“Rosia Montana si subminarea economiei nationale românesti”

Roșia Montana.ROŞIA MONTANĂ ŞI SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE ROMÂNEŞTI

…Când vine vorba de Roşia Montană (şi, zilele astea, oare, când nu vine vorba de…?) – toţi jurnaliştii TV şi toţi politicienii români o fac pe proştii. Ocolesc, cu grijă şi cu premeditare infracţională – esenţa problemei „Roşia Montană”. Până şi paiaţa sfertodoctă, de la Antena 3 („de la miezul nopţii”), Mircea Badea, este pusă în mişcare de acest resort al trădării naţionale, prin subminare premeditată a economiei naţionale româneşti: „Mă interesează spre deloc problema Roşiei Montane. Este treaba celor de acolo, de la Roşia Montană. Să facă ĂIA referendum!”.

Şi care este, în definitiv, „esenţa problemei Roşia Montană”?! Pentru că, orişiunde dai cu telecomanda, vezi numai şmecheri care-ţi împuiază capul cu „necesitatea locurilor de muncă, pentru minerii muritori de foame de la Roşia Montană, cărora le decedează de sete copiii…!” (de parcă, până să vină bandiţii mondiali/afaceriştii de la GCRM, toate familiile de mineri aveau, pe masă, numai cozonaci şi fazani fripţi!) – şi auzi numai bocetele, dublate de priviri scânteind de şmecherie, pe sub mânecă Continue reading ““Rosia Montana si subminarea economiei nationale românesti””

O ANTOLOGIE, CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM

AntologieAntologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume / “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 2013 – ctitorită de

LIGYA DIACONESCU

După apariţiile, unanim salutate, de către mediile culturale, din România, Canada şi de pretutindeni unde există români (cărturari şi patrioţi): “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, STARPRESS, 2011 – ediţie bilingvă, română-engleză, 2011, “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, STARPRESS 2012, ediţie bilingvă, română-franceză, 2012 – iată că, în 2013, a apărut şi “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, Starpress 2013 – “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 20131. Toate trei, puse în operă de acelaşi om, de aceeaşi neobosită scriitoare, eseistă, jurnalistă etc. – Ligya DIACONESCU (printre multe alte merite, este ctitor, proprietar şi director general al revistei româno-canadiano-americaneSTARPRESS RÂMNICU VÂLCEA”). Care elaborează, în Canada, ceea ce febra visului proiectiv îi şopteşte, în România – Românie pe care n-a uitat-o o clipă şi pe care o revede, de câte ori vrea să-şi reîmprospăteze inspiraţia şi imaginaţia! Continue reading “O ANTOLOGIE, CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM”

SĂ TRĂIŢI, ÎNTRU MULŢI ANI, MUNTENEGRENI AI BALCANILOR!

MuntenegruSĂ TRĂIŢI, ÎNTRU MULŢI ANI, MUNTENEGRENI AI BALCANILOR!

MUNTENEGRUL BALCANILOR ŞI…”MUNTENEGRUL NORDULUI”!

Mândria de a fi român-ortodox. Nu sunt DELOC mândru că sunt european…cu o excepţie!

Scriu aceste rânduri la 24 de ceasuri, după Ziua de Doliu Naţional (26 iunie 2013), instituită, în România, cât şi în Muntenegru1, în urma tragicei morţi a 18 români (…să nu uităm, însă: catastrofa a lăsat acestei lumi, spre meditarea noastră, asupra celor ascunse, dar, uneori, pentru câteva clipe, revelate lumii, de Însuşi Dumnezeu – şi 29 de răniţi!), prin prăbuşirea unui autocar, de pe un viaduct, într-o râpă din Muntenegru – defileul Morača (24 iunie 2013). Scriu, impresionat de omenia unui minuscul popor ortodox, din Balcanii mult-huliţi, de-o istorie întreagă: de la simpli locuitori, până la alpinişti, medici şi autorirăţi, toţi muntenegrenii i-au tratat pe nefericiţii români, ca pe fraţii lor de sânge. Continue reading “SĂ TRĂIŢI, ÎNTRU MULŢI ANI, MUNTENEGRENI AI BALCANILOR!”

Adrian Botez: “Bătrân Ovidiu” și alte poeme

OvidiuBĂTRÂN OVIDIU

străin – barbar şi

singur – exilat dintre limbile-nţelese cu

mine : un ovidiu al

lumii – fără pace – fără veşti – cu

lacrimi secate

am decăzut dintr-o împărăţie – căreia

numele i-am uitat – şi

adresa

în această limpezime alburie – incertă

între gheţuri sloită – nu

sunt demult: ieri

culegeam flori de foc – şi

făceam salturi mortale – în divine

alcooluri Continue reading “Adrian Botez: “Bătrân Ovidiu” și alte poeme”

Poeme: “Nou legământ necesar”

Primavara ratataAdrian Botez

.

VIAŢA ÎN DEMOCRAŢIA ESTULUI

vecinul de la trei behăie ca un
ţap în călduri – vecina de la doi
iar s-a îmbătat criţă şi cântă circumterestru
imprecise manele – iar undeva
pe la etajele superioare sau
inferioare ale clădăriei – unul
s-a apucat de făcut cutremure
artificiale – cu burgiul de sfredelit
pereţii: doar e
duminica
sacră – nu? Continue reading “Poeme: “Nou legământ necesar””

Primăvara rataților

Pictura flamanda, Jacob GrimmerGREŞEALĂ DE ROL

 

m-am rătăcit – văd – am luat un tren greşit

prin mine trece-un timp abominabil

se zvârcolesc atâtea-n spaţiul cel teşit

încât mă tem de mine admirabil

 

ce rol zărghit – abia-n culise azvârlit

tu – cel cu şapca-n ochi – mi-ai dat să joc?

…şi sunt pe scenă – nu ştiu un cuvânt

şi-n sală liber nu mai e vreun loc Continue reading “Primăvara rataților”

BĂBUŢA ŞI PUIUL DE CIOARĂ

Casa la bloc– poveste românească actualizată –

.

A fost odată ca niciodată o biată băbuţă (băbuţă nu după buletin, ci din pricină de necazuri repetate prea des  –  aşa-s unii, nepricepuţi: când se-nvaţă cu ceva, repetă, şi iar repetă  –  de ţi se şi-apleacă, văzându-i). Şi băbuţa asta locuia într-o cocioabă aşa de dărăpănată, că, în fiecare zi, trebuia să iasă din ea, ca să-i facă vecinii resuscitarea (căsuţei, nu băbuţei), prin câteva elementare reparaţii. De treabă, vecinii ăştia, dar cam  proşti, că nu s-au gândit că  ar fi ieşit mai ieftin, şi  i-ar fi binecuvântat Dumnezeu, dacă i-ar fi construit  băbuţei altă casă, decât s-o repare zilnic tot pe aia proastă. Dar, dacă tot n-are omul ce face, se face c-ar tot face…Şi, de fapt, căsuţa era bloc comun  –   aşa că vecinii tot n-aveau încotro, că se dărâma şi peste ei, c-aşa e la comun… Continue reading “BĂBUŢA ŞI PUIUL DE CIOARĂ”

POVESTEA POETULUI BEŢIV ŞI A FETEI DE HANGIU

Adrian Botez          .  .  .  . . . . . Adrian Botez

– poveste chineză –

.
Ar trebui scrisă o carte despre cum se părăsesc iubiţii, de către cele care îi iubesc mai presus decât viaţa, în China medievală…Povestea sărmanei Lu Io Ce, fiică de hangiu din Siciuan, remarcată de bogatul şi talentatul om al împăratului, Lu Io – după două versuri, scrise de ea pe un perete al hanului, unde poposise, într-o după-amiază de vară, galantul om imperial, cu suita sa de desfrânaţi – s-ar putea alcătui în primul capitol al acestei încă nescrise cărţi…Două versuri, atât erau scrise pe peretele afumat al hanului, dar ce versuri! Două perle rare! Nimeni nu mai văzuse şi auzise astfel de minuni de frumuseţe şi armonie… Continue reading “POVESTEA POETULUI BEŢIV ŞI A FETEI DE HANGIU”

ÎNCEPUT DE LITANIE

noricu targa – din paradis

ma transporta vis cu vis:

spune doctorul cel mare

ca-s bolnav de habar n-are

 

 

nu-s vârtej în marea mare

nu-s nici pâine – nu-s nici sare

nici pestera-n Bethlehem:

sunt doar îngerescul ghem

 

ma dau cu sania-n gând

sclipind vin tot din curând

din curând si din nimic

curge-albastru pic cu pic

 

…cu targa – din paradis

vorba-n vorba – scris în scris

sângerez pe cale-arìpi

scriu c-un deget – si tu tipi

 

tipi în somn si tipi pe fila

sfinti trezesti din stih în mila

doar când sa mor nu ma tem

se iteste si-un poem

 

poem înflorit lauta

matasos matase multa

cearcan mucenic poem

si ciorchine de îndemn

 

struguri de privighetoare

ramasi vara de-asta soare

strugure-ascuns poloboc

tu îmi cânti ca eu sa joc…

 

…pe mal verde si frumos

m-asteapta Domnul Hristos:

ma zoreste si ma-ntreaba

de ce-am luminat degeaba

 

nu-i raspund – ci lacrimez

lacrimat-am crez cu crez

…sunt senin si nu ma mira

mâna-mi s-arcuieste lira

 

degetele-s strune vii

ochii-mi s-au închis târzii

iar pe chipul meu de boala

începe lumina scoala:

 

tremura serafi iubire

heruvii-si smotresc ostire

icoana dupa icoana

tronurile-arzând coroana

 

si deasupra de lumini

stele sunt – dar nu si vini

inorog  si inoroaga

Maica Domnului se roaga…

 

abia-acum Domnul Hristos

domnul meu cel mai frumos

se-ndura de cântul meu

ucenic de dumnezeu

 

si mutam noi parte-n parte

lumile mult mai departe

mai departe cât lumina

doar lamura sa ramâna:

 

dor – izvor  – si-o voce crina!

***

Adrian Botez

VINCENT VAN GOGH- perioada Borinage

    VINCENT VAN GOGH- perioada Borinage

–  tumorile artei  –

  RAPSODIE NEAGRA

 

ce dureri scurma prin lume  –  tunel încâlcit  –  precum

cârtitele? ce tunel mineresc se tot surpa  –  si-n locul

viscolit de

prabusire   –  în gaura beznei îti râgâie traiul   –  numindu-se cu

numele Soarta?

 

Dumnezeu  –  vecin pagubos   –  haìnul ce-ti roade metodic capatâiele

zilei si noptii  –  risipind

rumegus de-ngrasat sobolanii turbati

cu gust de genune

 

Dumnezeu  –  felinarul cel rosu  –  din ulita

nebuniei  scârnave

 

saracie  –  blestem si cetate de scaun a Mortii

cataclism  – schilodire a

tereziilor lumii  –  decretul regal de ghilotinare-a

Credintei: doar un crin mai arde  –  frânt în desert   –  si

Hristos  –  tehnicianul floricol  –  si-a ascuns sub burnuz

Mâna de Dreapta

 

corole de doliu  –  corole de

pacuri  aprinse  –  tu  –  Suferinta  –  muma cea buna a

tuturor vietilor  –  blestem si

feroce iubire: din tâtele tale  –  hidos plescaind

guita si cresc Tumorile Artei

*

buburoase  –  îmi ies prin piele

veghile : strigoi decorticati îsi taie

reciproc  –  hlizindu-se  –  sclifosindu-se

beregata

un ochi îi lincheste  –  staruitor  –  celuilalt

lumina

 

sfarâmând orice împotrivire de

spatiu  –  bivolii griji înainteaza prin mine: în copite-mi mesteca

lumina de paie :  chirpici se face speranta

 

da cep  mizeriei  –  sa-mi îngrase

landele gânduri  –  sa pot culege

la vara  –  manunchiuri rosii de

îngeri

*

coastele durerii au strapuns pielea lui Dumnezeu

un schelet evadat din trup esti

Doamne: un schelet care

merge în paralel cu trupul  –  pe

autostrada pustiului cosmic

*

nu te pot iubi decât beat: din

hahalera cu destin curbat  –  te vad atunci

printesa-ntr-un palat  –  cu

nurii toti scosi la uscat

 

o  –  efemerul stat în stat:

de fundul sticlei iar am dat…

*

bastardul târfa si milogul

lui Dumnezeu fac necrologul:

ofera binecuvântare

cu tot cu pâine fara sare

 

milogul târfa si bastardul

au lins febril din lucruri fardul:

toti sfintii zac de insolatii

din Dumnezeu  apar doar ratii

 

apoi milog bastard si târfa

atârna-n loc de cer o bârfa  –

toti facem ulcer pe retina:

când zici divin  –  vezi o jivina

*

am patruns în pestera: zaceau   – mestecati laolalta

leprosi si îngeri  –  viermi grasi si serafi

duhnea cumplit a pansamente îmbibate

egal  –  cu formol  –  puroi si

cu stele

 

dincolo de bezna  –  cineva clefaia  –  devenind astfel

altcineva

 

Iisus orb  –  tusea gaunos  –  urla ragusit de

febre   – si-si rupea

în nestire  –  asternutul fosnind de paduchi si

albastra iertare

lichid oarecare  –  risipit pe prundis  –  Sfântul

Duh gâlgâia dintre gingiile

însângerate

halucinant  –  trupul Hristosului se dumica singur  –  se

împartea fara nici o masura  –  se

zvârcolea  – hidos  si greoi se rotea  îmbalat :

solzi cleiosi de balaur damnat  –  iscând

oribil vârtej   –  meniri si-ispitiri

 

lumina-ntre degete mi s-a farmat  –  si-a curs

peste-ntuneric si stânci : curgea piezis

nisip  –  ucigas de

clepsidra materna

 

din pestera n-am mai iesit de atunci: la ce

sa rasar pe un cer fara chin  –  fara

stele ? –  mâini bandajate-n straine destine

si fara –  macar  –  sub brat  – vre o pâine

*

arhanghelii n-au dinti  –  n-au spade  –  n-au

armuri: plutesc ( printre aiuritoare ceruri  – aidoma stirbe)

schelete roz-albe  –  mucilaginoase

 

si astea toate  –  pentru ca pamântul

pacatelor  –  nu mai exista  – decât în

teoriile metafizicienilor(specie de saurieni  – corciti cu

galinacee si dihori)

 

nimeni n-afirma  –  nici nu

neaga: pe ce sa sprijini

aripi si armura  –  deznadejde

iubire si ura?

 

primeste-ma  –  Doamne  –  în caria

Ta  –  cea mai scobita

mai neagra  –  ascunsa si

de durere crâncena  –  pura:

când Tu vei urla în nestire  –  pe scaunul de

tortura  –  eu

ma voi naste: îti spun dinainte  –  nu voi fi stea si nici

mag  –  voi fi un plapând   –  schilav pui de

clatiri si scursura  –  dar tot e ceva ( când

nu mai poti îndura ) sa

ai în cine lovi  –  pe sub masa   –  cu celebra

mânie  –  divina Ta ura

 

accepti târgul asta  –  sau fainile

negre îti vor ploua  –  monoton

peste ochi  – peste gura?

 

vrei sanatate  –  ori

zgura?

*

maturatorii de flori  –  viscole negre de

praf înalta peste corole: fâs-fâs  –  se-aude coasa

de primavara fardata  –  prin labirintul

timpanelor

 

moartea si-a-nceput razboiul de gherila  –  dintre

înmiresmate boschete: se trage cu fulgere

episcopal-liliachii  –  din toate pozitiile

yoghine

 

sadice  –  duhurile clopotarilor morti bat

cu precizie de

cari  – piroane -n sicriul  cerului  –  vast cât si

lumea  – îngust cât minunea

 

reumatice   –  genoveve lipesc timbre postale  –  peste

stralucirea zborului alb  –  scapat negutarii de spatii

 

aici a fost casa calaului  –  mai departe-i pustiu  –  si

cioclii beau sânge  –  direct din gâtlejuri

 

copacii-si raschira  –  desucheat  (de parc-ar vrea sa

urineze pe sub fuste  –  ori sa faca sex sub nasul

lui Dumnezeu  –  pe ascuns)  –  cracile

încarcate de ispitele albe: au început sa li se zareasca

obscen  –  picioarele  –  daca te uiti bine

si potcovite  –  discret

o –  demoni primavaratici  –  câte

va mai trec   –  printre picioare si minte: de-aceea

va-nmultiti asa spornic : pasarile în zbor v-au ghicit

de mult  –  bestial  –  spasmul orgiilor  –  doar ca

nici unei pasari nu-i e dat sa traduca

ele planeaza peste urdori si racori  –  peste

putrid si livid  –  peste orice niciodata nu se urneste din sine  –  si

totdeauna  –  acolo în ceruri  –  au dublat

( playback-ul divin!) scursoarea-n

lentoare de vis

*

oamenii-si cheama moartea la

celular  –  se-ntretin politicos cu

ideea macabra  –  apoi luneca  –  grobian

în urina propriei umbre

 

o  – tragici snobi  –  umiliti de lipsa progresului în

domeniul gropnitei si cenusii: urmati-va  – urmariti-va  – odata cu

propriul cortegiu funebru

telenovela: siliti sunteti sa va

mâncati  moartea  – inestetic  –  cu mâna

 

*

necropola terestra  –  priviti-o în ochi si

sughitati entuziast

 

aur topit scalda orbite  –  vorbele  curg

valutare  –  bancnote de un milion  –  planetare

 

o  –  zeu parazeu  –  prosternare!

orb fericit  –  pe tine te am

credit si zare  –  betonata

onoare: Iubirea-i sunetul dulce-al

Bursei Solare  –  nicicând stationare

 

Iubirea-i fosnetul ochilor care numara

numara fara istov si fara pacat

înregistrat

 

Mântuire! Salvare!  –  numele tau: paduchernita

Bancilor  –  cura de mercantilism si

conturi bancare  –  carduri si valori

imobiliare

 

Iubire  –  divin sentiment fiscal si

bancara ardoare  –  Iubire dividenda

crescenda  –  concrescenta  –  ardenta  –  placenta

scadenta

 

Doamne-n fisicuri  –  sfânta polita de

inaugurare  –  logoree-abundând poliodorant  –   sub

lumini fanare  –  peste alizee

colisee altare  – nicicând colindând

cu samare  –  pe poteci

ipotecare

 

nevertebrat Dumnezeu : faliment

compensat în

sentiment

………………………………………………………………………

se mira cumplit si  –  nu-ndraznesc sa ma urmeze:

trec agale  –  printre chipuri schimonosite de

uri  –  asteptari  – cratere de nadejdi

explodate

 

o lume rasuflata  –  nebarbierita cu

saptamâna: eu trec calare

pe gânduri  –  pe sub nasul celor care

un ceas înainte  –  racneau ca vor

în pamânt sa ma culce

 

i-am si uitat  –  orice harta de-obraz

se sterge de la sine  –  în fata

rasaritului orizont  –  care-a tresaltat inspirat

si ma-ngroapa-n tacere

 

Dumnezeu  s-a desprins de pe ziduri  –  si

s-a luat dupa mine: nu bodyguard  –  ci

discret  –  de nadejde-n pustie

prieten

 

poate-i chiar fata mea

pentru poze facute cu norii  – barbierita

***

Adrian BOTEZ

ÎNCEPUT DE DISCURS

OMUL BEZNEI

 

aspre astre-mi fripsera retina

m-am întors în scorbura din suflet

nu ma mai închin la raze – iar lumina

în zadar mototoleste al sau umblet

 

sunt vecin catelului de-adâncuri

economisesc în cârtiti noaptea

orb romantic – pipai lumii soartea

de mi se-nglodeaza-n palme smârcuri

 

nu ma vezi – dar radacina vietii

e în suierul de serpi si-n târâtura

nu ma vrei – dar cresti umbra sagetii

 

cu cât minti – cu cât sporesti în ura

…nu-ncerca sa lingusesti buretii:

nu mai plâng nici daca versi oceanul

 

nu m-arat nici de-nfrunzesti ocheanul!

***

CICA PLOUA

 

m-au muscat frunzele de mâini – îmi curg

prin palme balele lor furioase

verzi-înspumate – înveninate – grabit

parfumate

 

cica ploua: margini de lume

margini de imensa rabdare

 

spontan – mi se aprind palmele si

explodeaza : tandari de palme îti dau sa bei – când

ti-e sete – dupa atâta dement  – epuizant efort al

cerului de a ploua cu cenusi – cu uitare

salcie – searbada – sinucigasa uitare

 

grele – mustoase de ura – palmele mele-nfrunzite

zemoase – cum perele moi – înmuiate de

febra verii trecute – pastrata – cu spaima sacra – în

palatele subterane ale fructelor: ochii mei

plesniti de atâta coacere – rascoacere

tescuita întelepciune – cu care-mi vopsesc

tipator îmi

vopsesc – exasperarea

 

nu mai am niciun strop de

rabdare – nu mai am niciun strop de

zeama de lume

 

o – zei natângi – fructele mele nu plâng – fructele

mele va blestema si în fresca va zugravesc – ca pe

o noapte cu stele-explodate – latite vâscos

pe tipsiile cerului

 

…câta ospitalitate neroada – cleioasa – cosmica

receptie de suflete

 

…cica ploua: sunt exasperarile mele de

arbore singuratic – urias nemaivazut arbore – în care

au navalit – s-au azvârlit – terorizati mistic – spre a se salva de

toamna – toti arborii verii

 

sunt lacrimile fierbând de

furie – ale ochilor mei larg – obscen de

larg cascati – precum

rasfrântele – cu toata carnea lor rosie sângerânda

indecentele vintre ale unei moarte lehuze

***

 

LA CRAMA CERULUI

 

galbene lacrimi tremura copacii

moartea se coace împroscând cu sânge…

cotcodacesc în turnuri prostanacii

iar un nebun în mâneca îsi plânge

 

a-nfipt cutitul toamna pân’ la os

îl scoate si-l înfige iar – vârtos:

macelarie de sublim e-n lume –

atât sublim – ca toti turbam cu spume!

 

…iar soarele-mi ajunge ici – sub talpa

mi-e frica sa ramân pe întuneric

gradina-a-ncremenit stupida –  calpa

 

furnici îmi contureaza groaza – sferic…

…prelinge-Te Hristoase-n cer de rane

sa vad serafi bolborosind din vrane!

***

 

ÎNCEPUT DE DISCURS

 

distinsi mârlani si sfinte curve

voi functionati ca vomitiv:

umplând cu balegi bleaga urbe

treziti în mine-un primitiv

 

smerind blenoragia voastra

cu snob potop de avutii

cu sifilis  – lepra cea casta:

sunteti model de maretii!

 

nefericiti broscoi de gloata

ma faceti fericit în zloata:

orbit  – pendula-n streang sa mori

 

de preferat e tot ce misca

decât orfeul vost’ de chisca

decât delirul de putori!

***

 

Adrian Botez