by Partidul meu a cotit-o. (E vreo noutate?!) Şi-a schimbat linia. Eu sunt consecvent. O ţin tot înainte! M-au numit şarpe beat sau deviaţionist. Târziu m-am prins că eram un şarpe beat. Adică mergeam drept. Le-am dat dreptate celor care m-au făcut şarpe beat şi (apoi)… m-au promovat! Sunt conducătorul unui partid popular numit Partidul Meandrelor. Am largă susţinere şi în Biroul Permanent unde am câţiva şerpi trezi şi câteva vipere… Membrii sunt pentru că… sunt! Cum să nu fie! Trăiască democraţia şi cotitorii ei! Pardon ! Şi şerpuitorii ei!
Unirea Principatelor Române
În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sărbătorim Unirea. Ideea Unirii Moldovei şi a Ţării Româneşti, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856), o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât şi pe plan internaţional. Situaţia externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei şi hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât împăratul Napoleon al III-lea, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească. Continue reading “Unirea Principatelor Române”
Gândul de care ai nevoie
„Să întoarcem foaia!”
Într-o localitate avusese loc o evanghelizare. Acolo s-a vestit cu multă claritate mântuirea prin credinţa în Hristos. La scurt timp, două femei vorbeau împreună despre cele ce auziseră. Femeia credincioasă o îndemna pe prietena ei să-L primească pe Mântuitorul ca Domn al vieţii ei. Cealaltă femeie spunea: „Da, am remarcat că trebuie să întorc o nouă filă în cartea vieţii şi să fac un început nou“. – „Dar eşti sigură că nu ai ajuns la ultima filă a cărţii vieţii tale?“, întrebă femeia credincioasă. S-a făcut o linişte deplină; la aşa ceva nu s-a gândit. Continue reading “Gândul de care ai nevoie”
Anthony John Orlich – Sea crossing
Orlich, Anthony John
Passed away on January 14, 2014, at the age of 62. Those who loved him called him Sweetheart, Dad, Tony, and Papa Tony. He was a consummate gentleman devoted to his family and work. Tony was born in Manhattan on February 8, 1951, to parents Peter and Antica, immigrants from Croatia. His family moved to Tucson when Tony was 11, and he attended Catalina High School and the University of Arizona, from which he obtained a BS in Real Estate and an MS in Finance.
A longtime resident of Paradise Valley, Tony’s 35-year career in real estate was spent at two organizations, one in the private sector for 25 years and the other in the public sector for 10 years. Tony was proud of his professional accomplishments, including rehabilitating Biltmore Fashion Park, Town & Country Mall, and Tri-City Mall in the 1980s. In the last week of his life, he was eager to return to work at the Arizona State Land Department and attend his weekly Rotary meeting Continue reading “Anthony John Orlich – Sea crossing”
Unde L-ai pierdut pe Christos?
“L-am căutat, dar nu l-am gasit.”
Spune-mi unde ai pierdut tovărășia lui Christos, si eu o să-ti spun unde ÎI vei găsi. L-ai pierdut pe Christos fiindcă nu te-ai rugat? Atunci trebuie să-L cauți pe genunchi si ÎI vei găsi. L-ai pierdut pe Christos păcătuind? Nu ÎI vei găsi decât renunțând la păcat si încercând, prin Duhul Sfânt să îndepartezi membrul prin care vine păcatul. L-ai pierdut pe Christos neglijând Scriptura? Trebuie să-L cauți în Scriptură. Este adevărată zicala „Caută un lucru unde l-ai scăpat; este acolo“.
Caută-L pe Christos unde L-ai pierdut, fiindcă El nu a plecat. Dar este greu să te întorci la Christos. Jonh Bunyan spune că drumul de întoarcere al pelerinului a fost cel mai greu. Douăzeci de mile înainte sunt mai ușor de străbătut decât o milă înapoi pentru a găsi ceva pierdut. Ai grijă să stai aproape de învățător, odată ce L-ai găsit. Continue reading “Unde L-ai pierdut pe Christos?”
Memoria Ethnologica (R)
by Mraconia
De prea multe ori ne lăudăm. Suntem o naţie de lăudăroşi. Poate că e o modalitate de-a nu vedea necazurile. Poate.
Lăudăroşenia ne caracterizează din moşi–strămoşi. Ne-am facut iubitori, cinstiţi, harnici, curajoşi etc.
Ne stă mărturie Memoria Ethnologica.
La noi haiducii au fost cinstiţi şi curajoşi. Adică luau de la bogaţi şi dădeau la săraci… De fapt, erau nişte hoţi la drumul mare, care, furau de la bogaţi şi dădeau la amante. Incercaţi să aflaţi ce se spune prin Olt despre Iancu Jianu…
Folclorul preamăreşte pe şmecheri şi propovăduieşte preacurvia Continue reading “Memoria Ethnologica (R)”
Ligia Seman – „Funiile dragostei”
Iubirea între fericire şi nefericire, între dramă şi împlinire într-un roman de tip “clasic”
În 1970, regizorul american Arthur Hiller câştiga Oscar-ul cu un film de mare succes, intitulat simplu, „Love story”. Ecranizarea sa după cartea lui Erich Segal, avându-i în rolurile principale pe Ali McGraw şi Ryan O’Nael, prezintă povestea de dragoste a doi tineri, studenţi, ce se căsătoresc şi au parte de o fericire de scurtă durată (tot încercând să aibă copii, vor descoperi că ea suferă de o boală incurabilă). Dramă, lacrimi, suferinţă, un tagline celebru – „love means never having to say you’re sorry” – şi o coloană sonoră de neuitat, aceasta ar fi în câteva cuvinte istoria filmului.
Un love story oarecum similar ne propune şi Ligia Seman în cea mai populară carte a ei, „Funiile dragostei”, tiparită la editura Cetate Deva, în anul 2008, care impresionează prin aceeaşi reluare a clasicei poveşti de iubire frântă înainte de termen, de data aceasta din cauza unui mediu social ostil. Continue reading “Ligia Seman – „Funiile dragostei””
Cum a murit Sica
. Boris Marian
.
Cum a murit Sică
Sică mi-a fost coleg de birou prin anii 70. Suferea de ulcer, avusese și o meningită, dar nu de asta a murit. Era un tip capabil, muncea mult la un articol, avea un mod nemțesc de a se documenta. Ciudate erau accesele sale de furie. În rest era un coleg agreabil, cu mult umor, îi plăcea engleza, îmi recita din Shakespeare – „ But Brutus is a honorable man”, repeta cuvintele lui Antonius din drama „Iulius Caesar”. Îmi povestea cât de mult a curtat-o pe viitoarea soție, o compara cu Marina Vlady. Continue reading “Cum a murit Sica”
Tiganii care s-au întors la Domnul
Grup de ziariști și pastorul Oprișan, la Boldești-Scăieni
Pariem totul pe un subiect care nu pare glossy, deși e strălucitor, poate chiar orbitor, util, oricum, oricărui corporatist: lecții adevărate despre cum să îți schimbi radical viața.
Mă sună redactorul-șef de la FHM. Am depresie, sunt plictisit și obosit și tot ce-n minte-mi vine n-are legătură cu presa. Mă anunță că va avea loc o întâlnire cu ziariștii într-un complex intitulat Satul Prunilor, tocmai în județul Dâmbovița. PETROM organizează, vrea să cunoască niște ziariști sau ceva. Bătrân gazetar de presă scrisă, bineînțeles că urăsc bloggerii, mai ales pișcotarii. Mă duc, totuși, fără niciun chef, nu sunt eu omul care să sprijine campaniile de responsabilitate socială ale companiilor din țara noastră. Mă duc fiindcă îmi place numele acesta – “Satul Prunilor”, fiindcă am scris cândva un articol intitulat “Nunta domnului Prună” Continue reading “Tiganii care s-au întors la Domnul”
Cum se cresc fetele?
CUM SE CRESC FETIȚELE?
“Girls are made in heaven” (“fetele sunt făcute în ceruri”), spune o zicală anglo-saxonă. Și asta pe bună dreptate, pentru că încă de la o vârstă fragedă fetițele au un farmec deosebit, o personalitate agreabilă și o femininitate naturală. In epoca emanciparii si a feminismului radical care deride aceste trăsături, însă, se pune tot mai insistent intrebarea: este posibil ca, odata ajunse mature, aceste trasaturi nobile ale tinerei fete să se păstreze? Raspunsul la aceasta intrebare este dat de un expert în domeniu, Dr. James Dobson, vreme de multi ani Presedintele organizatiei Focus on the Family din Statele Unite, organizatie pe care a fondat-o in 1979. In 2010 a publicat cartea Bringing up Girls, care în traducere românească ar fi “Cum se cresc fetele”.
View original post 1,725 more words
REVENIRE – Din partea profesorului Marin Toma
Stimate domnule (nă),
1. Doriți să faceți un abonament la revista literara Dor de Dor pe un an de zile, care costa 120 RONI ?
Îmi propun ca revista să apară din nou lunar cum a apărut 9 ani de zile. In situaţia că acceptati, dumneavoastra trebuie sa trimiteti pe adresa revistei cel puţin de 4 ori intr-un an, materiale. Dacă trimiteţi proza înseamna câte o proza de 10 pagini format A4 cules Times New Roma mărime 14, dacă sunt poezii înseamă 5 poezii, epigrame 5, plastica 3 tablori pe net transmise Continue reading “REVENIRE – Din partea profesorului Marin Toma”
Lectii de religie cu aberatii care socheaza elevii
Ce se întâmpla când nu cunosti litera si spiritul Bibliei?
Unele manuale de religie după care se învaţă în şcolile de România conţin idei de-a dreptul scandaloase.
Mai multe asociaţii atrag atenţia că orele de religie induc principii greşite elevilor, iar copiii ajung traumatizaţi de ideea că dacă păcătuiesc ajung în iad. Unul dintre exemple este că acei copii care mint vor fi călcaţi de maşină.
Spre exemplu, într-un manual de religie pentru clasa I se prezintă exemplul unui băieţel păcătos, care din cauză că a minţit este pedepsit de Dumnezeu şi este lovit de o maşină. Mai mult decât atât, în manualul de religie este prezentă o fotografie în care se arată clar cum băiatul ajunge pe capota autoturismului. Continue reading “Lectii de religie cu aberatii care socheaza elevii”
Receptionerul
RECEPȚIONERUL
Am fost invitat acum cativa ani, la nunta lui Leonard. Verisorul sotiei. La Jiul. A cantat Gil Dobrica. A interpretat un virtuoz, la flaut. A baletat, o pereche de vrajitori. In lumina unui reflector. Verde. Bufetul a fost plin cu de toate. Mesele, pline. A fost o feerie. La un moment dat, mi s-a facut prea cald. Am iesit afara. Pe espalanada, un copil, descult. Un chelner s-a rastit la el. Iesi afara. I-am spus: asteapta-ma. Am intrat inauntru, si i-am dus cutia mea de suc, din care gustasem. A fost fericit. Mancare, nu am putut sa-i duc. S-ar fi bagat de seama, la mese. Continue reading “Receptionerul”
