La originea cuvântului „caracter” era semnul sau litera făcută în piatră sau metal de dalta sau priboiul gravorului; deci caracterul nu se ştergea, ci rămânea uneori şi peste veacuri. La fel stau lucrurile cu oamenii. Caracterul este o înscriere înăuntrul omului, înscriere care rămâne şi îi direcţionează gândurile, gusturile, năzuinţele, acţiunile şi întreg comportamentul omului.
Dicţionarul Enciclopedic Ilustrat, Cartea Românească, dă următoarea definiţie la cuvântul „caracter”: „Însuşire proprie, calitate distinctivă, fire… trăsături esenţiale”. Continue reading “Despre caracter”