Adrian Papahagi: Îmi doresc să cadă guvernul Dăncilă. Electoratul conservator în continuare nu are o voce în politica românească

Îmi doresc să cadă guvernul Dăncilă, unul dintre cele mai inepte pe care le-a avut această țară.

Aș fi bucuros dacă marele beneficiar nu ar fi Ponta, iar căderea guvernului nu ar facilita o restructurare a PSD în jurul acestui plagiator amoral și viclean.

M-ar bucura ca dl. Iohannis să găsească un premier din afara zonei PSD-ALDE-Pro România, sau chiar din afara partidelor, care să întrunească o nouă majoritate și să asigure tranziția până la alegerile legislative din 2020. Continue reading “Adrian Papahagi: Îmi doresc să cadă guvernul Dăncilă. Electoratul conservator în continuare nu are o voce în politica românească”

Advertisements

Adrian Papahagi: “A fi recent e în sine un merit, a fi matur e un păcat.”

Idealul umanității este, azi, adolescentul. Sufletul imatur se lasă agitat de pasiuni puternice, pe când cel matur temperează totul prin rațiune. Adolescentul iubește și urăște cu forță, vrea să îmbrățișeze mult și rapid, e generos fără să aibă din ce, fantast și rebel, schimbător și iresponsabil. Ne place ori nu, educația întru civilizație funcționează totuși prin disciplinarea efuziunilor sublim-ridicole ale acestei vârste pline de patos și elan. Prin renunțare, autocontrol, disciplină, muncă asiduă și realism, tânărul devine un adult responsabil, educat, cultivat, care poate apăra și continua civilizația, care poate da viață și poate educa echilibrat noua viață. Continue reading “Adrian Papahagi: “A fi recent e în sine un merit, a fi matur e un păcat.””

Adrian Papahagi: Întrebat cine e inspiratorul ultim al comunismului, Soljenițîn a spus fără să ezite: Satana

O țară întreagă a fost zguduită de crimele oribile ale unui obnubilat din Caracal.

Acum, vă rog să reflectați la esența comunismului: nenumărate bestii amorale, frustrate și ucigașe, precum Dincă din Caracal, îmbrăcate în uniformă și premiate pentru sadismul cu care violau, torturau sau chiar ucideau în închisori tot ce avea România mai bun – politicieni veterani ca Maniu, genii ca Noica, sfinți ca Steihardt, Ghika sau Gafencu, tinere educate ca Adriana Georgescu, studenți brilianți ca Valeriu Anania, femei simple și curajoase ca Elisabeta Rizea… Continue reading “Adrian Papahagi: Întrebat cine e inspiratorul ultim al comunismului, Soljenițîn a spus fără să ezite: Satana”

Adrian Papahagi. Klaus, Neo și Paleo

Cu vreo 15 milioane de candidați la președinție, am avea 15 milioane de români mulțumiți de candidatul lor.

Așa, trebuie să ne mulțumim cu oameni care nu ating înaltele noastre exigențe de integritate, competență sau inteligență, și nici nu-și dau silința să se plieze fără rest pe toate opțiunile noastre.

Eu, însă, mă declar mulțumit cu Theodor Paleologu, așa că îl voi vota fără ezitări.

Îi sunt recunoscător că m-a scutit de neliniștile și dilemele asociate unei alegeri dificile, sau chiar imposibile între Iohannis și Barna. Continue reading “Adrian Papahagi. Klaus, Neo și Paleo”

Adrian Papahagi: Incompetența e din nou criminală

Deschid computerul și aflu siderat despre sinistrele crime din Caracal.

Un întreg sistem s-a dovedit incapabil să salveze viața unor tinere nevinovate, măcelărite de un monstru.

Vinovați: borfașii de la PSD, care au eliberat toți criminalii, procuratura, poliția și STS, subechipate, subantrenate, subinteligente, preocupate de pensii speciale la 40 de ani și salarii obscene până atunci, nu de viața și siguranța oamenilor. Continue reading “Adrian Papahagi: Incompetența e din nou criminală”

Adrian Papahagi – “Suntem în plin război cultural”

În anii care urmează, preoții vor fi vânați pentru orice. Pentru trei vorbe greșite vor fi transformați în monștri.

Între zeci de mii de preoți, sunt și destui nevrednici. Chiar preoții vrednici pot greși. Chiar oamenii deștepți pot spune prostii. Preoții sunt și ei oameni, cu IQ mai mic sau mai mare, cu bune și rele, cu scăpări, supărări, ispite și nevoi, cu zile bune și zile proaste. Continue reading “Adrian Papahagi – “Suntem în plin război cultural””

Adrian Papahagi: Revoluția franceză, preludiul unei intense terori comuniste, precursoarea ororilor totalitare din secolul XX

14 iulie 1789 și tot ce a urmat

Franței lui Ludovic al XVI-lea, pacificate, unite și prospere ca niciodată până atunci, i se urâse cu binele. În saloane, ducese apelpisite și avocați ambițioși, scriitorași fără scrupule și genii libertine, masoni (3/4 din deputații stării a treia, încurajați de eterna rivală, Anglia) și idealiști utopici se amuzau fantasmând la revoluție. De la Palais Royal, în plin centrul Parisului, Louis-Philippe d’Orléans, care se visează Ludovic al XVII-lea, și secretarul lui, Choderlos de Laclos (autorul romanului libertin Legături periculoase, 1782) întrețin agitația revoluționară. În plină criză a grâului, viitorul Filip Egalitate, distribuie bani și pâine parizienilor (aceasta nu-l va scuti să fie ghilotinat la rându-i, în 1793). Trupele sunt în disoluție, soldații dansează pe Champs Élysées și fraternizează prin cârciumi cu poporul. Arhiepiscopul Parisului se refugiază la Versailles. Regele cheamă detașamente din provincie, dar, la rugămințile arhiepiscopului și, fără îndoială, îndemnat de propria conștiință, le poruncește să nu tragă asupra poporului. Continue reading “Adrian Papahagi: Revoluția franceză, preludiul unei intense terori comuniste, precursoarea ororilor totalitare din secolul XX”

Cine nu suportă să fie contrariat în certitudinile sale, să nu mă citească – dar să-mi îngăduie să mă exprim!

de Adrian Papahagi

Sunt un simplu universitar clujean, rezident într-un aristocratic apartament la et. 7 al unui bloc comunist din selectul cartier Mănăștur. Nu am funcții nici măcar la nivelul catedrei în care predau. Nu sunt afiliat niciunui serviciu secret, grup de presiune, partid sau ong. Singura mea funcție publică a fost un modest post de consilier al ministrului de Externe timp de doi ani (ian. 2010- feb. 12), pe care l-am onorat scriind și corectând mii de pagini de discursuri și corespondență diplomatică și făcând naveta București-Cluj (mi-am ținut riguros cursurile în acea perioadă). Nu am avut alte funcții publice alese sau numite. Continue reading “Cine nu suportă să fie contrariat în certitudinile sale, să nu mă citească – dar să-mi îngăduie să mă exprim!”

Adrian Papahagi: Conducerea UE, redusă la Franța și Germania, se va apropia de Rusia și se va depărta de SUA

Noua față a UE: după Brexit, dispare contraponderea britanică, ceea ce slăbește și Polonia, iar Franța și Germania fac singure jocurile în UE.

Europa de Est e complet eliminată de la conducerea UE. Penibilii Iohannis și Cioloș sunt doar pioni ai Germaniei și ai Franței, iar România nu are politică externă și europeană.

După ce comunista Mogherini a ieșit basma curată din scenă, socialistul Borell va continua linia tot mai antiamericană a politicii externe franco-germane. Nu subestimați resentimentul în istorie: Franța nu a uitat rușinea de a fi fost eliberată de anglo-americani, iar Germania rușinea de a fi fost învinsă de ei. Continue reading “Adrian Papahagi: Conducerea UE, redusă la Franța și Germania, se va apropia de Rusia și se va depărta de SUA”

Adrian Papahagi: Portretul noului tovarăș

Om de bine, fără meserie: e activist profesionist. Pentru ce activează? Pentru salvarea a orice mișcă, dar în principal pentru salvarea sa de sărăcie (aici nu-l întrece nimeni).

Din ce trăiește? Din burse și fonduri guvernamentale/ europene. E consultant, tehnocrat, comentator, expert (puțin afiliat unor servicii secrete, sau doar unor rețele de ong-uri globale, e oricum om de rețea).

Dacă e inginer, n-a construit în viața lui un pod. Dacă e doctor, n-a mânuit vreodată bisturiul sau stetoscopul. Dacă e jurist, n-a pledat nicicând în tribunal. Dacă e agronom, n-a văzut niciodată câmpul. Continue reading “Adrian Papahagi: Portretul noului tovarăș”

Adrian Papahagi: Conservatorismul este școala discernământului și a prudenței, nu poate fi radical sau extremist

Conservatorismul este școala discernământului și a prudenței, de aceea nu poate fi radical sau extremist

Ce e comoară și ce e povară în trecut? Ce e esență și ce e balast în tradiție? Ce e util și ce e nociv în instituții și obiceiuri? Ce e civilizație și ce e barbarie? Ce păstrăm și ce respingem? Ce consolidăm și ce demolăm? Continue reading “Adrian Papahagi: Conservatorismul este școala discernământului și a prudenței, nu poate fi radical sau extremist”

Adrian Papahagi, apel către USR: Nu importați anticreștinismul stângii “liberale” și nu confundați conservatorismul cu doctrinele lui Putin și Dughin

Astăzi vreau să mă adresez celor din USR-Plus. Cu câțiva am fost coleg de partid, alături de mulți am manifestat în piață împotriva abuzurilor PSD, cu unii am redactat documente privind liberalizarea pieței politice și facilitarea dreptului de vot, pe alții i-am găzduit la Fundația Creștin-Democrată, cu unii sunt prieten, cu alții am fost coleg la universitate. Toți cei care m-au cunoscut personal cred că pot atesta buna mea credință.

Le cer atât, dacă nu vor să mă aibă adversar: să nu importe discursul și acțiunile anticreștine ale stângii “liberale” sau intelectuale din Occident. Să nu relativizeze viața, familia, căsătoria, națiunea. Să aibă discernământul modernizării, nemiloase cu mizeria tranziției, dar respectuoase cu tradiția națională, religioasă și culturală a acestui popor. Să îi respecte pe cei care au dus lupta lor în trecut și le-au deschis bulevardul Continue reading “Adrian Papahagi, apel către USR: Nu importați anticreștinismul stângii “liberale” și nu confundați conservatorismul cu doctrinele lui Putin și Dughin”

Stânga este confiscatoare – așa o recunoașteți!

de Adrian Papahagi

Gândirea ei se limitează la etichete; e alt semn distinctiv.

“Liberalii” de azi (La République en Marche, ALDE-UE, USR+) încearcă să confiște ideea europeană. Tot ce se opune preceptelor stângiste, esențialmente anticreștine sau seculariste, devine automat “iliberal” sau “anti-european”. (NB: Azi, liberalismul a revenit la stânga, unde se afla și în sec. XVIII-XIX).

Ați citit de nenumărate ori pe această pagină referințe la părinții fondatori ai Uniunii Europene, creștin-democrații Schuman, De Gasperi, Adenauer. Duhul fondator al Uniunii era creștin, nu anticreștin, secularizat sau neo-păgân. Continue reading “Stânga este confiscatoare – așa o recunoașteți!”