Jianu Liviu-Florian

 

Mai vine-un sfânt, mai trece-un sfânt, ramâne vie

Aceeasi tara inglodata-n saracie,

Aceeasi regi, sau prea saraci, sau prea avuti,

Aceleasi Iude, implorând sa le saruti –

 

Te vindem toti, si  nesmeritii, si smeritii,

Din egoism, din lasitate, si ambitii –

Te vindem toti, si prea Inalti, si pacatosii,

Pauni in cer, sau pe pamânt, cântand, cocosii –

 

De-ar curge lacrimi din morminte si din moaste,

Aceiasi fauni le-ar slavi, si-aceleasi broaste –

Precum vedetele, la groapa, le aplauda

Aceleasi Iude ce Te vând pe bani, si lauda –

 

Mai vine-n sfânt, mai trece-un sfânt, om cu pacate,

Si totusi, cât a rupt din el, a le razbate –

Si totusi, cât s-a micsorat, dând munti de bine

La Iudele ce s-au marit, mereu, din Tine –

 

Mai vine-un sfânt, mai trece-un sfânt, ramâne-n urma,

Chiar pe pamânt, un Rai ratat de-o-ntreaga turma,

Si ca magari, in fruntea ei, fara de vise,

Doar niste Iude de sperante sinucise…

 

Mai vine-un sfânt, mai trece-un sfânt, ramânem, nude,

In fel de fel de travestiuri, numai Iude,

Când nu se-ajunge pe pamânt nici viata, cruda,

Ai mila, Doamne, si de fratele tau – Iuda…