O viata cercetata

Traieste cu discernamânt

Ia pestele acesta si uita-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut. (Louis Agassiz)

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune. (BIBLIA, Iosua, 1:8) 

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

 1 Iata înca vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împaratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. – 3 Înaltimea cerurilor, adâncimea pamântului si inima împaratilor sunt nepatrunse. – 4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate si pe cel rau dinaintea împaratului, si scaunul lui de domnie se va întari prin neprihanire. – 6 Nu te fali înaintea împaratului si nu lua locul celor mari; 7 caci este mai bine sa ti se zica: „Suie-te mai sus!” decât sa fii coborât înaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. – 8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. – 9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, sa te umple de rusine si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga. (Proverbe, 25.1-10)

Sa patrundem cât mai adânc in textul ales ca hrana cereasca, din Cartea Proverbelor, in drumul nostru de descifrare a mesajului Creatorului pentru noi!

Astazi, dupa o cercetare aprofundata a textului am vazut ca lumina ne vine privind la versetul 2:

2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. –

Cu o dorinta mare de cercetare si seriozitate am experimentat timp de o saptamâna metoda privirii insistente la „peste” – textul din Proverbe, 25:1-10 – , eliberat de orice superstitie sau idee preconceputa , pâna când am intrezarit o cheie de interpretare, o lumina care deschidea o perspectiva de a vedea si intelege mesajul.

Pentru teologi si profesori experimentati, care traiesc prin credinta, dotati cu metode de investigare clasice, e posibil ca lumina interpretarii sa-i gaseasca mai repede, insa cartile de specialitate am vazut ca n-au pus accentul pe acest verset si pe acest punct de vedere.

Ce am vazut si ce se poate constata de catre fiecare este faptul minunat ca firul rosu al mesajului din acest text este un cuvânt: imparat!

Scena mesajului este lumea, care abunda de oameni si de imparati, cu problemele lor inevitabile, dar care se situeaza cu totii sub flacara permanenta a cercetarii Imparatului Ceresc. Continue reading “O viata cercetata” →

Alege cu grija calea

Uita-te la  Peste!

 George Danciu

Motto:

Asculta, fiule, învatatura tatalui tau si nu lepada îndrumarile mamei tale! (Proverbe, 1:8)

Fiule, da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai în caile mele. (Proverbe 23:26)

Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte, sa dea întelepciune în neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei, 3:16-17)

„Poti alege pe ce cale sa mergi, dar nu poti alege consecintele” (Patrick Morley)

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

1 Iata înca vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împaratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. – 3 Înaltimea cerurilor, adâncimea pamântului si inima împaratilor sunt nepatrunse. – 4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate si pe cel rau dinaintea împaratului, si scaunul lui de domnie se va întari prin neprihanire. – 6 Nu te fali înaintea împaratului si nu lua locul celor mari; 7 caci este mai bine sa ti se zica: „Suie-te mai sus!” decât sa fii coborât înaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. – 8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. – 9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, sa te umple de rusine si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga. (Proverbe, 25.1-10)

Cartea Proverbelor ne indruma  pe calea intelepciunii.  Inca de la inceput aflam motivele principale ale cartii: „pentru cunoasterea întelepciunii si învataturii, pentru întelegerea cuvintelor mintii; pentru capatarea învataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire; ca sa dea celor neîncercati agerime de minte, tânarului cunostinta si chibzuinta –; sa asculte însa si înteleptul, si îsi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta –; pentru prinderea întelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, întelesul cuvintelor înteleptilor si al cuvintelor lor cu tâlc. Frica Domnului este începutul stiintei; dar nebunii nesocotesc întelepciunea si învatatura. ” (Proverbe, 1.3-7)

 Louis Agassiz (1807, Elvetia- 1873, SUA), dupa o pregatire temeinica la Laussane, Zurich, Heidelberg si Munich, accepta postul de profesor naturalist la Universitatea Harvard. Prestigiosul sau student Scudder, devenit nu doar discipol, ci si un mare profesor,  povesteste cum, atunci când l-a intâlnit prima data pe marele profesor in Laborator, a fost intrebat când era dispus studentul sa inceapa. „Acum”, a venit raspunsul. „Prea bine!” a spus Agassiz si s-a intins de a luat un borcan urias din care a scos un specimen plutind in alcool galben.

 „Ia pestele acesta – a zis el – si uitat-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut.”

 Studentul si-a dat cu parerea ca in zece minute a vazut tot ce era de vazut. Insa, intâmplarea a facut ca a trebuit sa-l „studieze” mai mult, deoarece Agassiz nu a revenit prea curând, apoi a fost el plecat la masa, timp in care profesorul fusese iarasi in Laborator …

Asa se face ca l-a desenat, l-a mai studiat, i-a numarat solzii….

 Cu timpul i s-a dus vestea profesorului Agassiz pentru metoda sa pedagocica,  formand generatii la rand de profesori de renume.

Sunt unii care nici nu citesc textul, altii care nu sunt atenti la continutul lui si nu putini care nu cauta sa se edifice cat mai bine asupra celor scrise.

Având insa timp din belsug la dispozitia sa, studentul nostru a privit indelung pestele, desenând si notând, iar intr-un final s-a apropiat mult de epuizarea „subiectului”.

 Dar acum ne propunem sa privim si sa citim si sa analizam cât mai deplin textul din Proverbe 25:1-10, si sa vedem care e invatatura ce se poate lua pentru viata noastra.

 La prima citire observam unele aspecte demne de luat in seama: despre ce se vorbeste si cateva indemnuri care se pot lua de noi pentru viata. Insa, recitind si iarasi recitind (privind indelung „pestele” nostru), zabovind cu ochii si mintea si inima peste fiecare cuvant si vers, primim si alte invataturi, nesperate.

 Sa privim acum la versetul 4.

(4) Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales.

[pullquote]

Dar daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îl facem mincinos, si Cuvântul Lui nu este în noi. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Epistola, 1 Ioan, 1:7-10; 2.1-2

[/pullquote]

  Cele dintâi mine de argint au aparut mai inainte de anul 3000 i.Hr. Argintul a fost un metal cunoscut de toate civilizatiile antice, insa spre deosebire de aur, este foarte rar gasit in stare naturala, lucru care explica faptul ca daca ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate acestea, când a aparut prima oara in Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul.

 Argintul a fost rafinat prin cupelatie, proces inventat de chaldeeni in jurul anului 2500 i.Hr si descris in Biblie (Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta in incalzirea metalului topit intr-o cupa poroasa si ingusta numita cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta va oxida celelalte metale, precum plumb, cupru si fier, lasând doar argintul (si aurul daca era prezent) in stare globulara de metal topit.

 Iar Argintarul, din acel argint curatit de zgura – un material maleabil –, va face un vas ales, dupa cum prefera sau are comanda (sfesnice, cupe, pahare, farfurii, ligurite, polonice, vaze, diferite bratari si inele. Sau poate fi utilizat in industria electronica, in medicina si stomatomalogie deoarece materialul e antisepltic.

Apostolul Pavel, un adevarat invatat, scrie in epistola sa catre Timotei urmatoarele cuvinte:Într-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de pamânt. Unele sunt pentru o întrebuintare de cinste, iar altele pentru o întrebuintare de ocara. Deci, daca cineva se curata de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapânului sau, destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei, 2:20-21)

 Ce putem invata? Ilustratiile biblice cu privire la argint, din Proverbe si din Epistola catre Timotei,  sunt scrise pentru noi daca citim si daca dorim sa invatam! 

“Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.”- scrie apostolul Pavel.

 [pullquote]

„Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. (…) Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte sa fie, prin credinta în sângele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, în vremea îndelungii rabdari a lui Dumnezeu;pentru ca, în vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui în asa fel, încât sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede în Isus.”

 Epistola catre Romani, 3:10-12; 23-26

[/pullquote]

Cine vrea sa fie folositor pentru o întrebuintare de cinste si nu pentru una de ocara, atunci trebuie sa se curateasca astfel incât sa fie un vas de cinste, folositor Stapânului, destoinic pentru orice lucrare buna.

 Curatirea omului, de orice zgura, de orice pacat,  se va face numai prin credinta in  sângele scump al Domnului Isus, care S-a dat pentru vina noastra si si a curs pe lemnul Crucii de la Golgota ( Epistola intaia a lui Ioan- 1 Ioan, 1.7- 2.2).

 Sunt destule cazuri când curatirea e imperios necesara a se face la temperaturi foarte inalte. Am citit despre unele cazuri, iar altele le-am si intâlnit in viata unor oameni apropiati.

Un caz apropiat a fost acela al unui tânar, Viorel, politist, care avea o viata „libera” vis a vis de morala crestina. Facea ceeea ce-i placea firii, adica traia dupa mersul lumii acesteia. O viata imbelsugata, fara Dumnezeu! Nu a ascultat de sfatul parintilor care-l sfatuiau sa nu-si cumpere motocicleta. Asta se intampla acum cca 10 ani. Intr-o zi, circulând cu dezinvoltura vârstei, in viteza, vrând sa evite la un moment dat impactul cu o persoana care i-a aparut din scurt in fata, in plin trafic, a avut un accident grav de motocicleta. A intrat in coma un timp indelungat. Nu se stia care-i va fi soarta. Din neglijenta nu a fost miscat prea mult in spital, ca pozitie, poate si acasa, cert e ca i s-au atrofiat muschii de la solduri si de la picioare, ramânând doar piele si os. Pierduse muschii si carnea, dar, Dumnezeu S-a indurat si S-a lasat gasit! Si-a predat viata in Mâna Sa, si-a recunoscut pacatele si viata desarta in care traise, iar Dumnezeu i-a dat o viata spirituala noua, ba chiar o creatie noua, nascut din nou prin Duhul Sfant care i-a schimbat calea, gandirii si trairii (Evanghelia dupa Ioan 3:1-16 si Ep lui Pavel- 2 Corinteni 5.11-21).

Apostolul Pavel spunea: Traiesc, dar nu mai traiesc “eu” ci Cristos traieste in mine!

Si viata, pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine. (Galateni, 2.20)

Dupa mai bine de un an de la accident, Viorel si-a revenit,  dar ramasese pe mai departe fara muschi si fara carne in zona soldurilor si se ajuta la mers de o cârja. Insa, de fiecare data cand are prilejul s-o faca,  marturiseste ce har de la Dumnezeu, pentru care-i este vesnic  multumitor si recunoscator,  ca desi este cum este, important este ca L-a cunoscut prin acest accident pe Dumnezeu, dragostea lui Jertfitoare. Ca mai mult face o viata impreuna cu Isus, iertat, chiar daca e  inca  invalid fizic.

 Caci, daca este cineva în Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. (2 Cor. 5.17)

Glorie Domnului Isus care face toate lucrurile spirituale noi, ba chiar un om nou si ne asigura o viata eterna cu El, in Cer, tuturor celor ce se incred in El si cauta sa-L urmeze din toata inima!

Nicicând trecutul

Cârdei V. Mariana

Fiicei mele

 

Nicicând trecutul
n-a fost recuperat,
rascolim amintiri
care apoi ne ard,
parerile de rau
zadarnice sunt.

Sa-ti porti capul
pe umeri
cu multa demnitate,
sa nu-ti pierzi
nici o clipa
increderea in tine.

Sa ai cuget curat,
o minte ascutita,
ca tu sa poti decide
in clipa potrivita,
ce-i bun, ce-i rau,
ce ti se potriveste.

Traieste-ti dragostea
cum este,
nu cauta vreodata
sa inventezi poveste,
primesti de la viata
tot ce iti este dat.

Sa-ti folosesti
puterile si mintea,
sa fii prudenta,
temperata,
sa-ti faci virtuti
curajul si justetea.

Asa tu vei alege
doar ce-i bun si bine,
si vei putea
vietii sa-i dai sansa –
„iubindu-l pe-al tau sot
cum te iubesti pe tine!”.

Calea spre Intelepciune si Discernamânt

Uita-te la Peste!

MOTTO  Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! (Proverbe, 1:8)

 Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. (Proverbe, 23:26)

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei, 23:26)

„Poti alege pe ce cale sa mergi, dar nu poti alege consecintele.” (Patrick Morley)

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

  1 Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. – 3 Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. – 4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. – 6 Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari; 7 căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. – 8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. – 9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. (Proverbe, 25.1-10)

Cartea Proverbele ne indruma indeosebi pe calea intelepciunii.  Inca de la inceputul cartii Proverbe aflam  care sunt motivele principale ale scrierii sale:

„pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă –; să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –; pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc. Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. ” (Proverbe, 1:3-7)

Louis Agassiz (1807, Elvetia- 1873, SUA), dupa o pregatire temeinica la Laussane, Zurich, Heidelberg si Munich, accepta postul de profesor naturalist la Universitatea Harvard.
Scudder, devenit nu doar discipol, ci si un mare profesor, ca fost student al lui Louis Agassiz, povesteste cum, atunci când l-a intâlnit pe marele profesor in Laborator, a fost intrebat când era dispus studentul sa inceapa. „Acum”, a venit raspunsul. „Prea bine!” a spus Agassiz si s-a intins de a luat un borcan urias din care a scos un specimen plutind in alcool galben.

„Ia pestele acesta – a zis el – si uita-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut.” Continue reading “Calea spre Intelepciune si Discernamânt” →

Trandafirii dragostei

Cârdei V. Mariana

 

Fericiti si-au daruit marea lor iubire,
gradina cu trandafiri, tihna, fericire.

Rozele inimii lor infloresc intregul an
daruindu-le parfumul florilor deschise-n ram.

Trandafirii, plini de roua, stralucesc diamantin,
sub a Soarelui caldura etalandu-se deplin.

Sunt arbusti ornamentali, au crengi lungi, spinoase,
frunze dantelate – verzi, flori ca de matase.

Feerie de culori, incanta privirea,
bobocei trandafirii, roze-n toata firea.

Albi si galbeni, roz, grena cu tenta de catifea,
tonuri calde, sangerii, oranj, corai, sidefii…

Nu pot sa nu amintesc mirosul divin,
oferiti, iubirii voastre, buchetul sublim!

Să răstignești urechea mea

Florian GULER

 

” … să-i găurești urechea de ușă și  să îți fie rob pentru totdeuna”   BIBLIA, Deuteronom, 15:17

 

Să răstignesti urechea mea
Pe  lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intreagă-a vietii cale.

       Aleg  de-acum robia  Ta
       Cu frângerea de sine.
       Si să ramân asa as vrea
       Nevrednic rob  în casa Ta
       Să nu ies de la Tine.

Să fiu cu umerii în jug
Sub sarcina Ta buna.
Să strâng cu mâinile de plug
S-ascult la glasul Tău din rug,
Cu dorul la cunună.

Prin arsița si ploi arând.
In țarina Ta sfântă.
Cu Harul ne-nțeles in gând
Să pun sământa Ta plângând
Când inima mea cântă!

Si-apoi când seara pe colini,
E ziua la sfârsit ajunsă,
De am să vin cu snopi puțini,
Să vadă ochii Tăi divini,
Urechea mea străpunsă.

Un rob

Florian GULER

” … să-i găuresti urechea de usa si  să îți fie rob pentru totdeuna”   BIBLIA, Deuteronom, 15:17

 

 

Să răstignesti urechea mea
Pe  lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intreagă-a vietii cale.

       Aleg  de-acum robia  Ta
       Cu frângerea de sine.
       Si să ramân asa as vrea
       Nevrednic rob  în casa Ta
       Să nu ies de la Tine.

Să fiu cu umerii în jug
Sub sarcina Ta buna.
Să strâng cu mâinile de plug
S-ascult la glasul Tău din rug,
Cu dorul la cunună.

Prin arsița si ploi arând.
In țarina Ta sfântă.
Cu Harul ne-nțeles in gând
Să pun sământa Ta plângând
Când inima mea cântă!

Si-apoi când seara pe colini,
E ziua la sfârsit ajunsă,
De am să vin cu snopi puțini,
Să vadă ochii Tăi divini,
Urechea mea străpunsă.

Final de septembrie

Cârdei V. Mariana

  Vibratii lirice pentru Florence-Susanne

O zi splendida de toamna,
cer senin fara de nori,
Soarele-i o mangaiere
pentru noi, frunze si flori.

E toamna cu sine-mpacata,
asa cum sunt acum si eu,
ca-n ziua asta minunata
aniversez odorul meu.

In casa mea e sarbatoare,
mi-am implinit inca un vis,
e o placere sa fii mama,
un sentiment de nedescris.

Trecut-au anii si iubirea
s-apropie de apogeu
ea si-a cladit propria-i viata,
dar mi-e alaturea mereu.

Cand o privesc sunt fericita
este asa cum mi-am dorit
un suflet mare, minunata,
frumoasa, fina, delicata.

E chibzuita-n tot ce face
de parc-ar fi un sef de trib
tenace si ocrotitoare
Florence-Susanne-i un motiv.

E creatoare, inventiva,
o citadela-i casa ei
si timpul liber si-l petrece
alaturi de amicii sai.

41 de toamne-s toate
– colier de nestemate…
„La multi ani!” si sanatate
sa ai timp sa faci de toate…

 

As vrea sa fac un cantec

Florian Guler

http://desculti.blogspot.com/ 

 

 

 

As vrea sa-mi fac un cantec, din orisice durere,

Din lacrimile toate sa-mi fac margaritar.

As vrea sa ma inalt din orisice cadere

Si-n orice ratacire as vrea sa aflu Har.

 

As vrea sa port in mine nadejdea altor maluri,

Atunci cand sunt in larg si se framanta marea.

As vrea sa Te-ntalnesc, venind atunci pe valuri,

Chemandu-ma pe nume… sa-mi dai imbratisarea.

 

As vrea sa-mi fie ochii privind mereu la Tine,

Si harul bucuriei sa-mi lumineze fata.

As vrea sa fiu veghind, cand ai sa vii la mine,

Si-n noptea vietii mele, sa cante dimineata.

101 ani de viata!

Florica Nicolescu, specialist în domeniul psihopedagogiei copilului

 

Articol scris de:  Profesor Dr. Ileana Costea (CSU, Northridge, SUA) si

                        Doina Tetcu, Diplomat în Fizica (Bucuresti, România)

Foto: Doina Tetcu si Ileana Costea

 

La Râmnicu Vâlcea, pe 7 octombrie 2011, Florica Nicolescu (nascuta Stafiescu), prietena de o viata si colaboratoarea Dr. Florica Bagdasar în domeniul psihologiei copilului cu dizabilitati, împlinieste 101 ani.

Ca si anul trecut, ziua ei de nastere va fi sarbatorita într-un mod specific secolului 21, prin video si internet, pe Skype (La Vâlcea rude apropiate, printre care si nepoata ei, Doina Tetcu, biografa ei principala. De departe, fiul Floricai, Radu Nicolescu, doctor in matematica si profesor universitar de informatica la Auckland, Noua Zeelanda, cu sotia lui, Letitia, si Ileana Costea, din Los Angeles, California, co-autoare a articolului.)

Multi dintre cei care lucreaza în domeniul psihologiei copilului îi poarta admiratie si recunostinta doamnei Florica Nicolescu, desi nu a fost cunoscuta public.

Motivul: doi ani de închisoare fara mandat de arestare, fara judecata, fara condamnare si 10 ani de interzicere de a-si practica profesia.

Doamna Nicolescu si-a sustinut diploma în Litere si Filozofie, cu specializare în psihopedagogie. În 1939 este detasata la Inspectoratul Scolar al Capitalei. În 1940 cunoaste familia Dr. Florica si Dr. Dimitrie Bagdasar, care tocmai se întorsese în tara dupa niste ani de desavârsirea studiilor în America, desi ar fi putut ramâne acolo. Erau apreciati în lumea medicala. Doctorul Bagdasar este cunoscut azi ca fondatorul scolii romanesti de neurochirugie. In 1946 Dr. Florica Bagdasar devine Ministrul Sanatatii dupa moartea sotului ei si înfiinteaza Centrul de Igiena Mintala. In 1941 Dr. Florica Bagdasar publicase în Analele de Psihologie, volumul VIII, Bucuresti, articolul intitulat “Problema scolara a copiilor anormali ca inteligenta si comportament” în care se analizeaza metodele celorlalti mari cercetatori din domeniul educatiei si igienei mintale ale copilului.

“Un examen complet al copilului cu probleme nu se poate face decât în cadrul unei organizatii, o clinica scolara medico-pedagogica.”

Florica Bagdasar îsi cauta colaboratori, persoane cu experienta care sa cunoasca copilul, care sa fi lucrat efectiv în scoala si ii propune o colaborare Floricai Nicolescu care pe atunci avea sapte ani de munca la scoala primara si la gradinita. Colaborarea intre cele doua Florici incepe in mai 1942 si va dura ani de zile. Impreuna cu Alexandrina Demetrescu, profesoara la Scoala de Educatoare “Pia Bratianu”, care vizitase scolile din occident si initiase o experienta la gradinta cu metodele noi (Decroly, Montesori) cele doua Florici aplica teste colective neverbale si, pentru cazurile necesre, Scara metrica a lui Binet-Simon în adaptarea lui Stefanescu-Goanga, împreuna cu specialisti veniti la Bucuresti din Cluj. Ideea Floricai Bagdasar era ca trebuie stimulat interesul copiilor care nu au tragere de inima pentru învatatura, si ca învatatul scrisului si cititului trebuie facut în asa fel ca pentru copil sa fie ca un joc.

Florica Bagdasar si Florica Nicolescu elaboreaza un Abecedar si o Aritmetica bazate pe o intensa documentare, cercetînd abecedarele românesti si straine, vizitand multe clase. Abecedarul era usor de urmarit, intuitiv, scrierea era conforma noii metode de scriere elaborata tot de cele doua autoare – scrierea verticala simplificata, iar Aritmetica folosea “metoda grupata” adica concretizarea numerelor prin desene. Când Abecedarul a ajuns în mâna copilului si a început a fi apreciat de catre învatatori dând rezultate uimitoare la copii, celor de la conducere nu le-a fost pe plac: “Nu corespunde noii ideologii comuniste!”

In 1946 Ministerul Educatiei le atrage atentia autoatrelor ca în Abecedar exista o rugaciune si ca în el apare o poezie despre Mos Craciun (nu Mos Gerila!). Autoarele au scos rugaciunea. Totusi la a treia editare, Abecedarul a fost interzis. In ordinul de interzicere a Abecedarului nu se pomeneste nimic despre Centrul de Igiena Mintala, asa ca Abecedarul continua sa fie utilizat la Centru, unde se desfasoara o activitate deosebit de sustinuta între anii 1948-1951. Centrul se reorganizeaza, angajeaza noi specialisti, fara ca acestora sa li se pretinda sa fie membri de partid, pedagogi care întelegeu ce este debilul mintal si importanta diagnosticului care, stabilit într-o singura sedinta ar constitui o mare eroare. Fiecare copil lua parte la activitate frontal, dar se bucura si de activitate individuala. Dupa multe sedinte, dupa tratament psiho-pedagogic se obtineau surprize placute, unii copii putând fi recuperati.  Pedagogii de la Centru nu se ocupau numai de debilii mintali: veneau din capitala si din provincie, copii care ramasesera în urma la scoala, si care erau ajutati sa se încadreze în clasa. Abecedarul era “O carte pentru toti copiii.”

La 8 septembrie 1951 Florica Nicolescu este arestata. La 10 octombrie 1953 este eliberata. La cererea ei de încadrare în învatamânt i se raspunde : “Nu avem posturi pentru dumneavoastra”. Interdictia de a lucra în scoli a durat aproape 10 ani … Abia în martie 1960 este în fine încadrata. Era însa mereu controlata “cum examineaza copiii”. A fost tinuta de comunistii de la putere departe de scoala în anii cei mai buni pentru activitate, între 1951-1960, când avea 40-50 ani. Întrebata ce îsi doreste cel mai mult la cei 101 de ani, Doamna  Florica Nicolescu raspunde: “Sa înteleg de ce am fost arestata. De ce dupa ce am fost eliberata mi s-a interzis sa îmi practic profesia  pe care o stapâneam atât de bine. ”

Florica Nicolescu ramâne în mintea si sufletul celor care au cunoscut-o ca un deosebit dascal care a stiut sa lucreze cu copiii. Impresionant este faptul ca acei copii de care s-a ocupat, pas cu pas, si pe care i-a învatat sa se poarte cu normalitate în viata de zi cu zi, recunosc ca ea i-a facut „om”. 

Cateva marturisiri ale Floricai Nicolescu

“Comunistii nu mi-au taiat capul, dar m-au aruncat in puscarie pentru doi ani fara mandat de arestare si fara judecata si fara condamnare si m-au împiedicat 10 ani sa-mi practic profesia.”

 

„Activitatea la materialul educativ si munca cu copilul în colaborare cu Dr. Florica Bagdasar dureaza pâna la 6 septembrie 1951 când sunt arestata. Arestarea s-a facut fara ordin de arestare. Eram cu fiul meu, copil mic în brate, când trei barbati au venit dupa mine în casa si m-au luat cu ei. Cei de la puscarie nu au vrut sa ma primeasca. I-am auzit spunând ca nu au ordin de arestare. O noapte si o zi m-au tinut pe o banca într-un hol, ca pe o borfasa prinsa asupra faptului. A doua zi a început ancheta. Nici anchetatorul nu era lamurit asupra motivului arestarii. Am fost dusa într-o celula întunecoasa si friguroasa. Ancheta a durat un an si jumatate. Florica Bagdasar face interventiile necesare, dar nu primeste nici un raspuns.  Aproape în fiecare zi eram mutata dintr-o celula în alta. De ce? Eram împinsa, îmbrâncita. Mi se puneau ochelari negri la ochi. Nu-mi permiteau sa stau pe scaun prea mult, nici sa ma asez în pat ziua. Umilinte, insulte au urmat în tot timpul închisorii. La prânz mi se aducea mâncare. Mi-o împingeau cu piciorul prin usa întredeschisa, o scuipau, trageau o înjuratura, limbajul obisnuit. Nu eram lasata sa stau pe pat, eram singura în întuneric si frig; nu aveam sapun, nici prosop. Abia dupa 8 luni mi s-a permis sa primesc un pachet de îmbracaminte de acasa.

Ca Ministru al Sanatatii, Florica Bagdasar a avut o activitate prodigioasa de eradicarea malariei, de ajutorarea celor înfometati în Moldova, a adus multe ajutoare din strainatate … si rezultatul: comunistii au îndepartat-o. Au obligat-o sa demisioneze de la Minister si au acuzat-o de a fi reactionara, vânduta vestului. Comunistii au înlaturat-o tocmai pentru ca nu vroiau astfel de caractere pozitive. In perioada în care lucram cu Florica Bagdasar am fost solicitata sa colaborez cu Aslan, Chisinevschi, Ana Pauker. Nu am raspuns acestor invitatii. Nu mi-am dat seama atunci ca adevaratul motiv era de a ma face sa ma despart de Florica Bagdasar. S-a ales atunci alt mijloc: arestarea mea, dar nu se gasea un motiv pentru arestare, si abia dupa câtva timp s-a scris în documentele mele “omisiune de denunt”. Complet fals. Nu este ceea ce apare în documentul de eliberare. 

În ziarul “Scânteia” din 18 ianuarie 1953 apare un articol intitulat “Pentru lichidarea deformarilor antistiintifice în domeniul pedagogiei.” Centrul de Igiena Mintala se desfiinteaza. Se tin sedinte la scoli, se citeste articolul din ziar, dupa care se fac comentarii: „Centrul este condus de tradatori, dusmani ai clasei muncitoare”.

Articolul din Scânteia este reprodus în întregime în toate ziarele de specialitate din capitala si din tara. Articolul este prelucrat si discutat în toate scolile si în spitale. Aceasta campanie furibunda dureaza aproape 10 ani. Dupa aparitia articolului din Scânteia, în închisoare fiind, am fost trecuta la munca de la fermele de lânga Bucuresti: Bragadiru, Domnesti. Acolo a fost mai bine. Eram macar în aer liber. Mai puteam mânca un morcov, o ceapa. De la Domnesti am fost eliberata la 8 octombrie 1953. In biletul de eliberare nu s-a stabilit nici o culpa. Abecedarul nu era o dovada legala. Parintii mei batrâni si bolnavi au fost nevoiti sa arda toate cartile din casa. Se zvonise în sat ca am fost arestata din cauza cartilor”.  

Nota: Articolul este bazat pe mateirale publicate de Doina Tetcu si Ileana Costea în revista on line Omnigraphies:

http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=708 si in Revista 22 din 21 decembrie 2010 , editie scrisa si online: http://www.revista22.ro/secretul-longevit259355ii-9588.html si http://www.revista22.ro/articol-9589.html si http://www.revista22.ro/articol-9589.html .

Un reportaj despre Florica Nicolescu a fost publicat si de de Petre Badica, în Romania Libera din 26 noiembrie 2010, editie scrisa si online, pe baza materialelor primite de la Doina Tetcu si a interviului luat Doamnei Florica Nicolescu: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/inchisa-de-comunisti-pentru-un-abecedar-capitalist-207388.html

LA PHOENIX (ARIZONA) S-A INAUGURAT CEA MAI MARE BISERICA ROMANEASCA DIN DIASPORA!

La inceputul lunii aprilie 2006 a avut loc la Phoenix, AZ inaugurarea celei mai mari biserici romane din afara granitelor Romaniei

 

    Biserica Penticostala Romana „Happy Valley” (www.happyvalley.cc) localizata in partea de Nord a capitalei statului Arizona, a celebrat „dedicarea noului sanctuar” dupa o perioada de constructie de aproximativ cinci ani. La eveniment au participat aproape 4000 de persoane printre care si cativa diplomati si demnitari romani si americani. Dintre acestia, l-am remarcat in mod deosebit pe congressmanul Trent Franks, reprezentant in „Camera Reprezentantilor” SUA al celui de-al doilea district din Arizona si pe politicianul republican, Clancy Jayne. De asemenea, excelenta sa, ambasadorul Sorin Ducaru, a participat alaturi de o delegatie de la Washington, impreuna cu secretara ambasadei, Nadia Crisan. Au fost, de asemenea ,prezenti, cum era si de asteptat, si numerosi pastori romani din America, iar din Romania, vicepresedintele cultului penticostal, Moise Ardelean. Programul din sanctuar a fost deschis prin intonarea de catre fanfara bisericii a imnurilor Romaniei si a Statelor Unite. A urmat apoi un cuvant de „bun venit” adresat de catre pastorul bisericii „Happy Valley”, Cornel Avram, care este totodata si presedintele „Uniunii Bisericilor Penticostale” din Statele Unite si Canada. Au avut loc apoi mai multe alocutiuni, prima fiind rostita de catre congressmanul Trent Franks, urmat de ambasadorul Sorin Ducaru, iar apoi pastorii celorlalte biserici penticostale si baptiste din Arizona au prezentat cate un scurt mesaj. Discursurile au vizat cu precadere faptul ca deschiderea acestui „lacas de inchinare” este un moment istoric si este in acelasi timp un succes al romanilor din Diaspora, si faptul ca o metropola cum este Phoenix-ul a avut nevoie de o asemenea biserica, subliniind totodata ca „aceasta realizare nu ar fi fost posibila fara ajutorul lui Dumnezeu”. Noua cladire a bisericii „Happy Valley” are o capacitate de 3500 de locuri si numara in momentul de fata aproximativ 1500 de membrii. Edificiul, care a costat membrii acestei comunitati aproximativ 5 milioane de dolari, a fost evaluat de catre specialisti in cladiri comerciale, la aproximativ 20 de milioane de dolari, avand in vedere ca proprietatea se intinde pe o suprafata de 36 de acri.

Dupa ceremonia de dedicare a noului sanctuar, toti cei prezenti au fost invitati la „un lunch”, pentru care a fost amenajat un cort imens in parcarea bisericii. Preparatele culinare au fost, de asemenea, cu gust romanesc. Pentru aceasta cina au fost pregatite, printre altele, un numar de 40.000 de sarmale, aproximativ 500 de kilograme de carnati si 5000 de pachete de prajituri. De specificat, insa, ca la biserica „Happy Valley” din Phoenix au loc cele mai mari intruniri ale romanilor din Diaspora. Astfel ca, nu este lucru neobisnuit ca, in cadrul acestei comunitati, la o nunta sa participe in jur de 600, uneori chiar peste 800 de invitati. Conventia Bisericilor Penticostale a romanilor din Statele Unite si Canada va avea loc in anul 2013 la biserica Happy Valley din Phoenix.  Adiacent de cladirea principala care are o capacitate de 3500 de locuri, Happy Valley Romanian Pentecostal Church detine si “vechea cladire a bisericii” cu un numar de 900 de locuri, unde exista posibilitatea instalarii unui ecran imens care sa permita vizualizarea conventiei.

Romanian Pentecostal Convention este cel mai mare eveniment constant al diasporei romane si este organizat anual in weekend-ul de Labor Day. In 2013 Conventia Penticostala Romana din America de Nord va avea loc in perioada 30 august – 2 septembrie si se va desfasura cu sustinerea bisericilor romanesti din Arizona: Happy Valley, Elim, Agape, Maranata, Apele Vii si Philadelphia.

Octavian D. Curpas

(Articol publicat in ziarul „Gandacul de Colorado” – aprilie, 2006 si actualizat in septembrie, 2012)

LUNA

Cârdei V. Mariana

 

 

Corabia selenara printre nori pluteste,
oare incotro se-ndreapta si cine vasleste?

Luna-i supla, argintie, si nu-i pasa de nimic…
pe stele le ocroteste, pe Luceafar …ce sa zic?

O regina, o femeie, aveti oare voi idee?
somnul nostru il vegheaza si ne mangaie c-o raza.

Raza ei, raza de luna, ne ureaza „Noapte buna!”
si povesti nemuritoare ea ne spune zambitoare.

O fi fost indragostita de a Soarelui stralucire,
cine oare-a pedepsit-o pentru marea ei iubire?

O fi chiar adevarat ca Soarele-a divortat
si-a iubit o rasarita „Floarea-Soarelui” numita?

Biata fata, cata-n nori cand dispare Luna-n zori;
dupa Soare se roteste si-i sopteste ca-l iubeste.

Luna mandra-si poarta voalul presarat cu stele
si-nhama la Carul Mare cateva din ele.

Uneori in neagra noapte ea se scalda-n mare
oglindindu-si chipul mandru, putin ganditoare.

In oceane lung priveste, o fi cautand un peste?
Pestisorul de aur sa-i dea un tezaur?

Poate vrea si un palat pentru Soare rezervat
sau sa-i dea iubirea lui, stralucirea Soarelui?

Poate, intr-o buna zi, cine stie cand va fi,
vor fi din nou impreuna Soarele si mandra Luna.

“TÂRÂISUL SARPELUI/ SI PASUL GÂNDACULUI…” sau: BLESTEMAT FIE ORASUL! BLESTEMATA FIE SOCIETATEA CAPITALISTA „MODERNA”!

prof. dr. Adrian BOTEZ

…Înca de pe timpul romanilor, a fost întretinut cultul fals pentru un zeu mincinos: ORASUL/CETATEA. Ce înseamna ORASUL? Înseamna un Moloh oribil, o înghesuiala, o adunatura, obtinuta cu sila, ori prin transa unei obsesii induse: distrugi asezarile rasfirate si cu putini locuitori (tocmai de aceea, silite sa ramâna în ADEVARATA civilizatie a Luminii Duhului, Sufletului si Trupului… – asezari-comunitati rurale ritualice, foarte apropiate de Modelul Sacru al Creatiei Divine-Natura, comunitati rurale silite sa-l privesca, pe fiecare om, în ochi, si sa-i acorde atentie, respect, grija, ajutor, chiar si… IUBIRE! – ba chiar sa-l oblige la practicarea, zi de zi, a moralei umano-divine!), pentru a obtine niste aglomerari imense si întunecate, mârâind de salbaticie si de barbarie, în care colcaie disperarea, însingurarea de Duh, lacomia celor care, în singuratatea infernului, nu vad stralucind decât „lumina” calpa a metalului-ban, colcaie egoismul tot mai dracesc, tot mai salbatic: într-un oras nu poti aduna doi oameni, care, cu Duhul, mintea si ochii limpezi, sa ia o decizie în comun, pentru binele comun!

De ce au creat romanii cultul orasului (cult pe care, apoi, prin iudeo-crestinism, l-au raspândit în întreg Imperiul Tri-Continental – ÎMPOTRIVA TUTUROR ÎNVATATURILOR LUI HRISTOS-DUMNEZEU… – HRISTOS care nu era din spita lui David, ci din aceea a „Luminatilor”/TRACILOR!), si l-au lasat mostenire masonilor „moderni” de azi, care l-au dezvoltat pâna la aberatia apocaliptica a lui Le Corbusier – blocul-zgârie nori, cocina morala, pe verticala?! Pentru ca orasul-cetate, iar azi, megalopolis-ul:

1-pe de o parte, usureaza atât controlul guvernantilor-calai asupra oamenilor înjositi moral-spiritual, pâna la stadiul unor turme de sclavi, care au uitat complet de spiritualitate si de solidaritate morala, si au fost adusi în halul de a se sfâsia între ei, de a nu le pasa unul de altul, în mincinoasa „comunitate” a blocului, nici daca-i desparte doar un zid de câtiva nefericiti centimetri (am vazut cu ochii mei oameni putreziti de multe saptamâni, în cocina morala a blocului, iar vecinii sesizându-se numai din pricina mustelor-de-hoit, uriase, cât liliecii Satanei, care ieseau, în adevarate stoluri pestilentiale, pe geamurile de la balconul „cocinei” morale a celor morti, fizic, de saptamâni, iar sufleteste, înca de la nastere…!);

2-pe de alta parte, orasul îi strânge laolalta, ca-ntr-o menghine sau ca-ntr-o enorma capcana, pe toti birnicii: e infinit mai usor sa-i furi si sa-i exploatezi pe oameni „în turma”, decât pe câte doi-trei vecini de gradina, cu furcile în mâna si solidari…!!!

…ORASUL/”CETATEA”: un Babilon, devenit o jalnica, daca nu tragica – MAHALA (FIZICA SI MORALA!), din care se extrage noroiul aurului însângerat al taxelor/birurilor!

…Numai în gigantica Mahala Babilonica a Orasului pot fi valabile vorbele: „Hai sa ne plictisim împreuna!”, sau: „Hai sa ne unim singuratatile!” sau: „Dragoste înseamna sa dai ce nu ai, cuiva care n-are nevoie…” . Niciodata n-ar fi fost în stare SATUL AUTENTIC SI RESPONSABIL DE ORICE OM, FAPTA, LUCRU – sa emita astfel de exasperari cinice, rânjit-apocaliptice si de un absurd revoltator: acolo, în SATUL RITUALIC, oamenii stiu/stiau sa se salute, unul pe altul, ba chiar saluta/salutau pe ORICINE TRECE/TRECEA PE ULITA… – … stiu sa-si vorbeasca, stiu sa stea cu ceasurile, ÎMPREUNA, pentru a chibzui, cu maxima responsabilitate, la temelia unui lucru, care sa ramâna, pretios, plin de rost si de frumos, chiar si stranepotilor… – …pâna mai ieri, stiau si sa iubeasca în mod curat (dar a navalit mahalaua peste ei, prin infectia si molima navetistilor, a „mirajului orasului” si a asa-zisei tehnologii…! Satul stie si face efortul de a fi cuviincios, niciodata cinic!

…Nu idealizam, stim ca exista zgârciti si lacomi si oameni violenti si viciosi si la sat (vicii venite tot de la Mahala, vicii aduse de oamenii Mahalalei Orasului, de catre alogeni reptilini, verosi, fara alta „morala” ori „crez” decât cele ale banului – alogeni veniti la sat…ca la sat sunt, cica, „prosti” mai multi, mai multi naivi, care se lasa înselati de sclipiciul „luminilor orasului”, fraieri pe care poti sa-i jumulesti cum, cât, când vrei…) – …dar infinit mai putini si mai putin agresivi si periculosi si iresponsabili, decât la… „ORASUL”-MAHALA!

…Numai în burta acestui Moloh (burta infernal de întunecata, în care nimeni nu vede pe nimeni, în care Sfânta Familie nu mai înseamna nimic, o cloaca amorala, în care nu i se clinteste cuiva vreun muschi al sufletului, nici macar când cineva se stinge, ca o candela, sau trage sa moara, cu horcaituri înfricosatoare, CHIAR LÂNGA EL/EA!…cel mult, poate ca da un telefon la „militie”, pentru ca…”se tulbura linistea publica” a unui asa-zis „STAT”, devenit oribil complice la orisice crima, din pricina unei indiferente complete, fata de Capodopera Zilei a Sasea a Creatiei Divinesi si din pricina lacomiei barbare cu care suge sângele victimelor sale înjosite si parasite!) – numai în burta Molohului-Mahala, numit, în virtutea inertiei, „Oras/Cetate” (creat de diabolica foame de putere si de bani si mentinut de iresponsabilitatea si de lenea noastra spirituala sinucigasa!), putea sa moara, prin auto-înfometare, o fiinta micuta si tragica, precum Monica din Arad:

„O fetita în vârsta de 11 ani din Arad a murit, vineri, la spital, medicii afirmând ca aceasta s-a autoînfometat în ultimul an pe fondul unei depresii, dupa ce mama ei a plecat la munca în Spania, iar în ultimele luni a trait alimentata artificial si ventilata mecanic, informeaza Mediafax.

Potrivit medicilor Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad, unde a murit fetita, si voluntarilor unei fundatii crestine care au îngrijit-o pe fata în ultimul an, starea acesteia s-a deteriorat imediat dupa plecarea mamei sale în Spania, ea refuzând sa se mai hraneasca.

Sursele citate au afirmat ca fetita locuia într-un sat din judetul Timis împreuna cu bunica ei, dupa ce, în urma cu aproape doi ani, mama ei, care este din localitatea aradeana Fântânele, a plecat la munca în Spania.

Anul trecut, fata a slabit prin autoînfometare, iar bunica ei a fost nevoita sa o transporte la scoala în carucior, pâna când a internat-o la un spital din Timisoara, în septembrie 2010.

“Din cauza lipsei de afectiune a refuzat sa manânce si a ajuns sa cântareasca sub 20 de kilograme”, a declarat Lidia Maradici, voluntar al fundatiei care în ultimele luni o vizita pe fata la spitalul din Arad.

Voluntarii au afirmat ca dupa ce fata a fost internata la Arad mama a revenit în tara si a vizitat-o aproximativ o luna, timp în care starea copilului s-a îmbunatatit, dar când mama a plecat din nou fetita a refuzat sa comunice cu cei din jur.

Directorul medical al Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad, dr. Teodora Olariu, a declarat ca fetita a fost transferata de la Spitalul de Pediatrie din Timisoara în luna februarie 2011.

“A fost un copil abandonat, bolnav psihic, fiind parasit de mama, care a plecat în Spania. De atunci a refuzat sa se mai alimenteze, fata devenind anorexica, astfel ca au fost atinse organe vitale, precum plamânii, traind practic doar cu suport ventilator. Au fost eforturi foarte mari pentru a o mentine în viata în ultima vreme”, a declarat Olariu.

Conform acestuia, “refuzul fetei de a se hrani a fost o forma de protest, sperând sa se întoarca mama ei”, iar “pe chipul ei se vedea foarte bine suferinta psihica”.

Medicii au spus ca fetita era alimentata de câteva luni printr-un tub introdus în stomac si prin vene.

Managerul spitalului din Arad, Bogdan Totolici, a declarat ca pe timpul internarii fata a beneficiat de suport si din partea specialistilor.

“Am luat legatura cu psihologi si psihiatri care sa o ajute sa treaca peste acest prag. Problema se pune doar din punct de vedere psihic, pentru ca din punct de vedere medical nu se putea face nimic mai mult la niciun alt spital pentru salvarea acestui copil. Este un caz socant, de o gravitate deosebita, care ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru fetele care se înfomenteaza, unele pentru a fi slabe”, a declarat Totolici.

Medicii au afirmat ca fetita a suferit o prima hemoragie pulmonara saptamâna trecuta, dar a fost resuscitata, însa vineri dimineata a suferit o hemoragie masiva, decedând în timp ce medicii încercau sa o salveze.

Fetita avea 11 ani si o greutate sub 20 de kilograme în momentul decesului.

Politistii aradeni au anuntat ca s-au autosesizat în acest caz, facând verificari la spital pentru a stabili cauzele exacte ale decesului” – cf. Sandra Adam, art. O fetita din Arad s-a autoînfometat de suparare ca mama e plecata în Spania, românialibera.ro, 23 septembrie 2011.

…De fapt, acest biet, tragic copil, caruia STATUL ROMÂN PEDELIST i-a furat mama, avea, în clipa mortii, 11 ani si…10 kg!!!

…Când un Asasin, care se autonumeste (acum…pentru ca pe 6 decembrie 2009 l-au numit golanii si tiganii din România! – MAHALAUA!!!) “Presedinte” al unei tari si al unui popor, îsi îndeamna (în mod foarte constient si pervers!) poporul sa-si paraseasca tara, sa-si încovoaie demnitatea, ca sclavi ai strainilor – dupa ce a facut totul ca tara sa nu mai aiba de lucru pentru poporul sau… – si, astfel, sa-i sileasca pe oamenii poporului de care, un Conducator Adevarat, trebuia sa aiba grija (INFINIT MAI MULT DECÂT DE SINE ÎNSUSI!) sa-si abandoneze Sfânta Familie si Tara, sa-si abandoneze valorile de Duh ale Tarii/Neamului (printre care valori, Sfânta Familie ocupa PRIMUL LOC!), pentru a supravietui “la limita”, între scuipatii dispretuitori si batjocoritori ai strainilor… – când un Asasin-zis-“Presedinte”, dimpreuna cu haita lui de banditi si yesmani, jefuiesc si distrug tot ce ar putea sa-i tina pe oameni legati de un banut amarât, aici, în România noastra, pentru a-si pastra Sfânta Familie si a-si creste Sfintii Prunci dati lor, în Custodie Divina, de Însusi Dumnezeu – ACEST ASA-ZIS “PRESEDINTE” SI ACEASTA HAITA DE ASASINI AI COPIILOR NOSTRI, AI VIITORULUI NOSTRU – TREBUIE SA MOARA!

TOTI!

…Nu-i de vina, ÎN MOD SEPARAT, nicio institutie (Biserica, Scoala, Spital, Primarie etc.) – CI SUNTEM DE VINA CU TOTII, LA UN LOC!!! Când cineva pagubea, ceva, în satul de altadata – obstea satului punea mâna de la mâna si platea pagubasului lipsa, atunci când nu se afla adevaratul faptuitor…

 

Dar noi îl stim pe “Faptuitor”!!! – …si, în loc sa dezinfectam tara de el, pierdem vremea la televizor si-l “îndragimo-slavim”, si-l prasim, cu absurda grija, pe banditul si jefuitorul fiintei noastre! Uitati-va numai cum prospera, în România, toti criminalii (de la “presedintele tarii”, pâna la ultima hahalera de consilier de Primarie ori functionar de banca… “privata”!) – … în timp ce bietul popor de prostiti moare cu zile, prin fiintele lui cele mai neajutorate si sensibile, în primul rând… – …în timp ce fetita de 11 ani, din Arad, “în ultimele luni a trait alimentata artificial si ventilata mecanic”, apoi, “vineri dimineata a suferit o hemoragie masiva”… – …dupa care, întristata si scârbita de lumea asta, care nu putea sa i-o ofere nici pe mama, care era înca în viata (asa credea copila, biata: sufletul mamei, ca si al bunicii sale, erau duse la dracul, de mult!), nici macar o minima, dar sincera afectiune ori grija din suflet… – …A PLECAT, LUÂNDU-SI ZBORUL, ELIBERATA DE PACATELE NOASTRE CUMPLITE SI HÂDE – LA ÎNGERII CEI SEMENI CU EA!!!

 

…Pentru aceasta moarte (inimaginabila, pe vremea tineretii mele!), este de vina TOT SISTEMUL SOCIO-UMAN (NATIONAL SI MONDIAL, prin planuirile din “PROTOCOALELE DE LA TORONTO”, 1967-1987! – împlinite, “la iota si cirta”, de catre societatile/”statele”/”natiunile” umano-terestre masonizate si, deci, sclavizate si mancurtizate, de AZI!) care a ajuns sa distruga Ideea Sacra de Familie, a ajuns, deci, s-o alunge, de lânga copilul ei, pe o mama – cum nici la fiarele padurii nu se întâmpla (…ca si pe milioane de alti parinti de copii neajutorati, care nu s-au cerut ei adusi pe lume, dar de care România are nevoie, pentru A AVEA SANSA VIITORULUI! – deci fata de care copii nevinovati, dar necesari si sfinti, blestematul asta de stat are obligatii uriase, de o înalta calitate spirituala!), s-o alunge pe o mama nauca si slaba, DAR O MAMA!, dusa pe pustiile strainatatii, pentru ca i s-a “demonstrat” ca nu avea cum sa-i mai asigure o bucata de pâine aici, în tara!… – ÎNTREG SISTEMUL DIABOLIC, care a schilodit sufletul unui biet copil nevinovat, si care creeaza iluzia parintilor de copii ca singura sansa pentru a-ti creste copiii este… SA-I PARASESTI!!! – …când, de fapt, de un coltuc de pâine, daca exista suflet bun si iubire si solidaritate sufleteasca, pot sa traga si zece oameni, deodata – într-o casa în care are loc Duhul Sfânt! Dar Religia ne-au furat-o, Tara ne-au înstrainat-o, Familia ne-au distrus-o… – cât despre Omenie, am uitat-o noi, singuri…CU TOTALA IRESPONSABILITATE!!!

LA MOARTE CU TOTI “GOEBELS-II” PROPAGANDEI DIABOLICE PEDELISTE/NEO-NAZISTE SI, ÎN GENERAL, ANTI-ROMÂNESTI, DIN TOATE PARTIDELE POLITICE – VIERMI GRASI/ÎNGRASATI PE HOITUL TARII!!!

 

LA MOARTE CU ACEST SISTEM ZIS “CAPITALIST”, CARE NU OFERA SANSE DE VIATA NORMALA DECÂT CÂTORVA MII DE NE-OAMENI, DAR OFERA SANSE DE MOARTE LA MILIARDE DE OAMENI ADEVARATI SI MARTIRIZATI – FIZIC, SUFLETESTE SI… PROPAGANDISTIC!!!

…Daca nu-i vom sterge de pe fata Pamântului pe acesti monstri, care pregatesc, de zor si cu bucurie infernala (prin ANOMIA, ANARHIA CONTROLATA “DE LA CENTRU” si HAOSUL EXASPERAT, instaurate în întreaga societate terestra, prin intermediul CRIZEI DIRIJATE, cu cinism canibalic, de catre Guvernul Mondial Iudeo-Masonic, prin “arhanghelii” sai, cei împutiti ca niste vampiri, gen banditul de anvergura mondiala, cu acte civile de…filantrop, pe numele lui George Sörös, ori gen “savanti/specialisti în organizarea crimei mondiale”/teracidului – vezi-l pe Nouriel Roubini…!), culcusul venirii Antihristului pe Pamânt, va trebui sa împartim cu ei…”LOCUL REZERVAT”, în iadul focului vesnic, prunc-ucigasilor si tradatorilor de Neam si slutitorilor si prapaditorilor si înstrainatorilor de tara si ucigasilor de popor!

…Daca nu vom fi în stare sa-i culegem si sa-i strângem (CU MAXIMA RESPONSABILITATE SI OMENIE!), iar, la un loc, din toate colturile lumii, pe cei care sunt fratii nostri de Duh si de sânge – dusi pe pustiile umilintei nu pentru ca tara n-ar fi bogata si n-ar avea, în sânul ei adânc, cu ce sa-i hraneasca pe copiii ei, ci pentru ca HAITA FALSILOR “CONDUCATORI” a jefuit si amanetat si înstrainat totul, TOTUL! – pâna si sicriele-“tronurile” noastre… – …si nu-i putin lucru sa înstrainezi si s-o dai Camatarilor Lumii tocmai pe Ea, Unica din Univers: GRADINA MAICII DOMNULUI – …daca, deci, nu vom fi în stare SA FACEM ORDINE SI SA RESFINTIM acest pamânt mostenit de la Ceruri – Mostenirea noastra de Rai, de la Hristos-Dumnezeu si de la Maica Domnului daruita – ATUNCI SA NE AJUNGA, PE TOTI, BLESTEMUL CEL MAI CUMPLIT!!!

…Pentru noi toti, cei care suntem lasi, ticalosi, nemernici – si nu avem curajul sa ne aparam Tara de Rai, Fiinta Nationala, Familia Sfânta – lichidând o banda de jefuitori si ucigasi, autohtoni si alogeni (deopotriva!) – … pentru noi toti, cei care nu mai stim sa ne respectam si sa ne iubim – nici între noi, nici pe Rastignitul pentru noi, nici pe copiii nostri (COPIII SUNT AI TUTUROR CELOR DINTR-UN NEAM, DAR SUNT EDUCATI SI FORMATI CA OAMENI AI DUHULUI DUMNEZEIESC – NUMAI ÎN SFÂNTA FAMILIE!!!), copii pe care Rastignitul îi chema, zi de zi, spre El, cu infinita blândete si cu bucurie dumnezeiasca (“Lasati copiii sa vina la mine!”) – sa functioneze, atunci, NECRUTATOR, efectele batrânescului blestem pentru cei ce-au uitat de omenie: “Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa/ Târâisul sarpelui/ Si pasul gândacului,/ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pamântului,/ Pulberea pamântului…!”

Ba nu! Nici macar praf si nici pulbere sa nu se aleaga de noi, ci sa rataceasca sufletul nostru, sa rataceasca vesnic, prin toate locurile în care puteam sa facem (cât am avut trup si chip, dupa “asemanarea Lui!”) vreo fapta omeneasca si n-am facut-o… – …de lasi, de rai, de ticalosi ce suntem!!!

…Iar asupra politicienilor care au rupt, cu o cruzime si un cinism inimaginabile (nici macar la barbarele popoare migratoare, care au ridicat pulberile Asiei si Europei, spre Prima Vadire a Antihristlului!) – au sfâsiat salbatic Sfânta Familie si asasineaza, zi de zi, un popor întreg, prin crima, tradare, legi strâmbe si ucigase, jefuire autohtona si prin corporatii iudaice, zise “multinationale” si “transnationale”, sa-si împlineasca lucrarea vaticinara blestemul lui NICOLAE IORGA, rostit în tragicul an “iudeo-liberal” 1907:

“Dumnezeu sa-i ierte pe cei patru tarani români împuscati în orasul românesc Botosani de oastea româneasca în ziua de 5 martie 1907, exclama istoricul. Sa-i ierte Dumnezeu pentru câta munca de robi au muncit, pentru ce trai de dobitoace nenorocite au dus, pentru câta înselare au suferit, pentru câta jignire au îndurat, sa-i ierte pentru viata lor de suferinte, sa-i ierte pentru clipa de desperare când s-au ridicat varsând pe strade, nu sânge omenesc, ci rachiul cu care erau otraviti.

Sa-i ierte Dumnezeu pe ostasii care, de frica poruncii, au împuscat pe fratii lor, cel mai greu pacat ce poate împovara o inima omeneasca.

SI SA NU IERTE DUMNEZEU PE STRAINUL FARA INIMA CARE A STORS VLAGA O SUTA DE ANI (n.n.: azi, trecem de doua sute de ani de înstrainare, vlaguire, asasinare a tarii/României – de catre tradatorii nostri, catre hotii lor, ai dusmanilor lui Hristos-Mântuitorul!) SI ASTAZI VREA SI SÂNGELE, PE STRICATORII PAMANTULUI, PE RISIPITORII GOSPODARIILOR, PE PÂNGARITORII FEMEILOR; SA NU IERTE DUMNEZEU PE CIOCOIMEA OBRAZNICA SI PROASTA, CARE N-A STIUT SI NU STIE A-SI ÎNTELEGE, IUBI, APARA SI MACAR CRUTA PE CEI DE O LEGE SI UN NEAM CU DÂNSII; PE HÂZII POLITICIANI MÂNCATI DE POFTE SI NEVOLNICII; SA NU IERTE DUMNEZEU PE CÂRMUITORII NEGHIOBI SAU VÂNDUTI ÎNAINTEA CARORA, CUFUNDATI ÎN ORGII BUDGETARE, FUMAGA ACUM ACEST SÂNGE NEVINOVAT.

IN VECII VECILOR, CÂT VA MAI DAINUI SUFLAREA ROMÂNEASCA PE ACEST PAMÂNT, SA NU-I IERTE DUMNEZEU PE NETREBNICII SI FACATORII DE RELE” – NICOLAE IORGA, art. “Dumnezeu sa-i ierte!“, în revista Neamul Românesc, 8 aprilie 1907.

…Dumnezeu sa nu ne ierte pe noi, dimpreuna cu politicienii straini si înstrainatori de Dumnezeu, Tara si Neam) – politicieni mai curând mongolo-khazari decât români!, alesi, “democratic”, de “rachiul” prostiei, nesimtirii, iresponsabilitatii si paraliziei cerebrale din noi!

Dumnezeu sa nu ne ierte pe noi, TOTI, daca la poarta Raiului va mai bate un suflet haituit si matirizat de ne-omenia noastra (vampirizat de nepasare si de nesimtire si de sufletele ce ne-au împietrit, demonic, în piepturi!) – un suflet de copil nevinovat – suflet uitat, cu asasina si haina nepasare, de noi toti, NEVOLNICII SI NETREBNICII UNEI TARI DE RAI…pe care, devine tot mai clar ca n-o meritam, cum nu meritam nici Înalta Misiune Dumnezeiasca de Popor-Candela de Credinta a Lumii!