În tot timpul perioadei de izolare la domiciuliu din cauza pandemiei, Toader Neacșu se gândise la multe lucruri. Și mai ales își analizase viața sa punct cu punct, iar un anumit aspect îl nemulțumea total. Totul începu după citirea cărții lui Gogol, , Suflete Moarte” pe care o citi și reciti datorită faptului că avusese mult timp la dispoziție. Înțelesese prin prisma acelei cărți că sufletul său era cuprins de moarte spirituală și așa trăise până la cei șaizeci și șapte de ani ai săi. Lucrase toată viața sa până se pensionase ca maistru la fabrica de sticlă. De doi ani era pensionar, însă până la izbucnirea pandemiei fusese foarte activ pentru că pleca de la oraș unde avea un apartament foarte bine pus la punct, la țară în satul său natal și acolo la casa părintească lucra la vie, la grădină, menținând totul în bună orânduială și așa îi putea ajuta pe cei doi fii ai săi ce erau însurați și aveau familiile lor.