Adrian Papahagi: Utopia totalitară a știut mereu că principalul ei dușman e creștinismul

Totalitarismele modernității au fost anticreștine. Ele căutau să oblitereze Evul Mediu creștin, pe care îl detestau, pentru a se conecta direct cu antichitatea păgână.

Revoluția Franceză inventase un simulacru de republică romană, condusă de consuli, cu temple și procesiuni ale unor zeițe alegorice. Multe biserici care au scăpat nedemolte au fost convertite în Temple ale Rațiunii.

Fascismul lui Mussolini căuta să reînvie Imperiul roman, și își trage numele de la „fasces lictoriae”, mănunchiul de bastonașe (uneori strânse în jurul unei securi), care simboliza puterea magistraților romani. De altfel, fasciile de la care vine numele fascismului, au fost reînviate de Revoluția franceză, și persistă pe stema Republicii franceze. Continue reading “Adrian Papahagi: Utopia totalitară a știut mereu că principalul ei dușman e creștinismul”

Adrian Papahagi: Pedagogia divină a molimelor

Pe vremuri, creștinii încercau să deslușească pedagogia divină a molimelor. Astăzi, văd numai conspirații mondialiste.

Chiar nu vede nimeni lecția de smerenie pe care o administrează Dumnezeu clerului și mirenilor, guvernelor și Științei, bogaților și săracilor – umanității, în general? Chiar nu înțelege nimeni pedagogia limitei – care nu e tragică, nici absurdă, ci logică și transcendentă?

Avem pretenția să controlăm viața și cosmosul, dar ne îngenunchează un segment de ARN învelit în proteine, o chestie minusculă, lipsită de voință și conștiință, care nu e chiar viață, ci mai degrabă dorință de viață, adică de înmulțire.

În Cântecul Fratelui Soare, Francisc îi mulțumește lui Dumnezeu „pentru surioara noastră, moartea corporală”. Fără moarte, ce ar fi viața veșnică? Gemetele unui putred azil geriatric, nimic mai mult. Demnitatea umană nu poate exista în afara vieții veșnice, deci în absența marelui prag. Continue reading “Adrian Papahagi: Pedagogia divină a molimelor”

ADRIAN PAPAHAGI: Dacă nu se dezice TOTAL de Andrei Caramitru, USR se înscrie în categoria partidelor extremiste

Dacă nu se dezice total de Andrei Caramitru, USR se înscrie în categoria partidelor extremiste, care promovează diabolizarea unor largi categorii de oameni (în acest caz, creștinii ortodocși).

Pentru niciun creștin ortodox, USR nu este votabil după cele scrise de Caramitru. USR nu are decât să își caute voturile unde dorește.

Adrian Papahagi: Respectați legea, fiți prudenți! Nu vă lăsați inflamați nici de fanaticii din Biserica noastră, nici de istericii care ne detestă!

Aștept ca d-l Dan Barna să-și exprime regretul că a colaborat cu un astfel de om, să ne informeze că Andrei Caramitru a fost exclus din USR pentru infamiile proferate la adresa românilor ortodocși, și că USR nu mai întreține nicio relație cu Andrei Caramitru. Continue reading “ADRIAN PAPAHAGI: Dacă nu se dezice TOTAL de Andrei Caramitru, USR se înscrie în categoria partidelor extremiste”

Adrian Papahagi: Jordan Peterson și Roger Scruton au plătit cu sănătatea opoziția la ideologia stângistă dominantă

Mă gândeam zilele trecute la Jordan Peterson, grav bolnav, sau la Roger Scruton, omorât de un cancer galopant, declanșat după un ultim scandal orchestrat împotriva lui.

Oamenii aceștia, care s-au opus valului, consensului, vulgatei modernității, ideologiei stângiste dominante, și au îndrăznit să articuleze o seamă de adevăruri incomode, au plătit cu sănătatea acest curaj.

Nu e ușor să încasezi valuri de ură, de isterie, de agresivitate. Poate părea amuzant și provocator tot scandalul, și îți aduce cu certitudine o anumită notorietate, însoțită de prosperitate, dar în ultimă instanță răutatea la care ești supus devine corozivă, iar stresul este somatizat și te îmbolnăvește. Continue reading “Adrian Papahagi: Jordan Peterson și Roger Scruton au plătit cu sănătatea opoziția la ideologia stângistă dominantă”

Adrian Papahagi – Cât datorează Europa azi creștinismului?

Cât datorează Europa de azi creștinismului? Nu puțin. Profesorul Adrian Papahagi explică cum creștinismul a format identitatea culturală și socială a Europei.

Creștinismul a fost responsabil pentru alfabetizarea generală a bătrânului continent, iar instituția spitalului are rădăcinile în Evanghelie. Iată doar câteva dintre argumentele excelente propuse de domnul profesor în cel mai nou clip Edictum Dei.

Pe același subiect, într-o notă publicată pe Facebook în mai, profesorul Papahagi scrie: Continue reading “Adrian Papahagi – Cât datorează Europa azi creștinismului?”

Adrian Papahagi: Creștinii din România, insultați de tabăra Boicot și de Președintele-Flit, nu pot vota Iohannis sau Barna fără să-și trădeze credința.

Creștinii din România, insultați de tabăra Boicot și de Președintele-Flit, nu pot vota Iohannis sau Barna fără să-și trădeze credința.

Nu exagerez spunând că Iohannis și Barna sunt vârfuri de lance ale descreștinării României.

Pentru cei ca noi, oameni de dreapta care își doresc în egală măsură progresul României și păstrarea tradiției creștine a națiunii noastre, singurul candidat votabil este Theodor Paleologu. Continue reading “Adrian Papahagi: Creștinii din România, insultați de tabăra Boicot și de Președintele-Flit, nu pot vota Iohannis sau Barna fără să-și trădeze credința.”

Adrian Papahagi: Îmi doresc să cadă guvernul Dăncilă. Electoratul conservator în continuare nu are o voce în politica românească

Îmi doresc să cadă guvernul Dăncilă, unul dintre cele mai inepte pe care le-a avut această țară.

Aș fi bucuros dacă marele beneficiar nu ar fi Ponta, iar căderea guvernului nu ar facilita o restructurare a PSD în jurul acestui plagiator amoral și viclean.

M-ar bucura ca dl. Iohannis să găsească un premier din afara zonei PSD-ALDE-Pro România, sau chiar din afara partidelor, care să întrunească o nouă majoritate și să asigure tranziția până la alegerile legislative din 2020. Continue reading “Adrian Papahagi: Îmi doresc să cadă guvernul Dăncilă. Electoratul conservator în continuare nu are o voce în politica românească”

Adrian Papahagi: “A fi recent e în sine un merit, a fi matur e un păcat.”

Idealul umanității este, azi, adolescentul. Sufletul imatur se lasă agitat de pasiuni puternice, pe când cel matur temperează totul prin rațiune. Adolescentul iubește și urăște cu forță, vrea să îmbrățișeze mult și rapid, e generos fără să aibă din ce, fantast și rebel, schimbător și iresponsabil. Ne place ori nu, educația întru civilizație funcționează totuși prin disciplinarea efuziunilor sublim-ridicole ale acestei vârste pline de patos și elan. Prin renunțare, autocontrol, disciplină, muncă asiduă și realism, tânărul devine un adult responsabil, educat, cultivat, care poate apăra și continua civilizația, care poate da viață și poate educa echilibrat noua viață. Continue reading “Adrian Papahagi: “A fi recent e în sine un merit, a fi matur e un păcat.””

Adrian Papahagi: Întrebat cine e inspiratorul ultim al comunismului, Soljenițîn a spus fără să ezite: Satana

O țară întreagă a fost zguduită de crimele oribile ale unui obnubilat din Caracal.

Acum, vă rog să reflectați la esența comunismului: nenumărate bestii amorale, frustrate și ucigașe, precum Dincă din Caracal, îmbrăcate în uniformă și premiate pentru sadismul cu care violau, torturau sau chiar ucideau în închisori tot ce avea România mai bun – politicieni veterani ca Maniu, genii ca Noica, sfinți ca Steihardt, Ghika sau Gafencu, tinere educate ca Adriana Georgescu, studenți brilianți ca Valeriu Anania, femei simple și curajoase ca Elisabeta Rizea… Continue reading “Adrian Papahagi: Întrebat cine e inspiratorul ultim al comunismului, Soljenițîn a spus fără să ezite: Satana”

Adrian Papahagi. Klaus, Neo și Paleo

Cu vreo 15 milioane de candidați la președinție, am avea 15 milioane de români mulțumiți de candidatul lor.

Așa, trebuie să ne mulțumim cu oameni care nu ating înaltele noastre exigențe de integritate, competență sau inteligență, și nici nu-și dau silința să se plieze fără rest pe toate opțiunile noastre.

Eu, însă, mă declar mulțumit cu Theodor Paleologu, așa că îl voi vota fără ezitări.

Îi sunt recunoscător că m-a scutit de neliniștile și dilemele asociate unei alegeri dificile, sau chiar imposibile între Iohannis și Barna. Continue reading “Adrian Papahagi. Klaus, Neo și Paleo”

Adrian Papahagi: Incompetența e din nou criminală

Deschid computerul și aflu siderat despre sinistrele crime din Caracal.

Un întreg sistem s-a dovedit incapabil să salveze viața unor tinere nevinovate, măcelărite de un monstru.

Vinovați: borfașii de la PSD, care au eliberat toți criminalii, procuratura, poliția și STS, subechipate, subantrenate, subinteligente, preocupate de pensii speciale la 40 de ani și salarii obscene până atunci, nu de viața și siguranța oamenilor. Continue reading “Adrian Papahagi: Incompetența e din nou criminală”

Adrian Papahagi – “Suntem în plin război cultural”

În anii care urmează, preoții vor fi vânați pentru orice. Pentru trei vorbe greșite vor fi transformați în monștri.

Între zeci de mii de preoți, sunt și destui nevrednici. Chiar preoții vrednici pot greși. Chiar oamenii deștepți pot spune prostii. Preoții sunt și ei oameni, cu IQ mai mic sau mai mare, cu bune și rele, cu scăpări, supărări, ispite și nevoi, cu zile bune și zile proaste. Continue reading “Adrian Papahagi – “Suntem în plin război cultural””

Adrian Papahagi: Revoluția franceză, preludiul unei intense terori comuniste, precursoarea ororilor totalitare din secolul XX

14 iulie 1789 și tot ce a urmat

Franței lui Ludovic al XVI-lea, pacificate, unite și prospere ca niciodată până atunci, i se urâse cu binele. În saloane, ducese apelpisite și avocați ambițioși, scriitorași fără scrupule și genii libertine, masoni (3/4 din deputații stării a treia, încurajați de eterna rivală, Anglia) și idealiști utopici se amuzau fantasmând la revoluție. De la Palais Royal, în plin centrul Parisului, Louis-Philippe d’Orléans, care se visează Ludovic al XVII-lea, și secretarul lui, Choderlos de Laclos (autorul romanului libertin Legături periculoase, 1782) întrețin agitația revoluționară. În plină criză a grâului, viitorul Filip Egalitate, distribuie bani și pâine parizienilor (aceasta nu-l va scuti să fie ghilotinat la rându-i, în 1793). Trupele sunt în disoluție, soldații dansează pe Champs Élysées și fraternizează prin cârciumi cu poporul. Arhiepiscopul Parisului se refugiază la Versailles. Regele cheamă detașamente din provincie, dar, la rugămințile arhiepiscopului și, fără îndoială, îndemnat de propria conștiință, le poruncește să nu tragă asupra poporului. Continue reading “Adrian Papahagi: Revoluția franceză, preludiul unei intense terori comuniste, precursoarea ororilor totalitare din secolul XX”