Poveste arabă

Nu mi-e mâna curată!All Sin

 1-  Cine fură, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Epistola către Efeseni 4:28)

 O veche poveste arabă ne spune că, pentru numeroasele sale furturi, un hoț a fost osândit la moarte. Într-o zi, osânditul avu ocazia de a-i spune Directorului închisorii: “Eu știu un secret de cea mai mare însemnătate, pe care aș vrea să-l dezvălui împăratului. Și,  dacă împăratul îmi va împlini această  ultimă dorință, descoperirea secretului, o voi face înainte de a fi executat!”

Bine. Îți voi împlini  negreșit utltima ta dorință, răspunse Directorul închisorii.

Câteva zile mai târziu, hoțul, dus înaintea împăratului, care era înconjurat de mai-marii țării, a fost întrebat: “- Care este secretul tău cel mare, pe care vrei să ni-l faci cunoscut?

– Împărate, secretul meu este unul de STAT, deoarece pot face să fie păstrate totdeauna în stare infloritoare finanțele țării, printr-un mijloc pe care vreau să vi-l descoper înainte de-a muri. Știu să fac să crească un pom care să rodeasca un fel de fructe de aur foarte curat. Și chiar acum sunt gata să vă dovedesc lucrul acesta.

– Ei bine, să vedem!, zise împăratul. Și, însoțit de de câțiva slujbași, de câțiva demnitari și de mai.marele religiei, coborî în grădina palatului. Hoțul alese cu multă grijă un loc potrivit în mijlocul unui tufiș, făcu un timp ceva semne și gesturi pentru a-și da aere de vrăjitor, apoi săpa o groapă în pământul umed și ceru să i se aducă o monedă nouă, de aur, ceea ce se și făcu îndată.

 2-Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: “Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar” (Epistola către Romani 3:9-10)

– Acum începe lucrul cel mai greu, zise hoțul. Pentru ca pomul să rodească aur, este de neapărată trebuință ca aceasta monedă nouă, de aur, să fie pusă în groapa făcuta de mine aici și apoi acoperită cu pământ de o mână curată. Mâna mea este necurată, deoarece am furat. Îngăduiți-mi să dau majestății voastre moneda de aur pentru a o pune în groapă.

Împăratul, luă moneda de aur strălucitor din mâna hoțului osândit la moarte, o suci și o răsuci în mână, se plecă spre groapă, apoi se ridică tulburat, privi în gol purtat de niște amintiri, după care, întorcându-se spre primul demnitar îi spuse încetișor:

– Dragul meu, eu sunt fiul împăratului dinainte de mine și vezi dumneata… în tinerețea mea… așa pentru a petrece și eu… am pus mâna în visteria țrii și am luat ce nu era al meu. Mai târziu mi-a părut rău de ceea ce am făcut și nu aș mai face așa ceva… Totuși un lucru este sigur: Mâna nu-mi este curată! Ia dumneata moneda de aur și pune-o în groapa făcuta de omul acesta.

3- “Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici… Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Epistola către Romani 3:12, 23)

După ce luă moneda de aur şi rămase câteva minute gânditor, primul demnitar răspunse hotărât: – Ar fi păcat să fac tocmai eu să nu dea rezultate bune această frumoasă încercare, pentru că, tot ocupându-mă de buna funcţionare a finanţelor împărăţiei, am fost câteodată supus ispitei…! Să spun că aş fi fost totdeauna cu desăvârşire cinstit, curat ca lumina, nu pot! Sau că aş avea mâna cu totul şi cu totul curată… Cred că numai mai-marele justiţiei ar putea să se socotească în stare să pună această preţioasă monedă de aur în groapa făcută de omul acesta aici în faţa noastră.

Grăbit, mai-marele justiţiei, la rândul său, zise: – Să nu glumim faţă de un lucru atât de serios! Deşi mă pot lăuda că ţin foarte mult la dreptate şi la cinste…, vedeţi dumneavoastră… câteodată… aşa, cum face toată lumea… nu poţi să fii chiar cu totul neatins! Ni se mai dă câte ceva pentru o favoare…! De aceea n-aş putea să spun cu cugetul în totul curat că mâna mi-ar fi atât de curată şi fără pată ca luceafărul! Vă rog să-mi daţi voie să dau moneda mai-marelui războiului, ca dânsul să o sădească!

 Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri, este potrivită cu aderul:”(Epistola către Romani 2.2)

   -Ah, nu! strigă cu energie acesta din urmă. Eu sunt acela care am rânduit toate cumpărăturile trebuincioase oștirii și apărării țării și poate că o greseala, poate o slăbiciune au fost totdeauna cu putință. Mâna, ah, mâna mea! De! Ce să zic? Doar mai-marele religiei va putea, cu siguranță, să sădească moneda de aur, pentru că pomul, care va creste aici, să poată da negresit roade de aur!

   -Vai! Oare acesta e gândul dumneavoastră cu privire la mine, domnilor? răspunse înspaimantat mai-marele religiei. Apoi știti bine că eu explic oamenilor religia și incasez de la popor toate darurile… asa ca… vedeti bine… sa ma ierte Dumnezeu si sa mă iertati si dumneavoastră că nici mâna mea nu-i curată!

Atunci hoțul osândit la moarte pentru hoțiile sale zise: “- Împărate! Oare numai eu singur să fiu osândit … spre binele neamului, sau să fim osânditi toți șase?”

Împăratul izbucni în hohote de râs, când și-a dat seama de dibăcia hoțului pe care îl osândise la moarte. Și, după o vreme, îl puse în libertate.

Învățătura acestei vechi povestiri ne-a fost arătată din citirea a ceea ce ne transmisese Dumnezeu prin Cuvântul Său, rămas scris în Biblie:  “Toți am păcătuit!”

C.T. Cristian

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s