Povestea lui Jodi Arias, criminala condamnată pentru că şi-a omorât prietenul într-un mod cu totul bestial a ajuns sâmbătă, 22 iunie, 2013, pe micile ecrane din SUA. Dat fiind faptul că procesul a fost ultra-mediatizat în ultimele luni şi vizionarea filmului a fost pe măsură. Scenaristul Richard Blaney, cel care a scris scenariul acestui film s-a grăbit să infirme speculaţiile potrivit cărora cei din industria filmului s-au orientat rapid din dorinţa de-a câştiga de pe urma unui caz de crimă senzaţional. Recent acesta a declarat cotidianului „USA Today” că echipa sa a finalizat scenariul filmului în luna decembrie, anul trecut. Continue reading “Secretul criminalei Jodi Arias, din Arizona, expus pe micile ecrane”
Tag: arizona
Jodi Arias (32 de ani) – Decizii necugetate, un drum sigur către un final tragic
Mii de persoane, printre care şi sute de reporteri, s-au adunat în ultimele săptămâni la Curtea Supremă de Justiţie “Maricopa Superior Court” din Phoenix, Arizona, pentru a urmări procesul lui Jodi Arias (32 de ani), găsită vinovată, la începutul lunii mai 2013, de uciderea prietenului ei, al cărui trup a fost descoperit înjunghiat în cabina de duş din locuinţa acestuia din Mesa, Arizona, în urmă cu cinci ani. Travis Alexander a fost înjunghiat cu un cuţit de mai multe ori (27), avea gâtul tăiat şi era împuşcat în cap.
Ciudat este faptul că în aceeaşi clădire, la etajul 5, se judeca o altă crimă, la fel de odioasă, comisă de Michael Lee Franklin în Tempe, Arizona, dar care nu a captat atenţia mass-media, aşa cum s-a întâmplat în cazul Arias-Travis. Continue reading “Jodi Arias (32 de ani) – Decizii necugetate, un drum sigur către un final tragic”
Mama mea!
Peste oraşul de la poalele muntelui, toamna îşi aşternuse mantia ruginie. Frunzele cădeau alene pe trotuarele înguste şi prin grădinile pustii. Doar din loc în loc, covorul galben-maroniu lăsa să se vadă o pată de mov, albastru, roşu sau alb. Erau ultimele flori care mai parfumau aerul dulce-amărui.
Mama se plimba încet prin grădina de meri din spatele spitalului. Din când în când mai mişca usor cu piciorul covorul de frunze, căutând câte un măr rămas pe jos. Îşi dorea aşa de mult să mănânce un măr! De la piaţă nu putea cumpăra, pentru că nu-şi puteau permite; tata câştiga puţin, abia reuşeau să-şi acopere cheltuielile. În plus, în câteva săptămâni urma să se nască al doilea copil în familia lor
Continuarea în Armonia Magazine USA
“M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea un frățior, chiar dacă părinții mei nu mai doreau să aibă încă un copil”
Florence Joy este o tânără şi renumită cântăreaţă, scriitoare şi actriţă de naţionalitate germană. Îi place să călătorească şi a vizitat diferite ţări din Europa, Israelul şi Statele Unite. Florence cântă la chitară şi la pian şi vorbeşte germana maternă şi foarte bine limba engleză. Cele mai multe cântece de pe albumul Hope sunt în engleză.
În 2006, Florence Joy Büttner a fost invitată să cânte în Domul din Münich cu ocazia deschiderii Campionatului Mondial de Fotbal. La un an după această minunată experienţă a jucat în seria TV Ahornalee în rolul unei fete drăguţe pe nume Jasmin Keller. De asemenea, Florence a scris o carte numită Vreau să trăiesc cu adevărat adevărul în care povesteşte experienţa ei din cadrul show-ului german Star Search 2 şi despre viaţa trăită cu Hristos. Continue reading ““M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea un frățior, chiar dacă părinții mei nu mai doreau să aibă încă un copil””
Alexandru Lucan "live" –
o poveste despre un maraton psihologic, economic, juridic si chiar politic
S-au spus multe despre românii care au venit în Statele Unite, hotarati sa îsi faca un viitor în lumea noua. Simplu sau nu, acestia au invatat aici ce inseamna munca sustinuta, puterea de a nu se descuraja si de a o lua de la capat ori de câte ori este nevoie, perseverenta în a-si pune în valoare atuu-rile. Bineînteles ca nu toti imigrantii sunt predispusi la succes, însa printre cei care au reusit sa deschida deja o usa pe pamântul fagaduintei se numara si Alexandru Lucan, 39. Dupa un periplu prin Florida, New York, California, acesta se stabileste in Las Vegas, Nevada, in 1999. Când a ajuns în America, avea deja o serie de rezultate, lucru normal daca ne gandim ca desi a obtinut nota 10 la lucrarea de stat în Psihologie – în Iasi, a mai frecventat cativa ani Stiintele Economice in ASE-ul din Bucuresti. Mai mult, a luat primul contact cu sistemul de drept britanic in Leicester – Anglia , la “De Montfort University” – School of Law, unde pe o bursa oferita de “Medecins du Monde” a studiat legile europene ale imigrarii, cunostinte necesar-obligatorii in lucrul cu refugiatii, pe linie umanitara. Intrucat experienta ii demonstrase ca are calitatile necesare pentru a lucra in bransa – capacitate de analiza, “people-people skills”, gandire mobila si fluenta în conversatie in cel putin doua limbi straine – Alexandru se decide sa urmeze in continuare, de data aceasta in Statele Unite, asistenta legala. Dupa absolvire, face parte ani la rând din echipa juridica a fostului procuror de emigrari Rolando Rex Velasquez, avocat de elita, in prezent presedintele statului Nevada pentru “American Immigration Lawyers Association”. El insusi notar public si interpret de tribunalitraducator autorizat pentru limbile româna si franceza al Curtii Supreme a acestui stat, Lucan este ales ca voluntar, în comitetul de organizare al Conferintei Anuale a Avocatilor de Imigrari ai SUA (AILA), în Orlando, 2007, si in Vancouver (Canada), 2008.
Alexandru Lucan considera ca de baza pentru un paralegal ramân profesionalismul, corectitudinea si confidentialitatea si recunoaste ca în cazul lui, dragostea si pasiunea intense pentru domeniul în care lucreaza s-au dezvoltat si datorita oamenilor pe care a avut sansa sa îi intâlneasca. Ne-a dezvaluit ca intre acestia se detaseaza dl. avocat Armand Fried, membru al baroului din Nevada, mentorul sau, cel ce l-a ajutat sa inteleaga mecanismele sistemului juridic si sa se formeze ca specialist. De aceea, intrucat sustinerea primita i-a oferit posibilitatea de a evolua si a se afirma, se simte implinit in ceea ce face si ii sprijina la randul sau, pe imigranti, fara a uita ca el insusi s-a aflat candva, intr-o situatie similara. Tocmai din acest motiv, nu si-ar dori sa fie pus vreodata in ipostaza de a refuza un roman sau un imigrant doar pentru ca omul nu dispune de banii necesari sa-i plateasca serviciile juridice.
De altfel, lui Alexandru îi place sa lucreze cu legea… pe hartie, ceea în opinia lui, se dovedeste a fi o provocare de neegalat, atat in interpretare, cat si in aplicare. Daca este sa îi dispalca totusi ceva, atunci îl nemultumeste faptul ca ziua are doar 24 de ore, dar la fel de dezagreabile i se par si interminabilele discutii cu unii clienti de etnii est-europene, in jurul eternului “vreau sa inteleg procesul”. Totusi, unde-i lege nu-i tocmeala, legea trebuie aplicata asa cum este, insa din nefericire, interpretarile partinitoare cateodata sau influentate de factorul uman duc adesea, la erori care se propaga prin tragedii în viata personala. In ceea ce priveste evolutia domeniului în care s-a specializat, Lucan a ajuns la concluzia ca globalizarea reprezinta principalul motiv pentru care imigrarea are un viitor nebanuit. Tot astfel dupa cum “dreptul familiei” s-a desprins prin complexitate, din dreptul civil, devenind ramura de sine statatoare, la fel dreptul imigrarii a ajuns la o asemenea anvergura, incat a devenit necesara desprinderea lui din dreptul international public, conducand la aparitia unei ramuri distincte în drept. La ora actuala, exista tribunale, judecatori si serviciu de procuratura federal, specializate strict pe acest tip de jurisprudenta, iar convingerea lui Alexandru este ca progresul in materie teoretica va fi alimentat de necesarul cazurilor din penal, ce implica drepturile federale ale imigrantilor si diversifica si complica interpretarea strict penala locala, la nivel de stat.
Tot la capitolul perspective, Alexandru Lucan isi doreste sa devina membru al baroului din Nevada, sa isi deschida un birou de avocatura de unde romanii (si nu numai…) sa plece multumiti de nivelul serviciilor oferite, dar si o cariera academica, intr-o universitate de drept…, poate chiar in Vegas. O alta idee cu care cocheteaza este si cea legata de intrarea in politica. În campania din 2006, acesta a avut sansa sa fie introdus de catre doamna Lia Roberts, Consul General Onorific în Las Vegas, in mediile politice ale Nevadei, pana la nivel de guvernator. Cu aceasta ocazie, i-a cunoscut indeaproape pe cei care decid viitorul la Carson City si a ajuns sa se bucure de respect in randul lor. Adept al valorilor democratice, el sustine ca “democratia americana nu e perfecta, dar ofera cel mai democratic sistem juridic si legislativ din lume”.
Toate acestea vin in cazul lui Alexandru Lucan, pe fondul unei filosofii de viata cat se poate de practice. In viziunea lui, prima impresie nu o faci decat o singura data, este mai greu sa mentii o pozitie decat sa o castigi, iar sansa ajuta doar mintile pregatite. Adept al ideii ca o educatie solida si diversificata se cultiva, Alexandru isi petrece cea mai mare parte a timpului liber citind, insa ii place de asemenea, sa calatoreasca si sa mearga la concerte si la teatru. Chiar daca pentru el Las Vegas is what I call “home”, Lucan nu intentioneaza sa isi uite radacinile, stiind ca doar astfel isi va putea pastra identitatea etnica. Ramane si pe mai departe un om multumit de realizarile sale, ce isi doreste sa onoreze profesia pe care o practica, sa îsi ia licenta in drept si sa intre in barou, dar si un mare admirator al lui Nicolae Titulescu. “Idealul este in sine o realitate in devenire”, spunea cândva, marele istoric si diplomat, iar Alexandru Lucan isi traieste si pe mai departe idealul, preocupat fiind de prezent pana acolo incât nu mai vede altceva decat viitorul.
Octavian Curpas
Phoenix, Arizona
Conferința “Marriage Tune-Up” pe teme de familie din Palm Springs, California
Palm Springs este un oraș-stațiune în Riverside County, California, situat la 179 km de Los Angeles, 219 km de San Diego și 433 km de Phoenix, Arizona. Orașul are unele din cele mai renumite terenuri de golf; totodată, întrucât urbea se bucură de un superb peisaj și o climă plăcută, aici se practică înot, tenis, călărie, ciclism și se fac drumeții în deșertul din apropiere și în zonele montane. Palm Springs este unul dintre cele nouă orașe adiacente care alcătuiesc zona numită Valea Coachella. Palm Springs este cunoscut sub numele de „locul de joacă al stelelor”, fiind situat la poalele unuia dintre cele mai maiestuoase vârfuri ale munților din sudul Californiei. Continue reading “Conferința “Marriage Tune-Up” pe teme de familie din Palm Springs, California”
Pinnacle Peak Patio – Restaurantul cu cea mai mare colectie de cravate din lume
Corespondenta dinArizona
by Octavian Curpas
Oamenii cauta locuri cu o atmosfera deosebita, departe de agitatia din orasele aglomerate, pentru a se relaxa si a uita pentru câtva timp de activitatile lor cotidiene. Un astfel de loc este Pinnacle Peak Patio din Scottsdale, Arizona. Acesta este în mod indubitabil restaurantul cu cea mai mare colectie de cravate din lume. Poftiiiim? Cum adica, ce treaba are o cârciuma cu cravatele? Are. Si veti vedea imediat ce anume.
Având în vedere ca în acest restaurant este interzisa purtarea cravatei, cei care nu tin cont de aceasta restrictie risca sa fie “atacati” de catre chelneri care nu ezita sa le taie cravata cu un foarfece. Apoi, cravata este “capsata” pe tavanul localului ce sustine peste un milion de cravate taiate de-a lungul anilor de la gâtul clientilor.
Afacerea a început în 1957 cu un magazin stil ABC pentru turistii care poposeau în preajma lacurilor. Ca sa-si mareasca profitul, proprietarul a început sa serveasca cina în weekend. De aici, localul avea sa devina cel mai mare “western steakhouse” din lume, cu o capacitate de 1.800 de locuri în interior si 2.000 afara, în patio (curtea interioara pavata, înconjurata cu arcade). Pinnacle Peak Patio este renumit pentru fripturile delicioase la gratar (pe un gratar clasic imens, în aer liber), atmosfera obisnuita de vest si obiceiul “fara cravata”.
Traditia aceasta a început într-o seara în care directorul executiv al unei companii din Phoenix a venit la acest restaurant sa serveasca cina. Proprietarul, dorind sa pastreze atmosfera devenita deja traditionala în restaurantul sau, s-a apropiat de individ si i-a spus: “Ori îti scoti cravata, ori ti-o tai”. Directorul nu s-a conformat, iar proprietarul a scos un cutit de macelar si i-a taiat cravata subit, în aplauzele celorlalti clienti. Dorind sa fie recunoscut ca initiator al acestui obicei absurd, directorul executiv în cauza a cerut ca regula aceasta sa fie afisata în mod vizibil la intrarea în restaurant.
Pinnacle Peak Patio nu a renuntat la acest obicei si a taiat pâna în prezent peste un milion de cravate de la gâtul clientilor nonconformisti. De asemenea, berea servita în acest local este facuta la fata locului, în niste cazane imense.
Desi se afla într-un oras mare, de lux, din Arizona, atmosfera din restaurant este de orasel de tara din vest. Cu exceptia lunilor caniculare – iunie, iulie, august si septembrie, majoritatea clientilor prefera sa ia masa în aer liber, delectându-se cu muzica country interpretata de artisti veniti aici din diverse parti ale tarii. Cele 1.800 de locuri din incinta restaurantului sunt împartite în mai multe sali, cea mai mare dintre ele având o capacitate de 1.000 de locuri. Peretii localului sunt tapetati cu carti de vizita, unele vechi de zeci de ani, iar în holuri se gasesc vitrine cu insigne (inclusiv de politie), numere de înmatriculare si alte obiecte pe care se afla versiunea veche a acestor denumiri. Localul are pereti artificiali, existând posibilitatea sa se creeze sali de diverse dimensiuni, în functie de cerinta celor ce vor sa închirieze o sala pentru diverse evenimente (nunti, petreceri, zile de nastere).
Ca sa ajungi la toaleta în acest restaurant, esti îndrumat sa te tii dupa urmele potcoavelor de cai. Pe usile toaletei sunt scrise denumirile vechi: “Cowboys” si “Cowgirls”.
O parte dintre clientii care decid sa serveasca masa aici, poarta palarii de cowboy. Zilnic sosesc la acest restaurant câteva autobuze turistice din Phoenix sau din centrul orasului Scottsdale, aducând clienti dornici sa evadeze din spatiul urban, într-o lume originala cum e aceasta. Pinnacle Peak Patio este o constructie în care s-a folosit mult material lemnos, iar când rostim “lemn” ne gândim la natura, confort si liniste. Constructiile din lemn respira, rezista si emana sanatate, trainicie si frumusete. Lemnul este un material de constructie performant si o sursa de sanatate în deplina armonie cu ritmul de viata al fiecaruia dintre noi. Arhitectii din întreaga lume apeleaza de sute de ani la el, pentru a crea cele mai minunate cladiri, cu designuri speciale.
Romanian Autumn Picnic at Anthem Community Park in Arizona
The cooler weather is coming back to Arizona, and with it come the snowbirds (a large population group that lives in AZ only for the winter months, attracted by its moderate climate), and the much awaited outdoor activities of the fall. Such was the case on Saturday, October 13, 2012, when Agape Christian Church (http://www.agapearizona.com/agape/) organized the fall outdoor picnic at Anthem Community Park.
Located just outside of the Phoenix metro area, off interstate I-17, Anthem is a master-planned community built by Del Webb in 1999. Although it offers all the services of a big city, the largest part of Anthem was never incorporated – and still holds the aroma of an Arizonian small town – hidden between the northern foothills of the Sonoran desert, right at the base of Daisy Mountain. Elevated slightly higher than Phoenix metro area (approx. 1,800 ft), Anthem enjoys cooler temperatures by five to ten degrees Fahrenheit.
Built exclusively for the use of its residents and their guests, Anthem Community Park covers an area of 63 acres, and includes a variety of facilities designed for active individuals at all ages – 10 miles of walking and hiking trails; catch and release fishing lakes; baseball, soccer, and softball fields; basketball, tennis, and volleyball courts; a skateboard park; and a variety of playgrounds for kids. In addition to the activity oriented features, the park also offers barbecue grills and picnic ramadas. But the highlight of the park is the miniature train ride offered by the Daisy Mountain Railroad.
The participants of the Romanian outdoor picnic enjoyed not only the beautiful weather – cloudless skies and moderate temperatures – but also the complete range of amenities provided by the park. The organizing team – led by Lionel and Dana Rachi – reserved the two main ramadas, and used the built-in barbecue grills to cook fresh ‘mititei’, chicken, and hot dogs for kids. A large variety of side dishes were available to accompany the hot, right-off-the-grill meat, and the essential Romanian element – bread. Home-made deserts were abundant, and coolers full of refreshing drinks were visible everywhere, especially after the automatic water sprinklers went on unexpectedly – that’s when the coolers gained a second use – to prevent the water from splashing the participants.
Besides the main attraction for adults – the mouth watering food – a sense of community and fellowship was evident, starting with the smiles and greetings of those who participated – mainly the Agape Church members and their friends, but also visitors from other Romanian communities in the valley. Designed to enhance and further the fellowship, the Agape event provided an opportunity for the much needed constructive communication among all the attendees of the church, and among any strong community, for that matter. The event opened at 10:00 am, and each family arrived as they were able to, all the way up to about 4 pm, when the overall participation surpassed 200 people, including the kids.
Speaking of kids, they probably enjoyed the park activities the most. In addition to all the amenities offered by the park in a special section designed for kids, which included slides, rock climbing walls, a mini water park, and even a kids’ discovery section (to dig up fossils), the church provided a big ‘fire-truck’ bouncer – the first to be used by the kids at the park. The older kids were even more active by using the half-pipe skateboard park, and the youth used their energy to build rapport by competing on the volleyball field. Typical for the young generation, the Agape youth used the social media to invite and organize a tournament that included their friends from other local churches as well.
After serving lunch, I accompanied my boys on the amazing train ride – a 24-inch gauge miniature railroad, which reminded me of the slow, but picturesque train rides of Romania. Featured during the ride is a trestle across a small lake, a tunnel through a rock outcropping, lush green landscaping, several sparkling water falls, and the eye-catching playground for children. Of course, the kids were not satisfied with a single ride around the park, especially when holding multiple prepaid discounted tickets (thanks to the organizing team) – I was fortunate to ride it multiple times throughout the day. And to complete the adventure, we also witnessed the derailment of a train car during our last ride.
Personally, I enjoyed catching up with my friends at church, and getting to know better some of the attendees that I see very often, but with whom I had not had an opportunity to discuss yet. But as much as we, as Romanians, enjoy chatting with each other, many of us enjoy being active as well. I was pleasantly surprised by the motivator to this ad-hoc activity, one of the elders of the church – Iosif Ianculovici – who initiated the passing of the ball at first, which ended up in a full blown soccer game. When it comes to our traditional sport, we don’t need a marked field (just the imaginary lines) or even equal size goals – made out of empty trash cans in our case. No need for special sportswear either to differentiate the teams — the players for one of the teams had to simply play shirtless. It was both fun and hilarious to play with players of all levels and all ages, and most importantly without faults – who would want to trip over a 60 year old?
The well-organized event ended late into the night, with a second round of barbeque, long conversations, and board games. The one year old Agape CC (under Pastor Petru Lascau) – has clearly accomplished one of its main meanings with this event – the term Agape or ‘Love feast’ was used for certain religious meals among early Christians – and maybe went a little further. The relationships initiated at this outdoor activity have only exemplified the acute need for fellowship to be created, (and tended to) between the members of the community. It might seem a coincidence that the newly created church of Agape is starting to build strong community at the relatively new Anthem Community Park.
%%wppa%%
%%slide=3%%
Marius Comarita
Anthem, Arizona
Fotoreporter: Razvan Dihel
Romanian Autumn Picnic at Anthem Community Park in Arizona
The cooler weather is coming back to Arizona, and with it come the snowbirds (a large population group that lives in AZ only for the winter months, attracted by its moderate climate), and the much awaited outdoor activities of the fall. Such was the case on Saturday, October 13, 2012, when Agape Christian Church (http://www.agapearizona.com/agape/) organized the fall outdoor picnic at Anthem Community Park. Continue reading “Romanian Autumn Picnic at Anthem Community Park in Arizona”
31 Octombrie, 1517 – Ziua de nastere a Reformei protestante!
529 de ani de la nasterea reformatorului
si
495 de ani de la începutul reformei –
.
Doua aniversari marcante în miscarea crestina protestanta
.
În ziua de 10 noiembrie 2012 se împlinesc 529 de ani de la nasterea celui care este considerat parintele miscarii protestante. Martin Luther s-a nascut la data de 10 noiembrie1483, în mica localitate Eisleben, din partea de rasarit a Germaniei.
La vârsta de 18 ani a intrat la Universitatea din Erfurt. Dupa cum el însusi marturisea, într-o zi studiind în biblioteca universitatii, a facut o descoperire senzationala în contextul religios al vremurilor evului mediu, o descoperire care ulterior i-a marcat destinul: o Biblie în limba latina.
O astfel de carte nu mai vazuse pâna atunci. Nu stia nici macar de existenta ei. În acel moment avea pentru prima oara în mâna Cuvântul lui Dumnezeu. Plin de teama si uimire a început sa o citeasca, de fiecare data exclamând: „O, daca mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!”
Mai târziu, între anii 1512-1516, fiind de-acum calugar, a fost trimis la Roma cu probleme ale ordinului calugaresc. A fost socat de coruptia si luxul Bisericii Române, dându-si seama nevoia de reforma.
Citind “Epistola lui Pavel catre Romani“ si-a construit o teologie care mai târziu avea sa constituie baza reformei care a zguduit din temelii Biserica romano-catolica. Trei principii de baza constituiau principalele elemente în sistemul lui teologic: SOLA FIDE sau îndreptatirea prin credinta, SOLA SCRIPTURA sau ideea ca Scriptura este singura autoritate pentru pacatosii care cauta mântuirea, si SOLA GRATIA, adica numai harul ca baza a îndreptatirii. Prin urmare, Luther a redefinit conceptul biblic al mântuirii, ajungând la convingerea ca numai credinta în Christos poate îndreptati pe cineva în fata lui Dumnezeu.
Scânteia care a aprins flacara REFORMEI s-a constituit în afisarea a 95 de teze pe usa Bisericii din Wittenberg, teze prin care Luther contesta faptul ca Papa ar fi autoritatea suprema în domeniul credintei si al moralei. Iata de ce data de 31 octombrie 1517 este considerata ziua de nastere a REFORMEI PROTESTANTE.
În urma publicarii a trei brosuri prin care Luther s-a adresat poporului german (Discursul catre nobilimea germana, Robia babiloniana si Despre libertatea crestinului), Papa Leon al X-lea emite în 1520 bula „Exsurge Domine”(act oficial emis de Papa) care a condus la ex-comunicarea lui Luther.
În urma refuzului de a-si retracta tezele, este adus în fata unui tribunal si judecat de slujitorii papali. Este nevoit sa se retraga din viata publica, locuind în castelul de la Wartburg pâna în anul 1522. În timpul cât a stat izolat, ferit de oponentii sai, Luther a tradus în germana Noul Testament, dupa originalul grecesc, ceva mai târziu traducând si Vechiul Testament din ebraica. În anul 1535 a reusit sa tipareasca întreaga Scriptur? în limba germana, punând astfel bazele limbii literare germane.
Luther a murit în anul 1546, lasând miscarea care avea sa-i poarte numele, sub conducerea lui Melanchthon. Reforma a purtat în ea lumina necesara trezirii spirituale din veacurile care au precedat-o, întorcând privirea spre simplitatea crestinismului primar, asa cum îl gasim în Cuvânt. A avut darul sa readuca în crestinism vigoarea bisericii primare pierduta într-un mileniu de negura.
Influenta reformei a fost binefacatoare din mai multe puncte de vedere, ca de pilda cel teologic, cel educational si economic. Guvernele Europei, cu precadere cele din tarile anglo-saxone, au devenit tot mai tolerante si mai putin opresive, iar în Statele Unite, însusi nasterea natiunii americane este perceputa ca un experiment curajos al unui popor crestin si reformat.
La începutul secolului 19, vizitând America, istoricul si politicianul francez Alexis de Tocqueville, impresionat fiind, facea remarca: „Nu am înteles maretia acestei tari, pâna când nu am vizitat bisericile lor care ard cu focul dreptatii si neprihanirii Evangheliei”.
În concluzie se poate spune ca viata religioass reformata a adus prosperitatea materiala si morala, unei lumi aflata într-o acuta nevoie de lumina spirituala.
Radu Oprea – Peoria, Arizona,
htt://www.agapearizona.com
31 Octombrie, 1517 – Ziua de naștere a Reformei protestante
529 de ani de la nașterea reformatorului
și
495 de ani de la începutul reformei –
două aniversări marcante în mișcarea creștină protestantă
.
În ziua de 10 noiembrie 2012 se împlinesc 529 de ani de la nașterea celui care este considerat părintele mișcării protestante. Martin Luther s-a născut la data de 10 noiembrie1483, în mica localitate Eisleben, din partea de răsărit a Germaniei.
La vârsta de 18 ani a intrat la Universitatea din Erfurt. După cum el însuși mărturisea, într-o zi studiind în biblioteca universității, a făcut o descoperire senzațională în contextul religios al vremurilor evului mediu Continue reading “31 Octombrie, 1517 – Ziua de naștere a Reformei protestante”
Women’s Health: Pregnancy and Birth
Interview with Dr. Narinder Brar, OB-GYN in Surprise, Arizona
Selecting an Obstetrician-Gynecologist is an important decision for all women. There are many considerations when selecting an OB-GYN, but one of the more important issues is how accessible is the doctor and her/his office to you.
Dr. Narinder Brar, D.O, attended medical school at New York College of Osteopathic Medicine. This was followed by a residency in Obstetrics and gynecology at Albany Medical College in New York, where she ultimately served as chief resident.
Dr. Brar has practiced in the West Valley (Arizona) since 2006. She is board-certified by the American Board of Obstetrics & Gynecology. Continue reading “Women’s Health: Pregnancy and Birth”
De necrezut!
Afam de pe YOU TUBE despre un caz greu de imaginat pâna acum
DORU NEAMTU – un crestin, evreu român – a fost arestat pentru ca le vorbea oamenilor în strada despre mântuirea sufletului prin credinta în Isus Christos (în jertfa Sa prin rastignire pe crucea din Ierusalim).
Unde s-a întâmplat aceasta grozavie? Pe Mill Ave în Tempe, Arizona!
Iata ca traim si noi, în America începutului de secol XXI, când a fi un adevarat crestin a devenit caz de persecutie!
Dar, ca sa fim si mai bine lamuriti de împotrivirea care a existat si exista întotdeauna fata de marturia crestina publica, amintim ca în Congresul American a existat nu de mult o reclamatie cu privire la arestarea a patru crestini care împarteau Biblii musulmanilor în Dearborn, Michigan.

