nu mai este loc de îndoiala si de necredinta si de alte surogate ale credintei, ci ne punem toata nadejdea în Dumnezeu, Creatorul nostru, care ne poarta de grij? prin Iisus Hristos si Sfântul Duh.

Sarbatoarea pastilor, poruncita de Dumnezeu în cinstea Lui, ne aduce o reîntâlnire cu Domnul Vietii si la o reînoire a mandatului de a-L vesti pe Dumnezeu (Isus) si altora.

Daca voi veti tacea, pietrele vor vorbi, a spus Isus. Si vedem ca El vorbeste prin pietrele cutremurelor de Pamânt, prin piatra cu care ploua adesea, sau chiar prin oamenii împietriti si nestiutori, dar care au îndrazneala sa spuna mesajul Lui.

Dumnezeu sa se îndure si sa aiba mila de noi! Amin.

BINELE ȘI RĂUL

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

 „Eu cred că omul e făcut de  Dumnezeu şi cred că Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el.”

Petre Țuțea

La vremea când am scris primul meu roman intitulat Binele și Răul, începeam cartea cu cuvintele lui Tagore: „Unul dintre cele mai grele lucruri este să pui în armonie răul cu binele… și totuși, în lumea asta ele se găsesc laolaltă… și această îmbinare produce durere și fericire”, cunoscând că binele și răul sunt categoriile fundamentale ale normelor de comportament și convinsă fiind, din experiența vieții de până atunci, că binele care aduce folos și răul – opus binelui – există în viața noastră ca principii antagonice Continue reading “BINELE ȘI RĂUL” →

BINELE SI RAUL

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

 ”Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el.”

Petre Tutea

.

La vremea când am scris primul meu roman intitulat Binele si Raul, începeam cartea cu cuvintele lui Tagore: „Unul dintre cele mai grele lucruri este sa pui în armonie raul cu binele… si totusi, în lumea asta ele se gasesc laolalta… si aceasta îmbinare produce durere si fericire”, cunoscând ca binele si raul sunt categoriile fundamentale ale normelor de comportament si convinsa fiind, din experienta vietii de pâna atunci, ca binele care aduce folos si raul – opus binelui – exista în viata noastra ca principii antagonice. Mai târziu mi-am dat seama ca ele coexistând, nu ar trebui sa fie într-un permanent conflict deoarece principiul bun n-ar mai fi perfect bun daca s-ar preta la o continua lupta, iar un principiu rau care sa lupte si unul bun care sa nu lupte ar duce la distrugerea binelui. Problema grea ar fi punerea lor în armonie, pentru a nu fi percepute ca un sunet strident pentru urechea noastra.

Din povestea cu Adam si Eva în Gradina Edenului stim ca Dumnezeu a poruncit omului: „Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit” (Geneza 2:16). Am citit mai multe interpretari despre pomii raiului si am facut cunostinta cu concluziile logice ale Sfântului Maxim. Cei doi pomi reprezinta doua cai diferite ale dezvoltarii umane, amândoua caile fiind destinate omului. Dumnezeu, inter­zicând omului sa manânce din pomul cunoasterii, ar fi dorit sa amâne contemplarea lumii create si vazute, punând înaintea omului alternati­va: cunoasterea Lui – Cauza omului fiind – prin reflectie intelectuala si practica asupra lui însusi (probabil ca purtator al chipului lui Dumnezeu), cale care ar fi dus „la nepatimire si neschimbabilitate, întarita în nemurire prin har, si în final la îndumnezeire.”Atunci, omul asemanator si unit cu Dumnezeu ar fi fost pregatit sa contemple lumea vazuta. Dar omul a fost ispitit (îndemnat la pacat), a gresit, nu a ascultat porunca si „a cazut în labirintul simturilor. Pomul vietii, care tre­buia sa ocroteasca nemurirea omului prin har, a fost respins în favoarea po­mului cunoasterii, devenit atunci pom datator de bine si de rau.” Dar de ce exista astazi în lume atât de mult rau?

Când aflam din ziare ca o mama, un tata si-au ucis copiii, iar în data de 5 martie a acestui an, un politist a intrat înarmat într-un coafor din centrul capitalei împuscându-si sotia din gelozie, (victimele fiind 8 persoane, doua ucise si alte sase ranite), ne cutremuram! Cât de mult s-a dezechilibrat lumea! Pacatul uciderii este identificat cu Raul moral, înfatisându-se ca o rasturnare de valori ce au fost încadrate într-o ordine ierarhica de însusi Dumnezeu. „Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu”, spunea si Albert Einstein. Si mai sustin unii oameni ca fiecare individ are dreptul sa defineasca binele pentru sine… Iata unde se poate ajunge cu aceasta judecata! Biblia ne spune ca omul este creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa si e dependent de Creator atât în ceea ce priveste fiinta sa, cât si în ceea ce priveste activitatile sale. În acest fel, omul nu-si poate fi propriul sau legiuitor moral si nici creatorul orânduirii morale. Altii nu-si bat capul sa defineasca binele, sustinând ca ei stiu ce este raul si le este de ajuns. Oamenii nu vor, în general, sa accepte ca nu noi am definit binele, ci Altcineva a definit binele pentru noi, ca nimeni nu poate cunoaste binele cu adevarat, daca nu-L cunoaste pe Dumnezeu, daca nu cunoaste legile Sale! Relatia corecta cu binele, implica relatia corecta cu Dumnezeu! O mai avem?

Legea morala este tocmai expresia vointei lui Dumnezeu – Creatorul, pentru realizarea binelui; ea este data omului din fire, deci firescul omului este calea de a urma binele. Pacatul se savârseste prin voia libera a omului. Însusi Jean Jacques Rousseau afirma ca omul se naste bun punând toata responsabilitatea înrautatirii starii omului pe mediu, societate, educatie precara. Omul cât traieste învata si este învatat. Lui i s-a daruit si constiinta morala – glasul lui Dumnezeu în sufletul omului – glas care-l îndeamna la împlinirea legii morale. Sfântul Ioan Gura de Aur spunea: „Când Dumnezeu l-a facut pe om, a sadit în fiecare judecata nemincinoasa a binelui si raului, adica regula constiintei“, ea fiind judecatorul vesnic treaz si aspru. Constiinta morala poate fi adormita prin nepasarea omului, întunecata prin pacat, dar nu poate fi nimicita niciodata, fiindca ea este de la Dumnezeu. Dar omul poate hotarî pentru o fapta buna sau una rea, aceasta fiindca are voia libera (liberul arbitru), acea putere sufleteasca chiar de la creare, si care poate influenta comportamentul. Libertatea aceasta este si ea un dar cu care este înzestrat omul, el putând deveni stapânul faptelor sale, apelând la cunoastere, judecata si discernamânt. Faptele bune sau morale sunt faptele savârsite în cunostinta de cauza si voie libera si care sunt dupa facute dupa voia lui Dumnezeu, aratata prin legile Sale, iar cele rele, imorale sau pacate, sunt acelea care nu sunt savârsite dupa voia Lui. Oare, voia libera, aceasta libertate oferita omului, nu poate fi o modalitate de perfectionare morala? Nu învatam de atâtea ori din greseli? De ce ni se cere a nu repeta greselile? Sfântul Antonie cel Mare spunea: „Sa nu zica cineva ca este cu neputinta omului sa ajunga la viata cea virtuoasa, ci numai ca aceasta nu este usor…”(Învataturi 7). Uneori, însa, este prea târziu, omul distrugându-si viata prin savârsirea raului.

Binele poate fi definit ca suma a iubirii, puterii, inteligentei, frumusetii, bunatatii, gentiletii. Omul trebuie sa respinga raul, sa se curete de patimi, sa capete deprindere în savârsirea faptelor bune, sa fuga de ispite. Iisus ne-a învatat cum sa ne rugam Dumnezeului nostru: „…si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau”. A actionat discernamântul în cazul acestor crime?

De la primii filozofi greci etica n-a însemnat decât unul si acelasi lucru: „studiul reflexiv a ceea ce este bun sau rau în aceasta parte a conduitei umane de care omul este, mai mult sau mai putin, responsabil în mod personal”. Filozofii antici aveau opere care constituiau adevarate izvoare de întelepciune. Socrate spunea ca „Suprema întelepciune este a distinge binele de rau”. Cunoasterea cailor virtutii la Socrate si la alti filozofi antici a fost posibila prin iubirea de întelepciune (philein – a iubi, sophia – întelepciune) si lumina avuta în sufletele lor. Toti au avut ceva „extraordinar, romantic, quijotesc, nebunesc…”, toti au fost preocupati de soarta omenirii, fiindca nelinistea majora a spiritului îl scoate pe om din mediocritate si îl înalta.

Morala crestina are câteva puncte de convergenta cu etica filozofica. Ambele au în comun faptul ca în preocuparile si observatiile lor se afla omul si manifestarile sale morale. Etica filozofica propune ca scop al vietii omului fericirea pe care o obtine aici pe pamânt, firea decazuta a omului refacându-se numai prin mijloace umane. Morala crestina are tot fericirea ca scop al vietii omului, desavârsirea însa, sfintenia, dobândirea mântuirii în sensul adevarat al cuvântului începe aici pe pamânt, este un proces îndelungat si se continua în viata de dincolo. Atât morala crestina cât si etica filozofica cer savârsirea binelui si evitarea raului. Binele este de foarte multe ori în legatura cu adevarul si frumosul. Platon spunea ca principiul existentei, al adevarului si al frumosului este însusi „binele”. Frumosul devenise idealul de prim ordin al elinilor; frumusetea si în aceeasi masura bunatatea – virtuti majore – au fost si ramân pe mai departe atributele fiintelor superioare. Filozofii antici au cautat si au cunoscut caile virtutii, dar le-a lipsit cea mai mare virtute: iubirea. Morala crestina însa, pune accent pe sufletul omului, de aceea virtutile culmineaza în iubire. Fericitul Augustin considera ca Dumnezeu este frumusetea suprema si creatorul de frumuseti. Daca privim icoanele, lucrarile marilor pictori executate de-a lungul secolelor, din chipul lui Dumnezeu si al tuturor sfintilor iradiaza o lumina deosebita, fiindca: „Dumnezeu este Iubire!” Iubirea este izvorul existentei noastre, este fluidul de care nu ne putem dispensa. Mircea Eliade scria în „Încercarea labirintului” ca numai prin iubire putem suporta raul din jurul nostru.

Binele si raul, Sacrul si profanul, viata religioasa si cea laica se opun si coexista în cadrul culturii si spiritualitatii umane. Omul religios este acela care crede în originea sacra a lumii si a vietii, nu doreste distrugerea vietii ci evolutia ei, cu ajutorul Binelui. Renuntând la sacru, la religie, omul modern îsi asuma, voit sau inconstient, o existenta tragica.

Filozoful francez Alfred Fouillée (1838-1912) considera ca triumful binelui moral se afla totusi în mâinile noastre.

Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina


DOAMNA CONSTIINTA!

On By nelursIn Credinta, Educatie, Incurajare, Natura Umana1 Comment

de Rodica Botan

Aseara citisem ceva si as fi vrut sa traduc…numai daca m-as fi putut dezlipi de canapea. Dar un duh de neputinta m-a tinut legata de pernele moi si confortabile; asa ca n-am tradus nimic. Asta nu inseamna ca n-am sa va spun povestioara care am citit-o…mai ales ca este una adevarata.

Nu ma intrebati numele scriitorului ca nici asta nu-mi amintesc. Aseara am avut o lene generala Continue reading “DOAMNA CONSTIINTA!” →

Busola – Gândirea și Iubirea

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Cuget și Exist

              George Danciu

Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

                                                                              PETRE ȚUȚEA

De-a lungul secolelor, încă de la începuturile existenței sale, omul a crezut despre el ba una, ba alta. I-a fost grau să creadă realitatea imediată. Când René Descartes (1596 – 1650) a spus simplu Cuget, deci exist!, oamenii n-au prins  profunzimea  cuvintelor sale.

Descartes  a avut o lumină a mesajului divin. Acum, beneficiind și de alte pârghii Continue reading “Busola – Gândirea și Iubirea” →

CÂND „CEI USURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, ÎNTELEPTII POTOLESC MÂNIA”

On By nelursIn EssaysLeave a comment

 Vavila Popovici


Incidentele care au avut loc la Londra luna trecuta (august) au fost considerate ca cele mai violente din ultimii 30 de ani. Potrivit politiei londoneze, peste o mie de persoane au fost arestate, dintre care 396 minori. Violentele, care au început în nordul Londrei s-au extins ulterior în mai multe orase britanice, între care Birmingham, Manchester si Liverpool. A fost vorba în principal de actiuni de efractie, vandalizari de autoturisme si furturi, dar si incendii provocate. Incidentele au provocat o mare indignare asupra populatiei acestei tari si au determinat o reactie ferma din partea autoritatilor. Potrivit Scotland Yard, din cele 1.838 de persoane retinute în timpul violentelor, 1.049 au fost puse sub acuzare, 218 dintre acestea fiind minore. Premierul britanic David Cameron si-a întrerupt vacanta si a declarat în Parlamentul britanic : „Nu este vorba despre politica, nici despre manifestatii, ci despre furt […] Aceasta este infractionalitate, pur si simplu si pentru aceasta nu exista scuze. Nu este o problema de saracie, ci de cultura. O cultura a violentei, lipsei de respect fata de autoritate […] trebuie sa aratam lumii ca Marea Britanie nu este o tara care distruge, ci o tara care construieste, care nu se resemneaza, o tara care face fata, care nu priveste în urma, ci totdeauna înainte”. În cele din urma violentele au fost stopate, fiind antrenati în aceasta actiune 16000 de politisti. Au fost implicate persoane cu statut social diferit, copii, tineri si oameni mai în vârsta.

De aici începând, fenomenul, fiindca el poate fi denumit astfel, poate fi amplu analizat. Nu am sa îndraznesc decât o succinta analiza, privita din punctul de vedere al libertatii zilelor noastre, prost înteleasa de unii oameni. Si nu este o remarca noua si nici restrânsa, ci valabila pentru foarte multe tari de pe glob.

Libertatea este un concept filosofic, a carui semnificatie ar putea fi rezumata prin sintagma „lipsa constrângerilor”. Ea zugraveste comportamentul uman. A fost o tema care a preocupat filosofii, teologii, precum si statul.

Pentru Socrate, de exemplu, libertatea este poarta tuturor dereglarilor individuale si sociale, calea spre desfrâu si descompunere; pentru Aristotel, aparator al libertatii, este poarta prin care intra bucuria de a trai, poarta prin care intra viciile fiind cea a pasiunii. Venind mai aproape de vremurile noastre, pentru filosoful britanic John Stuart Mill (1806–1873), libertatea este determinata de raporturile dintre individ si societate, sfera libertatii umane cuprinzând anumite libertati printre care si „libertatea alegerii unui stil de viata”. Si ce stil de viata trebuie ales? Chiar nu stim sa alegem, nu stim sa discernem? Stilul de viata presupune într-adevar cultura! Este gustul pentru elevat si frumos. Stilul nu presupune cantitatea, ci calitatea; înseamna atitudine corecta, cuviincioasa, actiune folositoare, idei sanatoase, înseamna bucuria de a trai, dragostea, prietenia, dorinta de înaltare, de a deveni o persoana cu o carte frumoasa de vizita. A fi bogat si lipsit de caracter, nu poate fi decât un stil ales daunator atât tie cât si oamenilor din jurul tau.

Pentru a ajunge sa te poti bucura de libertate, trebuie mai întâi sa-ti înfrângi barbaria, pe care o purtam fiecare dintre noi, unii într-o masura mai mica, altii mai mare, si pentru a-ti înfrânge barbaria trebuie sa te cunosti pe tine însuti si sa reusesti sa-ti modelezi caracterul. La început nu esti atât de constient, te ajuta parintii, scoala, mai apoi te straduiesti singur sa dobândesti un comportament moral care sa fie în armonie cu cei din jur. De altfel normele comportamentului moral au fost cuprinse în cele zece legi biblice comune religiilor mozaica, crestina si mahomedana, religii dominante si la ora actuala în lume. Incorectitudinea, obraznicia, minciuna, lipsa de respect, tin de zonele întunericului; numai spiritul benefic este creator, spiritul malefic este distrugator; omul care ia în brate spiritul malefic ajunge la desfrâu, se deconecteaza de la spiritul Divin. „Vai de feciorii razvratiti, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fara Mine, care fac legaminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca sa gramadeasca pacate peste pacate!”(ISAIA 30, 1)

Conceptul de libertate ideal în societate se presupune a fi acela în care orice om e liber sa faca ceea ce doreste, atâta timp cât nu încalca libertatea altui om. Exista si extremele acestui concept. Si vai, cât a avut omenirea de suferit din cauza extremismului! Una dintre extreme este libertatea totala reprezentata în principal de catre curentul Punk. Filosofia acestui curent e simpla: „Sunt liber sa fac ce vreau, inclusiv sa îmi înfig bocancul în fata ta”, filosofie total anarhista. Curentul Punk a aparut între anii ’76-’80. Un adept Punktrebuia sa fie altfel decât ceilalti, sa socheze, violenta fiind omniprezenta în manifestari, de la înfatisare, la limbaj, comportament; un revoltat fara cauza, un om nelinistit, caruia îi place sa traiasca periculos. Cealalta extrema este reprezentata de totalitarism, în care nimeni nu are dreptul sa faca nimic decât ceea ce i se spune. Chiar daca la prima vedere par doua extreme total diferite, ele au un lucru în comun, ni se spune, si anume acela ca societatea e împar?ita în doua grupuri, unul care are libertatea totala ?i unul care nu are deloc.

Rolul statului ar fi sa se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, cât mai multi oameni sa se poata bucura de cât mai multe libertati. Pentru a asigura acest lucru exista legi care trebuie respectate. Corectitudinea comportamentala este o manifestare de respect în primul rând fata de tine, dar si fata de cei din jurul tau, respect „fata de autoritate”, dupa cum a exprimat Premierul britanic. A te purta corect, politicos, a fi calm, a cunoaste legile tarii si a le respecta, indica un om care-si iubeste tara, un om instruit, un om care a învatat sa se poarte în societate. Astfel de oameni ofera încredere si lumina celor din jur lor. Iata câta dreptate a avut premierul britanic când a afirmat ca este „o problema de cultura”!, morala fiind aceea care trebuie sa stea la temelia culturii unui individ si a vietii politice a societatii, deoarece se mai întâmpla „sa fii instruit, dar natâng, brutal si simplist” spunea un gânditor român. Mergând mai în adânc, filosoful german Friedrich Nietzsche afirma ca morala apartine credintei, nu politicii.

Dintre cele sapte Pacate capitale, face parte si Mânia, numita si furie, prin care se întelege respingerea iubirii si adoptarea sentimentelor razbunatoare si a gândurilor pline de ura. Ce ne spune Biblia despre mânie? „Nu te grabi sa te mânii în sufletul tau, caci mânia locuieste în sânul nebunilor.”

Filosoful român Nae Ionescu (1890-1940) precizeaza ca problema libertatii se pune în modul urmator: „Exista mai multe drumuri de urmat si omul alege unul din ele. El alege, dar el nu poate actiona decât atunci când cunoaste conditiile multiple în care aceasta actiune este posibila.Daca nu cunoaste aceste posibilitati si implicatii, atunci actiunea nu o face el, ci ea se întâmpla cu el.” Cu alte cuvinte, este luat de val, în necunostinta de cauza! Se pare ca acesta a fost si cazul acelor tineri mâniosi, iesiti în strada pentru a fura, a distruge.„Exista întotdeauna o limita a libertatii. Este un nonsens sa se vorbeasca despre o libertate absoluta. Omul nu poate fi liber sa faca orice vrea el: Libertatea îsi are limitele ei, care sunt indicate de natura omului. Prin urmare, tot ceea ce depaseste normalul, natura omului, poate sa fie interzis, fara însa ca aceasta sa reprezinte un atentat la libertate.”

Statul la emiterea legilor are în vedere conceptele de bine si rau si gaseste un echilibru pentru a reusi sa asigure libertatea cetatenilor sai. Dar mai sunt si reguli pe care statul nu le poate stabili si care tin de bunul simt al omului. Iata ca ajungem din nou la Credinta, la Religie, la invocarea Decalogului care este suma bunului simt crestinesc – Porunca a VIII: „Sa nu furi” si porunca a X-cea: „…sa nu poftesti vreun alt lucru care este al aproapelui tau”.

Este minunat sa ai moralitate de ordin religios! Si cartea de capatâi a acestei moralitati este Biblia. Se stie ca o viata lipsita de credinta este o ratacire în spatiu si timp. Ratacim, ratacim si nu mai gasim calea cea buna!

Apostolul Pavel spunea acum 2000 de ani ca morala este înscrisa în inima omului.

Exista o lege morala cu care te nasti, adica acea predispozitie de a alege binele de rau; dar exista si o constiinta morala, cea care-l face pe om sa discearna cu buna stiinta, adica cunoscând, sa poata alege si sa se manifeste ca atare. Atât legea morala cât si constiinta morala (constiinta fiind un produs al activitatii creierului uman) îsi au izvorul în fiinta lui Dumnezeu. Constiinta morala se poate capata în timp, dupa cum am spus prin educatie, cultura. Ce cultura, ce educatie au avut acei copii si tineri implicati în incidente? Care a fost rolul familiei, scolii, Bisericii? Li s-a vorbit despre Credinta? I-a dus cineva în Biserici unde ar fi putut învata sa fie linistiti, sa nu vorbeasca când nu trebuie, sa cunoasca respectul, sa-si înfrâneze pornirile necuviincioase, sa învete blândetea, bunatatea, corectitudinea, iubirea de Dumnezeu? Cu câti dintre copiii nostri s-a mai întâmplat acest fericit lucru în aceste ultime decenii?

Libertatea poate fi si poarta de intrare a viciilor, însemnând si dreptul de a pacatui, de a face si rau nu numai bine, dar evlavia (religiozitatea) înseamna a cunoaste si a lua din libertate numai ceea ce este bun si frumos, adica a discerne, din dragoste de Dumnezeu.

Întelepciunea poporului român a creat multe zicatori, versuri, în legatura cu educatia omului, a copilului în familie. Zicala „Asta nu-i dus de multe ori la biserica”, atribuita unui om pacatos, spune mult despre acel om”.

Redau mai jos fragmente din „Vorbe cu tâlc” ale poetului român Vasile Militaru (1885-1959) decedat într-una din închisorile comuniste:

„Când copilului nuiaua nu-i sta – sfânt – la poarta mintii,/ Râde fericit copilul, dar la urma plâng parintii! […] Pe copil sa-l tii în frâie, de vrei om la toti sa placa;/ Nu-l lasa orice sa-ngâne, nu-l lasa orice sa faca;/ Nu-l lasa dupa placerea-i unde vrea el sa se duca;/ Din acelasi lemn se face si icoana si maciuca./ În rasfat de-ti cresti copilul si-l lasi zilnic fara frâu,/ Tu ai semanat neghina, socotind ca semeni grâu…/ Caci, precum îti cresti copiii, vor fi oameni sau neoameni:/ Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!/ Cei care trudesc o viata si comori mereu aduna/ Ca sa lase mostenire la copii o viata buna,/ Din copiii lor fac trântori care-si vor munci doar dintii/ Sa manânce toata viata ceea ce au strâns parintii.”

Desi traim alte vremuri, poate este bine sa cunoastem si gândurile celor de dinaintea noastra.

Si despre celelalte aspecte ale fenomenului, poate… cu alta ocazie. Dar ar fi trist sa mai existe!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

La cumpana dintre cele doua lumi

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Trecerea pe tarâmul celalalt, in vesnicie!

Ana Tatar-Andras

1 Cronici 29:28

„David a murit la o batrânete fericita, satul de zile,

de bogatie si de slava.”

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Te pregatesti pentru marele pas al trecerii dincolo?

 [pullquote]„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea fata în fata. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, ramân acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Epistola lui Pavel 1 Corinteni, 13[/pullquote]

Apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint:

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

Poate te crezi inca copil si gândesti ca un copil. Un copil vorbeste ca un copil, simte ca un copil si gândeste ca un copil.

Poate te consideri matur, dar deseori vorbesti si simti ca un copil. Gândesti nu odata ca a unui copil.

Ai vazut vreun copil sa se gândeasca la … moarte? Sa se gândeasca: oare ce va fi cu mine când voi incheia aceasta viata?

Sigur, copilul se gândeste la celelalte etape ale vietii omului: copilaria, scoala, adolescenta, profesia, poate la casatorie? Dar mai departe nici vorba sa mearga!

Nu cumva esti si dta un copil, nu te gândesti nici la moarte, dar, si mai grav, nu te gândesti ce se va intâmpla cu dta dupa moarte? Unde te vei afla si ce vei face?


Sa fim seriosi si sa recunoastem: de multe ori ne credem copii, si gândim si simtim copilareste.

Sigur, vedem ca la trup, nu mai aratam ca niste copii!

 La vârsta pe care o am, undeva pe la 50, mai gândesc uneori si ca un copil, mai simt si ca un copil, mai si vorbesc ca un copil!

Dar Pavel zice ca el a lepadat ceea ce era copilaresc, atunci când s-a facut om mare.

Trebuie ca si noi sa ne venim in fire si sa gândim si sa traim matur.

Clipa plecarii noastre de pe acest pamânt poate veni oricând: viata noastra e ca un ghem de ata nevazut, si nu stim când se va termina sau când se va rupe!

Nu stim daca mâine dimineata ne vom mai trezi. Sunt atâtea cazuri când omul s-a culcat sanatos si s-a „trezit” dimineata mort!

Oricând putem avea un accident de masina sau de avion sau de tramvai sau de tren! Doamne apara si pazeste! Dar se intâmpla des.

Asa ca trebuie sa gândim matur, sa lepadam ceea ce e copilaresc si trebuie sa luam in serios cea mai sigura si cea mai importanta problema: moartea.

Moartea, nu e altceva decât modul prin care trecem din aceasta lume, vazuta, in cealalta lume, nevazuta, unde vom si ramâne pentru eternitate!

E ceva cât se poate de sigur: vom ajunge si vom fi in vesnicie!

Dar, ori cu Dumnezeu, daca am fost salvati si mântuti prin credinta si har, ori in chin si durere, in iadul pregatit pentru satana si ingerii lui. Asta daca n-avem credinta si daca nu iubim Calea, Adevarul si Viata (ISUS).

Ce a spus Dumnezeu la moartea lui David?

„David a murit la o batrânete fericita, satul de zile, de bogatie si de slava.”

Daca am pune pret doar pe viata aceasta, de aici, când suntem in acest trup trecator, am considera, poate, ca e foarte important ce lasam in urma noastra, un nume (faimos), o invatatura pentru urmasi (carti scrise de noi) si eventual un monument (vesnica pomenire).

Nu putem lua cu noi nimic, nici macar o scama! Cum scrisese cineva de curand. Toturi, acel ceva care trece din”noi”, dincolo, e sufletul!

Iata o definitie pe care am aflat-o recent: „Sfântul numeste sufletul constiinta.” (Cuviosul Agaton).

Pe taramul celalalt va trece doar ce tine de constiinta ta. Daca ti-ai acordat constiinta pe notele ingeresti ale lui Dumnezeu, vei ajunge la El, in Cer. Daca, dimpotriva, ti-ai potrivit pasul gândirii dupa mersul lumii acesteia, dupa stâpanul ei, al diavolului, cu regret spun ca vei ajunge acolo unde-i destinat lui locul (in iazul cu foc si pucioasa).

Dar, la trecerea lui David in nefiinta, acele cuvinte scrise in insasi Cartea Vietii, au fost: satul de zile, fericit la batrânete (semn ca si-a rezolvat problema vesniciei) si satul de slava, adica a intrat in acea stare de a fi inca din aceasta viata un om dupa inima lui Dumnezeu.

Când David a gresit, s-a pocait (vezi Psalmii, 31 si 50 (Biblia Ortodoxa,), respectiv Ps. 32 si 51 (Dumitru Cornilescu). Si David a scris celebrul Psalmul Pastorului in care isi arata credinta si dependenta si ascultarea de Dumnezeu (Domnul este Pastorul meu).

„Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.”

Trebuie ca omul sa-si marturiseasca pacatele lui Dumnezeu (sa vina prin lumina constiintei, cu viata sa, cu faptele si gândurile sale inaintea lui Dumnezeu), prin singurul Mijlocitor, Isus Hristos.

 [pullquote] „Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si în El nu este întuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam în întuneric, mintim si nu traim adevarul. Dar daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îl facem mincinos, si Cuvântul Lui nu este în noi. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

Epistola lui Ioan, 1:1.5-2:2 [/pullquote]

Si apoi, ne straduim sa nu mai pacatuim, sa nu mai gresim. De iertare avem nevoie in fiecare zi. Slava Domnului ca El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.! Glorie Domnului Isus!

Ce vrei sa spuna Dumnezeu la moartea ta?

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Va spune ca esti fericit, satul de zile, de bogatie si de slava?

Fericit, ca ai credinta in Dumnezeu!
Bogat, prin faptele credintei si ascultarii de Dumnezeu!

Bogat, prin roadele Duhului Sfânt: dragostea, bunatatea, bucuria, facerea de bine, pacea …!

Plin de slava, de dragoste si bunatate, de smerenie, de evlavie si mila pentru cei aflati in nevoie!

Pe maica Tereza (de care avem cunostinta cu totii), o dam ca pilda de urmat. Privind la viata ei, ne verificam oarecum viata. A trudit pentru cei saraci si bolnavi. Ea a fost foarte bogata si fericita si plina de acele virtuti laudate de Dumnzeu (fericire, smerenie si slava), inca din tinerete, pâna la batrânete.

Sa ne uitam in oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, si sa vedem cum ne e viata si sa aflam prin Duhul Sfânt daca suntem pregatiti!

 Deci, dragi români, cititi Biblia si innoiti-va viata zi de zi!

Sa fim pregatiti pentru Cer!

Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa umblam si sa traim  dupa pilda Domnului Isus, care a fost blând si smerit!

Doamne ajuta-ma, sa ma pregatesc zi de zi pentru clipa plecarii din acest trup, in eternitate!

Aleluia! Amin.

SEMINAR DESPRE CONSTIINTA

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Culture, literatureLeave a comment

Constiinta este busola omului

Vincent Van Gogh

Cugetari si aforisme despre constiinta



Desteptarea constiintei e maretia sufletului. (Victor Hugo)

 Constiinta este ceea ce sufera atunci când celalalte parti ale tale se simt atât de bine. Steven Wright

 Constiinta este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfantul Cadoc)

 Cel ce cauta fericirea altundeva decât în propria constiinta e ca melcul care umbla pentru a-si gasi casa. (Constantio Virgil)

Ironia e un excitant pretios: mai curând decât o învinuire, ne sileste sa ne facem examenul de constiinta. (Georges Duhamel)

[pullquote]Când Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îsi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa  în inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gândurile lor, care sau se învinovatesc sau se dezvinovatesc între ele.

Biblia, Epistola catre romani[/pullquote]

 Este liber cu adevarat omul al carui sef este propria constiinta! (Elena Stan)

 Justitia care judeca dupa “ordin” si nu dupa constiinta, nu exista. (Corneliu Zelea Codreanu, în Însemnari de la Jilava)

 Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om. (Paisie Olaru)

 Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este constiinta. (Immanuel Kant)

 Totul începe prin constiinta si nimic nu are valoare decât prin ea. (Albert Camus)

 Numai Mântuitorul a stiut ca destinul nostru era de a fi singuri — si de aceea mântuirea lui vine prin constiinta, si nu prin turma. (Constantin Noica, 1934)

Constiinta este radacina curajului adevarat; daca un om este curajos, el îsi asculta constiinta. (James Freeman Clarke)

 Constiinta este oglinda sufletelor noastre, care înfatiseaza greselile din vietile noastre în forma lor completa. (George Bancroft)

 Alcatuind pe om, dintru început, Dumnezeu a asezat în el legea fireasca. Ce este aceea lege fireasca? Dumnezeu ne-a înzestrat cu constiinta; a facut asa, fara sa ne învete sa avem cunoasterea a ceea ce-i bine si a ceea ce este rau. N-avem nevoie sa învatam ca destrabalarea este o stricaciune si cumpatarea o virtute. (Ioan Gura de Aur)

 Constiinta este una din formele ascetismului. (Friedrich Nietzsche, Antihristul)

 Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

 Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)

 Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi. (Oscar Wilde)

 Costiinta este camera ascunsa a conditiei umane. (Costel Zagan)

 Constiinta – lumina inteligentei pentru a distinge binele de rau. (Confucius)

 Constiinta este vocea interioara care ne avertizeaza ca cineva se uita. (H.L. Mencken)

 Constiinta: Notiune-alunecoasa, Mai labila decât toate, Care are greutate, Doar atunci când te apasa. (Vasile Tacu)

Constiinta este busola omului. (Vincent Van Gogh)

Constiinta este zeu pentru toti muritorii. (Menandru)

Atunci când îti încalci principiile simti nevoia sa te justifici. Daca ai constiinta, o faci fata de tine. Daca n-ai constiinta, e mai simplu: te justifici doar în fata altora.(Emil Dogaru, Oscilograful nocturn,6 iunie 2008)

La început, când eram baietandru, am avut si eu constiinta. Ca sa traiesc, am aruncat într-o zi o halca de constiinta, în alta zi alta halca, pâna când, tot hartanindu-mi constiinta si aruncând halci din ea, ca sa traiesc, m-am pomenit ca nu o mai am. (Zaharia Stancu, Jocul cu moartea)

Nu exista nimic mai silnic decât o constiinta care te acuza si nimic mai îndraznet decât o constiinta care te apara. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

De cele mai multe ori atentia si recunostinta ma fac fericit. Sa intru într-o stare de recunostinta fata de ce mi s-a întâmplat si mi se întâmpla, transforma orice situatie în bucurie. Este o chestiune de constiinta. În acelasi timp însa as vrea sa fiu fericit dincolo de constiinta, sa fiu fericit de undeva de unde nici eu sa nu stiu. Sa fiu pur si simplu fericit. (Claudiu Bleont)

În afara de constiinta, totul e bestialitate. (Camil Petrescu,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi)

O constiinta încarcata este un dusman permanent. (proverb indian)

Constiinta, chin tacut al sufletului! (Publilius Syrus)

Mi-am încercat noua constiinta. Ma cam strânge. (Valeriu Butulescu)

Când ai pierdut razboiul cu propria constiinta, ai câstigat. (proverb romanesc)

Stiinta fara constiinta este ruina sufletului. (Francois Rabelais)

Problemele de constiinta nu le rezolva medicamentele, ci pocainta. (Anonim)

În chestiuni de constiinta, legea majoritatii nu-si are locul. (Mahatma Gandhi)

Sfântul numeste sufletul constiinta. (Cuviosul Agaton)

O constiinta împacata nu tine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)

Morala e o stare de tensiune impusa de constiinta. (Marius Ghilezan, în Hotia la români, 2008)

Adevarata iubire este o stare de constiinta. (Omraam Mikhael Aivanhov)

Multi oameni încurca lipsa de memorie cu o constiinta curata. (Doug Lars)

O constiinta curata valoreza mai mult decât orice suma de bani. (proverb filipinez)

O stare de constiinta are o existenta absoluta, definitiva, imuabila. (H. Wallon)

Carturarii nostri au dovedit ca e mai usor sa ai stiinta, decât constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Medicina înseamna stiinta si constiinta încalzita de iubire de oameni. (Anonim)

Fara constiinta se poate trai, si chiar foarte bine. (Zaharia Stancu, în Jocul cu moartea)

O constiinta încarcata are drept urmare o viata destramata. (Victor Hugo)

Am mustrari de constiinta. Adica, dusmanul interior nu doarme. (Aleksandar Baljak)

Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”. (Vasile Ghica)

O constiinta rea este adesea în siguranta, dar niciodata linistita. (Publilius Syrus)

Luciditatea este punctul de întâlnire dintre constiinta si senzualitate. (Norman Mailer, în Cei goi si cei morti -1948)

Integritatea este lumina care straluceste dintr-o constiinta disciplinata. (James E. Faust)

Prin credinta omul îsi asculta propria constiinta. (Mihai Enachi)

Omul care nu apeleaza la constiinta, ramâne doar un animal.(Mihai Enachi)

Instinctul este inteligenta incapabila de constiinta de sine. (John Sterling)

Adevar: arma indreptata de filozofi împotriva oamenilor cu constiinta. (Victor Rechitian)

Unicul tiran în lume pe care l-as putea accepta este propria mea constiinta.(Mahatma Gandhi)

Mustrarile de constiinta sunt proportionale cu perceperea reala a greselilor facute. (Valeria Mahok)

Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala.(Mark Twain)

Constiinta e tot mai rara. Nu oricine îsi poate permite luxul unui examen de constiinta. (Valeriu Butulescu, din Noroi aurifer)

Omul politic renunta la constiinta; singuraticul, la actiune. Unul traieste uitarea (si asta e politica); celalalt o cauta (si asta-i singuratatea). (Emil Cioran, în Amurgul gândurilor)

Banul ramâne cel mai bun detergent. Spala orice constiinta, curata orice mâna. (piesa de teatru, personajul Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu)

Întotdeauna mi-am planuit viata astfel încât sa mor cu trei sute de mii de mustrari de constiinta si cu nici un regret. (Fabrizio De Andre)

De câte ori libertatea se întâmpla într-o constiinta, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire. (Osho, în Revolutia interioara)

Suferinta si durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o constiinta larga si o inima profunda. Dupa mine, oamenii cu adevarat mari încearca o mare tristete pe pamânt… (Dostoievski, în Crima si pedeapsa,1866)

Constiinta si reputatia merg mâna în mâna: de obicei, un om cu o constiinta curata are un nume bun. (Anonim)

Cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constrânsi sa lucram, este propria noastra constiinta. (Lucian Blaga)

Treziti-va, treziti-va din nebanuitul vostru somn hipnotic la constiinta si constienta… (George Ivanovitch Gurdjieff)

Eroismul este puterea de a ne învinge pe noi însine pentru a face sa triumfe valorile ideale dictate de propria noastra constiinta. (Ion Gavanescu)

Viata omului se zbate între pacate si remuscari. Ar trebui ca el sa nu aiba pacate sau sa nu aiba constiinta. (Vasile Bancila)

Sunt sapte rele în lume: 1. cunostinta fara caracter; 2. bogatie fara munca; 3. placere fara constiinta; 4. negot fara moralitate; 5. stiinta fara omenie; 6. politica fara principii si 7. închinare fara predare. (Mahatma Gandhi)

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneste trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la constiinta pentru ca momentul sa devina real. Trecutul si viitorul sunt însa iluzii. (Lev Tolstoi)

Nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si în acelasi timp sa fii rau cu oamenii din jurul tau. Nu poti sa-L iubesti si totusi în inima ta sa mai existe ura. Modul în care te comporti cu ceilati reflecta starea ta de constiinta si conditionarile tale. (Paramahansa Yogananda)

Lumea are frica de ceva tainuit-în ultima analiza, se teme de constiinta proprie! Aceasta constiinta ne spune ca omenirea nu poate fi mântuita decât printr-o singura frica: frica de Dumnezeu. Nu armele vor izbavi lumea, ci constiintele înarmate cu dreptatea! (Arhimandrit Policarp Morusca, Omenirea în fata crucii- 1929)

Nu sunt judecati de constiinta cei care au ajuns în culmea virtutii si cei care au ajuns în culmea pacatului. (Talasie Libianul)

Amarele nelinisti

On By nelursIn poetryLeave a comment

Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.

Spre ireala zari ale gândului negru

ne indeamna haotice ascunzisuri

ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.

Cine ne va putea da linistea,

linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,

dupa care tânjim cu priviri purulente

ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,

unde in colturi apar si cresc tristetile,

tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacât moartea?

Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,

Cum viermii sfârtecând un creier intr-un sicriu de lemn putred,

atunci când planam in zbor frânt dincolo de zarea constiintei

si gândurile noastre nu mai au sperante,

si sufletele noastre nu mai au vise?

Cand suntem pustii ca nesfârsitele, vastele deserturi

ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?

Când dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,

Când vântul negru-al nefiintei ne bântuie amar,

neinchipuit de amar si fara sens?

(Charles Baudelaire, 1821-1867)

Zorii desteptarii constiintei

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

 

Desteptarea constiintei e maretia sufletului



In acest secol al erei de informare si comunicare prin internet, iPhone si alte telefoane inteligente, conceptul de constiinta, mai mult ca oricând si-a pierdut sensul pentru multi, iar altii par sa nu-l fi cunoscut niciodata!

[pullquote]

Desteptarea constiintei e maretia sufletului.

Victor Hugo

[/pullquote]

Constiinta e o forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, ca produs al activitatii creierului uman si e totodata si cea mai înalta forma de reflectare a realitatii obiective.

Constiinta reflecta capacitatea omului de a întelege diferite stari si fenomene. Ea da si masura simtului de raspundere si a capacitatii de a cugeta, a capacitatii de intelegere si traire morala, a capacitatii de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral al actunilor savârsite. Constiinta are capacitatea de mustrare a propriului eu, a trezirii sentimentului de parere de rau, de remuscare. Si tocmai lipsa constiintei, da masura lipsei de scrupule a unui om.

[pullquote]

Omul drept nu asculta decât glasul constiintei sale si nu cauta pentru faptele sale justificare in parerile altora.

Autor necunoscut

[/pullquote]

Constiinta ii da libertate omului si dreptul de a se bucura intr-o deplina libertate în ceea ce priveste convingerile sale religioase sau filozofice.

Vom scrie in câteva din articolele viitoare despre trezirea constiintei unor preoti români. Vom vedea ce declara domniile lor ca a determinat aceasta desteptare a constiintei lor.

Le vom afla propria marturie de credinta (binecunoscuta in cercul oamenilor evanghelici, inregistrata video/audio) si vom descoperi treptat ce anume le-a apasat constiinta de n-au mai putut sa pastreze tacerea, ce anume le-a schimbat destinul si confuzia in care au trait decenii la rând.

Dintre preotii vechiului regim comunist, unii dintrei ei marturisesc ca in acel timp, colaborarea preotilor parohi ale marilor orase cu Ministerul de interne si cu celebra Directie a 5-a era ceva foarte obisnuit.

[pullquote]

„Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod ?”

Amarele nelinisti – Charles Baudelaire

[/pullquote]

Sunt totusi marturii izolate in marea masa de preoti ortodocsi, doar un procent redus dintre ei având mustrari de constiinta, care i-a determinat la o schimbare de macaz frontala, in alegerea unui alt drum al credintei in Mântuitorul Iisus Cristos. Si anume, pe calea cea vie deschisa de Insusi  trupul Domnului rastignit pe Crucea Golgotei, când perdeaua a doua (unde intra pâna atunci doar Marele Preot) s-a rupt de sus pâna jos, moment in care s-a eliberat accesul omului direct la Dumnezeu Tatal (Evanghelia dupa  Matei, 27:51; Epistola catre Evrei, cap.8).

Cum si când se  intâmpla  trezirea constiintei?

Imparatul David are la un moment dat al vietii lui un proces puternic de mustrare de constiinta (Biblia Ortodoxa, 2 Regi, 11-12 si Psalmul 31).

Insa si David a avut constiinta in adormire. Desi comisese pacate foarte grave, el se comporta ca si cum nu s-a intâmplat nimic grav. Probabil si-a si-a cocolosit constiinta, spunându-si ca el e imparat, ca e prieten cu marele preot si cu prorocii Domnului.

[pullquote] Prieteni buni, carti bune si o constiinta adormita: aceasta este viata ideala!

Mark Twain [/pullquote]

Ori David comisese o curvie mare pacatuind cu Batseba, sotia lui Urie, in timp ce sotul ei era plecat la razboi, iar mai apoi, ca imparat concepe un plan sa-si ucida „ rivalul” (sursa apasarii directe pe constiinta lui), impingandu-l pe Urie, strategic, in linia intâi de lupta.

Dar David traia in continuare ca si cum nu s-ar fi intâmplat nimic! Asta pâna ce a venit la el prorocul Natan indemnat de Dumnezeu. Acesta i-a spus o poveste in alti termeni, cu alte personaje, si David da verdictul, omul acela se face vinovat de o mare miselie! Atunci Natan ii face de cunoscut ca tocmai el procedase asa, el e vinovatul si e vrednic de pedeapsa lui Dumnezeu.

David a prins din zbor lumina divina si indata constiinta i s-a reaprins, cântarul si cumpana dreapta l-a facut sa recunoasca toata mârsavia sa.

Atunci David se prosterne la picioarele lui Dumnezeu recunoscând ca de fapt impotriva lui Dumnezeu si a Cuvântului Sfânt a gresit, si cere staruitor iertare Domnului. Asa se face ca prin penita lui David, Dumnezeu ne-a lasat ca mostenire pretiosi psalmi in care gasim marturia si pocainta sa!

Cuvântul Sfintelor Scripturi este un indreptar si o lumina pe cararea vietii.

PSALMUL 32 (Psalmul 31- BIBLIA ORTODOXA)

Un psalm al lui David

Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!

Ferice de omul caruia nu-i tine în seama Domnul nelegiuirea si în duhul caruia nu este viclenie!

Câta vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

Caci zi si noapte mâna Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamântul de seceta verii.

Atunci  Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: „Îmi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu.

De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si, chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.

Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma înconjori cu cântari de izbavire.

„Eu – zice Domnul – te voi învata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi avea privirea îndreptata asupra ta.”

Nu fiti ca un cal sau ca un catâr fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frâu si o zabala cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine.

De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

Neprihanitilor, bucurati-va în Domnul si înveseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!


Pentru completarea starii de pocainta, necesara inaintea lui Dumnezeu, e bine a  se citi si Psalmul 50 (Biblia Ortodoxa).

Doamne, ajuta!

Aleluia! Amin.

 

DESPRE ABSTINENTA

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

La sugestia unora dintre d-tra, astazi reabordam subiectul abstinentei. Am facut-o si in vara trecuta, dar este un subiect important care nu trebuie scapat din vedere. De ce? Pentru ca traim vremuri când castitatea si abstinenta sunt luate in râs, când presiunea asupra copiilor nostri de a-si pierde inocenta la o vârsta tot mai frageda este tot mai mare, când mai toate „vedetele” traiesc o viata imorala si se declara modele de viata pentru copiii nostri.

 Traim, de fapt, in mijlocul revolutiei sexuale. Inca nu-i vedem capatul, si poate va mai lua multa vreme pâna când vom incepe sa vedem lumina la capatul acestui tunel intunecos. In plus, suntem supusi si unei tiranii ideologice sexuale imorale impuse de factorii politici, structurile europene, structurile internationale, si mai ales de catre ONU. Se pare ca nu e scapare nici unde. Tot mai multe foruri declara existenta unor „drepturi sexuale” pentru generatia tânara, generând tot mai multa confuzie in mintea ei si a copiilor nostri. In contextul ideologiei „drepturilor sexuale” abstinenta si castitatea sunt marginalizate, iar cei care le practica sunt etichetati ca oameni ingusti la minte. Ce-i de facut?

 Revenim deci la abstinenta cu un material pregatit de eminentul expert in ideologia sexuala contemporana, d-l Pat Fagan, cercetator si lector la prestigiosul institut american Family Research Council. In aprilie am prezentat la Conferinta anuala AFR un DVD cu prelegerea d-lui Fagan asupra acestui subiect. Astazi redam textual prelegerea dânsului, iar cei care doriti sa cumparati DVD-ul subtitrat in româneste, o puteti face contactându-ne la adresa noastra electronica sau pe d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, la bogdanmate@yahoo.com. Costul unui DVD este de 10 lei. Textul prelegerii d-lui Pat Fagan este „Sex in the City v. Christian Chastity” („Moravurile sexuale urbane v. Castitatea crestina”) Textul a fost tradus pentru noi de d-l Bogdan Mateciuc si Ionut Bruma, voluntar AFR Bucuresti.

 SEX IN THE CITY V. CASTITATEA CRESTINA

 Voi vorbi azi despre un subiect larg, o sinteza a ceea ce se petrece în SUA. Nu doar în SUA, dar în special aici, deoarece vorbim despre casa noastra. Azi familia traditionala se afla intr-o competitie acerba, un razboi as spune, unul declarat doar de o parte. O parte care are – spun eu – o cultura diferita. Practic, în centrul acestei furtuni sociale si politice este idealul sexual si modul în care natiunea percepe acest ideal sexual, cum il vede, explica si practicat. Idealul sexual poate schimba istoria, la nivel de individ si familie, local, national si global si vreau sa dezvolt cateva dintre aceste aspecte. Civilizatia vestica fiind rodul Crestinismului, la randul sau bazat pe religia iudaica, se bazeaza si este organizata în jurul monogamiei sexuale permanente. Adica pe relatiile sexuale cu un singur partener, ca sot pe viata.

  Crestinismul doreste cultivarea unei culturi monogame, ea fiind rodul Crestinismului si intre cele doua fiind legaturi profunde. Concurentul anti-cultural, cu o putere în crestere în ultimii 200 de ani, este poliamoria: adica relatiile sexuale în serie, inainte, dupa sau în loc de casatorie.

Radacinile istorice ale ideologiei sexuale contemporane

 Sunt factori politici majori în acest razboi cultural. El are o infrastructura institutionala scumpa, creata treptat în ultimii 200 de ani incepând de pe vremea lui J.J. Rousseau si de Sade, cei doi fiind primii factori institutionali. Revolutia Franceza aproape a idolatrizat razboiul cultural prin asezarea unor prostituate pe altarul Catedralei Notre Dame în plina Revolutie Franceza. Dupa 50 de ani, Marx si Engels, Engels mai ales, au facut si mai clar razboiul impotriva familiei si religiei, identificate ca doua piedici în calea statului socialist. Vedem acelasi lucru 40 de ani mai taziu, în Anglia prin Miscarea Bohemiana si Grupul Apostolilor de la Oxford si Cambridge. Ei au fost la inceput instigatorii asaltului sexual asupra Bisericii Anglicane, care a dus la aparitia Confesiunii Lambertiene în biserica protestanta. Urmariti acest curent de la “Apostoli” la Lambert, în anii 1910-20-30 si schimbarile de atunci. Tot atunci, Margaret Sanger si-a inceput calatoriile repetate peste Atlantic, având în spate cativa finantatori importanti din SUA. [Nota AFR: Americana Margaret Sanger a fost fondatoarea miscarii moderne de control al populatiei prin avort si eugenie]

  A inceput crearea unui sistem institutionalizat, ii avem pe Rockfelleri dupa anii ’40. Asa a inceput sa creasca numarul institutiilor care voiau schimbarea ideii de sexualitate. Acum avem mult mai multe asemenea institutii decat cele care sunt de partea noastra, institutii finantate si dedicate schimbarii idealului de sexualitate. Revin la perioada Revolutiei Franceze, de fapt la perioada de dinaintea ei. Revolutia sexuala a avut loc în randul celor educati si a elitelor din sistemul juridic si din clasa educata a Frantei din perioada premergatoare revolutiei, tot crescând în intensitate de atunci.

Valorile morale ale abstinentei

 Voi folosi în acest discurs termenii de monogamie si poliamorie pentru a ma referi la aceste doua culturi, subliniind diferentele dintre civilizatia vestica si oponentii ei. Ne vom concentra pe efectele angajamentului sexual permanent, pe de o parte, si pe asa-numita “sexualitate polimorfa”, pe de alta parte, si voi folosi termenul de poliamorie sau poliandrie uneori.

Multi oameni ocupa o pozitie neclara de mijloc intre aceste cele doua extreme, majoritatea americanilor aflandu-se în mijlocul cetos dintre cele doua. Asta ii aseaza practic de partea poliamoriei, chiar daca se considera ca facând parte din cultura monogamiei. Ei sunt cei la care trebuie sa ajunga mesajul nostru pentru a putea salva America de ea insasi. Ce optiuni au acesti oameni? Doua culturi cu cai profund diferite. Cultura monogama s-a construit în jurul familiei si o protejeaza. In cultura poliamorista, familia traditionala e doar o optiune din multe altele, ea fiind adesea o povara din cauza pretinsei eficiente superioare.

  In cultura monogama, aici este cheia, barbatii sunt legati de familiile lor, de sotii si copii, prin limitarea deliberata si neconstransa a sexualitatii. Asemenea relatii dintre barbat si femeie nu numai ca nu mai sunt asteptate în cultura poliamorista, dar nici nu mai sunt promovate ca norma. Aici difera foarte foarte mult idealurile de sexualitate. Se promoveaza permisivitatea, sub masca libertatii, orice restrictii sexuale fiind opuse telului principal al culturii poliamoriste: o sexualitate polimorfa dorita reciproc intre doi sau mai multi parteneri.

  Relatiile cu Creatorul sunt vazute diferit în cele doua culturi. Cultura monogama este plina de sacralitate, pe plan personal, familial, comunitar si national. Comuniunea cu Dumnezeu este frecventa si asumata.. Cultura poliamorista insa tinde sa limiteze religia si sa o suprime din spatiul public. Se roaga mai putin si cere ca rugaciunea sa fie facuta în particular. Cultura monogama intelege libertatea ca libertatea de a fi bun. Cultura poliamorista vede libertatea ca lipsa oricaror constrangeri. Acestea sunt doua pozitii total diferite si incompatibile.

  Din punct de vedere moral, monogamia cuprinde norme morale universale. Cultura poliamorista presupune un relativism moral, nu doar în domeniul sexual, ci si în alte domenii. Virtutile se potrivesc foarte bine cu cultura monogama, dar sunt incomode în cultura poliamorista unde unele virtuti, chiar si primare ca modestia sau castitatea, sunt descurajate. In cultura monogama si implicit în civilizatia traditionala vestica, legea protejeaza prin interdictie, definind anumite fapte interzise. Asa functioneaza legea, spunandu-ti ce sa nu faci si pentru ce vei fi pedepsit, si fiind liber în afara acestor granite.

  Cultura poliamorista insa protejeaza prin prescrierea normelor pentru toata lumea, netinând cont de alegerea personala a fiecaruia. E o mare diferenta intre cele doua culturi si în absenta uneia va trebui sa o alegi pe cealalta. Exceptând lucrurile care nu sunt permise, cultura monogama lasa toate actiunile si normele de conduita la discretia fiecaruia, stabilind limitele în afara carora esti liber. Având mai putine repere fixe pentru ceea ce nu este permis, cultura poliamorista creste mereu indicatiile privind normele de conduita, indicandu-le tot mai mult oamenilor cum trebuie sa se manifeste.

  Vedem asta în dezbaterile publice, mai ales în cele legate de sanatate, unde exista nu doar o oarecare opozitie, ci o incapatanare extrema de a defini domeniul lucrurilor interzise. Nu vor spune niciodata clar ce este interzis sa faci. Iar sexualitatea este principalul domeniu în care nu se doreste nicio interdictie. Cultura poliamorista respinge identitatea personala de dragul confortului, chiar si în cazul celor mai vulnerabili si nevinovati, cum sunt cei infirmi sau cei nenascuti, desconsiderând astfel legea care ii protejeaza pe cei nevinovati, principiul fundamental al justitiei. în timp ce în cultura monogama, functia cheie si principiul primar de drept care da legitimitate autoritatilor este anume protectia celor nevinovati, principiul central al Dreptului.

  In cultura monogama viata este sacra si protejata:

 In cultura monogama viata este sacra si protejata… foarte interesant: Monogamie: devotamentul sexual al sotului fata de sotia sa si implicit fata de copii, cat si protejarea vietii. In cultura poliamorista, o treime dintre copiii nenascuti sunt ucisi de mamele lor, iar persoanele în varsta si cele cu handicap devin nedorite si tot mai vulnerabile, – deocamdata la nivel conceptual – la exterminarea timpurie. La nivel guvernamental, statul constitutional a fost produsul culturii monogame. El n-ar fi putut aparea dintr-o cultura poliamorista si nu poate supravietui acolo. Statele constitutionale n-au aparut în culturi ne-monogame. Poliamoria a luat amploare în SUA atunci când a fost modificata Constitutia în numele vietii private si a principiilor gasite în umbra Constitutiei care au permis modificarea Constitutiei.

  Aceste schimbari au avut loc inainte de decizia Roe vs. Wade, in 1965 la Griswold si în 1972 la Isenstat, când Curtea Suprema a legiferat actul sexual nemarital. Atunci Curtea Suprema a hotarat daramarea monogamiei. Planned Parenthood a fost artizanul acestor doua schimbari, dar si la Roe v. Wade. [Nota AFR: Aici d-l Fagan face referinta la trei decizii judecatoresti emise de Tribunalul Suprem American din 1973 incoace care au legalizat avortul si au largit spectrul asa zisei autonomii personale in directia libertatii sexuale]

 Monogamia asigura viitorul societatii:

 Cultura monogama presupune responsabilitatea cetatenilor. Pilonul principal pe care se bazeaza forta monogamiei este responsabilitatea. Conceptul de asistenta sociala are de-a face în primul rand cu cei ce nu sunt responsabili sexual, adica cei ce au renuntat la casatorie. Nu o spunem la modul acuzator, ci mai degraba pentru a descrie fenomenul. Multi oameni au fost prinsi si sedusi de acest curent fara sa-si dea seama. Cultura monogama, pentru ca este orientata catre copii, este orientata catre viitor si are speranta. Copiii sunt protejati si astfel generatia urmatoare – viitorul tarii- este principala grija a societatii. Cultura poliamorista pune accent pe bunastarea de moment, una foarte scurta, si principala grija sunt adultii, nu copiii. Chiar daca respinge feminismului radical, cultura poliamorista promoveaza agresiv o imagine proasta a barbatului. Barbatul agresiv si hartuitor, atat fizic cat si sexual, care te paraseste. Cu asta te alegi de pe urma culturii noastre poliamoriste.

  Fiind urmari firesti ale acestei culturi, aceste disfunctii sunt acceptate de promotorii ei si apoi folosite ca justificare pentru a cere o protectie sporita si birocratie. Gradul de atasare de doctrinele lor se vede în absenta promovarii casatoriei sau în opozitia lor categorica fata de promovarea casatoriei si abstinentei. Aceste tendinte au devenit foarte evidente cu ocazia congreselor pe tema abstinentei si a programelor dedicate casatoriei.

 Monogamia protejaza femeile si copiii

 Cultura monogama este cea care protejeaza cel mai mult femeile si copii. Ei nu pot recunoaste asta desi datele sunt evidente si le au în fata. Nu pot accepta asta pentru ca ar trebui sa-si abandoneze planurile. In cultura monogama este nevoie ca barbatul sa fie ancora. In cultura poliamorista femeile sunt ancora iar barbatul poate sa alunece dupa cum doresc ei sau sotiile lor. Se intampla asa pe scara larga în detrimentul copiilor, al mamelor si a lor. Este adevarat ca în cultura poliamorista se promoveaza fetele puternice, ceea ce e bine, dar cu pretul unor barbati tot mai slabi, ceea ce nu e bine pentru ca duce la o problema sociala. Cultura poliamorista nu e deranjata de asta. Avem o scadere constanta a nivelului de educatie la barbati, desi a crescut numarul femeilor care studiaza. Asta e bine, dar nu cu pretul unor barbati needucati.

  Cultura monogama este mai eficienta economic. Aici creste numarul cetatenilor cu deprinderi si aptitudini necesare societatii, mai ales în statele democratice. Pe de alta parte, cultura poliamorista face asta doar partial si mereu cu consecinte nedorite majore, de exemplu programele de asistenta sociala, si da nastere unei sub-clase sociale permanente.

 Politica sociala a culturii poliamoriste nu functioneaza, dar casatoria si credinta da, funtioneaza din plin. Fara plasa de protectie sociala, cultura poliamorista s-ar prabusi peste noapte sub propria greutate si dezordine. Pentru interesul public, cultura monogama este necostisitoare pe când cealalta este foarte scumpa si genereaza costuri enorme care sa fie platite de cultura monogama. Ganditi-va la datele din studii. Cultura monogama se bazeaza pe sacrificarea iubirii de sine, dar cultura poliamorista incurajeaza sacrificarea altora pentru binele propriu.

 Intrebarea principala:

 Este posibil sa coexiste aceste doua culturi sub acelasi statut politic? As spune ca nu! In final una, nu stiu care, va triumfa asupra celeilalte. Statutele lor sociale sunt total incompatibile. Una din cele doua trebuie sa castige.

  Din toate aspectele expuse reies doua idei principale cu consecinte politice. In ceea ce priveste populatia, cultura monogama este fertila si în expansiune în timp ce cultura poliamorista conduce la spor natural negativ, diminuând populatia. Apoi: cultura monogama este ieftina iar cealalta este foarte scumpa. Datorita acestor doua concluzii, as spune ucigatoare la nivel politic cu o contributie semnificativa la tensiunile dintre cele doua, cultura poliamorista, dupa parerea mea, si-a gasit o cale de a supravietui si chiar de a prospera, controland patru zone critice ale politicii publice. Acestea sunt: asistenta sociala, educatia primara, educatia sexuala si programele de sanatate. Ar mai fi doua: mass media si invatamantul superior, dar tin de domenii diferite.

  Controlând aceste patru sectoare, cultura poliamorista isi extinde influenta peste cultura monogama si o dezradacineaza treptat, mai ales cu ajutorul mass mediei, o institutie anticulturala majora care prezinta în termeni pozitivi poliamoria si diminueaza deliberat si neincetat importanta si beneficiile castitatii si ale credintei.

Impactul asupra copiilor

Am facut o caracterizare succinta a tendintelor din mass-media. Cred ca sunteti de acord cu ea. Prin folosirea guvernului pentru a controla aceste domenii asistenta sociala, educatia copiilor, educatia sexuala si serviciile de sanatate, cultura poliamorista nu face altceva decat sa diminueze influenta parintilor asupra copiilor, subminandu-le autoritatea asupra copiilor. Vorbim în special de parintii din cultura monogama. Impiedicandu-i sa ii formeze ca membri ai culturii lor. As spune, chiar daca este putin mai provocator, dar o fac deliberat ca sa ilustrez problema:

  Ei smulg copilul de langa parintii lui si din cultura monogama. Facând o analogie istorica, imi vin în minte ienicerii. Nu stiu daca stiti ce erau ienicerii. In secolele 13-14, turcii au conceput o strategie prin care, în expansiunea lor lansau atacuri asupra zonelor periferice ale Europei crestine, capturand baieti si aducandu-i în tabara lor pentru a-i transforma în trupe de elita fidele sultanului, care la randul lor, dupa 10-20 de ani, ducea imperiul mai departe capturând si mai multi baieti, aducandu-i inapoi, antrenandu-i si asa functionând o strategie foarte eficienta, strategia ienicerilor. Facând o analogie, cred ca asta se intampla acum în scolile noastre prin educatia sexuala prin mass media; au aflat cum sa prinda un copil si prinderea este aproape sigura când aceste programe reusesc sa induca acceptarea si implicarea adolescentilor în relatii sexuale. Daca ai obtinut asta, ai si restul.

  Celebrul marxist italian Gramsci care a avut strategia indirecta si bine gandita de a se infiltra în institutii, nu cred ca a reusit sa o puna în aplicare, dar cu siguranta discipolii sai, care i-au preluat ideile, au reusit sa o puna la punct.

  De fiecare data când un adolescent decide sa devina activ sexual, nu sa faca sex o data, ci sa devina activ sexual, si sunt destule programe prin scoli care sa-i determine pe copii sa faca asta, desigur prevenindu-i sa nu aiba sarcini nedorite sau sa contacteze boli cu transmitere sexuala, deci odata ce incepe sa faca asta, implineste doua scopuri: distrugerea familiei si a religiei, pentru ca atunci când un adolescent devine emancipat sexual vom avea fie nasteri în afara casatoriei, avorturi, si implicit familia e distrusa inainte ca ea sa se formeze sau ulterior, dupa formare, prin divortul specific varstei de 30 de ani.

  Odata ce un copil a avut doi parteneri sexuali sau o femeie a avut doi parteneri sexuali pâna la varsta de 30 de ani, doar 44% din cei casatoriti vor mai aveao relatie stabila cu partenerul de viata. Mai mult de jumatate divorteaza pâna la aceasta varsta. Vedem aici o distrugere a familiei pe termen lung. De asemenea, copilul inceteaza sa se mai roage. Stim asta: când esti activ sexual si nu esti casatorit sigur nu mai mergi la biserica. Poti insa sa te intorci în biserica, sa te caiesti si sa incepi o viata noua.

 [Nota AFR: partea a doua a prelegerii d-lui Fagan o vom publica saptamina viitoare)

  AFR va recomanda: Privind ideologia contemporana sexuala promovata de ONU va sugeram materialul alaturat recent publicat si care enunta “drepturile sexuale” ale tinerei generatii. http://www.ippf.org/NR/rdonlyres/9CDED64D-5750-41A1-994D-E7D35D0F1580/0/Exclaim.pdf Titlul e sugestiv “EXLAIM! Young people’s guide to “sexual rights: an IPPF declaration.” (“EXCLAIM! Ghidul tinerilor privind drepturile sexuale!”) Il recomandam nu doar parintilor ci mai ales invatatorilor, profesorilor, preotilor, pastorilor si liderilor de tineret. El ilustreaza confuzia pe care forurile internationale cauta in mod deliberat sa o insereze in mintile inca neformate ale tinerei generatii. Uitati-va la pozele din manual. Toti tinerii zimbesc si sunt fericiti! Fie cu persoane de sex opus fie cu persoane de acelasi sex, fie ca sunt infectati cu boli transmisibile sau nu. Ghidul acesta s-ar putea sa devina miine curricula copiilor nostri la scoala, ori subiect de bacalaureat!

 30 DE PARLAMENTARI PROMOVEZA PROSTITUTIA IN ROMANIA

 Dupa cum unii deja poate ati aflat, pe 21 iunie Camera Deputatilor a respins proiectul de lege al d-lui Vasile-Silviu Prigoana de legalizare a prostitutiei in Romania. Salutam acest vot ca unul care intareste moravurile si valorile in tara. Votul final a fost de 225 contra, 30 pentru si 28 de abtineti. Aici e lista celor 30 care au votat pentru legalizarea prostitutiei: Tabara Valeriu (PD-L), Rizea Cristian (PSD), Popeanga Vasile (PSD), Orban Ludovic (PNL), Olosz Gergely (UDMR), Giurgiu Mircia (indep.), Adomnitei Cristian Mihai (PNL), Martin Eduard-Stelian (PSD), Vasilica Radu Costin (PSD), Croitoru Catalin (PD-L), Negoita Robert Sorin (PSD), Novac Cornelia Brîndusa (PD-L), Lese Doru Brasoan (PD-L), Pálfi Mózes Zoltán (UDMR), Spînu Teodor-Marius (PD-L), Zamfirescu Sorin Stefan (PD-L), Damian Ioan (PSD), Stan Nicolae (Indep.), Vîlcu Samoil (PD-L), Béres Stefan Vasile (UDMR), Olar Corneliu (PD-L), Lupu Mihai (PNL), Dascalu Constantin (PD-L), Petrescu Petre (PSD), Tita-Nicolescu Gabriel (Indep.), Buta Sorin Gheorghe (PD-L), Gherasim Vasile (PD-L), Edler András György (UDMR), Popescu Adrian (PD-L).

  Va rugam cititi cu atentie numele acestor deputati. Ii recunoasteti pe cei care va reprezinta in Parlamentul tarii? Ce valori au, impartasesc si promoveaza? Amintiti-va de ei in 2012 daca vor candida din nou si sanctionatii si d-tra printr-un vot NEGATIV.

 Nume notabile dintre cei care s-au abtinut de la vot: Axenie Carmen (PD-L), Voinescu-Cotoi Sever (PD-L), Axenie Carmen (PD-L), Sandru Mihaela Ioana (PD-L), Paleologu Theodor (PD-L), Ciuhodaru Tudor (PNL).

  Lista oficiala a voturilor se afla aici: http://www.antiprostitutie.ro/2011/07/03/propunerea-de-legiferare-a-prostitutiei-respinsa-definitiv/

 PENTRU ROMANII DIN SPANIA:

 Colegii din Spania sunt foarte activi in promovarea abstinentei la adolescentii spanioli. Recent, d-l Benigno Blanco, Presedintele lui Foro de la Familia, a tinut o prelegere privind ideologia sexuala seculara promovata de guvernul socialist spaniol in rindul tineretului din Spania, inclusiv al copiilor nostri care locuiesc acolo. O recomandam romanilor din Spania si tuturor celor care inteleg spaniola. Inregistrarea video, lunga de putin mai mult de o ora, o aflati aici: http://www.youtube.com/watch?v=H_XU-f0_iw4

  ANUNT – TABARA PENTRU COPIII ORTODOCSI

  ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi) organizeaza tabere pentru copii ortodocsi la Valea Plopilor. Cei interesati sunteti incurajati sa accesati detaliile cit mai curind. Timpul este scurt. Anuntul ne-a parvenit doar saptamina aceasta: http://www.dragosalbei.ro/vacanta-turism/46-tabere/133-tabere-de-primavara-vara-ascor-national-2011-ascor-asociatia-studentilor-crestini-ortodocsi-romani

 VESTI BUNE DIN TIRGU JIU

  Un cititor din Tirgu Jiu ne-a scris recent despre infiintarea acolo a unei organizatii profamilie “Organizatia pentru ajutorarea familiei – Estera”, organizatie pentru ajutorarea femeilor si mamelor abuzate fizic si a copiilor lor. Cei care doriti sa dati o mina de ajutor va rugam sa ne contactati pentru a va conecta cu persoanele in tema.

  CONFERINTA EUROPEANA A ORGANIZATIILOR PROFAMILIE

 Intre 27 si 30 iunie a avut loc la Bruxelles conferinta anuala a organizatiilor profamilie si proviata din Europa. Au participat organizatii din 32 de tari europene si Statele Unite. Romania si Moldova au participat si ele. Din partea Romaniei am participat noi, Alianta Familiilor din Romania, fiind reprezentati acolo de d-l Petre Costea, Presedintele AFR, iar din Moldova a participat d-na Elena Catisev, lidera tineretului crestin democrat din Moldova. Conferinta a fost un succes, la finalul ei participantii lansind un comunicat de presa pe care-l puteti citi aici: http://familiokratosen.blogspot.com/ Participantii au afirmat in unison valorile familiei si ale vietii, si necesitatea implicarii tuturor oemanilor de buna credinta in promovarea acestor valori crestine in Europa.

  Pe parcursul conferintei, d-l Petre Costea s-a intretinut si cu unii lideri profamilie din Parlamentul European, printre ei d-l Martin Kasler, europarlamentarul german care a lansat prima initiativa cetateneasca paneuropeana de dupa adoptarea Tratatului de la Lisabona. Despre aceasta initiativa am mai scris, ea vizind instituirea in Europa a zilei de Duminica ca zi de odihna. D-l Kastler si-a exprimat aprecierea fata de faptul ca AFR promoveaza acest proiect in Romania si a apreciat miile de semnaturi pe care d-tra deja le-ati dat anul trecut in sprijinul acestei initiative. D-l Kastler ne-a insarcinat sa va transmitem salutarile personale si apreciele deosebite pentru pozitiile profamilie si proviata pe care AFR le promoveaza in Romania si Europa. D-l Kastler esta tatal a 4 copii.

 Tot pe parcursul conferintei, d-l Petre Costea s-a intretinut si cu congressmanul american Chris Smith (R-New Jersey) si sotia dinsului Marie Smith. D-l Smith cunoaste si el indeaproape eforturile pe care AFR, Pro Vita si alte organizatii din Romania le fac pentru promovarea valorilor si a vietii. Dinsul este un prieten foarte apropiat al Romaniei, a vizitat Romania inca pe la inceputul anilor 80, si simte o mare durere pentru copiii nenascuti avortati in Romania. Nadajduieste sa viziteze Romania in viitor si va vom anunta din timp. Atit el cit si sotia dinsului transmit salutari calde si aprecieri tuturor romanilor si organizatiilor provalori din Romania care promoveaza valorile. D-l Smith este un adevart campion international al valorilor crestine.

  In cadrul conferintei au conferentiat si alte personalitati iluste, cum ar fi d-l Luca Volonte, avocatul international Roger Kiska, si europarlamentari crestini spanioli. Din grupul de europarlamentari din Romania au participat la conferinta doar d-l Laszlo Tokes si Csaba Sogor.

  Pe 30 iunie a fost organizata o dezbatere in Parlamentul European pe tema raportului dintre secularism si credinta la care au fost invitati sa ia parte si participantii la conferinta. AFR a participat si ea la dezbateri. Un rezumat al dezbaterii poate fi citit aici: http://www.europeandignitywatch.org/reports/detail/article/controversial-debate-on-secularism.html?utm_source=Mailman&utm_medium=Email&utm_content=Subscriber#1222&utm_campaign=Platform+for+Secularism/Traineeship+EDW.ThV80irDDas.facebook

 SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

  Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Ne apropiem de 6.600, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Deci, mai este loc. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.

  Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

  Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

  Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro..

  FACETI-NE CUNOSCUTI!

  Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

  ANUNTURI

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro.

ROMÂNIA MEA: „A FI SAU A NU FI… ROMÂN”

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

 

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

 

Madalina Geta DIACONU: Colegiul Economic „Anghel Rugina” – Vaslui

Eleva clasa a XII-a

 

 

ROMÂNIA MEA: „A FI SAU A NU FI… ROMÂN”

 

 

România. Si iata cum sufletul este iarasi navalit de mii de sentimente contradictorii, ca de fiecare data când constiinta îndrazneste sa rosteasca acest cuvânt. Gânduri, idei, frânturi din propiile amintiri dar si mai multe din ale altora roiesc în jurul acestui substantiv propriu, împiedicându-ma sa îmi formez o imagine clara a propriei patrii. Prin ochii care dezvaluie un suflet înca imatur, România apare acoperita de un val de povesti si ipostaze pozitive si negative deopotriva care, din imposibilitatea de a fi ignorate, deformeaza adevaratul chip al tarii mele. Momentan pot descrie România doar din cele vazute si auzite de altii si prea putin din propria experienta care este departe de a fi vasta. Balanta judecatii mele este înca în echilibru si, desi talerele sale de abia au început sa cântareasca, mintea-mi frageda si-a format o parere despre societatea în care traiesc.

 

[pullquote]

“România apare acoperita de un val de povesti si ipostaze pozitive si negative deopotriva care, din imposibilitatea de a fi ignorate, deformeaza adevaratul chip al tarii mele.” Madalina Diaconu

[/pullquote]

„Tara tuturor posibilitatilor”. Cliseu care îl aud aproape zilnic. Societatea, de obicei, acapareaza individul, impunându-si propriile idei si conceptii. Insul este obligat sa se supuna, modelându-si gândirea în functie de mentalitatea colectivului. Cu timpul, aceasta etichetare a României a devenit pentru multi un adevar general valabil dar eu, în încapatânarea specifica vârstei, refuz sa accept aceasta prejudecata tipic româneasca.

Nu, România nu este tara în care orice urgie este posibila la fel cum nicaieri pe Glob nu vom gasi un loc plin de lapte si miere. Cred cu fermitate ca orice lucru, om, tara are parti bune si rele si sunt sigura ca tara mea nu face exceptie. Îmi iubesc tara si spun asta fara a fi coplesita de un sentiment de patriotism fanatic, astazi aproape inexistent în sufletele compatriotilor mei. O iubesc pentru bogatiile si frumusetea sa si pentru toate traditiile si obiceiurile care ne fac pe noi, românii, deosebiti printre celelalte popoare de pe Terra. Îi iubesc si pe români, sau, mai bine zis, o anumita categorie: aceia care pleaca de la locul de munca bucurosi ca si-au îndeplinit cu succes sarcinile, aceia care sunt onesti si generosi si care, cu umorul caracteristic, trec peste greutatile vietii având, în acelasi timp, crestinismul puternic înradacinat în suflete.

Desigur, nu obiectivismul este cel care îmi dicteaza sentimentele. Îmi iubesc tara pentru ca este a mea si a parintilor mei, pentru ca aici am crescut si aici mi-am format o lumea a mea. Cu toate acestea, nu ma pot preface ca partile rele nu exista si ca plaiul mioritic este unul de basm.

Se spune ca trebuie sa privim jumatatea plina a paharului, dar personalitatea ma împiedica sa ma complac si sa ma multumesc doar cu jumatate din potential. Nu pot sa bag capul în pamânt si sa cred ca o sa fiu în siguranta. Sunt multe lucruri pe care le-as schimba în România, mai exact la români, la mentalitatea lor caci cred cu tarie ca modul de gândire deosebeste fundamental un popor. Desi de-a lungul secolelor românii au trecut prin multe încercari dificile, se pare ca firea delasatoare si conformista s-a transmis din generatie în generatie. Nu poti progresa daca nu îti doresti acest lucru, daca nu îndraznesti sa ai vise si sa le urmezi. Românul se multumeste mereu cu ceea ce i se da si refuza sa spere la mai mult, desconsiderându-se continuu. Am avut ocazia sa cunosc tineri din alte tari si diferentele de caracter s-au facut imediat remarcate.

 

Refuz sa cred ca suntem mai prejos de celelalte popoare. Suntem cu totii oameni si nu îl poti judeca pe cel de lânga tine în functie de nationalitatea sa. Am dovedit de nenumarate ori ca suntem capabili de lucruri marete în diferite domenii. Totul este sa îndraznesti sa speri si sa fii pregatit sa risti. Din pacate pentru România, tinerii, singurii care au puterea de a schimba ceva, aleg sa îsi caute fericirea în afara granitelor. Noul, necunoscutul, misterul, au fascinat dintotdeauna fiinta umana care va tinde mereu sa creada ca un mediu nou în care neprevazutul este la fiecare pas are mult mai multe de oferit decât rutina, obisnuitul, viata cotidiana care nu ne mai poate surprinde cu nimic bun. Speriati de un sistem care, practic, nu le ofera nici o optiune demna de luat în seama, mii de studenti aleg calea usoara, plecarea, pentru ca este mult mai simplu sa lasi o problema nerezolvata decât sa cauti o solutie echitabila, mai ales în cazul de fata.

Acum, când mintea îmi face în continuu planuri pentru viitor, când deseneaza zeci de schite care vor sfârsi mototolite si aruncate într-un colt al subconstientului, pe biroul constiintei au ramas doua mari planuri de lucru cu abordari total diferite. Întrebarea fundamentala ramâne aceeasi: „Sa încerc sau nu? Am vreo sansa sa schimb ceva sau ar trebui sa dau frâu liber egoismului si sa urmez exemplul tinerilor plecati în Marea Britanie, Olanda sau Danemarca?”.

Gândul unei departari definitive de locurile natale ma îngrozeste, dar iau în calcul posibilitatea efectuarii studiilor în strainatate pentru ca, ulterior, sa ma pot întoarce pentru a schimba ceva. Neobosita constiinta, însa, lucreaza neîncetat si nu se stie când pe biroul ei vor trona alte planuri total diferite de cele care astazi si-au primit atributul de „principale”.