MINUNI AMARE
mai largi şi-adânci sunt cerurile toamnei
abia vâsleşte corbul prin genuni
intraţi suntem în visurile Doamnei:
ne-mbie nefiinţa cu minuni Continue reading “Adrian Botez: MINUNI AMARE”
MINUNI AMARE
mai largi şi-adânci sunt cerurile toamnei
abia vâsleşte corbul prin genuni
intraţi suntem în visurile Doamnei:
ne-mbie nefiinţa cu minuni Continue reading “Adrian Botez: MINUNI AMARE”
“Evreii consideră că este normal să-i scuipe pe creştini pe străzile Ierusalimului“, declară părintele Pierbattista Pizzaballa, custodele Vaticanului pentru locurilor sfinte din Ierusalim.
Citat într-un interviu din ziarul Haaretz, după un nou incendiu şi vandalizarea unei mânăstiri a ordinului Trappist în Latrun, unde inscripţia “Iisus a fost o maimuţă” a fost mâzgâlită în evreieşte, Pizzaballa i-a atenţionat pe evrei asupra modului în care creştinii sunt trataţi în Israel.
În legătură cu vechea problemă a incidentelor în care evrei ortodocşi extremişti îi flegmează pe membrii clerului creştin, Pizzaballa a declarat: <<Când am venit în această ţară, mi s-a spus că trebuie să ştiu că, dacă umblu în sutană prin oraş [Ierusalim], oamenii mă vor scuipa şi să nu mă consider jignit, întrucât e normal>>.
Continue reading “Adrian Botez: CUMPĂNĂ FRÂNTĂ…”
UITUCILOR ROMÂNIEI
n-aveau nici timp nici loc de rugăciune
dar Hrist li-era şi inimă şi faptă:
voivozi cu piscu-n fier şi-amărăciune
mâhnirea preschimbau în ţară dreaptă Continue reading “Adrian Botez: UITUCILOR ROMÂNIEI”
Am citit, apoi am răsfoit, de mai multe ori, prin ungherele ei cele mai întunecate şi enigmatice, una dintre cărţile abatelui Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcàntara – „Întâmplări ciudate, la răscrucea dintre lumi” – considerată a fi ultima sa lucrare, din această viaţă. Şi iată ce am aflat scris, pe la mijlocul ei (trăiesc cu impresia, tot mai pronunţată, de fiecare dată când re-deschid cartea, că abatele, sau altcineva, la fel de exasperat şi scârbit, a smuls, dintre coperţi, mai multe file…există, în multe locuri din carte, motive de bănuială că pagini întregi au suportat nu doar efectul mâniilor exasperate, ci chiar stihia focului, căci se văd, peste vaste părţi ale textului, umbre adânci, ca de peşteră afumată – se simt, peste tot, în lucrarea abatelui, ca-ntr-o sufocare, adâncite, până la abis, lipsuri – şi se simte, fără nicio îndoială, în nări, mirosul dulceag şi respingător al fumului, acrit de vreme): Continue reading “Adrian Botez: ABATELE ŞI IMAGINEA DIN OGLINDĂ”
ISPĂŞIRE
în grosolane cărnuri acum sângeri
sfidând pe salamandra înfocată
eşti surd grăirilor de păsări îngeri
nu vei cânta-n cristaluri niciodată Continue reading “Adrian Botez: ISPĂȘIRE”
ÎN AŞTEPTARE
aşteptăm – din veci – la vămi de paradis
am trecut prin viaţă – am trecut prin vis
iar acum pe buze mierea de lumină
e o pregustare: lumea Lui-stupină Continue reading “Adrian Botez: ÎN AŞTEPTARE”
PLÂNG COPACII FRUNZĂ DUPĂ FRUNZĂ
plâng copacii frunză după frunză
îngeri plâng – cu mâinile uscate:
sunt ţărani din ceruri – cu dreptate
nu ştiu mâinile muncite un’ s-ascunză! Continue reading “Adrian Botez: PLÂNG COPACII FRUNZĂ DUPĂ FRUNZĂ”
În cartea sa “Minuni care aşteaptă beatificarea şi beatificări care aşteaptă canonizarea”, despre care, deja, am vorbit (carte scrisă de-a lungul unei vieţi întregi, de peregrinări şi observări adânci a firii umane, dar apărută abia prin 1638 sau 1639, se pare) – nobilul abate Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcàntara scria aşa, într-un rând (foarte aproape de finalul cărţii sale celei ponegrite, năpăstuite şi prigonite): Continue reading “Adrian Botez: ABATELE, SCHIVNICUL ŞI DIAVOLUL”

UN NEAM DE OAMENI NESERIOŞI
chiar dacă timpul – din
când în când – o ia la galop – ca Continue reading “Adrian Botez: UN NEAM DE OAMENI NESERIOŞI”
CARE ŞI-A ASUMAT SINGURĂTATEA PISCULUI ARHEIC:Cartea lui PETRU SOLONARU, Tetradele[2], este un bastion singuratic (doar foarte departe, în zare, se mai văd unul sau două turnuri…), în Poezia (sau „poesia”, cum doreşte autorul a scrie) românească de azi – dar şi a lumii artistice contemporane, în general. Poezia sa este una profund iniţiatică, alchimică, de exorcizare gnostică a Morţii (prin asumare!) – Moartea ca unealtă fundamentală a Marelui Iluzionist, din universul vizibil, aflat sub blestemul-iluzie al BINARULUI Continue reading “Adrian Botez: RECENZIE a cărții „TETRADELE”, de PETRU SOLONARU”
TU DORMI ŞI MORI
tu dormi şi mori – cinchită pe-elegie:
va fi în univers ce n-a fost scris să fie –
şi printre rebeliuni de constelaţii
grozav mai ştiu eu a schimba punctuaţii Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Strigătul vânzării”
Marele şi Bătrânul Chilean era
respectat şi cinstit – în acel
orăşel de
graniţă – cât şi Continue reading “Adrian Botez: MARELE ŞI BĂTRÂNUL CHILEAN”
NUMELE INOROGULUI*O poveste glifo-smaraldică îl cheamă pe abatele toledan Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcantara (născut chiar în an cu Luis de Gongora, 1561!) pe o cale a cunoașterii spre „Dincolo”, locul fericirii, în Triunghiul Emiliei-Romagna, care lasă vederii Edenul, Romania hiperboreană – Dacia Trigonului cu baza în „Po”, Pontus, oaspetele Oceanului Potamos, acolo unde Cerul sărută pământul. Ne aflăm la momentul primordiei timpului, căci, stăruie autorul ADRIAN BOTEZ, este „primăvara devreme” când, știm, planeta noastră a fost odrăslită să jur-împrejureze Soarele. Întâiul echinocțiu!…. Continue reading “Petru Solonaru: NUMELE INOROGULUI”