ROMÂNIA – ADOPTII INTERNATIONALE SAU EXPORT DE COPII?

 ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

17 noiembrie 2011

Am citit si noi, la fel ca unii dintre d-tra, cu surprindere si consternare, ca saptamâna trecuta Camera Deputatilor a votat un proiect de lege pentru reluarea adoptiilor internatioanle a copiilor nostri

Suntem dezamagiti si perturbati. Din mai multe motive. Starea demografica a Romaniei este jalnica. Adoptiile internationale vor contribui in mod direct la declinul demografic continuu al tarii.

Milioanele de români care de 20 de ani incoace au parasit România contribuie la progresul demografic, ori ameliorarea crizei demografice, al tarilor in care s-au stabilit. Transformarea acestei practici intr-o politica oficiala a tarii ni se pare un lucru neîntelep. Cele câteva mii de copii români care in cursul anilor vor fi dusi din România si se vor instraina de tara de bastina ar putea usor fi o binecuvântare pentru tara in care s-au nascut. Multi dintre ei, insa, vor deveni o binecuvântare pentru tarile straine in care vor ajunge. Romania are nevoie de medici, oameni de stiinta, diplomati, oameni de afaceri si personalitati talentate asa cum are fiecare natiune. Lipsa de intelepciune a Guvernului in aceasta privinta e surprinzatoare si chiar irita. 

 In plus, Romania trebuie sa investeasca in orfanii tarii. Ori daca nu o face, trebuie sa invete sa o faca. Orfanii sunt viitorul de miine al tari si al nostru. Lor trebuie sa li se acorde un loc special intre prioritatile natiunii. Trebuie priviti ca niste fiinte cu potential promitator pentru societate, nu ca o povara. Daca investim in ei azi, ei vor investi in noi, generatia de astazi, miine. Din asta avem cu totii de cistigat. Fiecare fiinta umana poarta in ea o comoara si un potential inestimabil. Fiecare fiinta umana e valoroasa. Datoria noastra este sa valorificam potentialul copiilor nostri. Trebuie sa ne preocupe investitia in fiintele umane mai mult ca orice. De aceea, in 2009, in contextul revizuirii Codului Civil, AFR a sugerat de mai multe ori adoptarea de catre stat a unor stimulente financiare pentru familiile romane care adopta orfanii tarii. Intretinerea si educarea orfanilor necesita resurse financiare, resurse pe care statul le-ar putea folosi mai bine si eficient acordind stimulente financiare familiilor care se ofera sa creasca acesti copii. 

  

Mai mult, adoptiile internationale au degenerat intr-un comert corupt. Un comert in fiinte umane lipsit de moralitate si etica din care castiga intermediarii. O carte influenta asupra acestei practici a fost publicata acum citeva luni de sociologul international american Scott Carney: The Red Market: On the Trails of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Traffickers (2011). O recomandam fiecarui parlamentar si politician roman pentru a se educa asupra unor fenomene si practici imorale care se petrec sub ochii nostri, printre ele adoptiile internationale. A separa un orfan de cultura si civilizatia in care s-a nascut si crescut nu este un lucru de apucat ci unul care poate rezulta in daune majore copiilor.  

  Ne ingrijoreaza si dimensiunea diplomatica a acestui “targ” in fiinte umane cum il definesc unii. Articolul de mai jos crediteaza diplomatia americana cu reluarea adoptiilor internationale de catre Romania. Ipoteza aceasta ni se pare cit se poate de viabila. Din comertul international de copii (orfani) beneficiaza un procent foarte mare de homosexuali americani, canadieni, britanici, israeliti, si altii. Administratia Obama a facut promovarea intereselor si agendei comunitatii homosexuale americane o prioritate in politica interna si externa a SUA. Secretarul de Stat Clinton promoveaza homosexualitatea peste tot pe unde ajunge. Romania nu face exceptie la acest imperialism valoric promovat de Casa Alba care insa este respins si dezaprobat cu fermitate de crestinii americani. El se manifesta si cu prilejul participarii ambasadorului american de la Bucuresti la marsurile homosexualilor din Romania fara ca statul roman sa ia atitudine. Nu ne indoim, deci, ca homosexualii americani au pus presiune asupra diplomatiei americane sa pledeze cauza adoptiilor internationale din care si ei profita. In vara lui 2010 au incercat acelasi lucru in Rusia, dar Rusia a spus categoric nu. Letargica Romanie insa este diferita, iar diplomatia ei o reflectie a acestei letargii – e inepta. Diplomatii americani pleaca cu sacul plin de la Bucuresti iar diplotatia romana cu sacul gol de la Washington. 

 

 Saptamina trecuta am primit la redactie mai multe materiale despre aceasta tema controversata, din care publicam citeva. Impreuna cu ele am primit si comentarii din partea unora dintre d-tra in care va exprimati dezaprobarea fata de reluarea adoptiilor internationale. Va simtim durerea si v-o impartasim. 

  România reia adoptiile internationale. Homosexualii pot adopta copii – dar individual, nu în cuplu Autor ROBERT VERESS 11 noiembrie 2011

 (http://apologeticum.wordpress.com/2011/11/14/sodoma-europeana-in-romania-homosexualilor-li-s-a-permis-sa-adopte-copii-premierul-marii-britanii-ameninta-pe-cei-care-nu-sustin-homosexualitatea/


Legea privind regimul juridic al adoptiei a fost modificata de Parlament, iar forma adoptata permite adoptiile internationale si adoptiile de catre homosexuali. Votul final a fost dat miercuri, în plenul Camerei Deputatilor. Nu s-a adoptat niciun amendament la varianta care a iesit din Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, unde proiectul propus de Guvern a fost serios amendat, pentru a fi în consonanta cu prevederile noului Cod Civil. Interesant este ca proiectul propus de Guvern a fost plin de erori de logica, de sintaxa si gramaticale, dupa cum a sesizat Consiliul Legislativ. Iata înca un argument în defavoarea adoptarii legilor prin asumarea raspunderii.

  Dar Consiliul Legislativ a mai remarcat un aspect care NU a fost corectat de parlamentari: cetatenii români devin defavorizati la adoptie, în fata cetatenilor straini. Iata de ce: cetatenii români sunt obligati sa stea efectiv în tara minim 9 luni din cele 12 luni dinaintea adoptiei. În schimb, în cazul adoptiilor internationale, parintii adoptivi au doar obligatia de a se deplasa în România si de a ramâne aici o luna înaintea adoptiei. 

  Stoparea adoptiilor internationale a fost una dintre conditiile de preaderare ale României la Uniunea Europeana. Înainte de câstigarea primului mandat de presedinte, Traian Basescu a facut cariera criticând comertul cu copii practicat de guvernarea Nastase chiar si dupa instituirea Moratoriului asupra adoptiilor internationale. Statele Unite au exercitat presiuni constante pentru reluarea adoptiilor internationale, dar România a fost obligata sa-si respecte angajamentul luat fata de Uniunea Europeana. Telegramele Wikileaks au consemnat o serie de discutii între oficiali ai SUA si cei români pe tema adoptiilor internationale, americanii exprimându-si nemultumirea ca nu s-au înregistrat progrese în mandatul Tariceanu. 

  

În primul an de mandat al guvernarii Boc, noua conducere a Oficiului Român pentru Adoptii (ORA) a propus modificarea legislatiei, pentru reluarea adoptiilor internationale. Emil Boc a anuntat ca nu va promova proiectul. Doi ani mai târziu, însa, viziunea s-a schimbat si, iata, s-a liberalizat, din nou, exportul copiilor. De notat ca masura a fost adoptata cu o larga majoritate, chiar si parlamentarii PNL votând în favoarea reluarii adoptiilor. 

  Deputatul liberal Alina Gorghiu, secretar al Comisiei Juridice a Camerei inferioare a Parlamentului, motiveaza: „S-a constatat ca regimul adoptiilor nu functiona. Iar aceasta lege, chiar daca ramâne perfectibila, este un progres. Trebuie sa se flexibilizeze procedurile de adoptie, sa nu ramâna atâtia copii institutionalizati pâna ce ajung la vârste când deja adoptia devine foarte dificila”.  

  Un alt aspect controversat al proiectului este cel legat de orientarea sexuala a parintilor adoptivi. Teoretic, legea nu le permite cuplurilor de homosexuali sa adopte copii, însa limitarea este interpretabila, legata de cea din Codul Civil, care nu permite casatoriile între persoanele de acelasi sex. Legea însa nu limiteaza adoptiile la cupluri. Orice persoana (teoretic singura) poate adopta. Iar orientarea sexuala nu este o conditionalitate la adoptia de catre o persoana. Aceasta poate trai, fara a fi casatorita, cu o persoana de acelasi sex. Deci, un copil adoptat poate fi crescut de un cuplu de homosexuali -a caror relatie nu este oficializata-, avându-l, formal, doar pe unul dintre acestia drept parinte. „Legea nu poate introduce discriminari legate de religia sau de orientarea sexuala a adoptatorului. Ar fi împotriva conventiilor internationale la care România este parte. Ratiunea pentru care nu este permisa adoptia de catre cuplurile de homosexuali nu este orientarea sexuala a acestora, ci faptul ca, în Codul Civil nu exista institutia casatoriei între persoane de acelasi sex”, spune Alina Gorghiu.

  Social-democratul Ciprian Nica, vicepresedintele Comisie Juridice se declara, la rândul sau, multumit de noua lege: „E bine ca macar cuplurile de homosexuali nu pot adopta. Am fost la un pas de a avea si casatorii între persoane de acelasi sex. Când s-a dezbatut Codul Civil s-a încercat legiferarea cuplurilor de homosexuali si nu a trecut, pentru ca Bogdan Ciuca (vicepresedinte al Comisiei Juridice, PNL) si cu mine ne-am opus categoric”. 

 DEPUTATUL ALINA GORGHIU

Perturbati de afirmatiile atribuite d-nei Deputat Alina Gorghiu, i-am trimis nota de mai jos. Am incercat de buna credinta sa confirmam din partea dinsei daca afirmatiile din materialul precedent atribuite ei de autor sunt corecte. Ne-a ingrijorat in mod special declaratia dinsei ca Romania trebuie sa permita homosexualilor sa adopte copiii Romaniei pentru a se conforma obligatiilor impuse Romaniei de conventiile internationale. Afirmam cu respect ca aici dna deputat a gresit si a vorbit fara sa fie in tema. De fapt, multi parlamentari fac la fel – afirmatii eronate pe care le justifica blamind conventiile internationale ale Romaniei. Conventiile internationale, ne spun ei, impun Romaniei sa adopte legislatiile interne antivalori pe care le voteaza din cind in cind. D-na Deputat Gorghiu din nefericire intra in aceasta categorie. Nu exista nici o conventie internationala care sa impuna Romaniei ori vreunui alt stat sa permita homosexualilor sa adopte copii. 

  Va redam scrisoarea AFR catre Dna Deputat cit si raspunsul ei. 

  Buna dimineata stimata dna Deputat: Va scriem din partea Aliantei Familiilor din Romania in legatura cu materialul de mai jos depistat in presa. Subiectul preocupa membrii Aaliantei Familiilor iar comentariul atribuit d-tra mai jos ne ingrijoreaza. Va scriem cu un deosebit respect dar avind in vedere obligatiile noastre fata de constituenta pe care o reprezentam trebuie sa ne exprimam dezaprobarea fata de pozitia dtra. 

  

AFR se pronunta impotriva adoptiile internationale. Cind Codul Civil a fost revizuit si dezbatut in 2009 am sugerat ca guvernul sa adopte masuri stimulatoare financiare pentru familiile din Romania sa adopte copii orfani si pe cei lipsiti de parinti. Avind in vedere criza demografica a Romaniei, “exportul copiilor” (cum se exprima majoritate oamenilor de rind), nu are nici un sens si nu ne promoveaza interesele. Acesti copii pot fi crescuti in Romania si pot deveni membri productivi ai societatii. Generatia noastra trebuie sa investeasca in ei (nu sa se debaraseze de ei) pentru ca si ei la rindul lor sa investeasca in noi in citeva decenii. 

  In al doilea rind, suntem ingrijorati de comentariul facut de d-tra privind “religia sau orientarea sexuala a adoptatorului.” Ne intrebam de care parte a subiectului va aflati. In 2009 AFR a pledat cu sirguinta interzicerea adoptiilor copiilor nostri de catre homosexuali. Este adevarat ca in final in Cod a fost introdusa formula “cuplurile de acelasi sex” nu pot adopta. Suntem lasati fara cuvinte de afirmatiile d-tra avind in vedere efectul nefast pe care modul de viata homosexual il are asupra copiilor. Studiile asupra acestui subiect sunt multe si toate au aceasi concluzie – e rau. Interesele supreme ale copilului nu sunt servite cind copilul e crescut de catre homosexuali sau e expus modului de viata homosexual. 

  Bai mai mult, suntem dezamagiti de afirmatia ca interzicerea adoptarii copiilor de catre homosexuali e “impotriva conventiilor internationale la care Romania este parte.” Nu este adevart. Nu exista nici o conventie internationala care obliga Romania sa permita homosexualilor sa adopte, asa dupa cum Romania nu e obligata de conventii internationale sa acorde drepturi homosexualilor decit dreptul la nediscriminare la locul de munca. Tratatul de la Amsterdam (1989) care include orientarea sexuala interzice discriminarea doar la locul de munca. Nimic mai mult. Nici nu exista vre-o directiva UE care sa constanga tarile membre sa interzica discriminarea pe baza de orientare sexuala in nici [un] alt domeniu decit in cel al muncii. Deci, afirmatia dtra este eronata si trebuie corectata. 

  Adaug ca afirmatiile eronate facute de parlamentari sunt frecvente si daunatoare. Va rugam deci sa fiti cu mai multa grija cind faceti astfel de afirmatii. 

  Problema de mai jos e foarte serioasa pentru noi si nu o putem trece cu vederea. In 2006 AFR a inregistrat in Guvern 650.000 de semnaturi pentru protejarea casatoriei naturale barbat-femeie. Afirmatia d-tra atinge acestui principiu si submineaza pozitia majoritatii covarsitoare a romanilor. Regret sa va informez, dar joia viitoare vom face publica afirmatia d-tra cititorilor notei noastre saptaminale. AFR a lansat Declaratia de la Timisoara, semnata pina acuma de peste 8.000 de persoane, care afirma dreptul copilului la ” o mama si un tata.” Le vom comunica semnatarilor afirmatia dtra si nu credem ca vor fi multumiti. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1680835&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.alianta-familiilor.ro%2Fdecl_timisoara.php   In plus, Conventia internationala a drepturilor copilului afirma un drept al copilului la o mama si un tata. Suntem deci nedumeriti de afirmatia dtra. Nota noastra e bazata pe ce am citit mai jos. Daca afirmatiile atribuite dtra mai jos nu sunt corecte, va rog sa-mi comunicati. Va multumesc. 

  Raspunsul D-nei Deputat: Stimate domn, Ma asteptam sa imi cereti mie punctul de vedere inainte de a acuza. Spun asta pentru ca la cat de interesat sunteti de subiect, aveam convingerea ca stiti pozitiile mele constante din Comisia Juridica pe acest subiect, atat pe legea adoptiilor, cat si pe codul civil, pe temele de interes pentru asociatia dvs. Sper ca v-am raspuns la intrebare si voi suna si in redactia ziarului. Zi placuta. Alina Gorghiu 


Dupa cum vedeti, raspunsul deputatei Gorghiu nu este un raspuns de fel. Suntem deci constrinsi sa credem ca afirmatiile atribuite dinsei in presa sunt corecte si lipsite de intelepciune si acuratete. 

ROMANIAFARA COPII

Romania se goleste de copii, iar parlamentarilor le arde de exportul copiilor tarii. Hemoragia demografica a tarii devine tot mai acuta. Pe masura ce trece timpul, tot mai multe articole sunt publicate pe tema asta. Ultimul pe care l-am aflat, bazat pe datele preliminare ale recentului recensamint, e urmatorul:

  Harta natalitatii! Cum a evoluat natalitatea in ultimii douazeci de ani in fiecare judet. Topul judetelor pe cale de disparitie

de Dana Mihailovici – Noiembrie 10, 2011 – 00:28

 Romania se stinge incet. Nu mai este nici un secret ca suntem o tara imbatranita, cu o rata mare a deceselor, dar si cu o natalitate in scadere. Exista multe prognoze internationale, care considera ca Romania va fi printre primele tari care vor disparea sau ca populatia se va injumatati in cateva decade. Sunt studii peste studii care avertizeaza ca romanii sunt tot mai putini iar acest fapt este o realitate. Chiar si judetele Moldovei, care altadata erau pe primele locuri la natalitate, si-au mai pierdut din acest elan in ultimii ani. Econtext va prezinta evolutia natalitatii in toate judetele tarii din 1990 si pana in 2010. Inainte insa, sa vedem care este clasamentul judetelor dupa numarul copiilor nascuti anul trecut. Astfel, capitala tarii este campioana absoluta la numarul nasterilor, fapt evident prin numarul populatiei.

  Harta natalitatii: In 2010, s-au nascut 21.147 de copii in Bucuresti, mai mult decat dublu fata de urmatoarea clasata, care este judetul Iasi. In Iasi s-au nascut anul trecut 9.499 de copii. Urmatoarele pozitii sunt ocupate de Constanta (8.161 de nou-nascuti), Suceava (8.001), Bacau (7.305), Prahova (7.172), Cluj (6.839), Timis (6.837). Dupa cum se observa, judetele mari, unde este cea mai numeroasa populatie, se afla si pe primele locuri la nasteri. ar pe ultimele pozitii regasim judetele mici, gen Covasna, Tulcea, Salaj, etc.

  Evolutia natalitatii: Si sa trecem la partea mai importanta a acestui articol. Cum a evoluat natalitatea in fiecare judet din Romania din 1990 si pana in anul 2010. Din nefericire, natalitatea este pe un minus accentuat in aproape toata tara. Singura luminita de la capatul tunelului vine de la Bucuresti si Ilfov. Acestea sunt singurele sperante, singurele locuri in care natalitatea se situeaza pe plus in 2010, comparativ cu 1990. In schimb, in celelalte judete este dezastru. Natalitatea a scazut cu valori cuprinse intre 18% si 50%. Astfel, cea mai drastica scadere, de 50%, a avut loc in judetul Hunedoara (de la 7.358 de copii nascuti in 1990, pana la 3.683 in 2010).

  Oltenia si Moldova: Iar urmatoarele pozitii sunt ocupate, preponderent, de judete din Moldova si Oltenia. Ceea ce arata un lucru interesant: la numarul de copii nascuti in 2010 judetele mari ocupa primele pozitii. Totusi, la ritmul scaderii natalitatii din 1990 si pana in 2010, judetele din Oltenia si Moldova conduc detasat. Explicatia ne-a fost furnizata de specialistii din cadrul Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii. „Cei care au plecat in strainatate sunt, cu precadere, tinerii, cei care isi intemeiaza familii. Iar cea mai mare parte a celor care au plecat provin din zonele mai sarace ale tarii, care sunt exact acestea, Moldova si Oltenia. Practic, cei care erau motoarele sporului natural au parasit tara”, au explicat specialisti din cadrul institutiei. In plus, in judetele mari, unde veniturile sunt peste medie, rata natalitatii a scazut mai putin, mai lent. Cu alte cuvinte, judetele din Oltenia si Moldova se ‘sting’ cel mai rapid. Impreuna cu o rata crescuta a deceselor, aceste zone au cele mai mari sanse sa ramana cu o populatie tot mai scazuta. (Va recomandam si linkul acesta unde puteti vedea harti si date statistice de interes http://www.econtext.ro/dosar–2/analiza/harta-natalitatii-cum-a-evoluat-natalitatea-in-ultimii-douazeci-de-ani-in-fiecare-judet-topul-judetelor-pe-cale-de-disparitie.html)

  PENTRU ROMANII DIN FLORIDA

Declinul demografic al Romaniei nu se datoreaza doar migratiei masive din Romania in ultimii 20 de ani. Se datoreaza in primul rind nivelului ridicat al avortului practicat de noi romanii dupa  1990. Comentatorii care discuta declinul demografic al Romaniei evita subiectul acesta si nu mentioneaza avortul ca si o cauza a lui. Primele legi adoptate de Guvernul ad hoc (si ilegitim adaugam noi) al Romaniei, format in decembrie 1989, au legalizat avortul si au abolit pedeapsa capitala. Legalizarea avortului s-a facut fara nici o dezbatare nationala. Consecintele acelui act negindit si prematur le purtam acuma cu totii. Daca acum 22 de ani societatea romana nu a dezbatut subiectul avortului, opinia noastra este ca a venit vremea sa o faca.  

  Ingrijorati de amploarea avortului la romani, cit si de lipsa de interes fata de acest cataclism national, AFR impreuna cu bisericile romane din aria metropolitana Miami au initiat o zi de post si rugaciune privind practica avortului la romani. Despre asta am scris si saptamina trecuta. Evenimentul va avea loc Duminica, 27 Noiembrie intre 9 dimineata si 1 dupa masa la Biserica Romana din Hollywood, Florida. Adresa bisericii este 1811 Arthur Street, Hollywood, Florida 33020. Persoana de contact este dl Florin Vancea, Tel. 954-410-5633. 

 

 Romanii din America nu pot organiza marsuri pentru viata asa cum fac organizatiile proviata din Romania. Dar pot face si ei o contributie la fel de valoroasa prin rugaciune si post. Prin asta incercam sa constientizam natiunea si sa tragem un semnal de alarma asupra consecintelor avortului. Pe linga noi s-au alaturat acestui eveniment si alte organizatii din Romania si Moldova, printre ele, Asociatia Pro Vita (Bucuresti), Mercy’s Action Ministries (Florida), Asociatia Generala a Romanilor Uniti Greco-Catolici (Baia Mare), Alianta Evanghelica Romana din SUA si Canada, Forumul Civic Crestin (Bucuresti), PNTCD, Organizatia Gratia Pro Deo (Bucuresti), Uniunea Femeilor din Bihor, Prison Ministries – Romania (Cluj), Alianta pentru Salvarea Familiei (Republica Moldova), etc. 

  Invitam si alte organizatii proviata si profamilie din Romania si din afara Romaniei sa se alature acestui eveniment scriindu-ne la office@alianta-familiilor.ro. Cu toate ca evenimentul se va derula in incinta unei biserici, evenimentul nu e desemnat ca o slujba religioasa ci ca o intrunire a oamenilor de buna credinta si tematori de Dumnezeu pe care ii preocupa directia gresita in care meregem. Initial evenimentul trebuia sa aibe loc la un liceu din Miami, dar recent am fost instiintati ca auditoriul liceului nu mai este disponibil la data cind evenimentul era programat. De aceea a fost mutat la Biserica romana din Hollywood care poate acomoda sute de participanti. Deci este loc pentru toti care doresc sa participe. Participarea este libera. 

 DETROIT

Unul dintre cititorii nostri care a participat la ziua de post si rugaciune din Detroit saptamina trecuta ne-a comunicat ca la eveniment au participat 50.000 de persoane. 

  COPII, COPII SI TOT MAI MULTI COPII

Acesta e mottoul unei carti recent publicate dupa care cresterea proportiei generatiei tinere in societate e garantia dezvoltarii ei sociale si economice. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1680835&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.lifenews.com%2F2011%2F11%2F08%2Fan-economic-case-for-more-kids-no-population-control-needed%2F%3Fpr%3D1 Contraintuitiv intitulata “Selfish Reasons to Have More Kids” (“Motive egoiste pentru a avea mai multi copii”), autorul explica premisa simpla a cartii – investitia pe care o facem in copii dindu-le viata iar apoi crescindu-i si educindu-i, este cea mai buna investitie pe care parintii si societatea o poate face. Bine echipati pentru viata, fiecare copil devine un adult productiv care da inapoi societatii de multe ori investitia care societatea a facut-o in el. Autorul cartii, Bryan Caplan, e profesor de studii economice la George Mason University in Statele Unite, tata a mai multor copii si sot. Caplan deplinge ingustimea crescinda a societatii privind familia si mai ales copiii. E la moda sa gindesti despre copii ca sunt o povara pentru adulti si in special parinti. Dar fara ei, spune Caplan, ar fi si mai rau, in primul rind din punct de vedere economic, iar apoi psihologic. Caplan crede si promoveaza principiul din Facerea “Cresteti si inmultiti-va.” Vreti sa fiti fericiti intreaba el? Casatoriti-va, intemeiati familii si faceti copii!

 FELICITARI LUI IOANA POPESCU!

 Felicitari lui Ioana Popescu, persoana care a dat, pe 7 noiembrie, semnatura 8.000 la Declaratia de la Timisoara. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1680835&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.alianta-familiilor.ro%2Fdecl_timisoara.php O rugam sa ne contacteze,  cu dorinta de a adresa o nota cititorilor nostri cu prilejul acestui eveniment cu care ne mindrim. Ii multumim, si va multumim tuturor care ati semnat. Continuati sa semnati.

  

Ce facem? La sfarsitul lui octombrie am lansat ultimul apel pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara. De atunci am primit mai multe intrebari din partea d-tra daca se mai poate semna, pina cind, sau daca am incetat sa mai promovam Declaratia. Avem convingerea ca am putea ajunge chiar la 10.000 de semnaturi, insa nu dorim sa va iritam prea mult cu insistenta noastra. Ati fost amabili sa dati 8.000 de semnaturi. Declaratia insa ramine disponibila sa fie semnata fara limita de timp. Daca considerati potrivit sa reluam campania de semnaturi pina la 10.000, va rugam sa ne scrieti. Cert este ca, dupa cum vedeti, folosim, si vom continua sa folosim, Declaratia si semnaturile dtre ca o platforma pentru promovarea valorilor si intereselor familiei romane. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 RYANAIR

Suntem informati ca Ryanair, binecunoscuta companie europeana de aviatie, intentioneaza sa instaleze pe zborurile ei acces la pornografie pentru pasageri in timpul zborurilor. Ni se pare incredibil si nepotrivit. Pornografia distruge. Cititi detalii aici: http://www.PornHarms.com/no-porn-on-the-plane/ AFR a semnat o Declaratie Comuna impreuna cu alte organizatii profamilie din Europea si America de Nord prin care se opune actiunii lui Ryanair si ii cere abandonarea proiectului.

ANUNT PRO-VITA

Din partea lui Pro-Vita (Bucuresti) am primit urmatorul anunt: Prieteni, în ultima zi a conferintelor „Serile Filocalice”, pe 28 noiembrie, de la ora 18:00, în Aula Magna a Facultatii de Drept din Bucuresti, fondatorul Asociatiei PRO VITA pentru Nascuti si Nenascuti, parintele Nicolae Tanase, se va întâlni cu noi si ne va vorbi despre „Tarele copilariei – copii care cresc într-o lume fara suflet”. Daca puteti, veniti sa îl ascultati si sa îl cunoasteti.  

VRETI SA FITI INFORMATI? 

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.  

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

 Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.   

 ANUNTURI 

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro

  Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

CALCATORII DE CONSTITUTIE SI FACATORII DE SFINTI…

Sâmbata, 12 noiembrie 2011, un tânar, ALEXANDRU ALEXE – care, DE UNUL SINGUR (deci, ne-uzitând, macar, de dreptul constitutional la întrunire!), si-a exprimat public, în Piata Universitatii, în mod civilizat, nemultumirea fata de abuzurile tiranice ale prezentului guvern, cerând sa i se explice în ce “directie” au luat-o banii lui (MUNCITI CINSTIT!) si dati statului/guvernului român, sub forma de “dari”/taxe (“Constitutia României, Art. 30 – (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile!) . Rezultatul : “a fost, la scurt timp, legitimat si ridicat de jandarmi, pe motiv ca ar instiga la revolta si ar încerca sa organizeze adunari publice neautorizate” – cf.VIDEO NEWS, 15 noiembrie 2011. Apoi, l-au târât (mai mult pe sus!), ca pe un …”Fat Frumos Cel Fraier,/ Calare pe aer” (…nu, Doamne fereste, ca pe un “NOBIL INTERLOP! – …ca pe astia mi ti-i tratariseste cu guleaiuri si cu plecaciuni si salamalecuri, însusi musiu CÂRC-SERDARUL, seful…”despartirii”!),“la despartire” (circa de politie!), vorba lui nenea Iancu (Ipingescu:Ei! daca nu-i ajungea, DESPARTIREA e aproape; sa fi poftit la mine la despartire cu lacramatie, ca-i împlineam eu cât i mai lipsea!”), nu i-au chiar “împlinit cât îi mai lipsea” – …dar l-au “ars”, lejer, pe bietul june, cu o amenda de 1.000 de RONI…leafa lui pe o luna!!! (Constitutia României, Art. 30: “(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”).

…“Cu patru zile înainte, mi-am anuntat prietenii ca voi face gestul acesta, care este iesit din comun, dar nu au venit sa ma sustina. Mi-a luat o ora sa-mi fac curaj si nu stiam în ce directie va ajunge mesajul. A fost acolo UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI SI UN COLONEL CARE O COORDONA. S-AU PREGATIT PENTRU REVOLUTIE! Aveau directiva interna si li s-a spus imperativ sa nu permita sa ajunga situatia din România, ca în Grecia” – a spus asa zisul protestatar, marti seara, la Antena 3.

CONSTITUTIA ROMÂNIEI – “Libertatea de exprimare – ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.

Uite ca Preamilostivul TRAIAN nu-i aplica Litera si Duhul Constitutiei popei Tökes (Constitutia României, Art. 30: (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri”), cel care ne scuipa la noi, acasa, în batatura… – si ne huleste, pâraste si defaimeaza-calomniaza, cu limba de sarpe, si la Bruxelles, unde l-a trimis votul “mistofelit” de catre Traianul nostru… – …dar este “turnat la hârdaul lui Petrache” un nevinovat “ca helgea”, care, cu glasciorul lui, sugrumat de mirarea în fata…propriei îndrazneli, îsi cere dreptatea cea mai simpla: întreaba UNDE SE DUC BANII DIN “DARILE” LUI, CÂND ROMÂNIA SE SURPA SI SE PRABUSESTE, CA UN “HARAM DESELAT”, DIN TOATE PARTILE/ÎNCHEIETURILE…ÎN RÂNJETUL SATISFACUT AL CAMATARILOR LUMII?!

 

…Mai frate, pentru câteva clipe, vazând imaginile cu „gugustiucul cel viteaz”, însfacat, cu sadism, de „gaile cele rele”… – …am re-trait crâmpeie de sentimente din zilele sfârsitului lui decembrie 1989! DECI, SI ASTIA DE ACUM, SE TEM, TOTUSI! – …la fel ca si Militia si Securitatea din decembrie 1989! – din moment ce trimit (NUMAI pentru un tânar firav si excesiv de politicos, în discurs!) „UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI SI UN COLONEL CARE O COORDONA”. Înseamna ca pâna si farsa initiala cu OCCUPY WALL STREET“, din 15 noiembrie 2011 – le-a scapat “venerabililor” de sub control! Deci, Masoneria (recte, dracul!) numai se lauda ca este tare: daca UNUL dintre oameni, NUMAI UNUL!!! – afla, în el, TARIE ÎN CREZUL SAU si CREDINTA TARE DE A SE EXPRIMA, constient si fara frica, împotriva Raului – …da în “ei” strechea!

Acesta pare a fi înca un semn de “sfârsit de ciclu” (existential si politic): nu stiu daca se potriveste cu cel anuntat de liote întregi de astrologi, pentru ziua de 11.11.2011… – dar ESTE UN FAPT!!! DE NETAGADUIT!!!

…Complotistilor Lumii nu le merge chiar atât de bine , pe cât se lauda “ei”! SOLIDARITATE CRESTINA – si veti învinge, oameni buni!!! “NU VA TEMETI!” – nu înceteaza sa va strige Hristos, prin glasul de arama al Parintelui JUSTIN PÂRVU!!!

Nu procedati precum “tovarasii/pseudo-prietenii tânarului” (“mi-am anuntat prietenii ca voi face gestul acesta, care este iesit din comun, DAR NU AU VENIT SA MA SUSTINA”) – CI, VENITI ODATA, PENTRU DUMNEZEU, LA LUPTA CEA DIMPREUNA CU SFÂNTUL DUH, CONTRA SATANELOR LUMII!!!

Sau, la urma urmei, fie si cum zic versurile batrânei Internationale: “Unire, muncitori, unire, /Si lumea va scapa de ei! “ – …atâta ca acesti “ei” nu sunt “regi, ciocoi si dumnezei” – ci doar…MASONI SI CIOCOI!!!

Din pacate, astfel de MASONI SI CIOCOI s-au strâns si acolo de unde asteptam CEL MAI FRATESC SI ÎNDUHOVNICIT AJUTOR: la vârfurile B.O.R.!!! MASONI SI CIOCOI… – PRINTRE CARE HAHAIE, DE NU MAI POATE, DRACUL-SEF AL MÂRLANIMII DRACILOR (n.mea: nici macar un…Mefistofel, acolo… – … adica un diavol ceva mai instruit si mai spalatel…!) – Întunecimea Sa “de mai an”, BASESCU TRAIAN !!!

…Iata ce se scrie, într-un îndrumar bisericesc, crestin-ortodox:

Despre canonizarea sfintilor
în Biserica Ortodoxa

 

Prin canonizare, în Aghiologia ortodoxa, ca si în Dreptul Bisericesc ortodox, se întelege actul prin care Biserica recunoaste, declara si asaza pe eroii dreptei credinte adormiti întru Domnul în rândul sfintilor pe care ea îi venereaza, pe temeiul învataturii sale dogmatice.

 

Istoria vietii bisericesti ne arata ca initiativa pentru asezarea eroilor credintei crestine în rândul sfintilor a avut-o întotdeauna poporul credincios. Evlavia populara a fost aceea care a identificat pe adevaratii sfinti, a început sa-i venereze creându-le un cult neoficial, local sau general.

 

Trebuie relevat faptul ca Biserica n-a cautat niciodata sa impuna cultul vreunui sfânt, ci ea numai l-a constatat, si l-a însusit, si l-a legalizat, definindu-l mai precis. Nu exista în viata Bisericii Ortodoxe niciun caz în care vreun Sinod sa fi încercat a crea, a institui si a impune credinciosilor cultul vreunui sfânt neconsacrat în prealabil de evlavia poporului.

 

O problema, care s-a pus chiar si de catre unii teologi ortodocsi în legatura cu canonizarea, este aceea de a se sti ce caracter are actul de canonizare a sfintilor? Are acest act un caracter constitutiv, sau un caracter declarativ? Cu alte cuvinte: actul canonizarii este cel care «eo ipso» îl face pe sfânt prin puterea Bisericii, sau actul canonizarii este numai un act de recunoastere si de declarare a sfinteniei unui erou al credintei?

 

Fara îndoiala ca si aceasta problema este de pura esenta scolastica, si ca ea purcede din ignoranta teologica a celor ce si-au pus-o.

 

Punerea acestei probleme presupune considerarea actului canonizarii ca o sfânta taina, ca a opta taina a Bisericii, ca o lucrare sfânta prin care Biserica ar împartasi cuiva darul sfinteniei, mai mult decât o harisma, însasi desavârsirea îngereasca. Dar Biserica nu poate face acest lucru si nici nu exista vreo dovada ca ea l-ar fi încercat. Nici harismele nu s-au transmis prin tainele Bisericii; ele s-au dobândit prin lucrarea directa a Sfântului Duh. Cu atât mai putin poate Biserica sa înzestreze pe cineva cu desavârsirea morala si religioasa, sa-l faca adica sfânt. Biserica ofera doar mijloacele prin care si conditiile în care cineva poate sa-si dobândeasca desavârsirea deplina a sfinteniei. Ajutorul si lucrarea Domnului, nepatrunsa Lui dragoste, milostivire si întelepciune, sunt acelea prin care se proslaveste cineva ca sfânt. Numai Domnul îsi proslaveste pe sfintii Sai. Numai El le rasplateste nevointele lor cu semnele sfinteniei. El si nu Biserica îi face pe sfinti.

 

Prin canonizare, Biserica nu face decât sa constate, sa recunoasca si sa declare, sa marturiseasca sfintenia unui fiu al ei, care a fost proslavit de Domnul cu puterea sfinteniei. Deci canonizarea are un caracter evident declarativ, iar nu unul constitutiv.

 

Prin canonizare, Biserica îsi îndeplineste însa nu numai formal, ci si în fond, cele trei misiuni mântuitoare ale ei; misiunea învatatoreasca: pastrând, adâncind si raspândind dreapta credinta în cultul sfintilor si prin acest cult; misiunea sfintitoare: sporind izvoarele de har mântuitor, prin recunoasterea si aratarea puterii sfintilor si a lucrarii lor pentru mântuirea sufletelor credinciosilor sai; misiunea conducatoare: prin îndrumarea vietii crestinilor pe caile trairii si lucrarii aratate de sfinti, pe cele mai drepte cai ale mântuirii.

 

Canonizarea sfintilor marturiseste, sporeste, întareste si raspândeste dreapta credinta, sporeste sfintenia vietii credinciosilor si-i cârmuieste pe caile Domnului.

 

Importanta religioasa a actului canonizarii pentru Biserica si pentru mântuirea credinciosilor este de netagaduit si proportiile ei nu pot fi întelese just decât în perspectiva istorica pe care ne-o ofera dezvoltarea bimilenara a vietii Bisericii lui Hristos.

 

Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii de fond:

 

1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa.

 

2. Proslavirea lui de catre Domnul, cel putin printr-unul din urmatoarele daruri sau puteri:


a) puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte.
c) puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase.
d) puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
e) puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa.

3. Raspândirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acorda poporul credincios, numarându-l în rând cu sfintii. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestându-se printr-o cinstire simpla, prin faima sau numele de sfânt. De la îndeplinirea acestei conditii pot face exceptie numai mucenicii dreptei credinte.

 

Existenta conditiilor de fond, si anume existenta neîndoielnica a primei si a celei de a treia – care poate lipsi numai în cazul martirilor – ca si a oricareia dintre cele enumerate la cea de a doua, îndreptateste autoritatea bisericeasca sa procedeze la actul de canonizare.

 

Cultul unui sfânt astfel instituit, cu observarea conditiilor de fond si cu îndeplinirea actelor formale, este un cult însusit, consacrat, organizat si statornicit în chip oficial de catre cârmuirea bisericeasca competenta, si el devine cult obligatoriu prin actul de autoritate pe care-l cuprinde savârsirea solemna a canonizarii de catre Sinod. El devine obligatoriu pentru o întreaga Biserica autocefala sau pentru parti ale ei, dupa cum a fost instituit, fie ca un cult general sau numai ca un cult local în sens propriu, sau ca un cult provincial.

 

Istoria cultului sfintilor ne arata ca au existat si ca exista sfinti locali, în sensul cel mai restrâns, adica sfinti venerati într-o cetate sau si numai într-o manastire, apoi sfinti locali, în sensul mai larg al cuvântului, adica sfinti venerati într-o regiune sau într-o provincie, apoi sfinti nationali, venerati într-o Biserica nationala autocefala, sfinti generali venerati într-o Bi­serica autocefala sau în întreaga Ortodoxie, si sfinti universali, venerati atât în Biserica Ortodoxa cât si în cea catolica.

 

Cu privire la sfintii nationali, observam ca ei nu sunt întotdeauna sfinti generali ai unei Biserici autocefale, ci ei sunt si pot fi si numai sfinti ai unui popor sau ai unei natiuni, care ocupa doar o parte din teritoriul unei Biserici autocefale. Dar de obicei, prin sfinti nationali se înteleg sfintii al caror cult s-a nascut pe teritoriul unei Biserici nationale autocefale, fie în vremea când o Biserica autocefala actuala constituia numai o parte dintr-o Biserica autocefala mai mare, fie dupa ce ea si-a dobândit autocefalia.

 

Dezvoltarea organizatiei bisericesti, care a facut sa se constituie din ce în ce mai multe Biserici autocefale în sânul Ortodoxiei, a adus dupa sine si o cinstire mai deosebita a sfintilor nationali, «caci – precum zice PS Iosif, Episcopul Argesului – macar ca toti crestinii cinstesc si praznuiesc pe toti sfintii ca pe niste placuti lui Dumnezeu si rugatori pentru dânsii, dar deosebita evlavie au catre sfintii care ori se trag de neam din tara sau orasul lor, sau ca au marturisit acolo pentru Hristos în vremile tiranilor, sau ca au statut dascali credintei, sau arhierei, sau pentru ca au pustnicit acolo».

 

Numarul sfintilor nationali în Bisericile autocefale variaza. Unele îi numara cu sutele, altele aproape ca nu si-i cunosc, sau nu au apucat nici macar sa-i canonizeze. Între cele din urma se însiruie si Biserica Ortodoxa Româna, desi ea nu este lipsita de sfinti nationali canonizati prin pietatea poporului, sau prin grija altor Biserici Ortodoxe”.

 

(cf. Fragmente din articolul Despre canonizarea sfintilor în Biserica Ortodoxa – notiuni introductive – de pr. prof. Liviu Stan, publicat în Ortodoxia, an II, nr. 2, aprilie-iunie, Bucuresti, 1950)

 

…Sâmbata, 12 noiembrie 2011, a fost canonizat, în CATEDRALA MITROPOLITANA DE LA SIBIU, Mitropiltul ANDREI SAGUNA(n. 20 ianuarie1808, la Miskolt/ Ungaria — d. 28 iunie1873, Sibiu) – cel despre care se spune ca a fost “militant pentru drepturile ortodocsilorsi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brasov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Care va sa zica, pentru a merita canonizarea, adica nu CONSTITUIND un sfânt (cum au facut grecii, în veacul al XVIII-lea, cu Cosma, ucigasul si calomniatorul de aromâni! – ci doar “declarând” o sfintenie…”dobândita prin lucrarea Sfântului Duh” (cf.: “Biserica nu face decât sa constate, sa recunoasca si sa declare, sa marturiseasca sfintenia unui fiu al ei, care a fost proslavit de Domnul cu puterea sfinteniei. Deci CANONIZAREA ARE UN CARACTER EVIDENT DECLARATIV, IAR NU UNUL CONSTITUTIV”) –…cel ce l-a propus, fie ÎnaltpreasfintitulSTREZA, fie PreafericitulDANIEL(“COLEGI” DE GÂNDIRE SI ÎNTRU ECUMENISM – …si, deci, ÎNTRU NE-ORTODOXIE!) trebuie sa fi avut si niste motive puternic duhovnicesti, dar si urmând criterii de dogma traditionala:

Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii de fond:

 

1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa.

 

2. Proslavirea lui de catre Domnul, cel putin printr-unul din urmatoarele daruri sau puteri:


a) puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte.
c) puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase.
d) puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
e) puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa.

Oare de ce Înaltpreasfintitului BARTOLOMEU ANANIA, Mitropolit si Enciclopedist-Carturar, LUMINA A ORTODOXIEI, nici nu i-a trecut prin minte, o clipa macar, sa-l propuna pe ANDREI SAGUNA, pentru canonizare? Înaltpreasfintitul BARTOLOMEU numai de ignoranta nu putea fi acuzat, cum nici de lipsa de curaj ori de “stricarea, delasarea ori tradarea rânduielilor Ortodoxiei”! – DIMPOTRIVA! Atunci, cine stie, poate ca sus-zisele “criterii”, de care nu prea fac caz nici Preafericitul Patriarh DANIEL, nici Înatpreasfintitul STREZA (ambii ecumenisti de frunte!), nu se pot aplica, în “Cazul SAGUNA”?!

1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa”. Ce stim despre “ortodoxia” miskolteanului-aromân ANDREI SAGUNA?

 

Naum Saguna, tatal lui Andrei Saguna, a trecut în 1814 la catolicism, religie în care si-a botezat copiii. În 1816 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) a început scoala la Miskolt. În 1826A TERMINAT GIMNAZIUL CATOLIC LA CALUGARII PIARIsTI DIN PESTA.

La 29 decembrie1826 a trecut la ortodoxie. Între 1826-1829, URMEAZA FILOZOFIA sI DREPTUL LA BUDA”. Bun, se va zice ca si Sfântul Apostol Pavel a suferit metanoia/preschimbarea crestina a sufletului, PE DRUMUL DAMASCULUI – …si, din prigonitor si ucigas de crestini – a devenit cel mai mare si convingator Propovaduitor/Raspânditor si Aparator al Logosului Hristic…! Dar, dupa cum vedeti dvs., si dupa ce trece la Ortodoxie, Duhul îl trage, pe “svetiANDREI SAGUNA, spre cele lumesti (“filosofie si drept”), si abia în 1929 se apuca de teologie, la Vârset…

N-a suferit “moarte martirica” (ci a murit, bine-mersi, în patul lui, tihnit!); chiar daca “Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de scoli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Brasov si Brad. Gimnaziul de la Brasov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi scoli superioare românesti, astazi purtând numele mitropolitului Saguna: Colegiul National „Andrei Saguna”. Scolii din Brad îi daruieste Andrei Saguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul sau vor fi tiparite 25 de titluri de manuale scolare, Andrei Saguna sprijina ideea lui Ioan Puscariu de a înfiinta Astra. Saguna este ales primul presedinte al Astrei” – observam ca NU DISPRETUIESTE, NICI ÎN PLINA MATURITATE (SPRE SENECTUTE…!) FIIND, ONORURILE LUMESTI: nu doar ca accepta sa se “traga în poza”, în primul sir al “astristilor” – …dar, în 1851 (deci, la 43 de ani!), accepta slavirea lumeasca, devenind “membru de onoare al Academiei Române”.

N-a fost un Duh modelar, pentru Neamul Românesc: “misiunea conducatoare: prin îndrumarea vietii crestinilor pe caile trairii si lucrarii aratate de sfinti, pe cele mai drepte cai ale mântuirii”. N-a avut nici :

a-“puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte” – nici :
b- “puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase” – cu atât mai putin

c- puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
d-puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa!

 

Dimpotriva! PE 17 IANUARIE 1847, A PREDAT-O, CU MÂNA LUI, AUTORITATILOR AUSTRIECE (ÎN BUCIUM-POIENI), PE ECATERINA VARGA (“DOAMNA MOTILOR“), MILITANTA ROMÂNO-MAGHIARA, PENTRU DREPTURILE ROMÂNILOR ARDELENI, DIN MUNTII APUSENI – MOTII, CEI MAI SARACI ROMÂNI AI ARDEALULUI!!!

Ca rasplata pentru aceasta miseleasca tradare de neam, “PE 2 FEBRUARIE 1834, ÎN BISERICA CATEDRALA DIN CARLOVIt, A FOST ÎNAINTAT DIACON VIITORUL MITROPOLIT ANDREI SAGUNA”.

Nici a treia conditie n-a fost împlinita: “Raspândirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acorda poporul credincios, numarându-l în rând cu sfintii”. Mai ales ca, în mijlocul Ne-cinstitei Adunari de la Sibiul Ecumenic a tronat Diavolul în persoana, “în carne si oase” – TRAIAN BASESCU-TRADATORUL/VÂNZATORUL DE NEAM VALAH! – s-a raspândit, în vazduh, mai curând, putoare de pucioasa, decât… “mireasma de sfintenie!! Iar “poporul credincios” (vreo 10.000 de someri si de gura-casca obisnuiti!) avea alte necazuri, în suflet: scaderea marimii pâinii, de pe masa, pentru copii …si scaderea jalnica, pâna la stafidire, a salariului, ne-îndeajuns pentru supravietuire… – si, deci, se înregistreaza nu “cultul spontan” al norodului, pentru “svetiSAGUNA – ci, dimpotriva, se înregistreaza murmure de revolta si cresterea mizeriei morale si fizice…în “turma” data/încaputa (dupa plecarea la îngeri a Înaltpreasfintitului BARTOLOMEU ANANIA!) – pe mâna Macelarului, iar nu a Pastorului Bun!!!

NU, ANDREI SAGUNA ERA CEL MAI PUTIN INDICAT, DINTRE PERSONALITATILE ROMÂNESTI (SI ROMÂNESTI-ARDELENESTI!), DE A FI CANONIZAT! Sunt martiri români autentici, sunt traitori crestin-ortodocsi cu nemasurat mai multa forta de lumina, sunt români cu merite spirituale infinit mai mari, cu spiritualitate infinit mai incandescenta, decât acest popa tradator:…Dumnezeu îi va judeca aspru, pe toti înaltii ierarhi, care, prin canonizarea lui Andrei Saguna (…în hahaielile “legitime” ale Golanului-Sef, Basescu, pe post de…Mefisto!), au comis o blesfemie!

…Si când te gândesti ca, din rândul clerului ortodox, Înaltpreasfintitii STREZA si Preafericitul DANIEL puteau sa-i canonizeze, cu atâta folos, pentru Duhul Neamului Românesc – pe Parintii DUMITRU STANILOAE, pe ARSENIE BOCA (la mormântul lui Arsenie Boca se savârsesc minuni, fara sa-I ceara voie ori sa-l întrebe cineva, pe “Patriarhul Diavolului“-Daniel Ciobotea!), pe TEOFIL PÂRÂIANU, ILIE CLEOPA, ILARION ARGATU, ARSENIE PAPACIOC, ADRIAN FAGETEANU… – …iar din rândul carturarilor patrioti si chiar martiri ai Neamului Românesc, cel putin pe OCTAVIAN GOGAMARTIRUL ARDEALULUI!!!

Duhul Sfânt n-a avut nicio tangenta cu ce s-a petrecut, sâmbata, 12 noiembrie 2011, la CATEDRALA MITROPOLITANA DIN SIBIU (“satanizatmefistofelizata”, prin prezenta “energica” a lui HAHAILA-DE-COTROCENI!!), cum n-a avut nici în clin, nici în mâneca, acelasi Duh Sfânt, cu A.N.B.-ul Masonic, “majoritat” de “Mafia Lui Dumnezeu”/OPUS DEI (cu masonii Sorin Frunzaverde, Constantin Balaceanu-Stolnici, Trifon Belacurencu etc. etc.), atunci când a fost decisa alegerea Preafericitului “Diavol” DANIEL (“Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului” – cf. Alegerea Patriarhului – Masonerie, interese politice si santaj , în revista online Masoneria bolsevica, 19 septembrie 2007) – care l-a alungat de la Palatul Patriarhal din Bucuresti, cu mare nedreptate si umilire, cu sfidare si obraznicie! – în mai 2006, pe Bunul Pastor, pe Înaltpreasfintitul BARTOLOMEU, Mitropolitul Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Drumul spre iad a fost, deja, presarat/pavat, nu cu “intentii bune”, ci cu HORCAITURILE “HAHAITE”, AVERTIZATOARE PENTRU ORTODOXIA VALAHA, ale Diavolului Masonic-Pseudo-Politic…!!!

…Dar va judeca Dumnezeu! – … si numai El îi va alege pe ai Sai!!! Sfintii Neamului Valah sunt cei alesi de Dumnezeu, iar nu paiatele împaiate de panglicari, judecati, deja, de Duhul Dumnezeiesc al AMINULUI/EMINESCU:

(…)Toti pe buze-avînd virtute, iar în ei moneda calpa,
Quintesen
ta de mizerii de la crestet pîna-n talpa.
Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Î
si arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…
Dintr-ace
stia tara noastra îsi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa
saza în zidirea sfintei Golii,
În came
si cu mîneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi
si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrio
tii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfrîul în mi
scari si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane,
sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cîntece si jocuri…”

 

Iata ca s-a ajuns la o tiranie generalizata! Iata ca, între CALCAREA NONSALANTA A CONSTITUTIEI si DICTATURA FACERII DE SFINTI – nu prea exista mari diferente (desi Pastorii cei Buni nu lipsesc, în România! – …dar sunt smeriti, cuviinciosi cum-se-cade si tare discreti, ascunsi în tariile muntilor, PAZNICI MEREU VEGHETORI, STRASNIC VEGHETORI, ÎN DREPTUL INTRARILOR/PORTILOR SPRE CERURI!!! – … si nu ne sar, la modul exhibitionistic, în drum ori de gât, ci asteapta sa-i cautam si, deci, sa-i aflam – NOICU TARIA CREDINTEI NOASTRE!) – …nu doar în societatea cezarica, ci si în biserica “cezarizata” – creând falsa impresie ca, “aici”, ca si “acolo”, vor sta lucrurile cam la fel…”precum în cer, asa si pre pamânt” – …SI VICEVERSA!!! …Pentru ca omului de azi, simplu, cu credinta scazuta si fara multa lumina de teologie în suflet si minte, îi vine “peste mâna” sa faca diferenta între “Biserica-de-Zid”, “cezarica” – si SFÂNTA si VESNICA – “BISERICA-LUI-HRISTOS” – Cea a CAII DREPTE/ORTODOXE, A ADEVARULUI SI IUBIRII…!!!

Doamne,-ajuta-Ti, cu toata Înalta Mila Ta – Neamul tau, cazut la grea boala a orbiei si Somnului de Duh – si tamaduieste-l de boala vederii, adu-l spre LUMINA TA!

 

prof. dr. Adrian Botez

 

 

15 NOIEMBRIE 1987

Viorel VINTILA

Va spune ceva data de 15 noiembrie 1987? Pentru unii este doar o simpla data în calendar, pentru altii o pagina importanta în manualul de istorie, un moment de referinta pentru posteritate, un act de curaj nebun în fata unei dictaturi represive care devenea din ce în ce mai greu de suportat si luminita de la capatul tunelului (democratiei) era într-o eclipsa totala. Ziua de 15 noiembrie 1987, o zi de duminica, în care plebea mioritica era chemata sa-si dea votul unicului candidat comunist, o mascarada regizata, o simpla formalitate si un gest civic lipsit de importanta, jocurile politice fiind deja facute, câstigatorul cursei electorale (sic!) fiind cunoscut înainte ca stampila sa legifereze candidatul la rangul de cetatean, cu trese politice, al protipendadei comuniste.

Ca de obicei în acea perioada se lucra sase, chiar sapte zile pe saptamâna, chipurile, sa realizam planul, în timp ce salariile erau macelarite si taiate cu pâna la 40%… ducând la disperare si totala deznadejde pe cei 25 de mii de angajati ai Întreprinderii de Autocamioane, Steagul Rosu Brasov. Cutitul ajunsese la os si pe la colturi tot mai multi îsi manifestau oprobriul si scârba fata de conducerea comunista în frunte cu al sau dictator, Ceausescu. În acea zi de duminica, inevitabilul s-a produs si mamaliga a explodat.

Ca participant activ la Revolta Anticomunista din 15 Noiembrie 1987, va voi prezenta evenimentele din acea zi, asa cum le-am perceput si simtit eu la vremea respectiva:

Eram un tânar care d-abia terminase armata si eram angajat al sectiei 410 (Scularie) si ca toti ceilalti angajati ai Întreprinderii de Autocamioane, „fluturasul” cu chenzina, îmi fusese „alterat” serios, pe 15 noiembrie ma uitam la „lichidare” si aveam 800 de lei în minus… la un salariu de 2500 de lei… pe lânga mizeria, frigul si cozile interminabile pentru o bucata de carne sau pentru un litru de lapte. În jurul orei sapte dimineata, am ajuns la locul de munca si trecând prin fata sectiei 440 (Matrite) am vazut adunati si foarte nervosi un grup de zeci de muncitori care fluturau „fluturasii” cu salariul ciuntit, exprimându-si nemultumirea si indignarea prin decibeli puternici care se puteau face auziti pâna la poarta uzinei. Ceea ce nu stiam era ca revolta mocnea înca din noaptea de 14 noiembrie, când schimbul III încetase munca si îsi manifesta nemultumirea; în dimineata zilei de 15 noiembrie, scânteia avea sa explodeze si sa culmineze cu marsul catre Comitetul Judetean al PCR-ului. În jurul orei opt dimineata, ies si eu împreuna cu mai multi colegi în fata sectiei si ne îndreptam spre cei de la sectia 440, unde venise un director economic, care încerca sa calmeze spiritele, însa, muncitorii erau deja la saturare si nu mai vroiau sa auda limbajul de lemn cu promisiuni goale si explicatii marxist-leniniste si au început sa-l îmbrânceasca pe director si unul dintre muncitori chiar îi daduse una peste bot… Deja ne adunaseram câteva sute de muncitori si înca mai ieseau si din alte sectii… s-a format o multime care intra din sectie în sectie cu mesajul: „Veniti cu noi!” Revolta începuse!

Luat de val m-am alaturat muncitorilor care dupa ce si-a îngrosat rândurile au decis sa se îndrepte spre „Palat” (administratia uzinei)… acolo, muncitorii revoltati au spart mai toate geamurile cladirii… Multimea revoltata si nervoasa se întreba ce are putea face pentru ca mesajul lor sa poate fi receptionat…cineva a strigat: „Haideti la Comitetul Judetean!”… idee care a fost imediat împartasita de cei prezenti, astfel încât coloana protestatarilor a decis sa paraseasca uzina, moment în care câtiva dintre muncitori au luat cu ei si câteva steaguri tricolore care erau atârnate la poarta uzinei.

Odata ajunsi în fata spitalului judetean s-a cântat „Desteapta-te române!”, ceea ce a descatusat oamenii de refularea si tribulatiile care îi macinau de peste 20 de ani… si ca din senin a urmat: „Jos Ceausescu!”. Mii de oameni, printre care elevi si studenti, aveau în sfârsit curajul sa protesteze si sa se alature coloanei „Stegarilor”… un sprijin deosebit de important care a facut ca protestul, initial social, sa devina unul politic… s-a ajuns de la „Vrem banii nostri” sau „Vrem caldura si mâncare” pâna la: „Jos comunismul!” si „Jos Ceausescu!”, o idee politica care nu a stat la baza declansarii acestei revolte spontane. Sincer, mie nu îmi venea sa cred ce se întâmpla atunci, ma frecam la ochi si la urechi si eram total siderat… sa strigi „Jos Ceausescu!” într-un stat atât de dictatorial cum era România, era ceva ce nu se mai auzise… mai auzisem vag atunci, ca în anul 1977 avusese loc o revolta în Valea Jiului, dar cred ca manifestatia din 1987 a fost mai ampla si a avut un rasunet si un impact mult mai puternic, zdruncinând din temelii sistemul comunist. Dupa estimarile de atunci, se pare ca au fost în jur de 15-20 de mii de protestatari, care anesteziati de frigul din casa, de lipsa de mâncare si de taierile salariale, au îndraznit sa se ia la trânta cu sistemul comunist si sa-l puna la zid, strigând: „Jos Comunismul!”

Ajunsi în fata Comitetului Judetean, sediul comunist a fost devastat, s-au spart geamuri, s-a aruncat cu banane, portocale (ceea ce romanul de rând vedea o data pe an) cu telefoane… si într-un final cineva a aruncat si portretul lui Nicolae Ceausescu aflat undeva sus la ultimul geam… în prealabil, câtiva dintre colegii mei l-au luat la tinta cu oua, dar în momentul când tabloul a fost aruncat, lumea era în delir, parca fusesera izbaviti de o tiranie care nu se mai termina…. tabloul a fost rupt în bucati si a fost incendiat în uralele multimii extaziate la vederea acestui gest unic, nebunesc, dar cât se poate de real.

Nu exista un organizator, un lider care sa încerce sa organizeze multimea si, eventual, sa initializeze un dialog cu cei de la conducerea Comitetului Judetean de Partid, în care sa fie prezentate nemultumirile muncitorilor. Pur si simplu a fost o revolta spontana, declansata pe neasteptate, în urma taierilor de salariu care nu pareau sa mai aiba sfârsit. Nimeni nu stia ce deznodamânt va avea aceasta revolta, probabil adrenalina de moment ne blocase simtul realitatii si frica disparuse total. Realitatea avea însa sa fie alta… dupa vreo doua ore de devastare a Primariei în uralele celor de pe gazonul din fata Primariei… militia si scutierii îsi fac aparitia si se desfasoara… fiecare fuge cum poate… fortele de represiune intervin brutal si pun capat revoltei. Am revenit seara sa vad ce se mai întâmpla… totul era încercuit si se lucra de zor la repararea geamurilor sparte si la curatirea spatiului verde din fata Primariei. A doua zi dimineata, totul arata ca nimic nu s-ar fi întâmplat.

Alta era însa, situatia în uzina, unde aveau loc sedinte extraordinare de UTC si de Partid în fiecare zi, ocazie cu care se înfiera actiunea manifestantilor si se condamnau acei care au luat parte la aceste acte de „huliganism”. Cei care au fost arestati atunci, au fost anchetati, batuti si torturati groaznic în beciurile militiei si securitatii din cauza carora unii s-au ales cu boli degenerative. Dupa fiecare sedinta de acest gen, mai disparea câte unul dintre noi, fiind luat si anchetat, iar apoi chiar deportat în afara judetului. Am avut colegi de munca, printre care chiar secretarul UTC din acel timp, Eugen, care fusese arestat si deportat în alt judet… Unul dintre colegii mei, un bun prieten, Postolachi Florin, Presedintele Asociatiei 15 noiembrie, a fost si el arestat, anchetat si batut de securisti, acum este deputat în Parlamentul României. Chiar daca ne lega o prietenie deosebita, niciodata nu mi-a dat detalii despre clipele petrecute în beciurile militiei, aceste momente marcându-i toata viata si de aceea îi era greu sa-si reaminteasca si sa povesteasca prin ce a trecut… mi-a spus însa ca a fost batut rau, dar nu a vrut sa intre în amanunte.

Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale, comunistii au revenit asupra hotarârii lor, deportând, în urma unui proces înscenat, un numar de 61 de muncitori si schimbând locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate în sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti”.(http://www.15noiembrie1987.ro/istoric.php). Cei deportati s-au reîntors la începutul anului 1990 si au fost reangajati la vechiul lor de munca si fiecaruia dintre ei le-a fost repartizat un apartament în Centrul Civic al Brasovului. Nu stiu daca acum mai sta careva dintre ei acolo, multi dintre ei au vândut businessurilor care s-au dezvoltat acolo…

În amintirea zilei de 15 noiembrie 1987, în fiecare an, pe la aceasta data se organizeaza Crosul „15 Noiembrie”- traseul de 5 kilometri al crosului rememorând drumul dintre uzina „Steagul Rosu” (Roman SA) si Comitetul Judetean de Partid (actuala Prefectura), parcurs de masa de manifestanti anticomunisti în noiembrie 1987. Câti îsi mai amintesc de momentul 15 noiembrie 1987? Oare a meritat sacrificul celor care atunci, si-au riscat efectiv viata si au dat dovada de un curaj nebun, iesind pe strazi si scandând lozinci împotriva lui Ceausescu? Sa nu-i uitam pe cei 61 de muncitori deportati si pe cei 300 de arestati si anchetati care au fost supusi terorii si chinurilor din beciurile Militiei si Securitatii.

Eu, unul, ca brasovean si ca participant la evenimentele din 15 noiembrie 1987 nu pot uita aceasta zi istorica si prin acest articol vreau sa îmi exprim respectul si aprecierea pentru cei 61 de muncitori deportati (dintre care 12 nu mai sunt printre noi) si pentru cei 300 de arestati si anchetati care au suferit de pe urma revoltei de la Întreprinderea de Autocamioane. Revolta de la „Steagul Rosu” a fost bomba cu efect întârziat care avea sa explodeze doi ani mai târziu, când Revolutia din decembrie 1989 avea sa-l detroneze pe dictatorul Ceausescu si sa dea sperante unei vieti mai bune, care, din pacate, pentru multi nu s-a adeverit.

Sa nu uitam momentul 15 noiembrie 1987, ziua când frica a fost învinsa si pusa la respect de catre 15 mii de oameni curajosi, care au îndraznit sa-l înfrunte pe dictator si sa arunce cu oua în tabloul lui Ceausescu atârnat pe frontispiciul cladirii Comitetului Judetean si sa strige:Jos Ceausescu!”.

Viorel VINTILA

San Francisco, SUA

15 noiembrie 2011

INTERVIU CU TATIANA STEFAN

George ROCA

.

In dialog Tatiana Stefan.

CETATEAN AL REPUBLICII MOLDOVA

ELEVA LA LICEUL TEORETIC „MIHAI EMINESCU” – BÂRLAD

PARTICIPANTA LA CONCURSUL DE ESEURI

CU TEMA „ROMÂNIA MEA” – VASLUI 2011

.

George ROCA: Draga Tatiana, esti autoarea unuia dintre cele mai valoroase eseuri paticipante la concursul cu tema „România mea” de la Vaslui. Asa l-am judecat eu… Mi-a placut mult sinceritatea ta, usurinta de a scrie, de a te exprima, apoi stilul si desigur combinatia dintre proza si poezie. De aceea m-am gândit ca ar fi bine sa îti iau acest interviu. Sunt convins ca voi afla multe informatii interesante despre tine, despre locurile natale si despre scoala ta din Bârlad.

Tatiana STEFAN: Ma simt uluita în primul rând ca mi-ati raspuns la e-mail. Apoi, propunerea referitoare la interviu îmi produce o mare bucurie. Pot sa va spun ca am oarecare emotii…


George ROCA: Hai sa scurtam introducerea si sa trecem direct la subiect. De unde îti tragi radacinile?


Tatiana STEFAN: Locuiesc cu familia într-o comuna din vestul Republicii Moldovei, la doar câtiva kilometri de vama Albita si de râul Prut. Parintii mei sunt oameni simpli, mama educator la o gradinita/cresa, tata de meserie tâmplar. Am un frate de 30 de ani, casatorit, stramutat cu familie cu tot la Moscova si o sora 27 ani care acum îsi finiseaza teza de doctor în stiinte fizico-matematice. În curând urmeaza sa plec la nunta ei în Bucuresti. Acum câte ceva si despre mine.

Sunt nascuta la 14 februarie 1993, de ziua îndragostitilor! Am avut o viata mai zbuciumata, mai plina de amintiri pestrite, ca orice satean… Fiind ultimul copil din familie am fost totusi cea mai rasfatata si iubita din familie. Mereu mi s-a zis Taniusa, chiar si la scoala. Înaintând în vârsta, deja, mult mai oficial mi se spune Tatiana!  La 7 ani am mers la scoala din satul Bujor, apoi am facut gimnanziu.

George ROCA: Taniusa, da-mi mai multe detalii despre tine ca eleva, despre scoala de la voi, despre tristetile si bucuriile copilariei…

Tatiana STEFAN: Primele zile de scoala sunt de nesters. As da orice sa mai pot vedea sau învata, primul sunet, prima poezie pe care am recitat-o în fata publicului, prima zi în banca mare la scoala… Ah ce amintiri ma inunda! Am avut cea mai compententa învatatoare în clasele primare din scoala natala, am avut rezulatele cele mai înalte. De mica am remarcat ca posed abilitati de a munci si studia. Mereu mi s-a cerut sa am note maxime… Nu am avut „teroristi” acasa, dar totusi, ai mei erau vesnic interesati de ce merge sau ce nu merge la scoala. Desigur pentru a-mi oferi ajutorul…

În prima zi la scoala, evident ca am mers de mâna cu surioara! Ea era clasa a XI-a (ultima din Scoala Medie Generala din sat). Apoi, ea a plecat la Chisinau în urmatorul an. Daca era ceva neînteles din materia scolara, surioara îmi explica încet, detaliat, cu exemple ample. Îmi era meditator particular… pe gratis. Daca se întâmpla sa am vreo adunare scolara, ori vreo sarbatoare, ma duceam în hainute noi si desigur, foarte frumos coafata! Înca din primul an de scoala am fost în vizorul colegilor… cu atentie maxima! Foarte multe fetite si colege ma invidiau… În general eu eram cea care ma ocupam de „imaginea” mea! De ati fi vazut cu ce par „aranjat” mergeam la serbare. Ma iubeau de mica cu totii – familie, vecini, cumetri, nasi, colegi, profesori, etc.

Deseori, lavizita apropiatilor, primeam cadouri, sa nu mai vorbesc de bani. Ma placea lumea pentru modestia mea. Nu vroiam sa iau nimic de la nimeni, deoarece îmi era jena ca nu aveam bani sa ofer si eu la rândul meu… Când aveam vreo cinci ani, în sat a venit o ploaie mare. Atunci am avut un eveniment trist. Bunica, mama mamicai mele, traind în zona de ses, a fost inundata. Parintii s-au hotarât sa îi construiasca o alta casa în apropiere de-a noastra, mamica mea fiind unica fiica a bunicii. Casa au facut-o mult mai spatioasa decât cea în care traiam noi, în cazul ca va ramâne vreunui mostenitor… Datorita constructiilor care au durat vreo cinci ani, si apoi, altii opt, amenajarea, va dati seama ca s-au investit sume considerabile din bugetul familiei mele. Plus, ca ai mei aveau o fata la universitate si una mica (eu!) la scoala.

Îmi amintesc ca în perioada când casa era în constructie – pentru prima data am pregatit prânzul pentru bunica, mamica si sora – o salata de varza si rosii… Pentru mine a fost ca un examen! Mi-am dat toata silinta!!! Doamne ce timpuri! Nu o facusem pentru ca mamica nu gatea, ci pentru faptul ca erau vesnic ocupate cu munca. Ele au lipit (uns) singure toata casa pâna la tencuiala, sobe, cuptor… cu toate ca tatal meu era constructor. Dânsul însa, lucra pe la altii pentru a câstiga bani, asa ca „fetele” noastre faceau totul… singurele. Am vrut si eu sa le ajut cu ceva… De obicei, eu ramâneam acasa cu puisorii si boboceii si m-am gândit ca le-ar prinde bine ceva de mâncare! De le-ati fi vazut cu ce drag îmi zâmbeau când au vazut ce „bunatati” le pregatisem! Eram asa de multumita ca îmi venea sa chiui de placere.

Retin foarte bine si momentul când am spalat pentru prima data niste hainute. Erau murdare de lut (argila)… deoarece au fost folosite la munca de constructii… Nici nu le puteam stoarce atât erau de grele… Aveam aproape sase ani si eram cam plapanjoara. Toti din familia mea munceau atât de mult încât mi se strângea inima numai gândindu-ma cât de obositi se vor întoarce seara acasa. Cam asta e viata  de sat… Faci de toate! Surorii mele si acum îi place sa mestereasca ceva, sa taie sticla, gresie sau faianta, sa sculpteze, sa croiasca, sa coasa, sa ma coafeze… Nu prea sta locului, iar daca are timp citeste carti. A citit sute! Poate sta în casa si trei zile nemâncata… numai sa termine ce si-a pus în gând! E o fire aparte.

În prima zi de „colegialitate” la scoala, aproape toti baietii au facut coada sa ma cunoasca si sa ma salute. Va dati seama de ce? Eram prea bine „menajata” si îngrijita… cred! Cu fostii colegi (baieti) am ramas buni prieteni pâna în zile de azi, cu fetele însa – fiind mai invidioase – am cam pastrat distanta. Tin minte multe sotii si „nebunele” pe care le faceam împreuna cu ceilalti copii, dar oricum acasa ma simteam cel mai perfect. La examenele de capacitate, am avut rezultate, nu extraordinar de bune, dar a trebuit sa ma împac cu situatia pentru a merge mai departe. Sugestia surioarei mele, ca ar fi bine ca la finele clasei a IX-a sa îmi contiunui studiile în România, a fost bine-venita. Asa ca m-am decis si am început demersurile.

George ROCA: Si cum au decurs acestea? Stiu ca nu este prea usor.

Tatiana STEFAN: Asa este! Nici eu nu îmi dadeam prea multe sanse, mai ales ca erau foarte multi copii basarabeni care doreau sa studieze în România. Concurenta era foarte mare! Nu am crezut pâna în clipa când m-au sunat cei de la Ambasada României din Chisinau. Ziua aceea, de 18 iulie 2009, nu o mai pot uita! Era o caldura mare. 35 de grade Celsius!

Eram asa de multi la coada, în asteptare… vreo 2000 de persoane, elevi, viitori studenti, unii cu parintii sau alte rude… Multi au lesinat, unii si-au rupt mâinile sau picioarele ca sa intre. Nu exista o programare si toti vroiam sa intram din prima zi de admitere pentru a scapa de griji. Politia a venit pe acolo si ne tinea la distanta fortat. Au aparut si câteva ambulante. Am reusit pe la orele 23 sa depunem si noi dosarul la ghiseul „românilor”…

Peste doua saptamâni am aflat raspunsul pe internet. Am fost acceptata la studii la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din orasul Bârlad, judetul Vaslui. Nu îmi venea a crede… numele meu afisat electronic într-o baza de date! În ziua de 12 septembrie 2009, orele 22:00, am urcat cu sora mea în autocarul Chisinau-Bucuresti si… duse am fost. Din clipa aceea nu am mai regretat nimic. Eram asa de fericita. Nu pot relata prin cuvinte. Pacat ca unele lucruri le poti doar simti si din pacate nu le poti scrie… Astea sunt sentimentele!

Am ajuns la frontiera. La vama am vrut sa schimbam lei moldovenesti în lei romanesti, dar nu am reusit, asa ca am mers fara bani în tara vecina, România. De fapt, vechea noastra tara… a basarabenilor, a românilor. La ora 3 dimineata am ajuns în centrul orasului Bârlad cu niste genti de „voiaj” enorme. Am urcat într-un taxi si i-am dat soferului niste bani moldovenesti, cu mult mai mult fata de pretul necesar… Ne simteam asa de prost ca am nimerit într-o asa situatie degradanta.

Am coborât… Era în plina noapte. Cam racoare! Ambele fete, în fustite scurte… Sora mea a sarit poarta liceului. Niste câini mari, de n-ati mai vazut, se foiau pe lânga picioarele noastre. Dar nu ne-a fost frica! Intra sora mea pe teritoriul Liceului si cineva o fluiera intens… Va dati seama era ora 3! Ea s-a oprit din drum si s-a îndreptat spre silueta din întuneric, care de fapt era paznicul. În incinta cladirii se afla si caminul de elevi unde urma sa-mi traiesc anii de liceu.

Foarte amabil, paznicul ne-a deschis, ne-a întrebat cum a ajuns acolo si spre cel mai mare soc al nostru nu ne-a cerut nici macar un act de identitate! Sa fi fost în Republica Moldova a noastra… câte documente si dovezi ne-ar fi trebuit, of Doamne! La 3 dimineata, aici, nimeni nu îti deschide nimic! Ne-a ajutat sa urcam la etajul întâi toate bagajele si ne-a rugat sa ne uitam unde figureaza pe usa numele si  prenumele meu. Apoi ne-a deschis camera… Doamne ce frumoasa era! Cu mobila noua! Am mers sa vedem baia si dusurile. Era totul impecabil! În camera de dus, pe doi pereti, niste oglinzi super mari. Am ramas placut impresionate. Sora mea traise sase ani în Chisinau, la camin, si stia ce înseamna camine cu mizerie si saracie… Si astfel am ajuns sa îmi fac studiile în una din cele mai frumoase tari ale lumii! România!

A doua zi urma sa vedem împrejurimile orasului la lumina zilei. Totul era calm, pâna si cerul, aerul, drumurile… Uniunea Europeana, ce sa mai vorbim! Nimeni nu se grabea! Si acum tin minte ce melodie m-a trezit în dimineata aceea! În incinta  caminului se afla o sala de dans dotata cu „toata tehnica”. Unul din DJ nu vroia sa stea cu mâinile în sân în ultima zi de vacanta – asa ca ne-a gâdilat placut auzul cu ceva specific si la moda din sezonului de vara care trecuse…


În ziua când s-a facut adunarea principala (careul) doar eu cu sora mea eram în rochite scurte. Toti… în pantaloni si ghetute! Eram supravegheate, privite… Aveam amândoua par foarte lung. Mi l-am împletit în vreo o suta de cosite. Eu si Angelica, sora mea, nu „am primit” niciodata atâta admiratie de la cei din jur. Si în ziua de azi am ramas cu denumirea de „Fetita cu cosite”.

Noi „moldovenii”, adica doi numar, am mers la directiune unde ne-am ales diriginta si clasa în care vom urma studiul. Erau 22 de clase a noua. Evident ca eu am ales stiintele reale. Directorul când ne-a vazut (eu eram cu sora, iar colegul cu mama lui), ne-a zis:

– Vad ca sunteti trei elevi, mai avem de asteptat doar unul.

– Eeeeu nu sunt eleva, sare ca arsa Angelica. Am terminat facultatea si mi-am facut si doctoratul… Noi toti, ha ha ha!

– Ma scuzati domnisoara, zise dom’ director! Sarut mâna! Nu am stiut! Aratati foarte tânara, asa ca am fi fost onorati sa ne fi devenit eleva!

George ROCA: Excelenta povestire. Si apoi, cum a decurs scoala. Te-ai descurcat printre „straini”. Ai avut rezultate bune la învatatura?


Tatiana STEFAN: Desigur! Am învatat bine si iata ca în primul an am luat media 9.5! Cea mai mare din toate clasele a noua. Am luat diploma de merit ca cea mai buna eleva a promotiei 2009-2010 si înca vreo 5 diplome la diferite olimpiade.

Exact la fel s-a întâmplat si în anul doi de studii. Am obtinut media 9.83! Din nou am avut cea mai mare medie generala dintre toti elevii de clasa a zecea si… am participat si la mai multe olimpiade fata de anul precedent. La limba rusa anul acesta am fost la nationala. Am luat locul IV si mi s-a oferit o mentiune. Am participat si la alte concursuri unde am luat de la locul III pâna la locul I. Spre deosebire, anul scolar 2010-2011 mi-a adus în dar vreo 10 diplome… si o groaza de experienta si cunostinte noi. Sper sa-mi continui ascensiunea la învatatura în anii ce vin, daca se poate… de luat „zece liniar” la toate disciplinele! Vom vedea ce ne rezerva viitorul!

George ROCA: Si scrierile literare…? Eseul cu care ai participat la concurs?

Tatiana STEFAN: Daca ati sti cum a fost scrisa lucrarea mea pe care ati publicat-o! E o întreaga „poveste” cu eseul… Nu am computer… Sa nu mai vorbesc de felul cum am reusit sa-l expediez prin posta electronica la concurs. Dar pâna la urma am avut bucuria sa ajunga acolo unde trebuie… Ba a si fost publicat în câteva reviste electronice românesti din jurul lumii!

Îmi aduc aminte cu placere de perioada când am încercat sa scriu primele litere, primele cârligele, betisoare… cuvinte. Nu va închipuiti ce bucurie am avut când mi-a reusit sa scriu cele doua silabe unite repetat „MA-MA”! Ceva sensibil, de neredat! Zeci de istorii am „facut” pâna când am scris impecabil, caligrafic, asa cum au dorit cei din jur, parintii, învatatoarea din clasele primare… si într-un final SORA! Ea scrie superb si foarte îngrijit, cu culori! O admir! De ati vedea ce notite a avut pe vremea când era studenta la facultatea de fizica… Au fost alese timp de cinci ani repetat „notitele anului”!


George ROCA: În curând va trebui sa te gândesti la facultate… Ai ales ceva ?

Tatiana STEFAN: Eu înca din anul asta încep sa ma gândesc unde sa dau la facultate si ce specialitate sa aleg. Disciplinele mele favorite sunt biologia si limba romana! Sora mea  ma ajuta, dar acum e si ea ocupata, deoarece vrea sa se mute definitiv în Bucuresti cu logodnicul ei. Ea m-a ajutat sa depun actele pentru a obtine cetatenie romana. Sper ca în maxim un an si jumatate sa o obtin buletinul românesc.

As vrea sa-mi încerc puterile cu o universitate din Uniunea Europeana precum cele din Suedia, Finlanda, Olanda… Desigur ca nu as refuza nici Boston sau Sydney, ba chiar una Coreea de Sud sau Japonia! Sper sa am medie foarte buna pentru a obtine o bursa de studii peste hotare. Ma gândesc ca pâna în primavara sa si dau TOEFL-ul (Test of English as Foreign Language).

George ROCA: Îti doresc mult succes. Sa ti se îndeplineasca dorintele. Îti multumesc mult pentru „coloratele” tale relatari. Ai un farmec aparte la scris…

——————————

A consemnat,

George ROCA

Sydney – O comuna din Republca Moldova

august 2011

***

Pe domnisoara Tatiana Stefan am cunoscut-o prin intermediul concursului de eseuri „România mea” organizat de Filiala PNL Vaslui în luna mai 2011. Mi-a placut mult materialul sau trimis spre jurizare. Alert, sincer, scris din suflet, combinând proza cu poezia… Am considerat ca este un eseu deosebit. Personal, l-am notat cu „zece”!

Am avut, mai apoi, o corespondenta electronica destul de bogata cu tânara autoare, aflând astfel multe informatii despre conditia si modul de gândire a tinerilor români din zilele noastre. Mi-a mai destainuit ca este cetatean al Republicii Moldova, locuieste intr-o localitate nu departe de „granita” cu România, si faptul ca a venit la studii la Bârlad… cu scopul de a cunoaste mai bine patria stramosilor ei, de a se apropia cât mai mult de matca nationala.

Toate acestea m-au determinat sa îi solicit un interviu… Mi-a rapuns la întrebari timid, cu buna-cuviinta. Consider ca este bine-venit pentru cititori deoarece descopera o latura delicata a sufletelor tinerei generatii, dorinte si sperante de la viitor, de la viata… Totul pentru o mai buna întelegere si armonie între generatii!

Voi prezenta in paginile ce urmeaza evolutia evenimentelor pâna la finalizarea concursului, diferite informatii din presa locala vasluiana, eseul concurentei Tatiana Stefan, eleva în clasa a zecea la Liceul teoretic „Mihai Eminescu” din Bârlad si desigur dialogul prin e-mail care s-a materializat an interviu.

Nota:

Voi prezenta mai întâi câteva materiale din presa locala vasluiana pentru a scoate la lumina elementele concursului de eseuri „România Mea”.

George ROCA

Sydney, Australia

august 2011

***

Concurs de eseuri „România mea”

La sfârsitul lunii mai, Organizatia Municipala a PNL Vaslui organizeaza concursul de eseuri „România mea”, ce se adreseaza tinerilor care doresc sa se afirme în domeniul jurnalismului si comunicarii.

Elevii cu vârste cuprinse între 16 si 19 ani îsi vor putea prezenta lucrarile în format electronic unei comisii de jurizare formata din scriitori si jurnalisti români stabiliti în SUA si Australia.

PNL are un program de actiuni care tin strict de doctrina formatiunii noastre politice. Dorim sa încurajam performanta si competenta, de aceea, pentru a marca împlinirea a 136 de ani de la înfiintarea PNL organizam un concurs de eseuri «România mea» pentru tinerii care doresc sa devina jurnalisti. Mi se pare o sansa extraordinara ca un elev care face cel mai bun eseu sa fie sponsorizat de jurnalistii din Diaspora”, a precizat Simona Polak, presedinta Organizatiei municipale a PNL Vaslui.

Lucrarile care vor obtine locurile I, II si III vor fi publicate în ziare romanesti din SUA, iar pe lânga cele 10 premii va exista un premiu special al jurnalistilor romani din diaspora. Lucrarile vor fi depuse pâna pe data de 15 mai 2011 la sediile PNL din orasele judetului Vaslui.

Cristina POPOVICI

http://www.tvtotal.ro

marti, 10 mai 2011

***

Concursul de eseuri „România mea” al elevilor vasluieni

Orice actiune care vine din sfera politica, oricât de dezinteresata ar parea, are si un scop electoral, acela de a atrage voturi si simpatia electoratului. Privita sub acest aspect, s-ar putea spune aceasta si despre initiativa PNL Vaslui de a organiza un concurs de ESEURI, adresat elevilor vasluieni. Dincolo însa, de aspectul „politic” nu pot sa nu salut o astfel de initiativa si mi-as dori ca toate partidele din România sa initieze asemenea actiuni. Pâna la urma, mi se pare mult mai civilizat ca partidele sa promoveze tinerii decât sa împarta mici si bere în preajma alegerilor, un obicei încetatenit în România ultimilor 20 de ani. Concursul de esuri „România mea” se adreseaza elevilor. Punctul forte al acestei actiuni, îl constituie juriul care va analiza eseurile elevilor vasluieni, constituit din jurnalisti din SUA, Australia si România. Apreciez de pe acum ca domnii/doamnele, care vor citi aceste lucrari vor avea mari surprize vazând, cât de maturi sunt acesti elevi si cât de clar si concis pot analiza o societate pentru care, deja, resimt frustrari. Sa nu va mirati daca multi dintre acestia îsi vor exprima regretul pentru faptul ca nu-si prea vad un viitor clar în tara lor. Exemplele din jurul lor îi conduc spre dezamagire. În judetul Vaslui sunt peste 5 mii de elevi ai caror parinti lucreaza în strainatate. Multi dintre ei, sunt persoane cu studii superioare care prefera  un loc de munca mult sub pregatirea lor, dar mult mai bine platit decât cel din tara pentru care au facu ani de studiu. Toate acestea si multe alte aspect, sunt premise de la care „România mea”, tema concursului de eseuri, poate deveni foarte usor pentru elevii participanti „România de unde vreau sa plec”. As vrea sa exagerez si, sper ca mai sunt tineri care cred ca tara lor le poate oferi un viitor decent. Ramâne de vazut. Creatiile elevilor vasluieni care vor intra în competie ne va da dovada! Succes  tinerilor creatorilor de limba româneasca!

Gelu IRIMIA

Revista „Vremea Noua” – Vaslui

18 mai 2011

***

Au fost primite 52 de eseuri la “România mea”

Zeci de elevi din judetul Vaslui, au trimis eseuri la concursul „România mea”, actiune interactiva organizata de filiala municipala PNL Vaslui. Organizatorii se declara multumiti de numarul de eseuri primite, însa sustin ca, anul viitor, spera ca vor fi mult mai multi tineri care vor avea curajul sa spuna ce gândesc despre tara în care traiesc. Toate materialele vor fi trimise în SUA, unde un grup de jurnalisti români vor face jurizarea si vor decide care sunt cele mai bune lucrari. Festivitatea de premiere va avea loc pe 24 mai, la Centrul de Afaceri, iar elevul care va primi Premiul special al juriului va pleca pentru zece zile în SUA, unde va lua cunostinta cu modul de viata american si se va întâlni cu gazetari români.

Proiectul s-a adresat elevilor din judetul Vaslui cu vârste cuprinse între 16 si 19 ani, iar cele 52 de lucrari vor fi trimise în format electronic unei comisii de jurizare formata din scriitori si jurnalisti români stabiliti în SUA si Australia.

Comisia va fi prezidata de Lia Lungu, renumit interpret de folclor, jurnalist la ziarul „Ziua USA”, din New York, si corespondent al ziarului „Meridianul Românesc”, din Santa Clarita, California. Din juriu fac parte: George Roca, ziarist, (fost n.a.) redactor sef la revista „Spirit Românesc” din Sydney; Sorin Olariu, ziarist, poet si publicist, la „Curentul International”, Detroit; Lucian Oprea, scriitor, jurnalist, fondator al ziarului „Gândacul de Colorado”, Denver; Theodor Damian – poet, editor, ziarul „Lumina lina” – New York; Viorel Nicula – manager editor la ziarul „Miorita”, din Sacramento, California si Tatiana Solomon, jurnalista la ziarul „Libertatea”, România.

Organizatia municipala PNL, prin vocea Simonei Polak, presedinta filialei, a anuntat ca vor fi acordate diplome si premii pentru toti participantii, cu sprijinul Asociatiei „Tineri Liberi Europeni 2012” si prin bunavointa editurii CD Press SRL si a SC Playcom Entertaniment SRL.

Lucrarile care vor obtine locurile I, II si III vor fi publicate în ziare românesti din SUA, iar câstigatorul premiului special al juriului se va bucura de o excursie de zece zile în SUA, anunta organizatorii.

Un numar de 52 de tineri elevi ne-au trimis eseuri, în care critica sau lauda tara în care traiesc. Tinerii vasluieni au un potential enorm, iar juriului îi va fi foarte greu sa aleaga dintre cei care au trimis lucrari pe adresa filialei municipale”, sustine Sorin Radu, viitorul viceprimar al Vasluiului, candidatul PNL pentru aceasta functie.

S-a muncit mult pentru ca toti tinerii care au trimis lucrari sa fie identificati, pentru a le putea înmâna premiile, în caz ca vor câstiga. „Am discutat în scoli, la licee, si am primit 52 de lucrari, foarte bune. Este un început. Anul viitor, sunt convinsa, vor fi mult mai multi alaturi de noi”, a spus Simona Polak, presedinta organizatiei municipale PNL.

Festivitatea de premiere se va petrece pe 24 mai, la ora 18:00, la Centrul de Afaceri Vaslui, în prezenta tuturor participantilor la concurs. Actiunea va beneficia de prezenta unor realizatori de la Radio România Actualitati, care vor înregistra evenimentul si-l vor difuza a doua zi, pe 25 mai, la postul national.

Revista „Vremea Noua” – Vaslui

sâmbata, 21 mai 2011

***

Premierea

(…) Marti, începând cu ora 18.00, în sala de conferinte a Centrului de Afaceri Vaslui a avut loc festivitatea de premiere a concursului de eseuri „România mea”, eveni-mentul prin care liberalii din municipiul resedinta de judet au marcat împlinirea a 136 de ani de la înfiintarea PNL. Foarte multi tineri, doar câtiva lideri politici (si nu numai de la PNL!), muzica de pian, flori, carti si… de fapt, ce-ar mai fi trebuit pentru o seara reusita?! Dupa vizionarea unui film despre istoria PNL, au urmat scurte momente artistice si, în finalul actiunii, festivitatea de premiere a concursului de eseuri. Simona Polak, presedintele Organizatiei Municipale PNL Vaslui, a precizat ca jurizarea a fost facuta exclusiv de jurnalisti din diaspora. De altfel, si miza concursului a fost pe masura, premiul special constând într-o excursie de doua saptamâni în Statele Unite ale Americii. 52 de participanti, 52 de eseuri, 52 de posibile traduceri ale sintagmei „România mea”, 52 de românii si, probabil, tot atâtea mici sau mari dezamagiri. Cuvintele câstigatoarei sunt cea mai buna demonstratie a nivelului concursului. Ca o ironie, doua saptamâni în State sunt o rasplata prea mica pentru 16 ani petrecuti în România…

—————————–

Ziarul “Monitorul de Vaslui”

26 mai 2011

***

(…) La festivitatea de premiere desfasurata recent la Vaslui, a fost prezent si Madalin Voicu junior, care  a sustinut un microrecital la pian. Au fost acordate  14 mentiuni si 3 premii. În plus, a existat si un premiu special, Marele premiu, pentru cel mai talentat eseist: o vacanta de  doua saptamâni la New York. Acesta a fost câstigat de Gina Camelia Roman, eleva în clasa a X-a la liceul teoretic Emil Racovita din  Vaslui. Initiatoarea  acestui concurs a fost doamna  profesoara Svetlana Preoteasa, fost secretar de stat în Ministerul educatiei. Toate eseurile liceenilor care au participat la acest concurs vor fi publicate , din initiativa  jurnalistului George Roca, din  Sydney, Australia, într-un volum care va fi lansat la toamna.

—————————–

Cristina Iliescu

http://www.scoalaedu.ro

1 iunie 2011

***

Eseul Tatianei Stefan:

România mea: „Purgatoriu si paradis, plamada de tarâna si vesnicie…”

Îmi iubesc patria si o port mereu în inima. Mi s-a implantat adânc în suflet de când întâia data am vazut lumina mângâietoare, când am respirat lacom prima gura de aer miraculos si datator de viata. O port în inima ca pe o floare ce o îngrijesc; în culorile sfinte de tricolor, ca sa nu uit ca traiesc „ACASA” cu ai mei. Ce n-are frumos tara mea, România?

Mi-i tara
Ca un cuib de ciocârlie,
Undeva lânga o apa,
Undeva în câmpie.

Undeva într-o doina,
Undeva într-un vis,
Undeva printre holde
Ca pe palma întins.

Undeva în Europa…
Tara straveche de plugari,
Radacina a pamântului,
Pom din pomi seculari.

Undeva, unde cerul
Curge-n vii si livezi,
Unde-si deapana basmul
Capra cea cu trei iezi.

Unde vine din lupte
Si acum Fat-Frumos,
Undeva, unde-i vrednic
Al stramosilor os.

Undeva la rascruce
Si sub cerul deschis,
Undeva într-o doina
Tara mea s-a întins.

Natura vie e minunea cea mai miraculoasa din spatiul nostru. Nu exista un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagana în bataia vântului jucaus si neastâmparat, decât freamatul tainic al cetatilor verzi – padurile, decât o livada în floare ce-ti moleseste sufletul prin maretia mirosurilor patrunzatoare, zumzetul melodios al harnicelor albinute si grandoarea vesmântului floral.

Pamântul României mele captiveaza cu mirosurile enigmatice si originale, prin culorile mirifice si neobisnuite ale vesmintelor vegetatiei. Minunea aceasta extraordinar de magnifica si irepetabila cladeste temeinic spiritul unui popor înzestrat cu calitati deosebite: omenia, bunatatea asemeni pâinii calde scoase din cuptor, miros de busuioc verde, sinceritatea si una din cele mai reprezentative fiind… ospitalitatea, marca care deosebeste poporul nostru de celelalte „piese” ale mozaicului numit „LUME”.

Pline de clorofila sunt dealurile înalte, frumoase padurile si dumbravile tale, viile spânzurate pe coastele dealurilor batrâne, limpede si senin e cerul nemarginit. Puternicii munti se înalta trufasi în tacerea de piatra adânca, râurile ce-si îngâna melodios dulcea existenta, ele ca brâie pestrite ocolesc câmpurile nesfârsite. Noptile deosebit de speciale prin abundenta farmecelor pe care le descopera încânta auzul si cele mai adânci simtaminte încoltesc în inima mai vii ca oricând; ziua dezvaluind ochilor cele mai atragatoare tablouri, realizate cu o desavârsita iscusinta de mama-natura.

Teritoriul României, desi are o suprafata destul de mica comparativ cu a altor state, spre exemplu Federatia Rusa, se caracterizeaza prin elemente de paradis: o diversitate impresionanta de peisaje unice, cu monumente ale naturii deosebit de frumoase si originale de valoare europeana si mondiala. Împaratia verde de Zeita Frumusetii ne îndeamna sa credem vorbei întelepte: „Mai bine sa vezi acest pamânt o data, decât sa auzi despre el de o suta de ori”. De aceea de multe ori tara noastra este numita: „muzeu sub cerul liber”. România mea este tara la rascruce de vânturi, spre soare-rasare dincolo de imensul ocean.

Pamântul strabun – codrii milenari‚ fântânile cu apa dulce potolind setea aprinsa a calatorului; holdele nemarginite de grâu galben si copt, încarcat de povara bunatatii noastre, îngâna o doina în mângâierea vântului nelinistit. Asta-i una din comorile, aurul nostru! Râurile cu apa limpede si înceata ca vorba moldoveanului, brazdeaza fata dogorita de arsita valorilor a batrânei patrii; gorunii ce strajuiesc vitejeste cu un adânc devotament la marginea periilor dese – padurile; lacurile – ochii albastrii ai tarii si helesteiele cu mult peste valoros si gustos, fiind unul din cele mai apreciate produse din gastronomia fara egal al locurilor; movilele si dealurile au nume semnificative alese cu multa pricepere si dibacie de strabuni, vaile si luncile manoase îngrasate de untura pamântului, humusul; florile de câmp gingase în culori de curcubeu si ametitor de parfumate, strabat cele mai adânci strafunduri ale sufletului uman, nesemanate de nimeni, doar iubite de toti; podgoriile renumite cu soiuri alese; memorabile prisaci cu stupi si roiurile de albine înzestrate cu darul de a munci cu un neistovit avânt, calitate care a preluat-o cu mult succes si poporul nostru român.

Natura este cea mai indispensabila, valoroasa si grandioasa comoara prin care omul a fost desavârsit de Dumnezeu. Iubita patrie – România, este asemeni unui imens palat ce cuprinde minunate taine stropite cu vraja magiei în necuprinsul infinit al farmecului, sfâsietor de suflete flamânde de noutatea si gradul de intrigare al aventurii în lumea frumosului reunite cu puritatea, candoarea clipelor de neuitat, a extazului la nivel maxim. Tot ceea ce ne înconjoara ascunde în sine o simbioza dintre mistic si euforie, rafinament si inocenta, originalitate si dorinta de a explora. Aceste locuri plamadite din roci originale sunt în stare sa trezeasca o alta latura a calatorului, cea de a afla istoria locala si de a se delecta cu subtilitatea împrejurimilor uluitor de încântatoare.

România mea este o gradina imensa îngrijita si pastrata frumos prin munca covârsitoare a milioanelor de frati si surori ale mele. O tara se mândreste cu poporul ei. Unul deosebit, care stie sa munceasca cu mult sârg si ardoare, dar sa învârteasca si horele. Înca din primele timpuri ale existentei sale, poporul român a dat la iveala un întreg tezaur artistic în care îsi exprima în forme vii si originale, bucuria de a trai si setea de libertate.

Limba noastra fiind numai cântec, face ca verbul sa strabata spatiile eterului pur, transfigurându-se în eterna doina a dorurilor unei natiuni.

Doina întruchipeaza icoana de aur a graiului matern, picatura de argint în auz, înfiorare de tremur, salba de margaritare, cântare a cântarilor. Cuvântul de diamant al limbii române se rasfrânge în nesfârsitele-i oglinzi a acelui suflet al divinitatii. Tara dispune de biblioteci mari, cu un numar impresionant de carti cu literatura autohtona, cât si universala, ele mai sunt numite de locuitori, cititori fideli „farmacia sufletului”. Cel mai magulitor refugiu este lectura, caci românul se naste poet — asemeni luceafarului vesnic luminând cu raze de creatie: Eminescu!

Cultura neamului meu este una vasta si cu origini stravechi. Impresioneaza prin originalitate, vechime si ingeniozitate. Anume cultura este elementul care face sa se deosebeasca tarile si popoarele între ele. Totodata constituie si factorul forte care atrage un numar cât mai mare de turisti. România la acest capitol are cu ce se mândri. Urme ale vechii civilizatii sunt îmbinate armonios cu elemente de modern, stimulând atentia printr-o combinatie extrem de reusita. Orasele atrag multimile ca un magnet prin elemente la prima vedere simple, dar atât de necesare: gastronomie, ireprosabila, constructii ce stârnesc interesul, bunavointa si ospitalitatea oamenilor, caldura sufleteasca pe care o emana. „La sat s-a nascut vesnicia” spunea marele Alecsandri! Eu însa spun:

Si ploaia parca-i alta

Prin vie si livada,

Si peste casa noastra

Cu-n geam deschis la strada!

Aceasta atmosfera e una din basmele lui Creanga, strapungând inima cu acul sensibilitatii în cele mai nebanuite locuri. Totul e atât de spectaculos, încât nu poate fi redat în întregime cu ajutorul nici uneia dintre arte. Fiecare secunda traita în asa ambianta se înscrie în memorie ca cele mai frumoase si pline de splendoarea amintirii, senzatii de nedescris. Portul national, cântece care ating cele mai susceptibile corzi ale personalitatii, jocuri care emana în jurul lor buna-dispozitie si veselie, imaginile sunt de-a dreptul coplesitoare.

Bisericile si manastirile sunt capodopere ale unor oameni extraordinar de iscusiti. Ele sunt o marturie istorica, dar si actuala a talentului pe care îl poseda oamenii din aceasta tara. Credinta în cel de sus ne face sa fim asa cum suntem: buni, cinstiti, primitori, cu sufletele deschise si dornici de a lua tot ce e bun si curat în inimele noastre de la cei din preajma. Bunatatea este o stea ce rasare în sufletele proprii înca de la nastere, raspândeste în jurul nostru o aura pozitiva, transmisibila de la om la om. Dupa ce ai fost pe acest plai natal, vocea lui te striga sa vii ca sa-l revezi…

România este una din cele mai pretioase „perle” ale Europei pentru ca e A MEA, a neamului nostru. Arsenalul imens de valori, traditii captivante; imagini si privelisti cutremurator de candid; oameni speciali, cu sufletele încarcate de generozitate; frunzele de dor, îngâna de sute de ani doina ce îti cheama vocea interna la purificare; orientare spre valori ale neamului omenesc; gastronomie de o raritate exceptionala. Cultura seculara îsi pastreaza vitalitatea necesara; limba dulce, mult aduce, si factorul cel din urma, dar cel mai important – „NATURA”. Este una deosebita, transformând aceste locuri special într-un „Picior de plai… O gura de rai”… Este nu numai frumoasa, dar si bogata Patria mea… Toate, toate sunt ale tale Românie! Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii, de ne-a dat o tara plina de gratie, care sa fie unicul loc de pe lume unde sufletul si trupul sa se simta Acasa.

România visurilor mele esti locul unde muntii îsi înalta Templu de tacere, vaile rasuna armonios în murmurul stropilor gingasi de ploaie si râurile domolite duc sperantele românului în lumea larga în neant. În zbuciumul continuu al Marii Negre unde s-au varsat lacrimile strabunilor mei ce au trait pe plaiurile Mioritei, asa sadindu-si în suflet admirabila samânta a sentimentelor de dragoste pentru România…

————————————–

Eseu participant la concurs.

Tatiana Stefan

Bârlad, mai 2011

Cartea lui Octavian Curpas – încarcata de patos si daruire

Exilul te determina sa cauti solutii salvatoare, sa te adaptezi la tara de adoptie, sa te integrezi într-o noua cultura, cu alte obiceiuri, sa deprinzi o noua limba, fara a o uita pe cea cu care te-ai nascut.
Octavian Curpas s-a nascut în luna august, 1972, în Oradea, România. Scriitor, publicist de vocatie, jurnalist, scrie cu suflet si cu daruire pentru diaspora de peste ocean si nu numai. Este redactor la publicatiile „Gândacul de Colorado” si „Phoenix Magazine” din SUA.
Cartea sa Exilul românesc la mijlocul de secol XX – Un alt fel de „pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite a aparut la Editura Anthem, Arizona, SUA, 2011, si vine sa prezinte un fragment din lungul drum parcurs de emigrantii români ai anilor ’50 spre tarâmul fagaduintei.
Structurata în XXX de capitole, care la rândul lor contin între 6, 9, 12, 15 etc. povestioare, cartea te determina sa devii partas la un soi de întâmplari cu mult tâlc, din trecut dar si din prezent, relatate de octogenarul român Nea Mitica. Cele 282 de pagini tin cititorul ancorat în lectura unui interviu amplu, unde intervievatul detine controlul atât al întrebarilor, cât si al raspunsurilor. Întâmplarile fiecarui personaj prezentat cu maiestrie devine jurnalul unui destin, unde locul nasterii, familia, traditiile, limba vorbita, dorul sunt amintiri si dureri sufletesti de neuitat.
Nea Mitica – Dumitru Sinu  este un român din zona Sibiului, (un autodidact, spune autorul) care s-a stabilit în America dupa golgota cu sine, pentru a-si îndeplini visul de a deveni american sadea. Personaj puternic si foarte complex, învârtindu-se printre oameni importanti, Dumitru Sinu relateaza despre întâmplari din tinerete, când economia lumii se misca uluitor de repede, iar dorinta de emigrare pentru a trai bunastarea dincolo de granitele tarii devenise foarte puternica în perioada de mai târziu, când mul?i au dorit sa scape de chinul si suferinta zilelor monotone traite într-o societate care nu le oferea mai nimic.
A cunoscut o sumedenie de oameni, de toate felurile. Mi-a povestit de câtiva dintre ei care nu pot fi uitati, chiar daca, de-atunci au trecut multi, multi ani… (De la Panciova la Banovici, via Kovacica – Iugoslavia).
Autorul, foarte bine documentat, descrie locuri, evenimente, întâmplari, obiceiuri, oameni transfugi, atât din zona Sibiului, cât si din zona Clujului, dar mai ales din tarile pe care le-a tranzitat personajul principal în cautarea locului (tarii) unde avea sa se integreze si sa spuna ca se simte: acasa.
Asa s-au petrecut lucrurile – îsi încheie Nea Mitica istorisirea – Greu sau usor, pâna la urma fiecare si-a facut un rost în tara de adoptie (Ursu: „Deschid orice casa de bani!”).
Familia si prietenii din tara sunt ancorati în trecut, un trecut istoric, în care spiritul national amestecat cu dragostea fata de locurile stramosesti devin hrana lor zilnica, uneori chiar sub forma de umor negru. Cititorul traieste permanent sentimentul ca participa alaturi de povestitor la toate evenimentele si la evolutia vremurilor de acum o jumatate de veac, pe care acesta le-a traversat în tumultoasa sa viata.
Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astazi, Dumitru Sinu rasfoieste cu amaraciune câteva file din viata familiei sale (“Familia lui Nea Mitica” ).
De remarcat este prezenta în text a unor evenimente istorice, a unor oameni de cultura ai României care au ales exilul pentru a-si exprima ideile si a-si gasi libertatea, amestecându-se cu românii din diaspora româna de peste tot.
Sansa de a cunoaste atâtea minti luminate, de a se bucura de prezenta unor personalitati culturale de marca si de a-si lua tainul de hrana spirituala dupa bunul plac al sufletului nu surâde oricui, asa ca temerarul octogenar se considera cu-adevarat norocos si din acest punct de vedere („Întoarcerea la Saint Gervais” ).
Astfel descoperim ca unii dintre cei plecati sunt mai patrioti decât cei ramasi acasa. Acestia din urma ignora valorile lasate de strabuni, limba, istoria obiceiurile.
Mari iubitori ai obiceiurilor populare din acest colt de Românie, locuitorii Sebesului de Sus n-au uitat nimic din mostenirea dobândita de-a lungul vremii, de la înaintasii lor. Poate ca si datorita amplasarii geografice si izolarii acestor locuri de la poalele muntelui Suru, perenitatea si conservarea lor au fost atât de evidente, în România primei jumatati a secolului al XX-lea („Sarbatori si traditii populare la Sebesul de Sus” ).
Tema aleasa de autor nu a fost întâmplatoare. Tranzitarea de catre emigranti a mai multor tari, ca Iugoslavia, Franta, Canada si în final America, da senzatia unui zbor nebun, cu pierderea identitatii de sine, dar regasirea ei într-un final. De cele mai multe ori, conditia de emigrant te determina sa cauti solutii salvatoare, sa treci peste toate obstacolele, sa faci eforturi deosebite pentru a depasi sentimentul de înstrainare, de a te adapta noii tari, a te integra într-o noua cultura, cu alte obiceiuri, sa deprinzi o noua limba fara a o uita pe cea cu care te-ai nascut.
Revenirea în tara îi face sa se simta straini si aceasta senzatie persista si doare. Pe de alta parte drama neplecatilor se întinde pâna acolo încât ignora lipsa oricarui sentiment al patriei. Probabil vor trece multi ani pâna vom putea realiza ca de fapt acesta este lucrul este cel mai de pret pentru noi toti. …Erau toti straini, si eu eram strain pentru ei. Nu mai era nici România ce-a fost odata… („Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!”).
Exilul nu este usor! Ca sa amintim elitele, Cioran, Eliade, Norman Manea sau Herta Müller sunt doar câtiva din cei care au ales exilul fara a renunta sa lupte pentru idealurile lor, si reusind departe de tara. Prin intermediul lor, unii dintre noi am rezistat sa tinem în frâul spiritul patriotic, dragostea fata de cultura si de limba.
Iata ce spune Norman Manea despre exil: „… este o profunda dislocare si deposedare, un soc teribil. În epoca noastra a devenit, însa, prin modernitatea centrifuga si prin globalizare, un fenomen raspândit. Motivatiile nu sunt neaparat politice, economice etnice sau legate de catastrofe naturale. Este în paralel o înstrainare tipica unui Mersault modern”.
Reîntorcându-ma la Octavian Curpas, îmi exprim sentimentul de admiratie alaturi de câteva personalitati care au primit cu entuziasm aparitia cartii Exilul românesc la mijloc de secol XX – Un alt fel de „pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite.
Cezarina Adamescu, spune despre cartea lui Octavian Curpas ca lucrarea se constituie, într-un anume fel, într-un ghid al emigrantului, o carte de învatatura, o lucrare de referinta, cu solutii practice pentru împrejurari deosebite, chiar cu retete de succes probate de cei care au reusit sa razbata si sa-si faureasca un nou destin.
Simona M. Botezan, Washington D.C., scrie ca […] este o carte remarcabila. Am avut surpriza sa descopar un autor inteligent, cu un suflet imens si amintirile unui bunic erudit, ale carui aventuri constituie motorul fericirii, un balsam pentru tonus, minte si spirit.
Vavila Popovici, Raleigh, Carolina, SUA, semnaleaza […] o deosebita poveste a unei vieti în exil, zugravita cu maiestrie de autor, printr-un dialog continuu între jurnalistul care stie sa asculte si sa provoace dezvaluiri interesante ale celui cu care sta de vorba, sa le redea cu maiestria scriitorului plin de talent si istetime.
Cartea lui Octavian Curpas, încarcata de patos si daruire, emotioneaza. Aceasta va ramâne în istoria literaturii universale ca un document în care întâlnim un anumit tipar al emigrantului de la mijlocul secolului al XX-lea, cu limba, traditiile, obiceiurile, istoria si cultura tarii din care provine.
Emigrarea, aspiratiile marete si afirmarea într-o lume surprinzatoare – aflata mereu în schimbare – poate fi un exemplu pentru noua generatie.

Violeta CRAIU

 

Întâlnirea de la miezul noptii

Prin fereastra deschisa

banutul de aur lipit de mantaua noptii

lumineaza geografia trupului tau.

Îti mângâi cu privirea chipul, bratele puternice,

degetele lungi – instrumente ale sufletului –

din care curge generos iubirea, îndemânarea…

Ti-acopar trupul cu saruturi,

rugându-te sa ramâi!

Un nimb straniu îti înfasoara chipul,

ochii lacrimeaza, buzele-ti tremura,

schitezi un trist surâs.

Privesti la mine sau privesti neantul?

Tacerea ma-ngheata.

Brutal, pendula din perete

bate ora de la miezul noptii,

când tu trebuie sa pleci.

 

Vavila POPOVICI, Raleigh

Din volumul Poemele iubirii (2011)

Parinti model!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

10 noiembrie 2011

STUDIU – PARINTI MODEL!

Copiii au nevoie de modele pozitive. Adica de noi, parintii lor. Parintii model dau nastere la copii model, iar copiii model dau nastere la generatii model. Din asta avem cu totii de cistigat, in primul rind ei, apoi noi, iar apoi restul societatii. Aceasta provocare e concluzia unor studii publicate in ultimele luni in SUA despre impactul real sau potential al parintilor asupra copiilor lor privind, in primul rind, abstinenta si viata intima.

 In Octombrie 2011 Centrul pentru Controlul Bolilor (The Center for Disease Control) al Departamentului Sanatatii si Serviciilor Umane al Statelor Unite a publicat un Raport de 44 de pagini privind activitatea sexuala a adolescentilor americani, folosirea contraceptivelor, si sarcina. Titlul lui este Teenagers in the United States: Sexual Activity, Contraceptive Use, and Childbearing, 2006-2010 National Study of Family Growth (“Adolescentii in Statele Unite: Activitatea Sexuala, Folosirea Contraceptivelor si Sarcinile, 2006-2010 Sondaj National al Dezvoltarii Familiei”) Raportul il aflati aici: http://www.cdc.gov/nchs/data/series/sr_23/sr23_031.pdf iar un comentariu, publicat luna trecuta in Time, aici: http://healthland.time.com/2011/10/13/teen-sex-update-theyre-still-doing-it/print/

 Raportul denota vesti bune: procentul adolescentilor activi sexual a scazut continuu si semnificativ in ultimii 20 de ani, cu 18% la baieti. Curent, 43% dintre adolescente si 43% dintre adolescenti confirma ca nu sunt activi sexual. Sondajul a implicat 2.284 de adolescente si 2.378 de adolescenti intre 15 si 17 ani. In ultimii 20 de ani procentul de adolescente abstinente a crescut de la 49% la 57%. Procentajul de abstinenta in 2010, insa, ramine cu mult mai scazut decit cel din 1971 cind 77% din adolescentele americane erau abstinente. Asta indica ca revolutia sexuala a anilor 60 a avut un impact negativ asupra abstinentei, dar dupa 2005 tendintele din nou favorizeaza abstinenta. Apogeul activitatii sexuale la adolescentii americani a fost atins in 2000, iar de atunci e in declin continuu.

 Abstinenta se molipseste. Categoriile de adolescenti care au inregistrat progresul cel mai semnificativ spre abstinenta e al celor care la 14 ani locuiau cu ambii parinti; al celor a caror mame au avut primul copil dupa 20 de ani; al celor a caror mame au terminat facultatea; si al celor care traiau cu ambii parinti la data sondajului. De exemplu, doar 35% dintre adolescentele care traiau cu ambii parinti erau active sexual la data sondajului, in comparatie cu 54% dintre adolescentele care traiau cu doar un singur parinte. Se poate spune, deci, ca abstinenta se molipseste.

 Procentul adolescentelor americane necasatorite cu copii, insa, a ramas la fel in 2010 ca in 2000: probabilitatea lor de a avea un copil pina la 20 de ani e de 18%. Pe categorii rasiale, probabilitatea cea mai scazuta, de 14%, se inregistreaza la adolescentele albe, 26% la adolescentele de culoare, si 30% la adolescentele hispane.

Rolul religiei si al moralitatii: Raportul indica ceva remarcabil. Chestionarul a intrebat adolescentii care sunt motivele principale pentru care sunt abstinenti. Patru raspunsuri erau posibile: din cauza (1) “religiei sau moralitatii”; (2) “nu vreau sa imi las prietena insarcinata”; (3) “nu vreau sa ma infectez cu o boala transmisibila”; si (4) “nu am gasit partenerul/ partenera potrivita.” Cel mai important motiv invocat a fost religia si moralitatea. 41% dintre adolescente si 31% dintre adolescenti au raspuns ca sunt abstinenti din motive de religie si moralitate. Pe categorii rasiale, 48% dintre adolescentele albe afirma ca sunt abstinente din aceste motive, in comparatie cu 28% la adolescentele hispane, si 29% la cele de culoare.

 Rolul Parintilor: Parintilor li se pare ca copiii lor nu asculta la mai nimic din ce li se spune. Haideti sa nu-i judecam prea tare! Asculta. Asta e concluzia unui studiu facut de Universitatea din Montreal si publicat cu citeva luni in urma. El reflecta ca 45% dintre adolescentii canadieni isi privesc proprii parinti ca modele pentru viata intima, 32% prietenii, 15% vedetele, si 7% sportivii de performanta. Conform autorului studiului, Jean-Yves Frappier, profesor de pediatrie la Universitatea din Montreal si presedintele Societatii Canadiene de Pediatrica, e important ca parintii sa fie implicati in viata copiilor lor chiar si atunci cind li se pare ca sfaturile lor sunt ignorate si osteneala lor nu da nici un rezultat. Studiul canadian a inclus 1.171 de adolescenti si adolescente intre 14 si 17 ani. Adolescentii influentati de parinti sunt abstinenti in proportie de 83% la baieti si 78% la fete, iar cei care-si emuleaza prietenii sau vedetele in proportie de doar 60% la baieti si 61% la fete. Ultima categorie de adolescenti evaluata au fost cei fara nici un model. Incidenta abstinentei la acesti adolescenti e cea mai joasa. In concluzie, spune autorul, e bine ca parintii sa discute subiectul vietii intime cu copiii lor. Cu cit subiectul e discutat mai mult, concluzioneaza studiul, cu atit incidenta activitatii sexuale la adolescenti e mai scazuta. Parinti: este nadejde. Copiii nostri asculta de noi mai mult decit credem. Textul studiului canadian si un comentariu despre el, publicat in Time in iulie 2011, il aflati aici: http://healthland.time.com/2011/07/18/surprise-teens-consider-parents-their-sexual-role-models/print/

 Parinti Model: Un ultim studiu care-l mentionam este cel publicat in ianuarie 2011 de prestigioasa firma crestina de sondaje de opinie The Barna Group, intitulat “Teen Role Models: Who Are They, Why They Matter?” (“Modele pentru adolescenti, cine sunt si de ce sunt relevanti?”) Studiul il gasiti aici: http://www.barna.org/teens-next-gen-articles/467-teen-role-models

 Studiul Barna a facut ceva neobisnuit. A exclus “parintii” din lista posibilelor raspunsuri la intrebarea “care e persoana cea mai influenta din viata ta,” deoarece sondajele precedente care contineau optiunea asta inevitabil puneau “parintii” in virful preferintelor copiilor. Si totusi, “familia” a castigat si versiunea asta a sondajului, copiii punind-o iarasi in virful piramidei preferintelor lor. 37% dintre adolescenti afirma ca dupa parinti, o rudenie apropiata constituie pentru ei modelul preferat de viata, adica bunicii, frati, surori, verisori, matusi sau unchi. Dupa “familie,” rolurile preferate sunt invatatorii (11%), prietenii (9%), pastorii si preotii (6%). La coada listei se afla Presedintele Obama (cu 3%), impreuna cu vedetele la care nu ne asteptam, cu mai putin de 1%, printre ele Lady Gaga, Paul McCartney, Steven Spielberg, diversi parlamentari. Parinti, bunici, frati si surori: haideti sa fim modele pozitive pentru copiii nostri, si pentru fratii si surorile noastre mai mici. Familii model pentru alte familii. Copiii ne urmaresc comportamentul si vor sa-l imite. Pentru ei noi suntem adevaratele “vedete.” Haideti sa nu-i dezamagim.

 CONSILIUL EUROPEI: PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI

V-am rugat saptamina trecuta sa va alaturati Memoriului AFR inregistrat pe 31 octombrie in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. (http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=26488:consiliul-europei-prieten-sau-duman-al-copilului&catid=9:opinii&Itemid=13) Pina acuma am primit adeziuni din partea a doua organizatii, una din Romania si una din Moldova. Joia trecuta insa am facut o gresala. V-am dat o adresa electronica gresita pentru a ne comunica adeziunile. Adresa corecta este office@alianta-familiilor.ro. Asteptam adeziunile d-tre pina la sfarsitul lui noimebrie.

PENTRU ROMANII DIN FLORIDA

AFR impreuna cu bisericile romane din aria metropolitana Miami au initiat o zi de post si rugaciune privind calamitatea avortului la romani. Evenimentul va avea loc Duminica, 27 Noiembrie intre 9 dimineata si 1 dupa masa la Biserica Romana din Hollywood, Florida. Adresa bisericii este 1811 Arthur Street, Hollywood, Florida 33020. Persoana de contact este dl Florin Vancea, Tel. 954-410-5633, ori direct noi la office@alianta-familiilor.ro.

 Romanii din America nu pot organiza marsuri pentru viata asa cum fac organizatiile proviata din Romania. Dar pot face si ei o contributie la fel de valoroasa prin rugaciune si post. Calamitatea avortului la romani e de proportii nemaintilnite in istoria natiunii si rar intilnita la alte natiuni. Repetam mereu datele statistice care indica clar ca ne indreptam spre extinctie. Timpul care ne-a mai ramas la dispozitie pentru schimbarea acestei directii este scurt. In ultimii 60 de ani romanii au avortat 22 de milioane de copii nenascuti. Aproape 60% dintre copiii conceputi in Romania sunt avortati, astfel incit pintecele mamei lor a devenit cel mai periculos loc pentru ei. Din aceasta cauza, la ora actuala rata natalitatii la romani e foarte scazuta, de doar 1.3 copii de femeie. Pentru a mentine un nivel demografic stabil, o societate trebuie sa aibe o rata a natalitatii de 2.1 copii de femeie. De 20 de ani rata natalitatii romane sta sub acest barem. Statisticienii au calculat ca la nivelul acesta in 2050 varsta medie in Romania va fi de 55 de ani, iar ceasul biologic al romanilor va inceta sa mai bata.

 Ingrijorati de aceasta criza morala cu care ne confruntam, AFR si bisericile romane din Florida au initiat aceasta zi de post si rugaciune. Incercam sa constientinzam natiunea asupra acestui flagel si sa tragem un semnal de alarma asupra consecintelor lui. Am invitat si alte organizatii pro viata din Romania si Moldova sa se alature evenimentului. Multumim organizatiilor care pina acuma au facut-o, printre ele, Asociatia Pro Vita (Bucuresti), Mercy’s Action Ministries (Florida), Asociatia Generala a Romanilor Uniti Greco-Catolici (Baia Mare), Alianta Evanghelica Romana din SUA si Canada, Forumul Civic Crestin (Bucuresti), PNTCD, Organizatia Gratia Pro Deo (Bucuresti), Uniunea Femeilor din Bihor, Prison Ministries – Romania (Cluj), Alianta pentru Salvarea Familiei (Republica Moldova), etc.

 Invitam si alte organizatii proviata si profamilie din Romania si din afara Romaniei sa se alature acestui eveniment si sa ne instiinteze la office@alianta-familiilor.ro. Cu toate ca evenimentul se va derula in incinta unei biserici, evenimentul nu e desemnat ca o slujba religioasa ci ca o intrunire a oamenilor de buna credinta si tematori de Dumnezeu pe care ii preocupa directia gresita in care meregem. Initial evenimentul trebuia sa aibe loc la un liceu din Miami, dar recent am fost instiintati ca auditoriul liceului nu mai este disponibil la data cind evenimentul era programat. De aceea a fost mutat la Biserica romana din Hollywood care poate acomoda sute de participanti. Deci este loc pentru toti care doresc sa participe. Participarea este libera.

 PENTRU ROMANII DIN DETROIT

Pe 11 (Vineri) si 12 noiembrie (Sambata) crestinii din Detroit vor tine o zi de post si rugaciune pentru orasul lor, de la 6 seara pe 11 noiembrie pina la 6 seara pe 12 noiembrie. Detroit este unul din orasele pe moarte ale Americii, lipsit de nadejde, infestat de crima si droguri, cu somaj ridicat, un oras care in loc sa creasca numeric, scade. Oamenii il parasesc. Crestinii insa au luat atitudine, vazind in mizeria metropolei o oportunitate unica pentru a o schimba prin valorile crestine. Rugam pe toti romanii din Detroit sa participe. Evenimentul se va desfasura pe Stadionul Ford Field. Detalii aici: http://www.thecall.com/Groups/1000080537/TheCall/Events/Detroit/Detroit.aspx

ANUNTURI

Saptamina trecuta nu am facut nici un anunt din lipsa de spatiu. O facem astazi si avem multe.

 SAPTAMINA CASATORIEI LA CLUJ

Pe 23 octombrie AFR a participat la o conferinta despre casatorie tinuta la Cluj. Parintele Emil Ember a pregatit pentru d-tra urmatorul raport:

 Saptamana casatoriei – un proiect pentru o tara si pentru o lume (Pr. Emil-Marian Ember)

 Sambata, 29 octombrie, a fost data Atelierului National de pregatire al Echipei Saptamana Casatoriei din Romania, gazduit la Cluj. Reuniti din diferite colturi ale tarii pentru a face un bilant ultim a ceea ce a fost 7-14 februarie 2011, pentru a invata din experientele altora, pentru a pune la cale Saptamana Casatoriei 2012… un grup bine inchegat de oameni interesati sau mai degraba pasionati de tema casatoriei, de a pune in evidenta valoarea ei a lucrat si s-a recreat pentru a fi cat mai eficient in ceea ce face privind acest proiect.

 Prezentarea introductiva a proiectului Saptamana Casatoriei i-a avut in prim plan pe Richard Kane, fondatorul englez al acestui proiect si pe un reprezentant german al Saptamanii Casatoriei, Rolf Dieter Braun. Dupa care a urmat prezentarea realizarilor la nivel national pentru prima editie a Saptamanii Casatoriei in Romania, 7-14 februarie 2011. Si apoi rapoartele regionale din 2011. Totul a fost expresia unui miracol frumos: in timp scurt cu oameni putini, pentru prima data s-a facut ceva de calitate, care se poate multiplica in editiile urmatoare. Pare surprinzator si un detaliu care nu merita neglijat: a invata din greselile din trecut, a fost obiectul ultimei prezentari a reprezentantului german. Si fiecare dintre vorbitorii urmatori a pus accentul pe: „da, lucrurile se pot imbunatati!”. De ce sa faci multe cu bani multi doar in orasul tau, cand poti face mai putine si cu banii ramasi sa mergi in localitatea vecina si sa promovezi acest proiect si acolo?!

De remarcat a fost si interventia succesiva a membrilor echipei oradene, care pare a fi sursa de putere si de inspiratie la o adica pentru intreaga echipa nationala. Au fost prezentate puncte de vedere organizatorice variate sau perspectivele bibliotecarului sau initiativele psihologului – terapeut de cuplu si familie. Iar un moment deosebit a fost asigurat de cateva cantece interpretate de o voce, expresie a tinerei generatii angajate in lupta pentru valoarea casatoriei. Organizarea a fost impecabila si aceasta este o cale pentru a multumi pentru efortul depus. si a venit si vremea schimbarilor. Echipa nationala isi reinnoieste componenta si conducerea, iar pentru Oradea este semnificativ sa amintim mai ales includerea doamnei Miorita Sateanu printre cei noi. Uram celor noi multa putere de munca pentru a face treaba si mai buna in 2012 si vechii conduceri ii asiguram recunostinta noastra, mai ales pentru ca ne-a garantat sprijinul in continuare.

 Toti participantii suntem constienti, valorizam motto-ul „familia si casatoria sunt factori determinanti ai starii de bine in societate”, amplu argumentat de studii de specialitate expuse de Rolf Dieter Braun. Si fiindca noi credem in casatorie, in familia sanatoasa fundamentata pe legatura recunoscuta civil si religios dintre un barbat si o femeie, ne angajam o data in plus pentru a fi promotorii valorilor traditionale, care stau la baza societatii.

PENTRU ROMANII DIN GERMANIA

Am primit la redactie o rugaminte din partea romanilor din Germania unde AFR are multi fani. Au demarat o campanie de semnaturi pentru desemnarea Forumului German-Roman din Stuttgart printre primele 1000 de organizatii civice din Germania. Aplaudam initiativa si le dorim succes. Va rugam intrati pe linkul alaturat, cititi despre ce este vorba si semnati: http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content

PENTRU ROMANII DIN SPANIA

Colegii din Spania ne amintesc ca pe 20 noiembrie au loc alegeri parlamentare in Spania. Rugam pe toti romanii din Spania cu drept de vot sa voteze. Cit despre noi, cei de la AFR, le sugeram sa-si voteze contiinta crestina, adica impotriva guvernului socialist al primului ministru Zapatero. Cei 7 ani de guvernare socialista in Spania au fost o adevarat tiranie pentru crestini si valori. Zapatero a introdus casatoriile homosexuale, a liberalizat avortul, a dispretuit Biserica Catolica, a introdus cursuri de indoctrinare a copiilor in valori anticrestine, intr-un cuvint a secularizat Spania ca nimeni altul dinaintea lui.

PROVITA CONSTANTA

Dragos Albei, Pro Vita Constanta, ne trimite urmatoarea informatie utila: Un film bun si de folos pentru orice crestin, dar mai ales pentru crestinul ortodox:

http://www.sufletortodox.ro/inregistrari-audio-video/6-video/82-ostrov-insula-rusia-cel-mai-reusit-film-ortodox-recent-2006-video-109-minute

CINEMATOGRAFIA RUSA s-a imbogatit cu o noua productie de calitate. Filmul “Insula” (Ostrov), calificat de numerosi critici ca fiind unul din cele mai reusite filme din ultimele decenii, a fost vizionat, potrivit unor estimari, de jumatate din populatia matura a Federatiei Ruse. Un film “pentru oameni si despre oameni”, “Insula” are menirea de a readuce valorile spirituale ortodoxe in societatea capitalista, atee si materialista.

 SAPTE MII NOUA SUTE NOUAZECI SI PATRU

Saptemiinouasutenouazecisipatru (7.994): acesta este numarul de semnaturi date pina la incheierea editiei la Declaratia de la Timisoara. Haideti sa trecem peste 8.000, semnind aici: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Multumiri tinerilor de la liceul crestin din Resita: Luni 7 noiembrie peste 30 de elevi dintr-o clasa de la un liceu crestin din Resita au semnat Declaratia de la Timisoara. Au instalat un laptop intr-o clasa si au semnat unul dupa altul. (semnaturile lor sunt aici: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php ) Un exemplu bun de imitat si in alte licee crestine din Romania. Inca o data: multumim.

 CURS PENTRU VOLUNTARI – INGRIJIREA PALIATIVA

AFR impreuna cu alte organizatii partenere din Romania organizeaza un curs pentru voluntari de ingrijire paliativa a pacientilor terminali. Data: 21-25 noiembrie, orele 15-19, pauza 16.50-17.10; Locatia: Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea; Adresabilitate: studenti, psihologi, indrumatori spirituali, personal ce activeaza in domeniile medical si al asistentei sociale, apartinatori ai pacientilor, voluntari. Modul de realizare: educatie nonformala Inscrieri: cu CV trimis la educatiepentrusanatate@yahoo.com Taxa de curs: 50 RON, platibili la intrare Organizatii partenere: Asociatia Educatie pentru Sanatate EDUSAN; Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea; Fundatia Hospice Emanuel; Hospice Casa Sperantei Brasov; Cabinet individual de psihologie Oros Florentina; Cabinet individual de psihologie Bara Daniela Asociatia Caritas Eparhial; Fundatia Diakonia; Alianta Familiilor din Romania; Habitat pentru Umanitate; Rotary International; Radio Maria; Radio National.

 Asociatia Educatie pentru Sanatate (EDUSAN) s-a implicat in ultimul an in programe de educatie non-formala a adolescentilor si adultilor, completand fericit curricula de pregatire a personalului medical. Dupa pregatirea personalului sanitar mediu si superior, a venit randul celor care isi doresc sa desfasoare activitati de voluntariat in domeniul ingrijirii pacientilor incurabili. Ei pot participa la cursul mentionat indiferent de nivelul de educatie sanitara si pot deveni parteneri de baza in echipa de ingrijiri paliative. Cursul este structurat modular pentru a acoperi domeniile ingrijirii holistice a pacientului. O sesiune separata este dedicata importantei voluntariatului. Subiectele vor fi prezentate succint, iar aspectele teoretice si practice vor fi ilustrate cu exemplificari din bogata experienta a lectorilor. O categorie larga de participanti sunt vizati pentru a participa la curs: studenti, psihologi, indrumatori spirituali, personal ce activeaza in domeniile medical si al asistentei sociale, apartinatori ai pacientilor, voluntari. Prin organizarea in colaborare cu Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea, precum si cu restul organizatiilor partenere, se asigura calitatea actului educational, premisele continuarii formarii in domeniu si posibilitatea de a pune in practica cele insusite activand ca voluntar in cadrul organizat. Va asteptam cu drag pentru a darui o farama de suflet. Fii voluntar!

Informatii aditionale pot fi obtinute de la parintele Emil Ember la email emil.marian@gmail.com sau telefon: 0744 881 805.

 VESTI (BUNE) DE ULTIMA ORA

Pe 3 noiembrie Curtea Constitutionala din Chile a refuzat sa recunoasca un drept la “casatorii” intre persoane de acelasi sex in Chile. http://www.lifesitenews.com/news/top-chile-court-overwhelmingly-rejects-same-sex-marriage

 VRETI SA FITI INFORMATI?

 Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

Atelierul coral Brasov!

Fundatia Jubilate, împreuna cu Biserica Baptista nr.1 din Brasov

Are bucuria sa va invite la Atelierul coralÎn mijlocul laudelor” în 11-13 noiembrie 2011, la Biserica Baptista nr.1, str. Dealul Melcilor nr.3, Brasov.

Invitam frati si surori doritori sa cânte laude Domnului pentru trei zile de închinare în contextul repetitiilor de cor vineri si sâmbata. La sfârsitul acestor repetitii, corul reunit va sluji într-un serviciu de închinare, duminica seara ora 18.00 la Biserica Baptista nr.1 din Brasov.

Orarul  este urmatorul:

Vineri, 11 noiembrie, orele 18:00-20:30

Sâmbata, 12 noiembrie, orele 9-13:00 si 14:00-17.00

Duminica, 13 noiembrie

Orele 16:45 – repetitie, 18:00 – serviciul de închinare la Biserica Baptista nr.1 din Brasov.

Ne rugam ca Domnul sa aduca înnoire si curatire în slujirea noastra si în bisericile în care slujiim.

Ne rugam ca lucrarea corala în biserici sa fie întarita de Dumnezeu prin acest eveniment.

Ne rugam ca acel serviciu de duminica sa fie închinare în duh si în adevar.

Ne rugam ca Domnul sa fie glorificat prin partasia noastra unii cu altii.

Pentru mai multe informatii si pentru înscriere

Va rugam sa luati legatura cu fr. Pastor Corin Mihaila tel. 0751.246.815 sau cu Fundatia Jubilate tel. 0359.402.375, e-mail: office@jubilate.ro

CE ESTE ORTODOXIA

..Într-o Vinere a Pastelui (acum multi ani în urma), o reporterita (cam pretioasa, afectata, dar…superficiala!) l-a întrebat pe Patriarhul nostru, Pastorul Cel Bun, TEOCTIST, cel dus la îngeri:

Ce sentimente încercati în aceasta Vinere Neagra, a Patimilor Lui Iisus Hristos? Cum ati întâmpinat Vinerea Neagra de azi?” – si Preafericitul TEOCTIST i-a dat un raspuns care a lasat-o cu gura cascata, pe doamna reporterita:

Cu o mare bucurie!

…”-Dar cum, Preafericite?!  [a sarit în sus, cam scandalizata, reporterita, care se dadea si mare teoloaga ortodoxa…] Doar, în aceasta vinere, nu-i asa, Hristos s-a chinuit pe Cruce si a murit…!?!”  –  …iar raspunsul Preafericitului  Întelept a fost:

Ma bucur, într-ascuns, pentru ca eu PREGUST, DE PE-ACUM, ÎNVIEREA CEA MINUNATA A MÂNTUITORULUI HRISTOS!!!

…Vedeti? Asta este, cu adevarat, Sfânta ORTODOXIE! De asta, Ortodoxia este atât de hulita si de urâta (si îmbiata, cu atâta insistenta, la “ECUMENISM”, ADICA LA ASCUNDEREA LUMINII EI, PRINTRE ÎNTUNERICURILE NEÎNTELEGERII CELORLALTI!) de multi ne-prieteni, pentru ca ei sunt ne-întelegatori (ne-putinciosi…) decât întru cele pipaite si vazute, iar ea, ORTODOXIA, întelege nu doar întru cele “stiintifice” si vizibile, ci “pre-vede” si “pre-gusta” si ÎN NEVAZUT, ÎNTRU DUMNEZEIREA MINUNII!!!

…De aceea si spun, calugarii nostri, de prin schiturile de munte – ca Mântuirea nu e posibila decât întru Ortodoxie, pentru ca celelalte “biserici” sunt ratacite, excesiv de mult, între simturi si evidente (…ca doar dracul e mare doctor si savant mare, în toate…”stiintele” cele… “la vedere“!)…. – … si, deci, uita tocmai…ESENTIALUL: VOIA, PUTEREA SI, DECI, MINUNEA DUMNEZEIASCA, DIN VECI CATRE VECI!!! Cele care nu se vad cu ochii de carne, nu se pipaie cu mâinile (precum voia Toma sa “cerce“, cu degetele lui, ranile Lui Hristos…!) – …ci “se prevad/pregusta“, adica se traiesc cu Duhul “intuitiv”, prin Credinta Tare, dimpreuna/tainic împartasite, cu Însusi Mântuitorul, Lumina Lumii!

prof. dr. Adrian Botez


 

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

3 noiembrie 2011

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

Cu totii suntem de acord ca bunastarea fizica, morala si emotionala a copilului trebuie sa fie obiectivul suprem al fiecarui parinte, familii, si societati. Pentru asta ne trudim majoritatea dintre noi, parinti responsabili, de dimineata pina seara. O facem pentru ca ne iubim copiii, pentru ca am fost si noi crescuti in dragoste de parintii nostri, si pentru ca dorim un viitor fericit copiilor nostri si prin ei societatii in care traim. Bunastarea copiilor nostri, insa, nu depinde numai de noi. Depinde si de factori externi care de cele mai multe ori nu sunt sub controlul nostru. Fie ca e vorba de sistemul de invatamint, statul ori alte foruri similare, acesti agenti cauta sa fasoneze mintea si personalitatea copiilor intr-o directie contrara valorilor parintilor lor si contrara chiar si bunastarii lor proprii. Din aceasta perspectiva aducem astazi in discutie un document pe care noi il socotim periculos la adresa copiilor si care la ora actuala e dezbatut in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.

E vorba de un proiect cvasi-legislativ european privind drepturile copilului. In ultimii ani Consiliul Europei a emis diverse documente desemnate sa aduca la zi “drepturile copilului”. Anul acesta ele au fost comasate intr-un document unic care a fost deja dezbatut in comisiile de expertiza iar la ora actuala e in dezbatare in Comitetul de Ministri al CE. Suntem informati ca documentul urmeaza sa fie votat luna viitoare.

Noi, cei de la AFR, impreuna cu colegii de la alte organizatii profamilie din Europa am studiat cu mare atentie acest document si il gasim daunator pentru copii. Documentul afirma ca la baza sa sta principiul bunastarii copilului, principiu in jurul caruia se cladesc toate normele legale prevazute in el. Opinia noastra insa este ca documentul introduce notiuni in materie de dreptul familiei si al copilului care sunt daunatoare nu doar copiilor ci si societatii in general.

Pe 31 octombrie AFR a inregistat un Memoriu in Comitetul de Ministri al CE in care puncteaza aspectele daunatoare ale documentului si cere sa fie respins.

Mai jos redam versiunea originala in engleza a Memoriului. Punctele lui esentiale sunt urmatoarele:

In primul rând suntem alarmati de faptul ca Articolul 1 al Documentului enunta un drept al copilului la nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Cu totul bizar.

Copiii nu sufera de distorsionari sau inversiuni sexuale asa cum unii adulti sufera. Incidenta distorsionarii sexuale la copii este de 1 la 400.000 si poate fi corectata foarta facil prin terapie. Insistenta tarilor occidentale de a introduce aceasta notiune in Document indica o strategie de lunga durata, si anume eventuala revizuire a Conventiei Europene a Drepturilor Omului pentru a include in ea si notiunea de nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Daca copiii beneficiaza de un astfel de drept, de ce nu si adultii ori parintii lor? Un articol cu totul bizar e Articolul 25(2) care enunta un drept al copilului de a forma “parteneriate civile” (“registered partnerships”).

In al doilea rând Documentul aduce in prim plan casatoriile unisex si parteneriatele civile, atât intre persoane de acelasi sex cit si de sex opus. Asta nu poate face decât sa submineze familia si casatoria naturala. In memoriul pe care l-am inregistrat am prezentat date sociologice multiple care reflecta ca de cind au fost introduse casatoriile si parteneriate unisex acum 10 ani, casatoria in tarile care le-au legiferat a intrat intr-un declin fara precedent. Tot mai multi tineri devin ambivalenti fata de institutia casatoriei, o evita si o privesc ca pe o institutie arhaica incompatibila societatii post-moderne in care traim.

In al treilea rând Documentul aduce in discutie si concubinajul, o alta forma de convietuire care distruge familia naturala. Si aici am adus date statistice recente din Marea Britanie si SUA care denota impactul devastator care concubinajul il are asupra copiilor. De cind s-au introdus parteneriatele unisex in Olanda, Marea Britanie, si in unele state din SUA, procentajul copiilor nascuti in camine fara tata a ajuns la 31% in Olanda, in Marea Britanie cam la o treime, iar in SUA la 40%. Alarmant.

In al patrulea rând Documentul pune in prim plan procrearea si reproducerea umana asistata. In categoria aceasta intra inseminarea artificiala, surogatul, donatorii de spermatozoizi, si fenomene similare. Am explicat in detaliu de ce aceste forme de reproducere umana sunt daunatoare copiilor si societatii si ar trebui reglementate cu multa strictete. S-au ajuns la situatii in care un donator de spermatozoizi (de fapt ar fi mai bine zis “vinzatorul” de spermatozoizi) ajunge sa faca 150 de copii fara insa a le fi tata in sensul legal al cuvintului ori de a-si exercita responsabilitatile de tata fata de ei. Punctul primordial pe care l-am enunat este ca reproducerea asistata distruge relatia biologica intre copil si mama (in cazul surogatului) si intre copil si tata (in cazul inseminarii artificiale prin donatori). Copiii surogati se dezvolta mai greu si sufera de un complex de inferioritate.

In al cincilea rând Documentul anunta obiectivul de a “pune in echilibru” (adica pe acelasi nivel) drepturile parintilor biologici cu “parintii psihologici.” Notiunea de “parinte psihologic” (“psychological parenting” sau “psychological parenthood”) e putin cunoscuta in Romania, dar tot mai des intilnita in tarile occidentale si America de Nord. Parintele “psihologic” e persoana terta care nu e nici parintele biologic sau adoptiv al unui copil ci persoana cu care traieste mama sau tata in concubinaj (fie parteneri de acelasi sex sau de sex opus) care isi cere “dreptul de parinte” asupra copilului pe motivul ca il ingrijeste si contribuie financiar la cresterea lui. In acest fel, un copil poate avea, in loc de doar doi parinti, trei, patru, sau chiar cinci. Bizar cum ni se pare, aceasta realitate deja exista in diverse tari fiind facilitata de tehnologia reproductiva moderna si de structurile de convietuire paralele familiei naturale. Aici am citat in Memoriul nostru un studiu publicat luna trecuta in SUA exact pe aceasta tema. Citi parinti sunt suficienti pentru un singur copil?

In ultimul rând Memoriul nostru pledeaza in favoarea extinderii drepturilor parentale. Credem ca a venit vremea sa se emita un tratat international care, asa cum afirma drepturile copilului, trebuie sa afirme si drepturile parentale. Statul isi aroga tot mai mult un drept la educatia si cresterea copiilor nostri in detrimentul nostru. Noi credem ca autoritatea statului in aceasta privinta trebuie redusa iar autoritatea parintilor extinsa. Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma dreptul prioritar al parintilor de a-si educa copiii asa cum doresc, iar statului ii acorda un loc secundar. In final, am pledat si cauza educatiei private si la domiciliu (homeschooling) in Romania. Documentul nu mentioneaza dreptul copiilor la educatie privata ori prin homeschooling.

 DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Acum doua saptamâni va anuntasem ca impreuna cu Memoriul nostru vom transmite Consiliului Europei si semnaturile date pâna acuma de d-tra Declaratiei de la Timisoara. Am facut-o. Declaratia de la Timisoara este mentionata in documentul nostru impreuna cu principiile crestine ale familiei si casatoriei. Am mentionat ca ne-ati dat aproape 8.000 de semnaturi. Din nefericire am ajuns la doar 7.900. Va rugam deci continuati sa semnati sa trecem peste 8.000 de semnaturi. Cu cit putem inregistra in Consiliul Europei mai multe semnaturi cu atit va fi mai bine. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php)

RUGAMINTE DE LA STRASBOURG

Ieri am fost contactati de o firma crestina de lobbying din Strasbourg care se profileaza in lobbying in Consiliul Europei in favoarea cauzelor crestine, ale familiei, si ale casatoriei naturale. Ne-au multumit pentru Memoriul pe care l-am inregistrat, dar ne-au rugat sa facem ceva in plus. Cu citeva saptamini in urma un grup de 80 de organizatii profamilie din Rusia au inaintat o rezolutie similara in Consiliul Europei exprimindu-si opozitia, pe baza acelorasi motive ca si noi, fata de Document. (Textul rezolutiei ruse il aflati aici: http://blog.profamilia.ru/wp-content/uploads/2011/10/Resolution-on-CJ-FA-GT3-2010-English-Final.pdf)

Am fost rugati sa facem si noi la fel. Motivul este seriozitatea problemei. Luna viitoare Consiliul de Ministri al Consiliului Europei urmeaza sa voteze Documentul iar colegii din Strasbourg vor inainta fiecarui reprezentant un dosar care va contine pozitiile scrise ale diverselor organizatii profamilie din Europa. Apelam deci la toate organizatiile profamilie si proviata din Romania si Republica Moldova sa adere la Memoriul nostru. Aderarile se pot face si in numele bisericilor sau parohiilor din care faceti parte. Va invitam sa ne comunicati numele organizatiei d-tre si numele persoanei care conduce organizatia pentru a va adauga la lista noastra. Va rugam sa ne contactati la office@alianta-familiilor.com. O data ce incheiem lista, o vom inainta Consiliului Europei.

Nu am intentionat sa publicam Memoriul nostru in intregime, dar având in vedere apelul nostru, trebuie sa o facem. Cautam sa tinem mesajele noastre cât se poate de scurte dar informative. Editia de astazi insa este o exceptie prin lungimea ei si ne cerem scuze.

Committee of Ministers of the Council of Europe

Palais de l’Europe

Avenue de l’Europe

F-67075 Strasbourg Cedex

FRANCE

Re.: DRAFT RECOMMENDATION ON THE RIGHTS AND LEGAL STATUS OF CHILDREN AND PARENTAL RESPONSIBILITIES: A Law and Policy Critique by the Alliance of Romania’s Families

Dear Mr. Chairman:

The Alliance of Romania’s Families (“Alliance”) is a nongovernmental, nonprofit, civic organization which promotes the interests of the natural family, marriage, and the welfare of children, both born and unborn. We represent a constituency of over 650.000 adult Romanian citizens. We monitor legislation and policy, domestically and internationally, and lobby in favor of policies and legislation which benefit the family, children, parents, and marriage. The Alliance espouses the natural family as consisting of the union between a man and a woman, and promotes the view, contained in Article 16(a) of the Universal Declaration of Human Rights, that the natural family is the foundation of society and is entitled to protection by the society and the state.

We respectfully submit this Memorandum. We have examined in great detail the Draft Recommendation on the rights and legal status of children and parental responsibilities (“Draft”), as well as the Explanatory Memorandum appended to it. Both documents concern us. The reasons are discussed below and prompt us to respectfully request the Committee of Ministers of the Council of Europe to reject it. In essence, the Draft seeks to legitimize in the Council of Europe practices and social ideologies which we deem unhealthy and inimical, first and foremost to the best interests of the child, as well as to the family and its legitimate ends.

The Draft identifies “the best interests of the child” as its main foundational principle. (“The best interests of the child are a primary consideration in all matters concerning children and should be a basic concern in particular for holders of parental responsibilities.”) We concur and welcome this. However, the social ideologies to which the Drafts gives life, intentionally or not, are prima facie injurious to the best interests of the child and set themselves against the stated objective of the Draft to promote and protect them.

We respectfully request that our Memorandum be filed among the official papers of the Committee of Ministers and that a copy be tendered to the representative of each member state. We hope they will find it helpful and constructive in upcoming debates on the Draft.

I. Children and Sexual Orientation

Article 1 of the Draft promotes nondiscrimination against children based on “sexual orientation and gender identity.” This norm is not in the best interest of the child and, therefore, we reject it. It is an ideological construct not based in fact. Sexuality is acquired at birth and gender identity is an immutable biological endowment. All human beings are born sexually healthy as heterosexual human beings. Their sexual identity is biologically determined as either male or female, is not subject to change, and it expresses itself naturally. Deviations from these norms are known to occur under the influence of external factors and sexual norms other than heterosexuality may be adopted at various stages in life. However, they are not inherent in human nature and do not manifest themselves in children. We believe that generating in children a sexual interest in persons of the same sex is unhealthy.

We further perceive the insertion of “sexual orientation and gender identity” in the Draft as an attempt to legitimize a new sexual ideology throughout Europe. We also object to the use of the term “gender” in the Draft in the place of “sex,” “gender,” too, being an ideological construct reflective of the new sexual ideology according to which “the innate biological sex of male or female” is not immutable, but a fluid state which society is required to accommodate. To argue that children possess or exhibit the “sexual orientation” or “gender identity” variations of adults is alarming. This norm should, therefore, be eliminated from the Draft.

In proposing the inclusion of “sexual orientation and gender identity” as grounds for nondiscrimination, the Draft is also incompatible with and has the potential of overriding the 1989 Convention on the Rights of the Child (“Convention”) which prohibits discrimination based on only “race, color, sex, language, religion, political or other opinion, national, ethnic or social origin, property, disability, birth or other status.” “Sexual orientation and gender identity” are not among these prohibitive grounds. Nor are, for that matter, “sexual orientation” and “gender identity” mentioned in the European Convention of Human Rights. By including them in the Draft, the Alliance is concerned that the Committee of Ministers is, in fact, paving the way for the future revising of the European Convention to include “sexual orientation and gender identity” as additional characteristics protected by it. The Alliance expresses its opposition to such attempts.

The Alliance’s position that children are born sexually healthy is based, among others, on the work and conclusions of one of the most prominent sociologists and therapists on the subject of human sexuality, professor Michael Bailey, author of the influential The Man Who Would be Queen – the Science of Gender-Bending and Transsexualism (2003). (http://www.narth.com/docs/queen.html) Among his conclusions, we note his finding that “homosexuality may represent a developmental error,” and that children are born inherently normal in their sexuality. According to Professor Bailey, the incidence of abnormality in children’s sexuality is one in 400.000, but can be corrected through early therapy.

We additionally cite to the latest study on the fluidity of sexual orientation, of which we are aware, which was published in the November 2011 issue of the British publication Journal of Sex & Marital Therapy. It was effected by two prominent US psychologists on the ability of persons with same-sex attraction or those who live in same-sex relationships to revert to a healthy and fulfilling heterosexual life style. The study focused on 61 subjects whom the authors evaluated over a period of 6 to 7 years. 23% of them were able to successfully revert to their prior sexuality, and 30% successfully embraced and carried out a chaste lifestyle. (http://www.tandf.co.uk/journals/authors/usmtauth.as)

In conclusion, we respectfully request that “sexual orientation and gender identity” be removed from Article 1 of the Draft.

II. Marriage and the Family

The Draft is careful to note that it does not seek to impose on member states structures and living arrangements which parallel the natural family. This is salutary. Nevertheless, the very inclusion of alternate structures in a proposed European wide instrument, binding on all member states, may inevitably have the undesirable and unintended effect of legitimizing them. It may inevitably create a subsidiary “regime” which will demand full equivalence with traditional societal structures which have ensured stability and the orderly succession of human generations for millennia. These parallel structures include same-sex marriage, civil partnerships (both between persons of the same or opposite sex), and cohabitation.

The natural family, constituted on the basis of the union in marriage between a man and a woman, is the foundation of society, as stated in Article 16 of the Universal Declaration of Human Rights: “(1) Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. … (3) The family is the natural and fundamental group unit of society and is entitled to protection by society and the State.” Nothing has changed since 1948 when the Declaration was adopted and the natural family has continued to successfully provide social stability to subsequent generations. Thus, we see no justification for the Council of Europe to change it now.

However, thi is not the first time the Alliance expresses opposition to state sanctioned living arrangements which undermine the natural family. On prior occasions, we have done so both in the Council of Europe and the European Parliament. We first expressed it in a Memorandum filed in the European Agency for Fundamental Rights on September 19, 2008; in a Memorandum filed in the Employment, Social Policy, Health and Consumer Affairs Council of the European Union on May 30, 2009; and in a Memorandum submitted to the Parliamentary Assembly of the Council of Europe on April 7, 2010.

In those memoranda we explained in great detail the rationale for the Alliance’s opposition to same-sex marriage and civil partnerships. Essentially, these parallel structures lack social utility, debase and trivialize the institution of marriage generally, and have been proven injurious to the welfare of children. We rely on the same argumentation again and reemphasize our opposition to same-sex marriage and civil partnerships in the context of the current debate concerning the rights of the child and parental responsibilities in the Council of Europe. We and our constituency reject any attempts to legitimize in the Council of Europe these and other alternate structures which claim to be equal to or the equivalent of the natural family and marriage.

Since the Alliance filed its memoranda in prior years, the European Court of Human Rights explicitly ruled that there is no right to same-sex marriage under the European Convention of Human Rights. See, Schalk and Kopf v. Austria No. 30141/04 (June 24, 2010).

In the last five years the citizens of Romania have also been consistent in opposing the institution of same sex marriage in Romania. In 2006 the Alliance ran a petition drive in support of a constitutional amendment defining marriage in Romania as the union between a man and a woman. In less than 6 months over 650.000 citizens with the right to vote signed the petition. In 2009 the Alliance ran another petition, this time specifically addressed to the Council of Europe, expressing its opposition to attempts to impose same sex marriage in the member states through Council resolutions. Our online campaign gathered in excess of 10.000 signatures in addition to 10.000 signatures gathered manually. The signatures were tendered to the Council of Europe. http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_catre_adunarea_parlamentara_a_consiliului_europei_petition_to_the_parliamentary_assembly_of_the_council_of_europe-p20670044.html) Finally, the Alliance issued a declaration of Christian conscience, known as the Timisoara Declaration, which outlines the fundamental values and institutions its signers wish to promote domestically and internationally. (http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php) To date the Declaration has been signed by nearly 8.000 individuals and the list of signatories continues to grow. On point, the Declaration affirms that “(d) The family based on the marriage between one man and one woman is a fundamental institution of society and is created by God. It is an expression of the natural complementarity between man and woman, of mutual love and respect.” It also emphasizes that “(a) Every child has the right to be born and raised in a family comprised of a man and a woman.”)

Moreover, on October 1, 2011 the new Romanian Civil Code entered into force which expressly prohibits same sex marriage, same sex partnerships, or the recognition of same-sex marriages or partnerships contracted outside of Romania. It also defines marriage as the union between “a man and a woman.” The Civil Code’s prohibition of same sex marriage reflects the rejection by the overwhelming majority of the country’s population of any attempts to institutionalize in their country societal structures which undermine the natural family. Thus, Romania as a whole, not only the Alliance, has spoken rather firmly and without ambiguity on the issue of same sex marriage.

The Republic of Moldova likewise rejects and prohibits same-sex marriage. Article 48 of its Constitution defines marriage as the “union between a man and a woman.” In addition, its citizens have also, on several occasions, initiated petitions against same-sex marriage or its recognition in Moldova and have obtained in excess of 100.000 signatures.

Furthermore, as is well known, Hungary also revised its Constitution in April 2011 declaring marriage as the union of one man and one woman.

Finally, same sex marriage offends the best interests of the child. Recent research undertaken in the Netherlands, as well as in those few states of the United States which have legalized same-sex marriage, reflects worrisome trends. The rate of marriage in both countries is down and the rate of children born out of wedlock is skyrocketing. (We recommend on this subject Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), especially pages 206-209) This contrasts sharply with the 1980s when the family on both sides of the Atlantic was more stable and was held in high esteem. Same sex marriage has debased the family institution. Currently, a growing number of voices question not only the viability of the marriage institution in contemporary society but also the rationale for its very existence. Some even suggest it should be abolished. Of the various movements and networks which seek the abolition of marriage and the family we mention BeyondMarriage.com (www.beyondmarriage.com) which in 2006 published “Beyond Same-Sex Marriage: A New Strategic Vision for All Our Families & Relationships.” BeyondMarriage.com has thousands of adherents, among them scholars, sociologists, jurists, academicians, politicians, religious leaders. Unfortunately, in our view the Draft gives legitimacy to this chorus of antifamily and antimarriage voices.

The impact of same-sex marriage on the dissolution of the marriage institution has been noted as early as July 2004 when five Dutch scholars published an open letter cautioning that, while “definite scientific evidence” does not exist, “there are good reasons to believe the decline in Dutch marriage may be connected to the successful public campaign for the opening of marriage to same-sex couples in The Netherlands.” They reported that “ until the late 1980s, marriage was a flourishing institution in The Netherlands. … It seems, however, that legal and social experiments in the 1990s have had an adverse effect on the reputation of man’s most important institution. Over the past fifteen years, the number of marriages has declined substantially, both in absolute and relative terms … This same period also witnessed a spectacular rise in the number of illegitimate births – in 1989 one in ten children were born out of wedlock (11 percent), by 2003 that number had risen to almost one in three (31 percent). … It seems the Dutch increasingly regard marriage as no longer relevant to their own lives or that of their offspring.” (Cited in 150 Congressional Record S7928, July 12, 2004). (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi) If in 1992 68% of Dutch men and women stated that “marriage mattered to them,” by 2003 the percentage declined to 45%. Experts attribute this drastic decline to the introduction in The Netherlands in 1997 of registered partnerships, when for the first time in Dutch society cohabitation was given legal recognition and effect. (See, Stanley Kurtz, The Sharp Increase in Non-Marital Birth in the Netherlands, 2006) (http://old.nationalreview.com/kurtz/kurtz200602230800.asp)

One commentator has made the same observation about the decline of marriage in the United States: “Is it mere coincidence that this resurgence in illegitimacy [of children] happened during the first five years in which gay marriage has become … the most prominent marriage issue in America – and the one marriage idea endorsed by the tastemakers of the young in particular?” (Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), at 206)

The 2004 congressional hearings in the United States also concluded that same sex marriage has caused a decline of the family in Europe. (“In Europe, many parents have stopped marrying altogether because they no longer view marriage as having anything to do with parenthood or children. The legalization of same-sex marriage has been instrumental in working this change in perspective, leading most to think of marriage as simply the expression of mutual affection between two consenting adults. As a result, couples are marrying later and later after children are born, or simply foregoing marriage altogether. Rates of parental cohabitation have skyrocketed, and the family dissolution has become endemic.”) Id. (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi)

Accordingly, we urge rejection of the Draft and reiterate that family structures other than the natural family are not in the best interests of the child and undermine the natural family and marriage.

III. Cohabitation

The Alliance expresses similar concerns about cohabitation, another alternate lifestyle included in the Draft. Cohabitation does not promote the best interests of the child either, and, along with same-sex marriage and civil partnerships, is one of the child’s welfare worst offenders. It has additionally proven inimical to stable family relationships and society.

Countless studies have been released in only the recent past which unanimously conclude that cohabitation is bad for both the cohabiting parents and their children. In April 2010 the UK Institute for Fiscal Studies issued a report titled “Cohabitation, marriage and the child outcomes.” http://www.ifs.org.uk/comms/comm114.pdf It describes the rise in cohabitation in the United Kingdom and the growing number of children born there to cohabiting couples. As of 2008 as many as 30% of all children born in England and Wales were registered to unmarried parents living at the same address. The study was based upon the data obtained by the Millennium Cohort Study, a longitudinal study which sampled almost 19.000 children born in 2000 and showed how their lives evolved through the first five (5) years of life.

The results of the study are alarming. Cohabiting couples are more likely to experience separation before their first child reaches the age of 3, 26% of them dissolving their relationship by that time. In contrast, only 7% of married couples part ways prior to their first child reaching the same age. Additionally, on the average, children born to cohabiting couples weigh less and are more prone to be born premature than children born to married couples. Cohabiting mothers also are less healthy and smoke more in comparison with married mothers. Doubtlessly, this undermines the welfare of the child, both physical and psychological. As the children of cohabiting couples grow, they display inhibited development. On average, children born to married parents display better social and emotional development than children born to cohabiting couples. In time, the discrepancies between their respective level of emotional and social development also become more pronounced. These discrepancies persist for children born to cohabiting couples even after taking into account the disparity in education and income between cohabiting and married couples. Thus, the adverse consequences of cohabitation, found everywhere, sustain the view that cohabitation is not in the best interest of the child and, thus, the Draft should not extend it any legitimacy.

The findings of the UK study confirmed for the UK what a similar study found in the United States. Last year, Rutgers University published a similar study by prominent sociologists David Popenoe and Barbara Dafoe Whitehead, “Should We Live Together? What Young Adults Need to Know about Cohabitation before Marriage,” outlining the same adverse impact cohabitation has on both adults and children. http://www.virginia.edu/marriageproject/pdfs/swlt2.pdf The Rutgers study was published by the University’s National Marriage Project which has periodically, since 1999, published expert materials on the dangers of cohabitation and its adverse impact on children.

Finally, given the pitfalls of cohabitation, we are particularly taken aback by the Draft’s Article 25(2) which evokes the right of a child to enter into a “registered partnership.” Legislating for children, even accidentally, what is unhealthy for them, should not be among the ends of the Draft.

IV. Assisted Reproduction and Procreation

The Draft additionally normalizes current trends in assisted reproduction and human procreation with which we disagree. They, too, undermine the best interests of the child, in particularly grotesque and undignifying ways, and are injurious to society generally. We focus on the following trends.

Surrogate Motherhood

Surrogate motherhood does not serve the best interests of the child, but the whims of adults. Stated differently, it suits the preferences of adults at the expense of children, the society’s most feeble and fragile beings. Here, as with all other medically and technologically assisted forms of reproduction, the best interests of the child are not aligned with the interests of adults, but are in conflict. A child conceived through surrogacy does not know his biological mother, an otherwise fundamental right of children, and it deprives him of the additional right to be raised by his biological parents. The Convention on the Rights of the Child seeks to protect children from the pitfalls of surrogacy by granting them this very right, to know and be raised by their biological parents. Article 7 affirms the right of the child “to know and be cared for by his or her parents.” It can legitimately be inferred that the reference to “parents” in Article 7 means the biological parents of the child. For every child is conceived, regardless of procedure, and directly or indirectly, by a man and a woman. Thus, at birth, every child has a mother and a father. Surrogacy deprives the child of this right, for the child ends up not knowing and not having a relationship with his biological mother, i.e. the woman that conceived him and carried him to term. Surrogacy also extinguishes a child’s additional right, enumerated in the Convention’s Article 9, to “not be separated from his or her parents against their will.” Surrogacy simultaneously separates the child from her natural mother and inhibits a relationship between the child and the mother who conceived her. Children are known to yearn to know their biological parents but surrogacy undermines their ability to do so.

Surrogacy further violates the right of the child to only two parents and no more. Though the Convention does not explicitly state that a child may only have “two parents,” it generally refers, throughout the Convention, to “both parents” of the child. (See Articles 9.3, 9.4, 10.2, and 18.1) The term “both” identifies a numerically limited and precise set of parents and conveys that they can only be of the opposite sex, namely a father and a mother.

Surrogate motherhood is not only bad for children but also bad for society. It exploits women. Plenty of material has been published on this subject. We recommend, for purposes of our Critique, a recently published bestseller on the topic, Scott Carney’s The Red Market: On the Trail of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Traffickers (2011). Pages 135 through 151 describe the plight of poor women in India who surrogate for $5.000 a child. Surrogate farms have proliferated there as demand in the developed world for surrogate mothers has increased.

In 2011 Romania has rejected attempts to legalize surrogate motherhood in Romania. A bill to legalize it was introduced in the spring, only to be killed in a legislative committee, shortly thereafter, for lack of support.

Artificial Insemination

The subject of artificial insemination is also vast. We limit ourselves, however, to explaining why, in our view, it is not in the best interests of children. In recent years, and in tandem with advances in the technology of reproduction, artificial insemination has also undermined the rights of children conferred on them by the Convention on the Rights of the Child. Recent trends also suggest that artificial insemination is geared to satisfy the demand of adults for children, and is calculated to adjust technology to changing lifestyles, not to accommodate the best interests of the children or society generally.

First and foremost, children conceived through artificial insemination are deprived of the right to know their biological fathers, just like children conceived by surrogacy are deprived of their right to know their biological mothers.

Artificial insemination also fosters irresponsible parenting. It is not uncommon for sperm donors, who boastfully refer to themselves as “donorsexuals,” to father tens of children, without, however, discharging, with respect to any of them, any parental obligations as fathers. Undoubtedly, this undermines family life. Children grow up not only not knowing their fathers, but also being raised by single mothers or two cohabiting women without experiencing the beneficial presence of a father figure in their lives. This also amounts to sex discrimination against those women who raise children alone and are solely responsible for the children’s upbringing.

Artificial insemination likewise fosters a new generation of males whom society and courts have completely relieved of parenting obligations and the responsibilities of fatherhood. Procreation through sperm donation rewards them with hefty fees in exchange for the sperm they sell. A mindset of irresponsibility is thus being instilled in young men while women are forced to singularly bear the brunt of parental responsibilities. This cannot be good for society and especially for children. Periodically, the media reports scandalous cases of males who travel internationally and sell sperm to couples or sperm banks for large fees. Some of them boast having fathered as many as 150 children. (“One Sperm Donor, 150 Offspring,” New York Times, September 5, 2011) (http://www.nytimes.com/2011/09/06/health/06donor.html?_r=3&hp=&pagewanted=print) Faced with a growing “baby-making” business, society should focus on responsible fatherhood instead.

The multifaceted impact of reproductive technology and changing lifestyles on children has been the object of an impressive and thorough fresh Report issued in October 2011 by the prestigious Institute for American Values (New York) and titled One Parent or Five? A Global Look at Today’s New International Families (http://www.familyscholars.org/assets/One-Parent-or-Five.pdf) It examines the rise of what sociologists and family scholars have labeled “the new international family.” The “new international family” finds itself caught in the crosshairs of modern reproductive technologies, nanotechnology, lifestyles which parallel the natural family, medical advances, and scientific research vying for preeminence in the effort to push humankind toward new frontiers, the so-called “brave new world.” The report identifies no less than five (5) “types” of families: (1) the one-parent family (single-mother by choice; single father by choice; posthumous conception; and cloning); (2) the two-parent family (married mother and father; same sex marriage; co-parenting; pre-conception arrangements; and same-sex procreation); (3) the three-parent family (polyamory, polygamy, and three-person reproduction); and (4) the four-and five-parent family (children conceived with four or five legal, social, biological, and/or gestational parents).

The impact on children of the varying “family” themes is devastating. The Report’s author, internationally renowned scholar Elizabeth Marquardt, concluded her report with justifiable skepticism about the contemporary trends: “Some of these family forms are too recent, too rare, or until recently too secret to have been studied very much. But some types of families we know a great deal about. At the same time, intriguing new research on the practice of internationally conceived children who will not know or be known by their biological fathers, through anonymous sperm donation – suggests that intention alone hardly guarantees good child outcomes. … most persons conceived through anonymous sperm donation believe it is wrong that they were intentionally denied knowledge of their father’s identity. For them, this intentional denial is precisely the problem.”

In 2010 the Institute for American Values also published a Report on the social handicaps developed by children conceived through sperm donation. Appropriately called “My Daddy’s Name Is Donor – A New Study of Young Adults Conceived Through Sperm Donation.” (http://www.familyscholars.org/assets/Donor_FINAL.pdf), the Report was compiled by a group of prestigious scholars and experts who issued fifteen (15) major conclusions about the impact on children of not knowing their biological fathers. We mention those that are more germane to our discussion.

In contrast to children born in natural, biological families, children born as a result of sperm donation: (1) “experience profound struggles with their origins and identities;” (2) their family relations as “more often characterized by confusion, tension, and loss;” (3) are often unable to establish bonding ties to members of their own families; (4) are “more likely to have experienced divorce or multiple family transitions in their families of origin; (5) are more prone to develop “negative outcomes, such as delinquency, substance abuse, and depression;” (6) share similar developmental problems as those encountered by children raised in same-sex environments where the binary-parent model is absent; and (7) “are far more likely than others to become sperm or egg donors or surrogate themselves.”

Chaos or confusion is not good for children or society. Ill defined principles of conduct, the separation of biology from reproduction, no commonly accepted ethical standards, all add to the confusion surrounding the best interests of the child. One conclusion, however, is certain: reproductive technology has by and large undermined the best interests of the child. The child has become a commodity where one parent or five or more compete to hold on to the child. More compete to be declared parents of the same child. And the list grows. In all of this the child loses out to the vain ambitions of adults who claim to have had a role in the conception and rearing of the child. Where a child loses, that cannot be said to be in her best interest. With so many “parents” the child becomes a disoriented nomad, migrating from household to household, from “parent” to “parent,” biological or legal, from country to country, and from a natural family environment to a family setting consisting of same-sex partners. In this paradigm, the child is the victim and the adults the ones who victimize.

V. Psychological Parenthood

The Draft further extends legitimacy to the novel concept of “social or psychological parenthood.” We oppose it. Psychological parenting ushers in a new parenting paradigm which is not good for children or parents alike. It, too, vitiates the best interests of the child by disrupting his right to a stable, continuous family environment. More egregiously, it severs the biological relationship between children and parents, violating the right of the child, affirmed in the Convention on the Rights of the Child, to know and be raised by her parents. This notion is too radical, too recent, and, therefore, too risky to be included in a potential European-wide legal instrument.

The Draft’s Explanatory Memorandum (Paragraph 18) explains that the Draft’s “provisions on legal parentage … are intended to provide a balance between ‘the biological truth’ reflecting biological and genetic parentage, and ‘social and psychological parenthood’ reflecting the fact with whom the child is living and who is or would be taking care of him or her.” A generation ago, the notion of “psychological parenting” was unheard of, but now an attempt is made to “balance it out” with “biological parenting,” or, in other words, to render them equivalent and equal. This proposition is disconcerting.

The Alliance believes that the Draft should recite what has always been accepted, historically and universally: a presumption of parentage in favor of biological parents as fit parents to raise their own children. Biological parents should be extended the fundamental right to make decisions regarding the care, custody and nurturing of their children, one that could only be displaced by the legitimate state interest to avoid harm to the child. In an action between a fit biological parent and a third party, a presumption of parental autonomy should be acknowledged in favor of the biological parent, and the third party should bear the burden of establishing that custody or visitation of nonbiological children are necessary to avoid harm to them. We believe it is improper to place the right of biological parents to their own children on an equal footing with that of third parties.

Unfortunately, the Draft does just that. Its aim to “balance” biological parenting with psychological parenting lowers the bar for the attainment of the legal status of “parent” in favor of non-biological parents. The long history of family law reflects that circumstances in which biological parents have been found “unfit” have been exceptional and rare. Allowing third parties legal rights to a child can be confusing and damaging to the child. Psychological parenting is particularly damaging to parental rights because it displaces parental rights on grounds other than not being fit to raise the child. It proliferates the rationales for displacing the parental rights of biological or adoptive parents and in many cases would make parenting a matter of wealth and economics, of influence and pressure. This is wrong.

We are mindful, of course, that mutual bonds of affection can form between a child and a surrogate, that such bonds do resemble those of the natural family, and that they can enrich the lives of both the child and the surrogate. However, a psychological parent, once declared as such, would have a permanent legal relationship with the child in displacement of the parental rights of the biological parent. This, of course, subtracts from the legal parent’s right to direct the upbringing of the child. That is why we view it inappropriate for a legislative body or a tribunal to extend “parent” status to a nonbiological child in cases other then where the biological parent is unfit. Giving legal rights to third persons at the expense of the child’s biological parents offends public policy. Legislatures and policy makers cannot improve on the reality that the best person to bring up a child is the natural parent, and the only deviation from this norm should be where the natural parents are unfit parents. Derogations from this time-honored principle should not be lightly acknowledged.

VI. Parental Rights

We strongly believe in parental rights. The Alliance’s Timisoara Declaration affirms that “The rights of parents are fundamental, foremost among them the parents’ right to carry out the civic, moral and religious education of their children as they see fit.”

Unfortunately for the hundreds of millions of the Council of Europe’s parents, the Draft is silent on parental rights and speaks loudly on parental responsibilities. It allocates to the state a fundamental role in determining the responsibilities of parents. This is fundamentally unfair. We believe the state has a limited role in determining parental responsibilities and to the extent only necessary to prevent harm to the child. In recent decades the state has intensified its intrusion into family life and has usurped the right of parents to, within reason, rear their children as they see fit. The Draft, speaking on behalf of states, defines parental obligations and restricts parental rights. Children already benefit from an international convention which outlines their rights, namely the Convention on the Rights of the Child, but parents do not benefit from a similar and much needed international instrument. Consequently, we believe the Draft should address and cure this anomaly. It is fundamentally unfair for states to define parental obligations and then use their coercive power to compel parents to carry them out. Society is a byproduct of human relationships and interactions not a byproduct of a state created blueprint. Parents, not states, know best what is in their children’s best interest.

Article 20 of the Draft references “rights” but, contradictorily, only in the context of the right to exercise “parental responsibilities” but not parental rights. Likewise, Article 29(1) incoherently repeats that parents have “an equal right and duty to exercise [parental] responsibilities.” But neither Article enumerates specific “rights” which Europe’s parents are acknowledged to have. We believe, for instance, that Europe’s parents should have the right to educate their children as they see fit and to provide to them the moral and religious upbringing they deem appropriate for them. This right includes the right to homeschool children as well as the right to private education. These notions, dear to many Europeans, are not mentioned in the Draft. Romania has a growing homeschooling movement and its right to homeschool should be acknowledged. In the absence of choice and the monopoly which the state has on education, children’s education could more appropriately be characterized as indoctrination not education or learning. Here, we echo Article 26(3) of the Universal Declaration of Human Rights which grants to parents, not states, autonomy in the education of their children. (“Parents have a prior right to choose the kind of education that shall be given to their children.”) Thus, the Declaration allocates to states an assistive and enabling, not leading, role in the education of our children.

Unfortunately, we witness with concern opposite trends in some countries of the Council of Europe. Sweden has adopted a new education code last year which specifically disallows homeschooling except in the “most compelling circumstances.” Swedish authorities have arrested parents who sought to homeschool their children. Germany has done the same, resulting, rather awkwardly, in arrested German homeschoolers being granted asylum in the United States. Similarly, in recent years the Spanish government has used its monopoly on education to indoctrinate, not educate, children, compelling hundreds of Spanish parents to sue the Spanish Government in the European Court of Human Rights.

Inevitably, state imposed education will often conflict with the moral and religious education parents choose to provide to their children. In this regard, the Draft is ineptly constructed to address such rival moral visions. Parents are responsible for bringing new people in the world and for ensuring their intellectual and moral growth. The state in intrinsically unable to do this. We propose, therefore, that allocating rights to children only but not to their parents, or rights to children but only responsibilities to their parents, is an anachronism which undermines the best interests of the child. As a general rule, we urge, as intimated before, that parental rights with respect to their children should override state authority except in the most exceptional circumstances.

VII. CONCLUSION

In the Alliance’s view, the Council of Europe has ceased being a family-friendly environment. We believe this needs to change. The natural family has been pushed to the brink of collapse. These are times when the Council of Europe should devise policies which reinforce the natural family, marriage and the rights of parents to parent their children. Parents should be allowed freedom to parent and states should not interfere with it. The younger generation should be educated and encouraged to marry and maintain stable and faithful marital relationships, not to embrace alternate lifestyles or pursue alternate living relationships. We view the contrary notions espoused in the Draft as destructive of family, marriage and the parent-child relationship. As part of our call on the Council of Europe to focus on devising family and marriage friendly policies, we think it should take a realistic and critical view of the impact of modern reproductive technologies on the human family in ways it has not done before. Detached from morals and ethics, such technologies spell trouble for the human family. Until now left largely unregulated, we believe it is time for Europe to focus on a common approach to regulate reproductive technologies. Artificial insemination, surrogacy, sperm donation and designer children, combined with changing lifestyles can only contribute to the further erosion of the welfare of children. The adverse consequences will only worsen. The power to avert the consequences resides with us as citizens of the Council of Europe. We close hoping that our voice will be heard and our concerns addressed.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

FASCINATIA IPOTEZELOR

Mihai Batog-Bujenita

Posibilele adevaruri din legenda lui Grui-Sânger

                           Imaginatia este mai importanta decât cunoasterea,

                   cunoasterea este limitata, imaginatia înconjoara lumea.

                                                                                                          Albert Einstein

În esenta, putem considera stiintele ca fiind o suma de ipoteze, unele dintre acestea validate, într-o masura mai mare, sau mai mica, de experiment, sau prin fenomene observabile, având un înalt grad de credibilitate. Desigur, în procesul definitivarii unei ipoteze si celelalte, adiacentele, îsi au factoriilor lor augmentativi însa, la un moment dat, din varii ratiuni, sau chiar prin aducerea unor probe indubitabile, una din ipoteze se impune, însa nici celelalte nu dispar. Uneori, asa cum în istoria cunoasterii s-a mai întâmplat, ipotezele se schimba sub presiunea noilor descoperiri si una uitata, sau temporar abandonata, ia locul celei oficiale, urmând a fi prezentata inclusiv în procesul didactic drept cea valabila, cu gradul de cuprindere cel mai amplu si cu cele mai bune capacitati de a explica fenomenul la care se refera. Nu de putine ori, factorul politic intervine, cel mai adesea aleatoriu si, din fericire, pentru perioade de timp limitate, impunând o anumita ipoteza, de cele mai multe ori neconforma cu acea admisa oficial pâna la data respectiva.

Istoria, o stiinta, prin definitie politica dar si puternic politizata, manifesta, de-a lungul timpului, cele mai accentuate abateri de la adevar si nu de putine ori acesta nu poate fi aflat niciodata. În studiul acestei stiinte, numita pe buna dreptate de capatâi, întâmpinam mai multe genuri de obstacole, dificil de ocolit si uneori chiar de interpretat, deoarece, dupa cum stim, înca de la elaborarea unui document referitor la un eveniment acesta este lipsit de obiectivitate, intentionat deformat, de regula în sensul laudativ pentru cel care, sau despre care, se scrie. Asta în cazul fericit în care avem posibilitatea de a consulta un document într-o limba oarecum cunoscuta. Mult mai dificil este sa descifram evenimente de mult petrecute analizând fragmente de obiecte asupra carora proiectam propriul nostru sistem de gândire, propriile norme morale, sau, de ce nu, propriile noastre limite în cunoastere. În celebra sa lucrare: Istoria religiilor, Mircea Eliade spune ca atunci când avem în fata ochilor probele materiale ale unui rit funerar, putem face orice consideratiuni si ne putem imagina orice despre acel eveniment, însa nu vom sti niciodata ce vorbe a rostit, sau ce gesturi a facut sacerdotul care a executat ritualul, în consecinta, adevarul despre acesta ne va ramâne necunoscut, iar cunostintele si interpretarile noastre ar putea mai mult sa ne deruteze decât sa ne apropie adevarul.

În concluzie, uriasele dificultati de interpretare ale istoriei, cu atât mai mari si mai multe cu cât subiectul este mai îndepartat în timp, fac din aceasta, nu de putine ori, un vehicul perfect pentru manipulari de orice fel, iar dictaturile sunt, cu precadere, întotdeauna, foarte dispuse la acest gen de actiune. Se poate considera însa ca fiind benefica aceasta nevoie de interpretare a evenimentelor istorice, întrucât, exact prin subiectivismul continut, prin ceea ce ascunde evenimentul mai mult decât limpezeste, prin doza de incertitudine si uneori chiar de enigma, aceasta stiinta devine subiect predilect de conversatie sau dezbatere cu o cuprindere aflata mult peste ariile academice sau didactice. Exista în context si mult diletantism, sau exaltari de diferite genuri (a se vedea vechimea diferitelor popoare, ori primordialitatea unor inventii!) dar asta nu stirbeste cu nimic farmecul istoriei, nevoia de a o cunoaste fara sa o confundam cu un sir nesfârsit de date plictisitoare pentru memorat, ci un sir incitant de evenimente cu adevarat memorabile. Aici desigur, profesorii îsi au rolul lor în formarea gândirii ucenicului ascultator.

În acest context, stirea care, în aceasta vara (2011) a tinut capul de afis al presei de orice fel, timp de mai multe zile, apare ca o necesitate culturala fireasca, dupa un sezon plin de informatii obsedante despre nunta unui fotbalist, noua masina a unui rocker, sau mostrele de întelepciune ale unei starlete. Rezumata, stirea respectiva suna destul de banal: a fost descoperita, în România, localitatea Coliboaia din muntii Apuseni, o pestera care are picturi parietale. Vechimea estimata 23.000-35.000 ani. Pentru mai multa credibilitate însa este bine sa citim prezentarea acestui eveniment într-un cotidian:

Pestera si gravurile au fost descoperite de speologii de la Clubul Speodava Stei si din cadrul Picturile Asociatiei Speowest Arad, a declarat Viorel Lascu, presedintele Federatiei Romane de Speologie. “Pestera Coliboaia este strabatuta de un râu subteran, care formeaza mai multe sifoane, facând astfel exceptionala, dar si dificila parcurgerea ei. Pâna acum, nu i s-a acordat importanta acestei pesteri. Nu a fost inclusa nici macar pe lista pesterilor protejate, desi se afla pe raza Parcului Natural Apuseni. Au fost mai multe expeditii aici, însa cei cinci speologi au intrat în interior si au strabatut trei zone complet inundate, dupa care au dat peste o galerie înalta, pe peretii careia au gasit picturile, ceea ce lor li s-a parut a fi arta rupestra”, a explicat Lascu. Potrivit sursei citate, picturile sunt negre si reprezinta animale, printre care un bizon, un cal, posibil o felina, unul sau doua capete de urs si doi rinoceri. S-a gasit, de asemenea, o gravura reprezentând un tors de femeie, probabil un simbol. “Pe sol, se aflau oase de urs. O parte a picturilor a fost distrusa de apa, iar o alta de ursii care au stat în pestera si se vede ca au zgâriat si au lustruit peretii”, a spus speologul. (Eveniment 09.12.20)

La fel de importanta, vom vedea din ce cauza, pentru abordarea ulterioara si dezvoltarea temei propuse, este si prezenta unor specialisti francezi în cadrul echipei de speologi români: Picturile au fost verificate de o echipa condusa de Jean Clottes, unul din cei mai cunoscuti specialisti în arta de pestera din lume, echipa din care a mai facut parte Bernard Gély, si el specialist în arta de pestera, speologii Marcel Meyssonnier si Valérie Plichon, Michel Philippe – paleontolog specializat pe ursul de pestera, respectiv Françoise Prudhomme, specialist în preistorie generala. În urma analizelor, expertii au confirmat autenticitatea picturilor si a gravurii. „Dupa factura acestora, picturile pot fi încadrate ca apartinând unei perioade vechi a artei parietale, Gravettian sau Aurignacian” (între 23.000 si 35.000 de ani). Este pentru prima data când în Europa Centrala se atesta arta parietala asa de veche”, a aratat presedintele Federatiei Romane de Speologie. “Acest sit arheologic este deosebit de valoros, comparabil cu Sarmisegetusa sau Cucuteni, de pilda”, a conchis Lascu. (preluat dupa site-ul lovendal.net)

Prin urmare, o descoperire speologica, având un potential urias în evaluarea istorica a existentei si a nivelului de dezvoltare a societatii umane pe aceste teritorii. Prezenta speologilor francezi, benefica sub toate aspectele, avându-se în vedere experienta lor în acest domeniu, dar si acela, devenit si el istoric, acum poate amuzant dar atunci nu, al reactiei mediului academic fata de acest gen de descoperiri. Daca ar fi sa luam în consideratie numai modul penibil în care universitarii au încercat sa mistifice adevarul la momentul descoperii picturilor din pestera Lascaux si sa acopere de ridicol pe descoperitori, atitudine despre care nu avem nici un indiciu ca s-ar fi schimbat cu trecerea anilor si tot am fi avut nevoie de partici- parea unor specialisti francezi la aceste verificari si autentificari. Evenimentul în sine, nu este unul de exceptie. În România mai sunt picturi rupestre în pestera Chindiei, pestera Cuciulat, poate si în altele, precum acea din muntii Buzaului, destul de contestata de altfel si care nu va intra în aceasta abordare.

Pasarea din pestera Chindiei, considerata de unii analisti si ca o reprezentare a unei zeitati, este policroma, cu o puternica sugestie si bine pastrata. Vechimea este apreciata cam la 12-15.000 de ani, adica asemanatoare cu mult mai cunoscutele picturi din pestera Altamira (Spania), iar amprentele palmare, unele semne mai putin descifrate, sau reprezentarea solara, picturi monocrome, de culoare ocru, par a fi elemente inedite, specifice acestei pesteri.

Amintesc desigur si faptul ca exista interpretari care plaseaza aceste picturi (amprentele si discul solar) în aceeasi perioada cu celelalte de la Chindia, dar si unele care afirma ca este vorba de interventii ceva mai târzii, datând cam de prin evul mediu, fara specificarea unei perioade mai explicite.

Fara îndoiala, aceasta trecere rapida prin problematica, intentionat lipsita de comentarii, are rolul doar de a arata ca pictura rupestra este prezenta în muntii din arealul românesc, mai ales în muntii Apuseni, dovedind existenta unei societati umane care manifesta interes si chiar o anumita preocupare fata de cultura, indiferent de motivatie.

Putem deci sa ne putem pune întrebarea, destul de fireasca, prin ce se deosebeste pictura recent descoperita din Coliboaia de celelalte, unele dintre acestea prezentate chiar mai sus? În primul rând prin natura cromatica a desenului. Acesta este executat numai cu carbune vegetal prin urmare, unele desenele sunt executate în negru, doar pe contur, ceea ce le diferentiaza ferm de anterioarele, iar altele respecta „traditia” si sunt policrome. Dar nu aceasta ar fi principala deosebire. Analizele cu carbon 14( sau poate prin metoda bazata pe spectrometria de masa cu ioni accelerati, care este mult mai sensibila si permite o datare mai precisa a picturilor rupestre, dar si coroborarea datelor obtinute cu informatiile furnizate de alte vestigii descoperite în zona de interes: oase, ramasite lemnoase, etc…) posibil a fi facute în bune conditii, Felina, pestera Cuciulat

datorita materialului folosit (carbune vegetal) au relevat o vechime de aproximativ 32-35.000 de ani, comparabila deci cu picturile din Lascaux, sau Altamira (aprox. 25-30.000 de ani), dar si cu unele desene rupestre din Tassili si mult peste vechimea celor din Yucatan (5-7.000 ani), Siberia(10.000), sau cele din pestera La Sarga, provincia Alicante (Spania, aprox 8000 de ani). Dar si mai interesanta este reprezentarea interpretata ca fiind a unui rinocer, animal totusi necunoscut în acest habitat, cel putin în istoria didactica a locurilor. Chiar daca interpretarea poate parea discutabila (reprezentarea unui proboscidian ar fi mult mai rezonabila si ar fi chiar mult mai credibila, întrucât existau totusi mamuti!), pentru noi aceia care privim doar fotografia este cert ca un asemenea animal poate fi considerat straniu pentru un privitor care nu a mai vazut un asemenea specimen, niciodata în viata. În rest picturile reprezinta alte animale dar si unele scene din viata de zi cu zi a comunitatii fiind la fel de expresive precum toate celelalte mai sus mentionate. Ba chiar, se remarca aceeasi tehnica de „basorelief”, artistii din stravechime folosind denivelarile peretelui stâncos pentru a da senzatia de volum reprezentarilor. Am putea vorbi, înfruntând toate riscurile, despre o cultura care, desi raspândita pe un teritoriu extrem de vast, are un fel de radacina comuna, dând o ciudata senzatie de unitate conceptuala si de executie. Mai putem vorbi însa si de o alta caracteristica comuna tuturor acestor pesteri. Ele au fost descoperit, termenul corect ar fi: redescoperite, începând cam cu secolul al XVIII-lea si au fost tratate multa vreme, mai ales de lumea academica, dar si de biserica, în general, dar din motive diferite, ca fiind simple excrocherii, sau, în cel mai bun caz, nefericite încercari de fals cu scop autolaudativ .

Însa noi, acum, am putea sa ne punem întrebarea daca aceste picturi, indiferent unde s-ar afla ele, reprezinta forme primordiale de arta, indiferent de motivatie, sau daca o civilizatie straveche are o nevoie profunda de a reprezenta scene din viata cotidiana, în conditii destul de greu de realizat, hranind un timp destul de îndelungat artistii epocii, într-o vreme când hrana nu era deloc usor de procurat? Sau care era motivatia unor asemenea atitudini?

Studiile istorice ne demonstreaza ca, întotdeauna, motivatiile de tip religios sunt cele care duc la asemenea mobilizari de forte si au ca final adevarate opere de arta. Iar aceste reprezentari, specifice unei activitati umane foarte riscante, vânatoarea, dar si cu un grad înalt de responsabilitate (este vorba de uciderea unor fiinte!), necesita un anumit gen de initiere sau poate chiar de ispasire, de purificare, dupa savârsirea unui omor. Sa nu uitam ca si în timpurile noastre sacrificarile animalelor au unele ritualuri care ne duc cu gândul la o rugaciune pentru iertarea pacatului uciderii. Prin urmare, întreaga grafica rupestra are ca fundal o societate umana aflata preponderent în ciclul de dezvoltare în care vânatoarea era principala sursa de hrana.

O alta întrebare pe care ne-o putem pune este daca locatiile respectivelor pesteri erau, la fel de greu de accesat si atunci ca si în vremurile când ele au fost descoperite. Raspunsul ar fi mai degraba nu, deoarece, în rastimpul imens care desparte redescoperirea de perioada de functionalitate a respectivele locuri a dus, inevitabil, prin miscarile scoartei la importante modificari ale locului dar si a topografiei acestuia. Exista chiar unele interpretari, corelate cu lipsa afumarii peretilor, inerenta unei activitati de pictare într-un spatiu mai degraba întunecat. Se presupune ca, la vremea decorarii lor pesterile erau altfel luminat, ba chiar o anumita dispunere a desenelor pe o traiectorie circulara releva un fapt surprinzator. ?i anume, posibilitatea ca, la anumite intervale de timp, atunci când soarele se afla într-unul din punctele sale vernale, cel mai probabil, echinoctiul de primavara, sau poate un solstitiu, evenimente oricum remarcabile în viata unei comunitatii, razele de soare revelau scenele într-o anumita ordine, fara îndoiala cu mare semnificatie, ducând la o puternica impresia asupra celor prezenti, asa cum, mult mai târziu, cinematograful a facut-o cu spectatorii lui.

Dar pentru a nu rataci prea mult printre presupuneri diletantiste sa facem apel la unele clarificari ale perioadelor istorice, asa cum sunt prezentate în mediul stiintific, precum si a etapelor de dezvoltare a societatii umane în aceste perioade. Pentru o mai buna echidistanta, recursul la informatiile Wikipedia, enciclopedia libera, se impune de la sine.

Paleoliticul românesc este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, Paleoliticul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior si Epipaleolitic.

Protopaleolitic: Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 – 700.000) este marcat de aparitia uneltelor rupestre, asa-numitele “Pebble culture” (Cultura de prund din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui Homo erectus, tipul hominid.

PALEOLITIC INFERIOR

Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 – 120.000) este caracterizat prin aparitia a doua unelte rupestre distincte: bi-facialul, toporul din piatra. Aceste unelte au fost atribuite lui Pithecantropus erectus speciilor hominid. De o importanta majora este descoperirea unui numar de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilitatii hominidului de a stapânii focul pe teritoriul ce astazi se numeste România.

PALEOLITICUL DE MIJLOC

Paleoliticul de mijloc în România (circa 120.000 – 35.000) este caracterizat prin persistenta culturii Mousterian. De-a lungul acestei perioade, uneltele din piatra au început sa se diferentieze în functie de functionalitatea acestora, si apare prima unealta din os. Aceste produse au fost atribuite Neanderthalilor.

PALEOLITIC SUPERIOR

În 2002, cel mai în vârsta om modern (Homo sapiens sapiens) ramas în Europa, a fost descoperit în Pestera cu Oase de lânga Anina. Numit Ion din Anina, ramasitele sale (maxilarul inferior) sunt datate cu aproximatie ca având cca 42.000 de ani.

ECONOMIA

Caracteristica epocii paleolitice este totala dependenta a hominizilor de natura. Comunitatile umane se hraneau cu ceea ce le oferea natura: plante, muguri, alge marine, fructe, radacini, seminte, bulbi, ciuperci, melci, insecte, oua, sopârle, pesti si alte animale mici. Deci, economia avea un caracter „pradalnic“. Sursa principala de alimentatie o oferea vânatoarea realizata în colectiv. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânatoare si cules: unelte rudimentare din aschii si bolovani de râu cu o muchie taioasa pentru cioplit, taiat si razuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei pâna în sud-vestul Asiei si Sudul Africii). Aceste unelte evolueaza catre „toporasele de mâna” în forma sâmburelui de migdala, lucrate prin lovituri date pe ambele fete (Africa de Nord, zona centrala si de rasarit).
Apare folosirea focului, schimbându-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modificari si în structura anatomica. În paleoliticul mijlociu, Neanderthalul folosea arme de silex, razuitoare (racloare) pentru curatarea pieilor de animale si cojitul lem­nului, vârfuri din silex pentru împuns si taiat, folosite probabil si ca vârfuri de lance pentru vânatoare, vârfuri bicefale, mai reduse nu­meric: burine si gratoare întrebuintate pentru râcâit si taiat. În aceasta perioada se ajunge la o diviziune naturala a muncii: vânatul – îndeletnicire a barbatilor, iar culesul – practicat de femei. O alta îndeletnicire era aceea a pescuitului.

În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cutite, strapungatoare, razuitoare si dalti lucrate prin tehnica aschierii, având ambele margini ascutite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de silex pentru sulite de aruncat, sau pentru sagetile lansate cu propulsorul. Apare tehnica prelucrarii osului, fildesului si cornului (pentru sulite, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vânatoarea se realiza si cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul Europei).


ASEZARI SI LOCUINTE.

La început, stramosii oamenilor traiau în asezarile în aer liber, dar cautau sa se adaposteasca si în pesteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii sa-si construiasca colibe prevazute chiar si cu vetre, spatiu pentru dormit, activitati domestice, sau evacuare. Se constata o crestere a densitatii si o oare­care stabilitate într-un anumit loc. În aceeasi vreme, în continuare, erau folosite si adaposturi sub stânci. Apare, totodata, tendinta de concentrare a grupurilor umane si de revenire periodica în acelasi loc.

RELATIILE SOCIALE

Pentru paleoliticul inferior, dovezile arheologice care pot aduce elemente în aceasta problema sunt sarace. Desigur, o societate bazata economic pe cules, pescuit si vânatoare cu ajutorul unor arme si unelte primitive, în strânsa legatura cu o munca putin productiva, avea un caracter egalitar, bazat pe solidaritatea grupurilor sociale. În paleoliticul superior, femeia obtine în cadrul societatii o pozitie deosebita (dovada: descoperirea unor figurine antropomorfe si a unor înmormântari cu ocru rosu, precum si a unor morminte cu podoabe ce au apartinut unor femei).

VIATA SPIRITUALA

Din paleoliticul mijlociu exista dovezi mate­riale privind grija fata de cei morti: depuneri rituale, dar concomitent se practicau si unele sacrificii rituale umane. Alaturi de cel înmor­mântat se depuneau ofrande: unelte din piatra, dinti de ren sau de cerb, coarne de capra de munte. Corpul era presarat cu ocru rosu.

ARTA

Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, repro­ducerea artistica a activitatii productive, a omului primitiv. Exista reprezentari fantastice despre om si realitatea înconjuratoare (magia, totemismul s.a.). Arta plastica se manifesta prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografica larga: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argila, piatra, os sau fildes cu o semnificatie si functie magica. În paleoliticul superior se remarca pictura si gravura rupestra (sudul Frantei, nordul, estul si sudul peninsulei Iberice, regiunea Saharei, muntii Tassili). Sunt redate figuri de animale în miscare (urs, bizon, cal, cerb, tap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar figuri umane; mai rar apar pasari, iar plante deloc. Arta paleoliticului superior avea o functie preponderent magica – La Ferrasse, Niaux, Lascaux (Franta), Altamira (Spania) s.a.

Prin urmare, se verifica în timp toate afirmatiile anterioare si, foarte important, se delimiteaza temporal activitatile care duc la reprezentari rupestre precum si motivatiile profunde ale nevoilor de tip cultural. Ramâne însa o nelamurire! De la aparitia lor si pâna la iesirea din functionalitate picturile rupestre îsi îndeplinesc rolul pentru care au fost create, apoi, prin nefolosire intra în uitare, iar miscarile telurice le scot chiar dintr-o eventuala posibilitate de a fi vazute în mod curent. Spre binele tuturor deoarece numai asa ele se pot pastra în forma, oarecum, initiala. Exista însa alte indicii despre aceste locuri, pentru ca, în mod normal, o asemenea realizare cu impact emotional si cultural puternic, pe o perioada destul de îndelungata, mii de ani, ar fi normal sa dea nastere altor forme de cultura prin care sa le fie mentionata existenta sau, de ce nu, functionalitatea…

Folclorul din spatiul carpatic, unul dintre acelea destul de putin afectate de influentele religioase sau de alte culturi de contact pare sa aiba raspuns la aceasta întrebare. Exista o legenda, cea a lui Grui-Sânger, care aminteste despre o asemenea pestera pictata, dar si, metaforic, despre menirea ei în raport cu activitatea umana preponderenta în paleolitic, vânatoarea.

Aceasta legenda, destul de putin cunoscuta în original, dar prelucrata de Vasile Alecsandri si adaptata cerintelor poetice si normativelor romantismului târziu, este aparent simpla:

Un vânator, Grui-Sânger, personaj prezentat într-o sumbra maretie, traieste într-un codru întunecat ca si firea sa dar îngrozeste pe cei din jur, care nu mai sunt vânatori, ci pastori sau agricultori, cu firea sa sângeroasa, cu nestavilita sa dorinta de a ucide. La un moment dat tatal sau vine în codru pentru a-l dojeni însa confundat fiind de mintea ratacita a fiului este ucis. Apoi, plin de remuscari acesta se retrage într-o pestera unde aprinde un foc. La lumina flacarilor vede pictate pe pereti animalele pe care le ucisese, dar si altele, considerata de Sânger ca fiind nemaivazute. Destul de ciudat pentru un vânator care, putem presupune ca stia fauna pe care o vâna. Sau poate tigrii de pestera (felina de la Cuciulat) sau „rinocerul” de la Coliboaia îi erau necunoscute? Flacarile si chinurile sufletesti ale personajului dau o ciudata impresie de miscare a fiintelor de pe peretii pesterii. În nebunia sa, Sânger arunca sageti spre ele, în timp ce, însufletite parca de flacari, reprezentarile se materializeaza si îl sfâsie cu ghearele si coltii, iar altele, cu copitele, îi amesteca trupul în solul pietros al pesterii. Mai târziu, ca o eterna aducere aminte a acestei osânde divine, dreapta si necrutatoare, din sângele sau creste un arbore cu frunze rosiatice numit sânger. Acest arbore intra si el în legende, fara nici o legatura aparenta cu prima, fiind, la un moment dat, considerat lemnul din care a fost cioplita crucea Mântuitorului. Este vorba desigur de interpretari târzii, influentate evident de crestinism si care au o importanta deosebita, precum vom vedea, chiar si în abordarea de fata. Asa cum am mai aratat, poetul Vasile Alecsandri pune în versuri aceasta legenda si îi modifica sfârsitul, însa problematica de baza ramâne. Cum stim însa din definitie ca o legenda contine un sâmbure de adevar (Povestire traditionala în proza sau în versuri, transmisa, de obicei, pe cale orala, în care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real) ,cred ca este foarte important sa ne straduim a ajunge la acest sâmbure.

1. Este cert ca legenda certifica existenta unor pesteri care au pe pereti reprezentari de animale dar cu referire, s-ar parea destul de stricta, la activitatea de vânatoare, dar sugereaza si o functie ritualica a ansamblului, fie ea si de pedepsire a abuzurilor. Este posibil ca aceasta functie sa fi fost determinata si de o nevoie asemanatoare celor din zilele noastre, respectiv, împutinarea sau disparitia fondului cinegetic, incluzând toate consecintele acesteia, pâna chiar la înfometarea comunitatii umane, deci posibila disparitiei a acesteia.

2. Figura vânatorului Grui-Sânger este prezentata cu o evidenta admiratie desi ea nu exprima de fel încredere sau simpatie: „Ivindu-se pe munte o nalta aratare/Ce sta în dreptul lunei c-o barda groasa-n mâna… Si pâna-n ziua urla dulaii de la stâna”… Grui-Sânger, ucigasul, e regele padurei! (Vasile Alecsandri; Grui-Sânger, Poezii alese; ed. Minerva, Buc-1990).

Iar cei impresionati de spectrala aparitie sunt: „Atunci pastorii sarbezi zaresc din departare”… Iata deci cum poetul folosind forta metaforei subliniaza folosindu-se de contextul legendei unul din conflictele aparute în societatile umane odata cu noile diviziuni ale muncii. Asa cum biblicul conflict între Cain si Abel pune în discutie starea de încordare dintre populatiile de pastori si cele de agricultori, acum este prezenta fascinatia, dar si groaza, pe care vânatorul ancestral o exercita asupra populatiilor de pastori. Figura sa este, într-un fel, tragica, marcata de un fel de blestem sanguinar, cumva nefireasca într-un timp în care hrana poate fi procurata fara sa ucizi fiarele padurii sau ale câmpiilor, o situatie vazuta ca fiind asa cum am mai spus si înfricosatoare dar si plina de o sumbra maretie. Nu se poate elimina discutia asupra activitatii omului-vânator întrucât de-a lungul întregii sale existente societatea umana a fost depozitara tuturor activitatilor chiar daca cea de baza era agricultura, pastoritul sau, mult mai târziu, productia industriala. Constatam ca, în timp, a fi vânator este un privilegiu, conditionat însa de respectarea unor reguli foarte stricte. Precum stim, în întregul Ev Mediu, dar si mai târziu, dreptul de a vâna îl aveau, exclusiv nobilii, iar practicarea acestui gen de activitate de catre tarani era pedepsit cu moartea. Chiar si în contemporaneitate vedem cum pentru a vâna îti trebuie nu numai documente care sa-ti ateste acest drept ci si unelte scumpe, o anumita uniforma si, mai presus de orice, un comportament bazat pe un cod deontologic. Nu lipsesc nici insignele specifice, o gastronomie rafinata si laborioasa, literatura dedicata acestei pasiuni (de multe ori cu puternice accente dramatice!), întâlnirile de pregatire, sau comuniunile având un foarte bine conturat caracter exclusivist: baluri cu tematica, întreceri sportive (arc, tir, etc…). Cu alte cuvinte, un segment social cu specificul sau bine delimitat, însotit si acum de un gen de mistica admirativa, chiar daca, uneori, cu accente satirice (povestile vânatoresti!). Putem spune deci, ca lucrurile nu s-au schimbat fundamental ci doar formal, adaptându-se nevoilor sociale.

3. Pesterile cu picturi, redescoperite în timpurile noastre au însa o caracteristica. Par uitate de timp si de oameni, în asa masura, încât acum readuse în lumina cunoasterii, sunt considerate falsuri, imposturi sau cine stie ce altceva si abia dupa decenii de dezbateri stiinta le gaseste un loc în cultura umanitatii, încercând sa le stabileasca si rolul. Legenda vânatorului Sânger ne spuen însa ca el stie despre pestera, iar accesul în ea nu-i ridica nici o problema. Spre deosebire de prezent când în pestera Coliboiaia, spre exemplu, nu se poate ajunge decât prin traversarea unui curs de apa subteran, imposibil de facut fara echipamente adecvate. Numai ca peretii cavernei pictate poarta urme de gheare ale ursilor de pestera, o specie disparuta din fauna arealului cu mii de ani în urma (aprox 30.000). Prin urmare, se poate concluziona ca, probabil în perioada marilor framântari tectonice datorate marelui dezghet petrecut cam între 20.000 si 10.000 de ani în urma intrarile în pesteri s-au modificat, de fapt întreaga orografie a locurilor a suferit transformari severe. Cu toate acestea amintirea lor ramâne în traditiile culturale stravechi ale umanitatii si se verifica acum prin datarile cu mijloace moderne. Coincid deci, atât datarile, cât si ipotezele istorice ale vremurilor când omenirea trece de la stadiul de vânator la cel de agricultor (pastor), ramânând a fi de acord ca si vechimea acestei legende ar fi, logic vorbind, cam aceeasi.

Nu stim desigur cât de bine delimitata în arealul considerat acum românesc este legenda lui Sânger, însa racordarea ei la mitologia crestina, demonstreaza ca aceasta legenda era cunoscuta înainte de evenimentele care au facut posibila raspândirea crestinismului pe continentul Europa, iar aducerea în discutie a blestemului cu care arborele numit sânger traverseaza mileniile, este edificatoare pentru impactul emotional deosebit de puternic al acestei creatii culturale.

Privind însa astfel lucrurile, prin prisma unor ipoteze, chiar daca racordate logic, apare o problema! Istoriografia didactica sustine existenta comunitatilor umane în urma cu mai bine de 10.000 de ani, numai ca acestea ne sunt prezentate ca fiind în stadii incipiente de dezvoltare, preocupate exclusiv de supravietuire, fara nici un fel de preocupari de tip cultural. Desi, daca luam în considerare vechimea de 2,2 milioane de ani a fragmentelor de schelet de Homo Habilis descoperite la Bugiulesti, dar si unele reprezentari antropomorfice mai vechi de 500.000 de ani ( Venus din Berechat Ram, Israel sau Venus din Tan-Tan, Maroc!) istoria ar mai putea ascunde unele surprize, nu tocmai mici, referitoare la nivelul de dezvoltare al societatii omenesti la nivelul continentului.

Asa cum am spus însa toate aceste sunt doar ipoteze. Oricând discutabile sau interpretabile, dar sa nu uita ca, pastrând, cu sfintenie, proportiile, tot ipoteze au fost si acelea ale lui Heinrich Schliemann, un visator care a avut curajul sa creada ca scrierile lui Homer contin informatii istorice. Iar de atunci, istoria nu a mai fost la fel!

NOTA REDACTIEI: Fotografiile, suport al articolului, excelent realizate, regretam ca nu le-am putut afisa!

Ai mila, Doamne…

Jianu Liviu-Florian

 

Mai vine-un sfânt, mai trece-un sfânt, ramâne vie

Aceeasi tara inglodata-n saracie,

Aceeasi regi, sau prea saraci, sau prea avuti,

Aceleasi Iude, implorând sa le saruti –

 

Te vindem toti, si  nesmeritii, si smeritii,

Din egoism, din lasitate, si ambitii –

Te vindem toti, si prea Inalti, si pacatosii,

Pauni in cer, sau pe pamânt, cântand, cocosii –

 

De-ar curge lacrimi din morminte si din moaste,

Aceiasi fauni le-ar slavi, si-aceleasi broaste –

Precum vedetele, la groapa, le aplauda

Aceleasi Iude ce Te vând pe bani, si lauda –

 

Mai vine-n sfânt, mai trece-un sfânt, om cu pacate,

Si totusi, cât a rupt din el, a le razbate –

Si totusi, cât s-a micsorat, dând munti de bine

La Iudele ce s-au marit, mereu, din Tine –

 

Mai vine-un sfânt, mai trece-un sfânt, ramâne-n urma,

Chiar pe pamânt, un Rai ratat de-o-ntreaga turma,

Si ca magari, in fruntea ei, fara de vise,

Doar niste Iude de sperante sinucise…

 

Mai vine-un sfânt, mai trece-un sfânt, ramânem, nude,

In fel de fel de travestiuri, numai Iude,

Când nu se-ajunge pe pamânt nici viata, cruda,

Ai mila, Doamne, si de fratele tau – Iuda…

Serbana Dragoescu se dedica artei tapiseriei

Doctorul Nae Cernaianu, bun prieten, traitor acum in Germania, imi trimite fotografia unui portret al lui, realizat recent din memorie de catre o pictorita din Romania… Il recunosc pe studentul de altadata si, pentru ca tabloul e bun, ma interesez cine e autorul. Si astfel fac cunostinta cu Serbana Dragoescu, o artista plastica remarcabila, care picteaza rar acum, pentru ca s-a dedicat artei tapiseriei.

Am crezut ca pictura si tapiseria sint doua regine care nu pot sta pe acelas tron” marturiseste Serbana Dragoescu intr-o emisiune de televiziune consacrata ei. E adevarat ca pictura si tehnica tesutului presupun tehnici foarte diferite, dar ambele sunt in ultima instanta suporturi ale expresiei estetice, cerind inventivitate, deschidere spre experiment, disponibilitate ideatica. Din relatarea prietenului meu am inteles ca e vorba de un talent complex, liber de orice constringeri sau comenzi, imun la orice fel de compromisuri in viata si creatie.

Arta tapiseriei isi propune dobindirea independentei spatiale a genului. Serbana prefera formele dinamice, bogate in simboluri si semnificatii, cu elemente traditionale specifice , dar si alternative. Sinteza dintre frumoasele elemente folclorice si tendintele moderne caracterizeaza lucrarile majoritatii artistilor textilisti. In cazul Serbanei Dragoescu se adauga adesea surpriza unor compozitii inedite, a culorilor magnifice, aproape ireale. Si o tematica adesea nespecifica tapiseriei, conferindu-i un statut la granita dintre arte, dar nu marginal . In acest sens, creatoarea confera expresii vizuale unor texte din autori celebri din mai toate timpurile, cum ar fi Platon filosoful, regele David psalmistul, Eminescu si Appolinaire poetii, Borges scriitorul si altii.

Serbana Dragoescu este descendenta unei familii nobiliare romanesti cu puternice traditii artistice. In acest spirit de noblete, putem intelege un gest al ei, singular in vremurile noastre, donarea unei tapiserii de 11/3 metri Muzeului de Arta. A lucrat la tapiseria aceasta, intitulata “Punct” ( prima, expusa de noi in Revista ARMONIA), nu mai putin de noua ani !

Arta tapiseriei este in mare masura ornamentala, decorativa. La Serbana se adauga lirismul, o calda intimidate, fantezia neingradita. La limbajul artistic universal cu insemne si valori locale, ea adauga interactia cerebrala si emotionala care ii fac lucrarile inconfundabile.

Dr. DOREL SCHOR

NOTA: In portret,  prietenul  Nae Cernaianu