Cuget și Exist

              George Danciu

Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

                                                                              PETRE ȚUȚEA

De-a lungul secolelor, încă de la începuturile existenței sale, omul a crezut despre el ba una, ba alta. I-a fost grau să creadă realitatea imediată. Când René Descartes (1596 – 1650) a spus simplu Cuget, deci exist!, oamenii n-au prins  profunzimea  cuvintelor sale.

Descartes  a avut o lumină a mesajului divin. Acum, beneficiind și de alte pârghii ale cunoașterii, lumina a sporit și ea. O învățătura bună trebuie luată și trăită. “Dobito ergo cogito. Cogito ergo sum. Sum ergo Deus est.”: Mă îndoiesc deci gândesc. Gândesc deci exist. Exist, deci există Dumnezeu. Înțelegem pașii gândirii? Oamenii (în general) nu înțeleg multe, deoarece nu s-au deprins cu treptele gândirii. Dacă urci pe o scară, tot mai sus,  nu poți sări peste trepte. La fel și cu treptele cunoașterii.

Desi sunt bolnav si neajutorat, nu imi pare rău că exist. Incerc eu să îmi pară rău, dar nu are sens. Stiti de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reusit să intuiască existenta sa. Să se traiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide – indiferent de starea mea, de sănătate sau boala – fiindcă nu m-am făcut eu. Nu am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici nu am să plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele. (Petre Țuțea)

În spatele creației, se află un creator. Nimic nu apare de la sine. Universul și omul, coroana creațiunii, au fost create de Marele Creator (Dumnezeu). El a creat totul din nimic. De aceea e Dumnezeu; pentru El orice e posibil. Omul, datorită scopului pentru care a fost creat, la rândul lui, poate să facă nespus de multe lucruri. Fiecare generație vine cu noi descoperiri. Pe toate palierele cunoașterii. Atât pe linia cunoașterii spirituale, cât și pe aceea a științelor și a aplicației practice a științei.

Dumnezeu îngăduie oamenilor, treptat, să mai dea la o parte câte un văl din calea necunoașterii sau a neputințelor sale. Tot ce poate omul înțelege, oricât de mult și de adânc, orice, nimic nu-l înfrâneză de a merge mai departe, nu e nimic care să-i ostoiască căutarea…

Dar, în viață trebuie să identificăm  scopul pentru care am fost creați și să stabilim corect prioritățile.

Domnul Isus a spus: “Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui…“(Matei, 6.33)

” Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan, 17.3)

“Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei, 11.3).

De un timp, știm, că într-adevăr, materia e compusă din particule care nu se văd cu ochiul liber (atomi, protoni, fotoni…).

Tiparul gândirii este pus de Dumnezeu în om. El începe să gândească de mic, dar, cu timpul, gândirea-i rămâne pe loc, nu mai avansează. Vorbesc de condiția sa de om. El refuză să mai cugete, să mai existe. Conștiința sa, în mare parte, e inactivă (doarme somnul rațiunii, care naște monștri).

“Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.

Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;  şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.  Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” (Romani, 2.1-16)

Vincent van Gogh a spus același lucru,  asemeni unei vorbe înțeleapte din popor, la adresa unor oameni – Nu are nici un Dumnezeu, Un om fără Dumnezeu, Nu e dus la biserică, –  Conștiința e busola omului!

Am auzit despre unii oameni că ei cred că cunosc drumul pe care trebuie să meargă. Și, atunci când  văd că busola îi îndrumă  în altă direcție,  ei blochează busola pe drumul lor, navigând spre nicăieri, cum bine zice Petre Țuțea.

Conceptele gândire, iubire, sunt esențiale pentru om. Fiecare din ele îl definesc. Fără aceste manifestări, specific umane,  omul e pur și simplu un animal. De aceea și rămâne, pe parcurs, evoluând în mersul lumii, la comportament animalic.

Marin Preda, pe vremea când scria  romanul  Cel mai iubit dintre pământeni își încheie discursul cu aceste memorabile cuvinte biblice: Dacă iubire nu e, nimic nu e!

Mulți cred că au evoluat, dar e cu totul pe dos. Se cred, cum se spune, emancipați și în rând cu lumea!

Dar apostolul Pavel, prin cuvinte inspirate de Duhul Sfânt, a spus:

Vreau să știți (…)  taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. (Coloseni, 2. 1-3)

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni, 2.8)

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă schimbaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani, 12.2)

Până mai secolul trecut,  doar de puține cazuri se auzea  de-o gândire și trăire animalică: a homosexualității, a pornografiei, a zoofiliei, agresării copiilor mici etc.

În secolul XXI nu doar că au crescut, exponențial, aceste obiceiuri păgâne și animalice, dar cei ce le practică se laudă, vezi Doamne, își cer drepturile la exprimare și trăire liberă etc.

Ei n-au aflat încă, căci prea puțin se spune că adevărul îl eliberează pe om de orice patimi, doar atunci când trăim adevărul. Boala, ca orice boală trebuie tratată prin mijloace specifice, care și dau rezultate.

Acești posedați de patimi murdare, se prezintă la televiziuni și vorbesc cât pot de persuasiv despre ceva demențial, degradant și neuman. Societatea se complace cu astfel de lucruri degradante, care nici măcar nu trebuiesc pomenite, le fac emisiuni pompoase, prezentarea unor emisiuni se fac fără pic de decență în vorbire și îmbrăcăminte.

Ziarele si filmele abundă de scene imorale. La ce ne putem aștepta în continuare? La nimic bun. Am aflat cu toții de decăderea elevilor  și profesorilor, în România și în lume; de cazurile de la Liceul Jean Monnet din  București și dintr-altul din Mun. Sf.Gheorghe,  unde elitele sunt cele mai expuse imoralității. Elitele nu mai sunt elite. Ușa de intrare a depravării morale e deschisă de așa zisele elite. Nu mai pot de bine. Mai exact nu sunt satisfăcuți spiritual, deoarece omul are în el un gol care trebuie umplut de Duhul Sfânt (cum zice Blaise Pascal). Să ne întoarcem la valorile morale păstrate de țăranul român, harnic și destoinic gospodar!

Fără Dumnezeu omul ramâne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicăieri si merge spre nicaieri. Si el rămâne asa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturator. Când, unde si in ce scop a apărut el in calitatea asta de om? Dacă se intreabă singur si nu e un zeu in dreptul casei care să îi reveleze data inceputului, inseamna că omul rămâne un biet animal rational care vine de nicăieri si merge spre nicăieri. (Petre Țuțea)

Platon este miscarea spiritului inlăuntru eternitătii. Când gândim, toti suntem platonicieni. Daca eu incerc sa gândesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor. (Petre Țuțea)

Dar românul zice: merge si asa! Trebuie să scăpam de acest “mege si asa”; ca “merge si asa” inseamna că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând si nu orice. (Petre Țuțea)

Fara nemurire si mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mântuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia … (Petre Țuțea)