INUMANITATE
magii-şi împrumută reciproc duhori
putrezesc în ceruri foc şi hori de ciori
e vacuum de milă – astrală-ostilă:
înghite Hristosul greşit o pastilă Continue reading “Adrian Botez: “INUMANITATE””
Category: Credinta
Vavila Popovici: CU SAU FĂRĂ RELIGIE?
CU SAU FĂRĂ RELIGIE?
„Religia este dialogul etern dintre omenire şi Dumnezeu.”
– Franz Werfel
Am citit cu surprindere articole recent publicate cu privire la Religie, precum și comentariile. Din multe articole reiese, dureros de tare, dorința de a îngropa credința celor mulți. Cum de a reușit comunismul să infiltreze atât de adânc ideologia sa ateistă? Un preot ne-a amintit că sovieticii chiar aveau manuale precum Călăuza ateistului, o carte apărută în România în 1961. Cât de inconștienți putem fi de a nu vedea repercusiunile acestei ideologii asupra generațiilor următoare, comportamentul care se manifestă cu ură și fără de iubire în relațiile cu semenii? Continue reading “Vavila Popovici: CU SAU FĂRĂ RELIGIE?”
Poveste arabă
Nu mi-e mâna curată!
1- “Cine fură, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.“ (Epistola către Efeseni 4:28)
O veche poveste arabă ne spune că, pentru numeroasele sale furturi, un hoț a fost osândit la moarte. Într-o zi, osânditul avu ocazia de a-i spune Directorului închisorii: “Eu știu un secret de cea mai mare însemnătate, pe care aș vrea să-l dezvălui împăratului. Și, dacă împăratul îmi va împlini această ultimă dorință, descoperirea secretului, o voi face înainte de a fi executat!” Continue reading “Poveste arabă”
RELIGIA ÎN ȘCOALĂ: Câteva idei și móstre din opera clasică
“A nu ști Biblia, în speță Vechiul Testament și Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultură îngrozitoare.”
Gabriel Liiceanu
Subiectul religia în școală este unul fierbinte acum. De aceea nici nu mai e nevoie de multă teorie, deoarece asta ne-ar îndepărta de chestiune și mai mult, mai ales că părerile pot fi (pentru aproape orice) pro sau contra.
Însă, pentru a clarifica un punct sau două, esențiale, voi pune o întrebare, pertinentă – Fără Eminescu, ce ar fi educația și cultura elevilor români? Dar, totdată, mai pun și o a doua întrebare, la fel de îndreptățită – Fără Dumnezeu, ce ar fi educația și cultura elevilor români?
Continue reading “RELIGIA ÎN ȘCOALĂ: Câteva idei și móstre din opera clasică”
Despre Biserică și Dumnezeu
Text și imagini de la un prieten – Doru P.
(circulă pe internet)
1. nu e ciudat cum o bancnota de 20 de $ pare o suma mare când trebuie să o dai la biserică, dar e o sumă atât de mică când mergi la cumpărături?
Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete
TREZIREA SUFLETULUI
by C.H. Spurgeon
Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete. Este un mare har dacă suntem aduşi acolo încât să ne gândim la noi înşine, să cugetăm cum stăm faţă de Dumnezeu şi faţă de veşnicie. Aceasta este de multe ori un semn al mântuirii ce va să vină. Continue reading “Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete”
Dovada că Raiul există, mărturia unui celebru neurochirurg
Nu e om care sa nu-si fi pus macar o data in viata intrebarea“Există viață după moarte?”. Parerile sunt impartite: unii cred ca da, altii cred ca nu, unii sunt convinsi ca da, altii sunt convinsi ca nu.
Iata opinia unui neurochirurg celebru, dr. Eben Alexander, autorul cartii “Proof of Heaven” (Dovada că Raiul există), scrisa dupa ce a stat in coma si a experimentat lucruri pe care nu credea vreodata sa le faca: o calatorie de dupa moarte. Continue reading “Dovada că Raiul există, mărturia unui celebru neurochirurg”
Péter Várdy, Imre Tóth: În viaţă sunt lucruri care nu se fac.
Şi care totuşi se fac…
Péter Várdy în dialog cu Imre Tóth
Bucureşti, Humanitas, 2014, 345 p.
Recenzie: Emanuel Conțac
Am terminat nu demult o carte-document care mi-a deschis ochii asupra unei Românii dintr-o altă epocă. O Românie din care n-a mai rămas decât memoria unor personaje ce depănă în mod lucid și dureros amintiri despre odiosul, cumplitul secol XX, dominat de cele două rele ireductibile care au desfigurat istoria recentă a Europei.
Imre Tóth, născut Imre Róth, evreu maghiar originar din Satu Mare, a cunoscut bine ambele blesteme și le face portretul pe îndelete în interviurile acordate lui Peter Vardy Continue reading “Péter Várdy, Imre Tóth: În viaţă sunt lucruri care nu se fac.”
«Vă spun confidențial că am plâns ca un copil în tren și târziu în noapte»
Autor Christian Sălcianu
[Text în baza lecturii volumului de documente despre Biblia Cornilescu – editor Emanuel Conțac]
Plânsul lui Cornilescu
„Cu privire la schimbarea termenilor «righteousness» și «justification» trebuie să vă spun confidențial că am plâns ca un copil în tren și târziu în noapte. Mi-a părut într-adevăr foarte rău. Toată inima mea era acolo, fiindcă m-am gândit numai la înțelesul adevărat al textului și mi-am dorit ca poporul meu să-l afle. Este aspectul central al Bibliei.”[1]
Sunt cuvinte de o greutate imensă, culise de suflet: confidențial, lacrimi, inimă, popor, înțeles adevărat, aspect central al Bibliei. Traducătorul ne aduce aminte de Apostolul Pavel care scrie „cu ochii scăldați în lacrimi […] ca să vedeți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi” (2 Corinteni 2:4). Continue reading “«Vă spun confidențial că am plâns ca un copil în tren și târziu în noapte»”
Plânsul lui Cornilescu (3). Un guest-post de Christian Sălcianu
Primele două părți AICI și AICI, pe baza lecturii volumului de documente despre Biblia Cornilescu.
Parafraza – o sabie cu dublu tăiș
Cornilescu a apelat de multe ori la parafraze, căutând prioritar claritatea textului și respingând siluirile conformiste. Iată cum și-a justificat metoda:
„Am evitat parafrazele, pe cât posibil. Dar când nu a existat un cuvânt potrivit în românește pentru a transmite înțelesul adevărat din original, nu am putut evita parafraza. Nu am putut inventa un cuvânt nou, de aceea a trebuit să spun mai multe cuvinte în loc de unu, pentru a da adevăratul sens. De pildă, nu avem un cuvânt adecvat în românește pentru „righteousness”. În versiunea veche era „justice” [„dreptate”], de aceea a trebuit să pun ceva de genul „stare potrivit voii lui Dumnezeu”.”[1] Continue reading “Plânsul lui Cornilescu (3). Un guest-post de Christian Sălcianu”
Să nu fie prea târziu pentru tine
Să ne apropiem, ca să căpătăm îndurare!
„Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har.“
O doamnă era foarte grav bolnavă. În această stare nu dorea să meargă în pierzarea veşnică, dar nu dorea nici să primească mântuirea prin credinţa în Christos. La scurt timp a intervenit o ameliorare a bolii, dar şi în această stare nu a dorit să ştie nimic despre starea sufletească. Mai mult, doamna a devenit indiferentă faţă de pocăinţă. Continue reading “Să nu fie prea târziu pentru tine”
O rană vie – aspectul central al Bibliei
Primul fragment AICI.
Christian Sălcianu
În numeroasele episoade desprăfuite de volumul Cornilescu [CORNILESCU. Din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi – editor Emanuel Conțac] probabil una dintre cele mai des întâlnite tensiuni este bătălia pentru un concept. În formă, e vorba de bătălia pentru răspunsul la următoarea întrebare: cum s-ar traduce cel mai bine „dikaiosyne” – neprihănire, dreptate, îndreptățire, justificare, stare după voia lui Dumnezeu?
Ceea ce la prima vedere ar putea părea cititorului o alegere fără deosebite implicații[1], și anume selectarea unui cuvânt dintr-o listă de sinonime disponibile, are în fapt o miză uriașă.
Cornilescu s-a frământat mult timp cu alegerea aceasta: un termen unic vs. o expresie Continue reading “O rană vie – aspectul central al Bibliei”
Toate diferenţele între simpli credincioşi şi cei pocăiţi
Articol preluat din Adevărul.ro – TIMIȘOARA
Ce înseamnă să fii pocăit şi greşeala pe care o fac mulţi români
by Dani Dancea
Esenţă a creştinismului, pocăinţa a ajuns să fie considerată de mulţi români doar părăsirea bisericii tradiţionale şi împărtăşirea crezului unor biserici protestante. Folosit de multe ori în sens peiorativ, termenul de „pocăit” este greşit atribuit „sectanţilor”, aşa cum sunt numiţi creştinii din confesiunile protestante. În realitate, pocăinţa este o stare pe care ar trebu să o experimenteze orice creştin. Continue reading “Toate diferenţele între simpli credincioşi şi cei pocăiţi”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 