Uita-te la Peste!

MOTTO  Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! (Proverbe, 1:8)

 Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. (Proverbe, 23:26)

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei, 23:26)

„Poti alege pe ce cale sa mergi, dar nu poti alege consecintele.” (Patrick Morley)

Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10

  1 Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. – 3 Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. – 4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. – 6 Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari; 7 căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. – 8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. – 9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. (Proverbe, 25.1-10)

Cartea Proverbele ne indruma indeosebi pe calea intelepciunii.  Inca de la inceputul cartii Proverbe aflam  care sunt motivele principale ale scrierii sale:

„pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii; pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă –; să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă –; pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc. Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. ” (Proverbe, 1:3-7)

Louis Agassiz (1807, Elvetia- 1873, SUA), dupa o pregatire temeinica la Laussane, Zurich, Heidelberg si Munich, accepta postul de profesor naturalist la Universitatea Harvard.
Scudder, devenit nu doar discipol, ci si un mare profesor, ca fost student al lui Louis Agassiz, povesteste cum, atunci când l-a intâlnit pe marele profesor in Laborator, a fost intrebat când era dispus studentul sa inceapa. „Acum”, a venit raspunsul. „Prea bine!” a spus Agassiz si s-a intins de a luat un borcan urias din care a scos un specimen plutind in alcool galben.

„Ia pestele acesta – a zis el – si uita-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut.”

Studentul si-a dat cu parerea ca in zece minute a vazut tot ce era de vazut. Insa, intâmplarea a facut ca a trebuit sa-l „studieze” mai mult, deoarece  Agassiz nu a revenit prea curând, apoi a fost el plecat la masa, timp in care profesorul fusese iarasi in Laborator …
Asa se face ca l-a desenat, l-a mai studiat, i-a numarat solzii….

Cu timpul i s-a dus vestea savantului, care a format generatii la rand de profesori de renume, de metoda sa pedagogica.

Ce vreau sa spun?
Sunt unii care nici nu citesc textul, altii care nu sunt atenti la cerintele postului, la convorbirea avuta.
Având insa timp din belsug la dispozitia sa, privind pestele indelung, desenând, notând, intr-un final s-a apropiat mult de epuizarea „subiectului”.

Dar acum ne propunem sa privim si sa citim si sa analizam cât mai deplin textul din Proverbe 25:1-10, si sa vedem care e invatatura ce se poate lua pentru viata noastra.

La prima citire observam unele aspecte demne de luat in seama: despre ce se vorbeste si ce indemnuri putem lua. Insa, recitind si iarasi recitind (privind indelung „pestele” nostru), zabovind cu ochii si mintea si inima peste un vers sau altul, primim si alte invataturi, nesperate.

Sa privim acum la  versetul 4. Aici  sunt invataturi minunate care pot fi luate imediat pentru noi insine, acestea fiind „probate” cu usurinta.

(4) Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

Cele dintâi mine de argint au aparut mai inainte de anul 3000 i.Hr. Argintul a fost un metal cunoscut de toate civilizatiile antice, insa spre deosebire de aur, este foarte rar gasit in stare naturala, lucru care explica faptul ca daca ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate acestea, când a aparut prima oara in Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul.

Argintul a fost rafinat prin cupelatie, proces inventat de chaldeeni in jurul anului 2500 i.Hr si descris in Biblie (Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta in incalzirea metalului topit intr-o cupa poroasa si ingusta numita cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta va oxida celelalte metale, precum plumb, cupru si fier, lasând doar argintul (si aurul daca era prezent) in stare globulara de metal topit.

Iar Argintarul,  din acel argint curatit de zgura – un material maleabil –, va face un vas ales, dupa cum prefera sau are comanda (sfesnice, cupe, pahare, farfurii, ligurite, polonice, vaze, diferite bratari si inele. Sau poate fi utilizat in industria electronica,  in medicina si  stomatomalogie deoarece materialul e antisepltic.

Apostolul Pavel, un adevarat invatat, scrie in epistola sa catre Timotei urmatoarele cuvinte: Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.   Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei, 2:20-21)

Ce putem invata? Din Proverbe si in Epistola catre Timotei, referirile la argint, sunt pentru noi, cei care citim si dorim sa invatam! Nu sunt  pentru chimisti sau istorici, aceea le afla cu mai mare usurinta, ci, aceste informatii, sunt pentru omul doritor sa invete ce trebuie.

Daca dorim sa fim pentru o întrebuinţare de cinste  si nu  pentru o întrebuinţare de ocară, atunci trebuie sa ne curatim astfel incât sa fim un vas de cinste, folositor Stapânului, destoinic pentru orice lucrare buna.

Curatirea noastra, de orice zgura, de orisice pacat se va face numai in sângele scump al Domnului Isus, care S-a  dat pentru vina noastra si si a curs pe lemnul Crucii de la Golgota.

„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.  (…) Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.  Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.” (Romani, 3:10-12; 23-26)