Category: Christian Perspective

ZIUA RECUNOSTINTEI (Thanksgiving Day)

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

„Recunostinta este miezul dragostei fata de cei care ne iubesc, a dragostei fata de semenii nostri,  de la care ne vin multe ocrotiri si binefaceri nespus de placute.”

Silvio Pellico

.

….   Este toamna, anotimp pe care-l îndragesc. Toamna blânda, generoasa. Ma duc în padurea din apropiere. O poteca umbroasa îmi calauzeste pasii la intrare. Continui drumul printre copacii batrâni, calcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâsnetul, ca un raspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, rasfrânte, ale copacilor acestei paduri batrâne. Poteca urmareste conturul lacului. Ma opresc pe podul de lemn, ma sprijin de balustrada si privesc valuritul blând al apei lacului si astept vietatile acestui lac… Gâste, rate salbatice, vin plutind linistit, assteptând farâmiturile de pâine… Apoi pleaca multumite, într-un zbor linistit, planând deasupra apei. Dincolo de lac, copacii îsi arata maretia si frumusetea culorilor în lumina calda a soarelui, de la galbenul pal pâna la rosul intens amestecat cu verdele brazilor fara de batrânete. Padurea este ca o cetate cu povestea vietii ei îndelungate. Ce bogatie spirituala, muta! Gândesc ca oamenii, de obicei, evalueaza material vârsta unei paduri, dupa numarul si grosimea arborilor, dupa întinderea suprafetei lor, etc. Dar poetii?  Poetii o cânta si-i înteleg frumusetea si bucuriile, dar si durerea singuratatii. Numai poetii aud suspinul, soaptele frunzelor… Privesc oglinda lacului. În ea se rasfrânge cerul, multumit de sine.
….   O pasare cânta leganându-se pe o ramura. Soarele trimite miriade de raze ce vibreaza, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încalzindu-le frunzele ramase. Padurea toata pare multumita. Si gândesc ca cerul asteapta linistit  rugile noastre de multumire. Recunostinta!
….   Cicero spunea ca recunostinta este una din importantele virtuti, chiar „parintele” lor.  Si cred ca ea poate fi definita în acest mod datorita simplitatii, sinceritatii si puritatii ei. Recunostinta este un mod de a ne bucura de ceea ce suntem, de ceea ce ni s-a dat, de ceea ce am dobândit prin munca si stradanie. Ne ajuta sa vedem partea buna a vietii si ne da curajul de a merge mai departe.
…. Joi, 22 noiembrie a acestui an, este ziua Recunostintei sau Thanksgiving, zi de sarbatoare a poporului american, zi de reflectie, prilej de închinare si adorare a Domnului Dumnezeului nostru.
….   Istoria acestei sarbatori începe cu primii colonisti englezi care s-au stabilit în America de Nord, în anul 1620. Ei au sosit la bordul unui vas, a urmat o iarna geroasa si jumatate din ei – se spune – au supravietuit foametei si gerului. În anul urmator au avut parte de un timp prielnic, o recolta bogata, ceea ce a prilejuit sarbatorirea, ca semn al recunostintei.
….  Thanksgiving Day a fost proclamata sarbatoarea  nationala a Americii de catre Abraham Lincoln (1809-1865), cel de al 16-lea Presedinte al Statelor Unite ale Americii, cel care dadea înteleptul sfat: „Asigurati-va ca picioarele va sunt puse în locul potrivit, apoi stati ferm!” (Be sure you put your feet in the right place, than stand firm!).
….   În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezolutie prin care a 4-a zi de joi din noiembrie a devenit oficial sarbatoarea nationala a Statelor Unite ale Americii. Milioane de curcani vor fi sacrificati pentru aceasta zi, deoarece cu aproximativ 400 de ani în urma, la masa festiva s-a servit CURCAN. Este adevarat ca pelerinii foloseau aceasta denumire pentru orice pasare salbatica. Cu timpul însa, traditia s-a fixat asupra acestei pasari – curcanul –, din bunatatile de la masa traditionala nelipsind nici dovleacul, merisorul, porumbul, varza, scoicile, cartofii. Dar alaturi de toate acestea servite la masa festiva, trebuie aduse multumiri lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem, cum suntem, unde suntem, multumiri celor care ne ajuta sa ducem un trai civilizat, în liniste si libertate. Sa ne rugam pentru noi si pentru ei, ca Dumnezeu sa ne calauzeasca pasii spre bine!
…. Cu aceste gânduri parasesc padurea, Lacul Lynn din Raleigh. În fata mea, pe poteca maronie, trec veverite. Se opresc, ridica cozile lor stufoase: „Punct – virgula, punct – virgula!”. Un vânticel începe sa bata aruncând ace de pin din copaci si frunze maronii cu o geometrie fermecatoare. Gânduri de recunostinta ma însotesc: Recunostinta datorez întâi tarii în care m-am nascut si am trsit cea mai mare parte din viata, recunostinta datorez  tarii care m-a primit si care ma ajuta sa-mi duc traiul pe mai departe!
….Multumesc Tie Doamne!

Vavila Popovici
Raleigh, Carolina de Nord, SUA

FRIZERUL

On By nelursIn Christian Perspective, InspirationalLeave a comment

by Caterina Gradinaru

 

Un barbat merse la frizer sa îsi tunda parul si sa îai scurteze barba. În timp ce frizerul îsi facea treaba, cei doi vorbeau despre multe si diferite subiecte.

Când în cele din urma au atins si subiectul „Dumnezeu”,
frizerul spuse:
….   – „Eu nu cred ca Dumnezeu exista”.
….    – „De ce spui asta?” întreba clientul.
….    – „Ei bine, nu trebuie decât sa iesi în strada si vei realiza ca Dumnezeu nu exista. Spune-mi, daca  Dumnezeu ar exista, ar mai fi atât de multi oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista, nu ar mai fi nici suferinta nici durere. Nu îmi pot imagina cum un Dumnezeu iubitor ar putea   permite existenta tuturor acestor lucruri”.
Clientul sta pe gânduri pentru  un moment dar nu raspunde ca sa nu dea nastere unei discutii contradictorii. Frizerul îsi termina treaba iar clientul pleca.

Imediat dupa ce iesi din frizerie acesta vazu în strada un barbat neîngrijit cu parul lung, nepieptanat, murdar si cu barba netaiata. Clientul se întoarce în frizerie si îi spune frizerului:
….  – „Stii ceva? Nu exista frizeri”.
….  – „Cum poti sa spui asa ceva?” întreba frizerul surprins. „Eu sunt aici si sunt frizer. Si tocmai te-am frezat pe tine!”
….  – „Nu!” exclama clientul. „Frizerii nu exista, caci daca ar exista nu ar mai fi barbati cu parul lung si murdar, cu barbile netaiate ca cel de afara”.
….  – „Aaaah, dar frizerii exista! Barbatii arata asa doar pentru ca nu vin la mine”.

Caterina Gradinaru
Dublin, Irlanda

Lectia din America!

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Editorialul din Jurnalul.ro din 7 Noiembrie 2012, scris cu maiestrie de  Lucian Avramescu,  prezinta diferenta de atitudine a candidatilor la presedintie din America si România.

Sub un titlu incitant,  avem o scurta si penetranta disertatie:

 

Cum pierde un american, cum câstiga un român!

Autor: Lucian Avramescu

 Ultimul episod al prezidentialelor americane l-a reconfirmat pe democratul Obama care, iata, dobândeste al doilea mandat. Nu Obama ma intereseaza însa, ci spiritul si eleganta cu care conservatorul Romney si-a primit înfrângerea. Încrâncenarea bataliei electorale s-a sfârsit. Importanta si pentru învins  si pentru învingator ramâne America, Statele Unite ale Americii, tara. Discursul de-o rara noblete al înfrântului a fost discursul unui american, care-si reia locul în rândurile celorlalti, modest, mândru si iubitor al poporului sau. Un înfrânt are chipul unui victorios. Nu înjura, nu latra, nu zice m-ati furat nenorocitilor, va sparg data viitoare. Cred în America si deodata cu el spun asta toti americanii, indiferent cum au votat.

Ultimul episod al prezidentialelor noastre s-a încheiat urât. Câstigatorul nu s-a aratat mândru ca face parte din poporul român, n-a dat semnul constructiei si împacarii pentru natie, ci a aruncat golaneste o insulta: I-am sau v-am ciuruit! Cam asta-i diferenta. Mai încap, în manusa strâmta a acestei realitati, alte comentarii?

Deasupra unei multimi uriase care flutura stegulete cu însemnele americane, însufletite minidrapele nationale la purtator, scria: „Cred în America”. Cuvintele nu erau doar acolo unde cuvânta Obama, ci si unde cuvânta, recunoscându-se cu eleganta si demnitate, învins, Romney. America ramânea mai presus de batalia lor care s-a încheiat, ca orice batalie, cu un învingator si un învins. Eu, în tara în care sunt avertizat ca oricum voi vota, presedintele care nu prea mai e presedinte, va desemna premier pe cine are el chef, ma încapatânez sa strig, din toate resorturile fiintei mele, „Cred, înca mai cred, în România”. Asa sa-mi ajute si sa ne ajute Dumnezeu.

Obiceiuri sataniste de Halloween!

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

America, România si alte tari din Occident  –  practici pagâne si oculte de Halloween

  Biserica Catolica din Polonia ia atitudine

 Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita – Sesizare înaintata Ministrului Educatiei

În aceste zile în scolile din America,  înca de la sosire, te asteapta profesorii echipati de Halloween. Majoritatea caselor sunt ornamentate cu acei binecunoscuti bostani orange, cu masti si figuri înspaimântatoare. Bostanii se gasesc  în mai toate magazinele,  masti si alte echipamente si accesorii.  Un singur  bostan te costa la 4…5  dolari/ bucata. Oamenii iau însa mai multi, în timp ce în tarile sarace din Asia sau Africa, copiii mor de foame, caci nu au pentru hrana decât 1 dolar pentru o luna de zile!

În Ardealul românesc, de 1 Noiembrie cimitirele sunt luminate, dupa un obicei din Occident,  de lumânarile aprinse pentru cei morti. Si în România s-au importat din obiceiurile de Halloween. Tot ce e rau si nefolositor, prinde repede, desi ne consuma  din timp, e cu cheltuiala…

Însa Cuvântul sfânt lasat de Dumnezeu pentru om – Biblia – ne întreaba de ce cântarim ceva care nu ne satura?

“De ce cântariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati câstigul muncii pentru ceva care nu satura? Ascultati-Ma, dar, si veti mânca ce este bun, si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase.  Luati aminte si veniti la Mine, ascultati, si sufletul vostru va trai: caci Eu voi încheia cu voi un legamânt vesnic, ca sa întaresc îndurarile Mele fata de David.”  (Isaia, 55)

Cum de nu meditam  zi si noapte la cuvântul lui Dumnezeu, pentru a fi într-adevar fericiti, asa cum promite El înca din Psalmul 1?

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaz? pe scaunul celor batjocoritori! Ci îsi gaseste placerea în Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!

Dumnezeu ne-a învatat sa nu avem alt Dumnezeu decât pe El!  Sa nu alergam la alte placeri, sa nu ne închinam decât Lui, în duh si în adevar.

Oamenii asteapta sa scape de criza economica, de seceta sau de inundatii, care adesea alterneaza, însa nu striga catre Dumnezeu,  care are mila si poate sa aduca vremuri de belsug material si spiritual. Nu cauta sa mediteze la Cuvântul Sfânt, sa-i dea cinstea care i se cuvine lui Dumnezeu, sa aduca  rugaciuni si cuvinte de lauda Creatorului si Dumnezeului nostru. Dimpotriva, multi uita de Dumnezeu,  multi nu cred în El, multi si-au pus nadejdea în alte lucruri, în icoane sau alte filozofii, în horoscop sau în te miri ce altceva.

Sa ne venim în fire, si sa stim cu totii ca este un Dumnezeu sus în Cer, Atotputernic, care face tot ceea ce vrea, fie în Cer, fie pe pamânt.

“O, adâncul bogatiei, întelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cât de nepatrunse sunt judecatile Lui si cât de neîntelese sunt caile Lui!  Si, în adevar, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?  Cine I-a dat ceva întâi, ca sa aiba de primit înapoi?”  Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava în veci! Amin.” (Romani, 11)

Doamne,  ai mila de poporul român, de cel american … caci nu stiu ce fac!

Toata lauda si închinarea noastra, sa-i fie aduse Lui Dumnezeu; în Numele si în creditul Domnului Isus Hristos! Amin.

*

Biserica Catolica din Polonia critica practicile sataniste de Halloween

Realitatea.Mobi titreaza la rândul ei despre aceasta sarbatoare satanista:

Cu trei zile înainte de Sarbatoarea Tuturor Sfintilor, celebrata la 1 noiembrie în Polonia, Biserica Catolica din aceasta tara a criticat sever practicile ‘sataniste’ de Halloween, într-un mesaj publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Varsoviei.

Venita din SUA si din ce în ce mai populara în rândul tinerilor polonezi, traditia Halloween-ului ‘este un rezultat al raspândirii ocultismului si magiei’, se arata în mesajul Bisericii poloneze, scrie Agerpres.ro.

Aceasta traditie ‘îsi are radacinile în venerarea pagâna a spiritelor si a unui zeu celtic al mortii. Anton Lavey, fondatorul satanismului modern, afirma ca noaptea dintre 31 octombrie si 1 noiembrie este cea mai mare sarbatoare luciferica, dând nastere la numeroase acte oculte de violenta. Biserica condamna în mod deschis astfel de practici’, se mai arata în mesaj.

‘Sub pretextul distractiei, copiii, tinerii si adultii sunt invitati sa practice ocultismul, ceea ce este în contradictie cu învataturile Bisericii si vocatia unui crestin’, a insistat Arhiepiscopia Varsoviei pe pagina sa de internet.

*

Pentru o mai buna documentare, puteti citi si  AICI  dar si A I C I

„Respecta sa fii respectat!”

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

„Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, este prima conditie a adevaratei egalitati.”

– F. M. Dostoievski

Dictionarul explicativ al limbii române defineste respectul ca fiind atitudine sau sentiment de stima, de consideratie sau de pretuire deosebita fata de cineva sau de ceva, spre deosebire de politete care este o comportare conforma cu buna-cuviinta, prin care se întelege o atitudine de amabilitate. Nu trebuie confundate, deoarece este vorba de nuante si asa cum spunea Petre Tutea: „Nuantele amplifica gândirea, fiindca ne permit sa percepem separat calitatile care nu pot exista separat în corpurile sau în obiectele concrete întâlnite si pe care le transforma în obiecte ale gândirii.” Respectul, acest sentiment se apropie mai mult de admiratie. 

         Citind unele articole aparute în ziarele din tara, privirea-ti aluneca fara sa vrei spre comentariile articolelor si, pur si simplu, te trec fiorii. Poate si voit uneori, pentru a citi „Vox Populi”, deh!
          Si mi-am zis ca este incredibil cât de jos poate ajunge un om care are libertatea de a se exprima. De ce nu contrazicem cu argumente exprimate în cuvinte civilizate si preferam sa ne scuipam si sa ne înjuram unii pe altii ca niste brute? Comentatorii, sub anonimat de cele mai multe ori, îsi permit libertatea sa reverse tot veninul din suflete. Suficient venin, preaplin venin!  Si lectura devine contagioasa. Desi esti scârbit, parca vrei sa vezi pâna unde se poate ajunge cu gândul veninos, ce cuvinte ai mai putea întâlni sa-ti „îmbogatesti” vocabularul.

……  Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre si cred ca el trebuie folosit în sensul respectului, al demnitatii omului civilizat. D. Draghicescu în cartea sa „Din psihologia poporului român”, aparuta la începutul secolului XX, scria: „Finetea si vioiciunea spiritului a dezvoltat în caracterul românului, mai cu seama, un spirit critic amar, distructiv…” „Sa fi ramas la acel stadiu, înca era bine”, scrie – acum – cineva bine inspirat.
    … Nu este respectat nici ziarul, nici autorul articolului, nici ideea pentru care a trudit într-un mod ziaristul, nici ceea ce au scris ceilalti comentatori în limitele bunului simt, nu se mai respecta nimic! Scriu oamenii dupa cum „îsi dau drumul la gura” (to run off at the mouth – spune englezul). Doar suntem în democratie, doar suntem liberi sa vorbim cum vrem, sa jignim cât si cum vrem, nu este necesar sa ne cenzuram cuvintele; de ce sa-l respect pe cel din fata mea, de ce sa tin cont de emotiile lui, de ce sa nu-l mint, ce ma împiedica sa-l desconsider, sa-l pacalesc, sa-l înjosesc? De ce sa-mi respect limba? De ce sa respect oamenii de valoare ai tarii? Sa fie acesta modul de a gândi al omului nou, omului modern pentru care a trudit societatea?
….   Avem libertatea de a gândi si simti în conformitate cu propriul nostru eu, este adevarat! De asemenea avem libertatea de opinie deschisa, adica de a exprima public ceea ce simtim si gândim. Avem libertate, dar trebuie sa acceptam si niste limite ale libertatii, altfel echilibrul social nu este posibil. Sa ne dorim o libertate civilizata, nu haotica. Libertatea se face cu alegere înainte de actiune: gândesti, te autocenzurezi si apoi te exprimi. Acest principiu trebuie sa functioneze si în politica. Asa ne putem respecta între noi, asa ne vor respecta si cei din afara noastra, caci nu lipsa de respect este trasatura caracterului românului, ci dimpotriva! De la Socrate cel ce a produs o adevarata reforma în gândirea antica când a vazut gravat pe frontispiciul Templului din Delfi cuvintele „Cunoaste-te pe tine însuti” si mai apoi Religia care ne-a vorbit despre primirea lui Hristos si trairea crestina profunda ce pot produce revelatia sinelui, omul a încercat sa se cunoasca, sa se înteleaga, pentru a putea evolua; acelasi lucru petrecându-se la nivelul natiunilor. „Cunoaste-te pe tine însuti” înseamna si recunoasterea propriilor greseli si slabiciuni; cere o vointa continua si seriozitate, maturitate în gândire, pentru depasirea  vanitatii care conduce adeseori la iluzia asupra ta însuti. A fost si este o noua abordare a cunoasterii despre esenta omului, ca omul sa stie nu numai ce este, ci mai ales ce vrea. Este cea dintâi cerinta pe care ne-o porunceste ratiunea, este temelia cunoasterii si a întelepciunii.
 ….    Între oamenii civilizati exista minime raporturi de respect reciproc, formule de pretuire, de decenta, de bun simt. În mass-media este din ce în ce mai evidenta aceasta eludare a termenilor decenti, evitarea intentionata a reverentelor de limbaj, poate si pentru a se vedea în ce lume traim? O oglinda a vietii? Vorbirea stradala nu poate fi aceeasi cu cea scrisa, nu poate fi adusa cu predilectie pe ecranele televizoarelor. O cenzura proprie este necesara, din respect pentru semeni, pentru cei superiori – ierarhia trebuie totusi respectata! – si pentru demnitatea limbii noastre. Altfel exista pericolul unei decadente morale si spirituale. Avem atâtea tonuri de exprimare, atâtea pronume de politete în limba româna care exprima o atitudine de respect, de apropiere sau de distanta fata de persoanele carora ne adresam: mata, dumneata, dumneavoastra, Domnia ta, Domnia voastra, Maria voastra …. Am avut voievozi, am avut regi, dar nimeni nu îndraznea, din bun simt, sa le spuna pe nume, sa-i strige pe nume. Cu alte cuvinte, respecti ceea ce merita sa fie respectat si… respecta pentru a fi respectat! Bunul simt ar trebui sa ne fie cântarul care sa ne spuna pâna unde poate fi denaturat acest respect. Au aparut, dupa cum semnala cineva, substitute, pentru doamna: cucoana, duduie, bai, tanti; pentru domn: nene, bai, mai. Sau adresari de genul: „Domnu, domnu de la ziar!” Ne-a placut? Sau amuzanta expresie, dar nu lipsita de geniu: „Neica nimeni!” Mai recent aflu tot din ziare o „frumoasa” amenintare facuta în Parlamentul României: „Am sa-ti dau o scatoalca de am sa te trec prin peretele de acolo”.
   ..   . Chiar daca nu toate persoanele merita, totusi avem nevoie de respect pentru linistea noastra si pentru a nu inflama relatiile dintre noi. Din pacate, în democratie, oamenii obraznici, cu tupeu, speculeaza buna credinta a semenilor si dau drumul vorbelor fara nici un pic de control. Antidotul acestei maladii raspândite ar fi educatia si cultura. Cât despre democratie, cum ar zice românul despre nevasta cu care traieste: Buna, rea, e nevasta mea!
  ….    Respectul este o componenta foarte importanta în orice relatie, în orice comunicare, fie ca e vorba de casatorie, prietenie, familie, serviciu. Comportamentele agresive nu vor aparea în casatorie, nu ne vom pierde nici prietenii, nu vor exista tensiuni la locurile de munca daca se va pastra un respect sincer fata de celalalt, fiindca, trebuie sa recunoastem, exista relatii în care suntem implicati de-a lungul vietii si în care va fi întotdeauna nevoie de respect.
 …     Avem puterea sa ne facem respectati prin felul în care întelegem viata si modul în care ne comportam? Ne este necesara decenta în vorbire, în scriere, precum si în alte manifestari? Acestea sunt întrebarile asupra carora ar trebui sa reflectam.
….   Respectul trebuie acordat oamenilor nu dupa averile strânse si nici dupa puterea dobândita, ci în primul rând pentru calitatile sufletesti, întrucât acestea valoreaza mai mult decât faima. Un proverb românesc spune: „Omul nu dupa haine, ci dupa fapte dobândeste cinste”. Oamenii care merita respectul sunt cei care muncesc, creeaza, se tin de cuvânt, nu mint, nu înseala si nu fura, sunt echilibrati, nu-si pierd cumpatul, nu tipa ori nu ridica tonul la altii atunci când lucrurile nu ies asa cum le place lor, au un simt al discernamântului si nu au în vedere numai împlinirea propriilor dorinte ci se mai gândesc si la ceilalti, îsi cunosc locul si rostul pe lume, admit când gresesc, stiu sa ceara iertare si sa ierte. De ce sa-i lovim, sa aruncam cu pietre în ei, când toti suntem facuti din lut si ne putem sfarâma atât de usor? Respectam meritele unora dintre noi? Si daca nu stim a le respecta, cum îsi vor putea valorifica oamenii meritele?
  ….    În zilele noastre „avem o criza spirituala manifestata si printr-o criza de autoritate, culmea, pe fondul unei inflatii de autoritati. Traim într-o lume a autoritatilor fara autoritate. Si autoritatea persoanei umane suporta o eroziune sociala în decorul general compus din tot mai multi indivizi si din tot mai putine persoane. Cum s-ar spune: multa lume, putini oameni!”, ne atentioneaza Pr. Alin-Cristian. „Fara educatie si fara Dumnezeu, persoana devine individ, cuvântul devine vorba, mintea devine creier, sufletul devine trup… de necuvântator, iar limbajul devine onomatopee. […] Aurul se cunoaste dupa culoare, pasarile dupa tril, oamenii dupa cuvânt...”
   
Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

Romanian Autumn Picnic at Anthem Community Park in Arizona

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

The cooler weather is coming back to Arizona, and with it come the snowbirds (a large population group that lives in AZ only for the winter months, attracted by its moderate climate), and the much awaited outdoor activities of the fall. Such was the case on Saturday, October 13, 2012, when Agape Christian Church (http://www.agapearizona.com/agape/) organized the fall outdoor picnic at Anthem Community Park.

Located just outside of the Phoenix metro area, off interstate I-17, Anthem is a master-planned community built by Del Webb in 1999. Although it offers all the services of a big city, the largest part of Anthem was never incorporated – and still holds the aroma of an Arizonian small town – hidden between the northern foothills of the Sonoran desert, right at the base of Daisy Mountain. Elevated slightly higher than Phoenix metro area (approx. 1,800 ft), Anthem enjoys cooler temperatures by five to ten degrees Fahrenheit.

Built exclusively for the use of its residents and their guests, Anthem Community Park covers an area of 63 acres, and includes a variety of facilities designed for active individuals at all ages – 10 miles of walking and hiking trails; catch and release fishing lakes; baseball, soccer, and softball fields; basketball, tennis, and volleyball courts; a skateboard park; and a variety of playgrounds for kids. In addition to the activity oriented features, the park also offers barbecue grills and picnic ramadas. But the highlight of the park is the miniature train ride offered by the Daisy Mountain Railroad.

The participants of the Romanian outdoor picnic enjoyed not only the beautiful weather – cloudless skies and moderate temperatures – but also the complete range of amenities provided by the park. The organizing team – led by Lionel and Dana Rachi – reserved the two main ramadas, and used the built-in barbecue grills to cook fresh ‘mititei’, chicken, and hot dogs for kids. A large variety of side dishes were available to accompany the hot, right-off-the-grill meat, and the essential Romanian element – bread. Home-made deserts were abundant, and coolers full of refreshing drinks were visible everywhere, especially after the automatic water sprinklers went on unexpectedly – that’s when the coolers gained a second use – to prevent the water from splashing the participants.

Besides the main attraction for adults – the mouth watering food – a sense of community and fellowship was evident, starting with the smiles and greetings of those who participated – mainly the Agape Church members and their friends, but also visitors from other Romanian communities in the valley. Designed to enhance and further the fellowship, the Agape event provided an opportunity for the much needed constructive communication among all the attendees of the church, and among any strong community, for that matter. The event opened at 10:00 am, and each family arrived as they were able to, all the way up to about 4 pm, when the overall participation surpassed 200 people, including the kids.

Speaking of kids, they probably enjoyed the park activities the most. In addition to all the amenities offered by the park in a special section designed for kids, which included slides, rock climbing walls, a mini water park, and even a kids’ discovery section (to dig up fossils), the church provided a big ‘fire-truck’ bouncer – the first to be used by the kids at the park. The older kids were even more active by using the half-pipe skateboard park, and the youth used their energy to build rapport by competing on the volleyball field. Typical for the young generation, the Agape youth used the social media to invite and organize a tournament that included their friends from other local churches as well.

After serving lunch, I accompanied my boys on the amazing train ride – a 24-inch gauge miniature railroad, which reminded me of the slow, but picturesque train rides of Romania. Featured during the ride is a trestle across a small lake, a tunnel through a rock outcropping, lush green landscaping, several sparkling water falls, and the eye-catching playground for children. Of course, the kids were not satisfied with a single ride around the park, especially when holding multiple prepaid discounted tickets (thanks to the organizing team) – I was fortunate to ride it multiple times throughout the day. And to complete the adventure, we also witnessed the derailment of a train car during our last ride.

Personally, I enjoyed catching up with my friends at church, and getting to know better some of the attendees that I see very often, but with whom I had not had an opportunity to discuss yet.  But as much as we, as Romanians, enjoy chatting with each other, many of us enjoy being active as well. I was pleasantly surprised by the motivator to this ad-hoc activity, one of the elders of the church – Iosif Ianculovici – who initiated the passing of the ball at first, which ended up in a full blown soccer game. When it comes to our traditional sport, we don’t need a marked field (just the imaginary lines) or even equal size goals – made out of empty trash cans in our case. No need for special sportswear either to differentiate the teams — the players for one of the teams had to simply play shirtless. It was both fun and hilarious to play with players of all levels and all ages, and most importantly without faults – who would want to trip over a 60 year old?

The well-organized event ended late into the night, with a second round of barbeque, long conversations, and board games. The one year old Agape CC (under Pastor Petru Lascau) – has clearly accomplished one of its main meanings with this event – the term Agape or ‘Love feast’ was used for certain religious meals among early Christians – and maybe went a little further. The relationships initiated at this outdoor activity have only exemplified the acute need for fellowship to be created, (and tended to) between the members of the community. It might seem a coincidence that the newly created church of Agape is starting to build strong community at the relatively new Anthem Community Park.
%%wppa%%
%%slide=3%%
 

Marius Comarita
Anthem, Arizona

Fotoreporter: Razvan Dihel

CÂND CEREM DUPA VOIA LUI…

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles1 Comment

”Indrazneala , pe care o avem la El, este ca, daca cerem dupa voia Lui, ne asculta.”

1 Ioan 5:14
           .

by Teresa Anne Arries

În româneste de Rodica Botan

                      .
Crestinismul este o farsa! Asa gândeam în turbarea mea. Îndoindu-ma peste leaganul fetitei mele, priveam cum doarme vlaguita- pretioasa mea fetita, Kim,  a carei par stralucea ca aurul la soare si a carei ochi albastri concurau cu albastrul cerului senin. Lacrimi îmi curgeau fara sa le pot opri si eram învaluita de o teama si o teroare pe care numai o mama le poate simti atunci când copilul ei este in pericol.
  .
In primul rând o coplesitoare stare de urgenta în a-mi proteja copilul a venit peste mine, apoi m-a apucat un soi de mânie nepotolita – m-a prins strâns si nu mi-a mai dat drumul… Eram captiva situatiei atât eu cât si Kim…si ma simtean complect neputincioasa. Nu era nici o portita de scapare…
  .
Agitata, m-am dus în sufragerie. Uitându-ma la nota de plata de la vizita de dimineata la spital cu pediatricianul Rubinstain, m-am gândit…atâtea vizite la doctor…si pentru ce?
  .
In timpul ultimei vizite l-am confruntat pe Doctorul Rubinstein si i-am cerut sa-mi spuna adevarul, cu toate ca nu vroiam sa-l aud.
–   Doctore, Kim…o sa moara? Trebuie sa-mi spui,  vreau sa stiu.
–    Nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta…spuse Dr. Rubinstein. Are sanse bune daca corpul ei accepta medicamentele si începe sa raspunda la tratament.
  .
 In sala de examinare, m-am uitat la fata dulce a fetitei mele distorsionata de durere. Starea ei mi-a frânt inima.Tinând-o in  brate plingând, m-am intors catre doctor:
–  Daca, daca… asta este tot ce aud de 16 luni încoace. Kim a luat injectiile astea cu regularitate la fiecare doua saptamâni de când s-a nascut. O vezi cum tipa si cum plânge si tot ce îmi poti spune este “daca”!
Intelegând motivul pentru care am vorbit asa, stresul si teama din spatele cuvintelor mele mânioase, doctorul nu s-a ofensat.
–   Celulele ei albe numara mai putin  decât inainte, mi-a zis el cu blândete tinând in mâna raportul de la laborator. Injectiile de globulina gamma au ajutat-o sa supravietuiasca valurile de boala ce au venit peste ea, dar corpul ei nu produce celule albe în cantitate suficienta. Eu nu pot sa produc o minune, mai zise el. Kim, ori o sa înceapa sa produce aceste celule,  ori nu.
  .
Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat cu groaza. Simtindu-ma sfârsita de oboseala si învinsa, i-am zis:
–   Kim este totdeauna asa de bolnava si într-una are febra. Nu dorm noapti la rând, cu saptamânile, apoi pe când cred ca se face mai bine, începe un ciclu nou de episoade de laînceput. Si acum doctore îmi spui ca nu exista solutie?
–   Trebuie sa accepti realitatea, a replicat el. Nu exista garantii în viata asta. Dumnezeu te-a asezat în pozitia asta. Trebuie sa accepti situatia si sa te comporti cât se poate de bine considerând situatia…
 .
Abia am putut sa vorbesc fara sa las sa se vada cât sunt de mânioasa.
–   Pai, daca Dumnezeu m-a asezat în situatia asta, El ma poate si scoate de aici. Am început sa cred ca Lui îi place sa vada oamenii cum sufera, umiliti si dependenti de El. M-am saturat de asa un Dumnezeu!
  .
     Obosita si cu emotiile ca amortite, m-am reîntors acasa. Auzind-o pe Kim miscându-se în patut, m-am apropiat încetisor sa vad ce face. Pâna si în somn, scâncea încet si se vedea ca o doare când misca piciorusele. Injectiile aveau sa o afecteze pentru o vreme. Întorcându-ma în sufragerie m-am asezat pe canapea si m-am facut ghem si mi-am ascuns fata în mâini. Vroiam sa gasesc un loc sau o pozitie sa ma simt în siguranta. Dar gândul din nou mi-a zburat la fetita mea si la durerea ei si m-am umplut iar de amaraciune. M-am apucat sa marsaluiesc prin sufragerie, cu pumnul ridicat în sus scuturându-l a frustrare:
  .
”Unde esti, Dumnezeule? De ce esti asa de rece si de tacut? Doamne, de ce îmi dai în loc de pâine,  pietre. Un Tata bun mi-ar da pâine. M-ai parasit? De ce m-ai parasit? Unde sint promisiunile tale de pace si de confort?”
  .
Dar tacerea din jur a fost singurul raspuns la întrebarile mele. Am simtit ca si cum Dumnezeu îsi batea joc de mine.
  .
Lipsita de viata ca o papusa din zdrente, m-am asezat din nou pe canapea si gândul mi s-a dus la copilaria mea nefericita, la tatal meu, rece si autocratic si la mama mea, o persoana imprevizibila…  Am fost prea multi copii, prea putini bani, prea putina dragoste… Desi am frecventat biserica în cea mai mare parte a vietii mele, Dumnezeu parea ca exista la o distanta uriasa. Ma gândeam la Dumnezeu ca la un  Politai locuind undeva în sferele celeste, gata sa pedepseasca dar niciodata cald si iubitor. Dumnezeu era pentru mine cineva asemanator cu tatal meu pamintesc.
    .
  Tata. Oridecâteori ma gândeam la tata, imi aduceam aminte de onomastica mea când am împlinit 13 ani. Eram asa de fericita ca în sfârsit intru în adolescenta. Multi dintre prietenii si colegii mei au fost invitati – ca îmi sarbatoream si eu ziua de nastere. Dar ziua asta de bucurie s-a schimbat dintr-o data într-o scena oribila. Tata a venit acasa împleticindu-se beat si într-o stare deplorabila. Totdeauna era suparat daca se cheltuiau bani pe orice care nu reprezenta o absoluta necesitate.
 – Esti proasta si urâta, mi-a strigat tata uitându-se cu scârba la mine, iar eu am paralizat de teama si rusine stând nemiscata în mijlocul grupului de preieteni care ma înconjurau.
 – Nimeni n-o sa te iubeasca niciodata, mi-a zis încheindu-si discursul…
   .
     Ca rezultat al acestei întâmplari am devenit o singuratica, fara sa pot gasi ca apartin vreunui grup de oameni.
   .
Trezindu-ma din visarile mele, m-am gândit…dar toate astea s-au schimbat de când Te-am întâlnit pe Tine , Doamne. Tu m-ai acceptat asa cum eram…cu negi cu tot. Am crezut ca am ajuns acasa, în sfârsit,  când Te-am întâlnit, ca îti apartin Tie. –  Acum, acum ma parasesti si Tu?
      M-am scuturat de gândurile mele, m-am dus la bucatarie si am început sa spal vasele de la micul dejun. Apa calda mi-a încalzit placut mâinile reci si mirosul de lamâie al detergentului de vase paru atât de proaspat si placut. Si mintea începu din nou sa ma duca printre amintiri. Mi-am amintit când Kim s-a îmbolnavit prima data…
     La început nu mi-a fost frica. În timp ce vorbeam în sinea mea cu Dumnezeu i-am spus:  “Tu poti sa o vindeci. Nu exista ceva ce Tu nu poti sa faci. Daca copilul meu este bolnav, Tu poti sa o vindeci, nimic mai simplu pentru Tine. Nu-i asa?“
.
     Am luat tigaia de pe aragaz si am început sa o frec cu toata forta. ” –  Ok, Doamne, care-i problema acuma? Stiu ce cred si stiu ca am credinta în Tine. M-am rugat! Biserica întreaga s-a rugat pentru Kim. Batrânii bisericii si-au pus mâinile peste ea. Am studiat Cuvântul Tau, stiu si înteleg promisiunile Tale si am avut rabdare sa astept ca sa-Ti faci lucrarea în timpul Tau, la vremea aleasa de Tine.  Ce mai vrei acuma de la mine? De ce nu imi vindeci copila?“
   .
     N-am primit nici un raspuns. Cu vasele spalate, mi-am sters mâinile ude, tare nemultumita de cele ce gândeam m-am dus inapoi in sufragerie. Daca Dumnezeul în care ma încred este tacut si nu vrea sa-mi raspunda, unde sa ma mai duc?
       .
     Ochii mi-au cazut pe Biblia care era pe masuta de cafea. Un verset din Genesa 22 imi trecu prin minte, uimindu-ma cu realitatea ce mi-o descoperea.  Am deschis repede Biblia sa fiu sigura ca îmi amintesc versetul corect. Era exact asa cum mi l-am amintit. Si versetul spunea:
”Dumnezeu i-a zis…”Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”
       .
     In momentul acela am stiut cu siguranta ca Dumnezeu îmi cerea sa I-o dau Lui pe Kim. Mintea mi-era clara dintr-o data cum nu mai fusese înainte, si am realizat ca am pus-o pe Kim mai presus decât Dumnezeu, dragostea pentru ea mai presus decât dragostea pentru Dumnezeu. Ca i-am cerul Lui Dumnezeu sa îmi faca mie voia si sa nu si-o faca pe a Lui. Voia mea. Nu a Lui Dumnezeu. Nu alegerea Lui de suveran. O oala de pamânt s-a razvratit împotriva facatorului ei si n-a cazut în umilinta la picioarele Lui…
   .
Realizind ca am încercat sa-L manipulez pe Dumnezeu, am înteles ca de fapt m-am straduit sa fac toate lucrurile care terbuiau facute ca El sa trebuiasca – sa fie obligat sa-mi satisfaca cererea. Nici nu mi-am putut închipui ca El ar vrea-o pe Kimmie…
     O Doamne bun Isuse, mi-am zis, cu siguranta ca nu vrei sa mi-o iei pe Kim? Nu poti sa-mi ceri asa ceva?! Nu viata copilasului meu. Ti-ar fi atât de usor s-o vindeci – numai s-o atingi. Oh, Domnul si Dumnezeul meu, nu-mi cere asta…
 .
     In timp ce vorbeam asa în mintea mea, stiam raspunsul chiar în timp ce puneam întrebarile. Stiam ca numai o totala ascultare de Dumnezeu – este raspunsul care Dumnezeu îl astepta de la mine. Asa ca am construit din bucatile inimii mele zdrobite un altar pentru Dumnezeul cel suveran. Si pe acest altar am pus singurul meu copil, iubita mea fetita, cu aceeasi sinceritate si cu tot atâta sacrificiu cu cât Avraam si-a pus copilul pe altar pe muntele Moria.
 .
      Oh! Domnul meu, îmi pun toata nadejdea în Tine. Daca vrei sa-mi iei copilul, ia-l, e al Tau. Nu mai pot sa lupt împotriva Ta. Iarta-ma! Iarta-ma pentru lipsa mea de încredere si pentru neascultare. Nu înteleg de ce îmi ceri fetita mea, dar Te iubesc si am încredere  în Tine. Ajuta-ma cu ce va urma…
 .
O pace absoluta m-a înconjurat. Batalia se sfârsise. Dumnezeu câstigase victoria. Am renuntat la frica si la mânia cu care am trait pentru arâtea luni. Acum puteam sa ma odihnesc în voia perfecta a lui Dumnezeu pentru viata mea.
        .
     Sase saptamâni mai târziu,  eram  din nou cu Kim în cabinetul doctorului Rubinstein. Kim n-a mai fost bolnava în tot acest timp. Statea în sus dezinvolta si radia de sanatate în bratele mele.
 – N-am vazut asa ceva de când sunt, zise doctorul,  cu o surpriza si o nedumerire intiparita pe fata. Celulele albe ale lui Kim sunt absolut normale. Este imposibil sa se poata schimba într-asa scurt timp!
.
     Dar – se schimbasera. Si în inima mea stiam de ce. Asa cum Isaac a fost întors lui Avraam, asa si fetita mea mi-a fost data înapoi. Domnul meu este marele Doctor si Tatal care merita toata încrederea mea. Poate ca era vremea pentru înca un miracol, o alta vindecare, si când o sa ajung acasa am sa-l chem la telefon pe tatal meu pamântesc…

.

(Preluat prin har din PE GÂNDURI)

31 Octombrie, 1517 – Ziua de nastere a Reformei protestante!

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Ministry, Theology1 Comment

        529 de ani de la nasterea                       reformatorului

                        si

    495 de ani de la începutul                         reformei  – 

.

   Doua aniversari marcante în miscarea crestina protestanta   

.

În ziua de 10 noiembrie 2012 se împlinesc 529 de ani de la nasterea celui care este considerat parintele miscarii protestante. Martin Luther s-a nascut la data de 10 noiembrie1483, în mica localitate Eisleben, din partea de rasarit a Germaniei.

La vârsta de 18 ani a intrat la Universitatea din Erfurt. Dupa cum el însusi marturisea, într-o zi studiind în biblioteca universitatii, a facut o descoperire senzationala în contextul religios al vremurilor evului mediu,  o descoperire care ulterior i-a marcat destinul: o Biblie în limba latina. O astfel de carte nu mai vazuse pâna atunci. Nu stia nici macar de existenta ei. În acel moment avea pentru prima oara în mâna Cuvântul lui Dumnezeu. Plin de teama si uimire a început sa o citeasca, de fiecare data exclamând: „O, daca mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!”

Mai târziu, între anii 1512-1516, fiind de-acum calugar, a fost trimis la Roma cu probleme ale  ordinului calugaresc. A fost socat de coruptia si luxul Bisericii Române, dându-si seama  nevoia de reforma.

Citind “Epistola lui Pavel catre Romani“  si-a construit o teologie care mai târziu avea sa constituie baza reformei care a zguduit din temelii Biserica romano-catolica. Trei principii de baza constituiau principalele elemente în sistemul lui teologic: SOLA FIDE sau îndreptatirea prin credinta, SOLA SCRIPTURA sau ideea ca Scriptura este singura autoritate pentru pacatosii care cauta mântuirea, si SOLA GRATIA, adica numai harul ca baza a îndreptatirii. Prin urmare, Luther a redefinit conceptul biblic al mântuirii, ajungând la convingerea ca numai credinta în Christos poate îndreptati pe cineva în fata lui Dumnezeu.

Scânteia care a aprins flacara REFORMEI s-a constituit în afisarea a 95 de teze pe usa Bisericii din Wittenberg, teze prin care Luther contesta faptul ca Papa ar fi autoritatea suprema în domeniul  credintei si al moralei. Iata de ce data de 31 octombrie 1517 este considerata ziua de nastere a REFORMEI PROTESTANTE.

În urma publicarii a trei brosuri prin care Luther s-a adresat poporului german (Discursul catre nobilimea germana, Robia babiloniana si Despre libertatea crestinului), Papa Leon al X-lea emite  în 1520 bula „Exsurge Domine”(act oficial emis de Papa) care a condus la ex-comunicarea lui Luther. În urma refuzului de a-si retracta tezele, este adus în fata unui tribunal si judecat de slujitorii papali. Este nevoit sa se retraga din viata publica, locuind în castelul de la Wartburg pâna în anul 1522. În timpul cât a stat izolat, ferit de oponentii sai, Luther a tradus în germana Noul Testament, dupa originalul grecesc, ceva mai târziu traducând si Vechiul Testament din ebraica. În anul 1535 a reusit sa tipareasca întreaga Scriptur? în limba germana, punând astfel bazele limbii literare germane.

Luther a murit în anul 1546, lasând miscarea care avea sa-i poarte numele, sub conducerea lui Melanchthon. Reforma a purtat în ea lumina necesara trezirii spirituale din veacurile care au precedat-o, întorcând privirea spre simplitatea crestinismului primar, asa cum îl gasim în Cuvânt. A avut darul sa readuca în crestinism vigoarea bisericii primare pierduta într-un mileniu de negura.

Influenta reformei a fost binefacatoare din mai multe puncte de vedere, ca de pilda cel teologic, cel educational  si  economic. Guvernele Europei, cu precadere cele din tarile anglo-saxone, au devenit tot mai tolerante si mai putin opresive, iar în Statele Unite, însusi nasterea natiunii americane este perceputa ca un experiment curajos al unui popor crestin si reformat.

La începutul secolului 19, vizitând America, istoricul si politicianul francez Alexis de Tocqueville, impresionat fiind,  facea remarca: „Nu am înteles maretia acestei tari, pâna când nu am vizitat bisericile lor care ard cu focul dreptatii si neprihanirii Evangheliei”.

În concluzie se poate spune ca viata religioass reformata a adus prosperitatea materiala si morala, unei lumi aflata într-o acuta nevoie de lumina spirituala.

Radu Oprea – Peoria, Arizona,
htt://www.agapearizona.com  

Dr. Ileana Vesa – “calugarita penticostala”

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Marius Cruceru

Le-am cunoscut pe Ileana si pe Monika în urma cu ceva ani. Asteptau pe holul Universitatii din Oradea timide sa intre la interviu. Eram în comisie. Dupa ce le-am intervievat separat, le-am întrebat pe amîndoua, pentru ca se asteptau una pe cealalta:

– Vreau sa va întreb ceva personal si oarecum ciudat… pentru ca am vazut destule în acesti ani si modul în care au început unele studente facultatea si apoi felul în care au finalizat studiile… vreau sa va întreb daca modul în care purtati baticul deriva din convingerile voastre personale sau este o impunere din partea bisericii, a familiei…

– Este convingerea noastra, asa consideram ca dam respect parintilor si fratilor si ne pastram frumusetea pentru sot…

– Dar veti rezista?

– Da!

– Vreau sa vad daca asa veti termina studiile … Va voi urmari!

Au trecut anii. Au trecut amîndoua prin multe batjocuri. Li s-a strigat “pocaitele, calugaritele, baticoasele”. Au fost umilite de-a lungul anilor de studii de unii profesori, de colegi, dar … cel mai trist, chiar de unele dintre colegele de confesiune evanghelica, chiar de coreligioare si chiar de alte studente din mediul penticostal. Bîrfite, invidiate, au învatat în asa fel încît la finalul anilor de studii li s-a recunoscut fara putinta de tagada superioritatea intelectuala si harnicia.

Au mers mai departe la master si au ramas în cadrul Universitatii Emanuel (universitate baptista) doua fete din mediul penticostal, Monika în administratie, Ileana, asistenta

Astazi Ileana si-a sustinut teza de doctorat, o teza excelenta, cu titlul Neomedievismul postmodern, coordonata de prof. dr. Stefan Borbely, în cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.

 

  .

A fost una dintre cele mai fascinante sustineri de teza doctorala la care am participat pîna acum.

Sigura pe ea, limpede, fara tremur în voce, rod al experientei didactice acumulate, Ileana s-a comportat ca o adevarata profesionista a conferintelor stiintifice. Ne-a purtat prin lumea jocurilor video, filmelor, prin Umberto Eco, Dan Brown, Robin Hood…

Prezentarea în Prezi realizata cu ajutorul lui Miriam Achim a fost, si spun asta fara ezitare, a fost probabil cea mai frumoasa prezentare de acest tip pe care am vazut-o pîna acum. M-am bucurat sa îi vad tatal fericit si surorile si fratii, toti cu emotii mai mari decît doctoranda.

Teza a primit calificativul Foarte Bine. Felicitari si … la mai mare. Astazi a fost una dintre acele zile în care m-am bucurat ca Dumnezeu m-a obligat sa devin profesor. Sînt atît de mîndru ca Dumnezeu le-a dat trecere înaintea Lui si înaintea oamenilor acestor fete! Iata ca nu exista nicio legatura între modul în care ne legam baticul si capacitatea intelectuala. M-am bucurat pentru modestia, fermitatea, consecventa si modul în care Ileana a ales sa îsi respecte ethos-ul de provenienta.

Sper sa organizam o prezentare si la Oradea cît de curînd sa va puteti convinge de calitatea tezei si de frumusetea prezentarii. Pe cînd Ileana îsi va reveni sper sa putem organiza iar una dintre coffe-ring-te avînd-o pe dînsa ca invitata.

PS. Uneori ma întreb …. care sînt totusi valorile pe care le îndosariaza în mintea lor baietii din generatiile care ne urmeaza?

Precizare: ce se afla între ghilimele în titlu este una dintre poreclele (trist lucru) care sînt aruncate dupa colturi de mintile înguste si de gurile largi.

 

Preluat (prin har) de pe blogul  Marius Cruceru

Exceptii criminale despre avort!

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

by Cristian Ionescu

 

Am urmarit dezbaterea între candidatii la vicepresedintia SUA. În afara de faptul ca, asa cum ma asteptam, Biden este un buldozer obraznic iar Ryan este cam complicat pentru omul de rând, dar ceea ce mi-a atras atentia a fost segmentul despre avort.

În primul rând, pozitia liberala a tichetului democrat Obama – Biden este criminala, abominabila si responsabila în fata lui Dumnezeu pentru sângele nevinovat al celor mai vulnerabile fiinte din lume: copiii nenascuti, ucisi în locul unde ar trebui sa fie în cea mai mare siguranta.

Dar, atunci când conservatorii cedeaza de la principii de dragul (sau frica) exceptiilor, acestia îsi pierd integritatea, autoritatea si credibilitatea. Sunt destule subiecte în care exista zone gri, dar nu acolo unde este vorba de viata si moarte. Auzind ca – potential – viitoarea administratie republicana accepta avortul în caz de incest, viol si atunci când viata mamei este în pericol, am simtit dezgust si dispret. Odata conceputa, orice viata curmata este ucidere si crima, indiferent de contextul în care a fost conceputa. PUNCT!

Înteleg ca Obama si Biden vor garanta mentinerea dreptului la crima a parintilor denaturati. Înteleg ca Romney si Ryan sunt, în principiu, împotriva avorturilor, dar exceptiile pe care le promoveaza neaga tocmai principiul pe care îl invoca. Sa nu adaugam FAPTUL ca nu vor face nimic LEGAL împotriva avorturilor, deci nicio viata nu va fi salvata.

Daca ma întrebati de ce cred ca Ryan a concesionat acest argument si de ce Romney a enuntat aceasta pozitie a candidaturii sale (de asemenea, de ce mai întâi a guvernat statul Massachussets de pe pozitia pro-avort, ca apoi sa devina pro-viata…), raspunsul meu este simplu: convenienta politica! Intransigenta principiala vis-a-vis de avort (fara exceptii) este prea radicala din punct de vedere social si, implicit, politic.

 

Preluat din POPAS Pentru SUFLET

Baza pe care a fost cladita SUA s-a spart în bucati!

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

 Ce se întâmpla cu 1 din 5 americani?

    .      .
http://m.antena3.ro prezinta o stire neasteptat de alarmanta prin continutul unei statistici. Americanii   se îndreapta vertiginos spre un tot mai adânc dezastru:

“Un american din cinci si o treime dintre tinerii americani cu vârste mai mici de 30 de ani se declara fara afiliere religioasa, o cifra care “creste rapid” de cinci ani într-o tara cu traditie în viata religioasa, potrivit unui studiu publicat marti, relateaza AFP.

Potrivit institutului de cercetari Pew Research Center’s Forum on Religion&Public Life, numarul persoanelor care se declara fara afiliere religioasa “nu a fost niciodata atât de ridicat”.

Pe parcursul ultimilor cinci ani, aceasta categorie de populatie a trecut de la 15 la 20 la suta în rândul tuturor adultilor americani.

Printre ei, 13 milioane se declara atei sau agnostici si aproape 33 de milioane “fara afiliere religioasa particulara”. Doua treimi dintre cei 46 de milioane “cred în Dumnezeu”, subliniaza institutul.

Aceasta progresie a cifrelor se explica prin (…)“

 

Puteti da CLICK AICI pentru a citi întregul articol.

 

*.

Tragedia Americii e una  foarte mare!

Constitutia Statelor Unite  a rezistat mai bine de 200 de ani. De ce?  Deoarece ea a a fost conceputa de catre adevarati  crestini americani  si  în  baza  întelepciunii venite din Cuvântul lui Dumnezeu –  BIBLIA.

Firul  calauzitor al acelei constitutii viabile era unul plin de întelepciune,  Nihil sine Deo – Nimic fara Dumnezeu.  Atunci americanii recunosteau deschis si plenar ca Dumnezeu este Creatorul cerurilor,  Pamântului si omului.  Dumnezeu este Atotputernic si vegheaza asupra creatiei  si are totul în controlul Sau. În El avem viata,  fiinta si miscarea.

Însa,  în ultimele decenii,  oamenii s-au îndepartat tot mai mult de credinta în Creator, nu mai citesc Biblia, locul unde este revelat pentru noi adevarul despre Dumnezeu si despre om, si astfel se îmbata cu alte filozofii oculte care nu-L cunosc si nu-L onoreaza pe Dumnezeu. 

Si rezultatele se vad chiar si prin faptul ca lumea de azi este foarte debusolata, criza economica se adânceste tot mai mult, drogurile si imoralitatea crasa iau un avânt fara precedent (avorturile cresc exponential, procentul casatoriilor e într-o mare  scadere si nu sunt  cladite pe morala si percepte crestine,  nu rezista, rata divorturilor e foarte mare; homosexualitatea este legiferata în tot mai multe state, fiind agreata de presedinti ca Barack Obama).

Daca mai înainte, nimic nu se facea fara Dumnezeu, astazi vorca toate  sa se faca  fara El, iar rezultatele sunt catastrofale.

Solutia e întoarcerea deîndata cu fata spre Dumnezeu, cu sinceritate, cu pocainta si cu închinare. Sa venim cu totii, ca unul, în rugaciune înaintea Tatalui din Cer sa ne cerem iertare pentru ofensa si razvratire si sa-I cerem îndurare si sa ne ofere prin har  vremuri de trezire spirituala,  în care sa-L glorificam pe  Isus Mântuitorul prin vietile noastre.

 

Despre avort, homosexuali, pedeapsa cu moartea si religie

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment
 Ce parere au  –  BARACK OBAMA SI MITT ROMNEY
   .

In Ziarul GANDUL in  08.10.2012 Valentin Vidu publica pozitia candidatilor la functia de Presedinte al Statelor Unite vis a vis de avort, homosexuali, pedeapsa cu moartea si religie:

“Barack Obama si Mitt Romney, care se înfrunta în alegerile prezidentiale americane de la 6 noiembrie, au pozitii diferite asupra unor probleme legate de societate, relateaza AFP care prezinta aceste pozitii.

AVORTUL SI CONTRACEPTIA

Mitt Romney: vrea anularea hotarârii istorice a Curtii Supreme “Roe versus Wade” (1973), care a legalizat si reglementat avortul în Statele Unite. El sustine interzicerea avortului cu exceptia cazurilor de viol, incest sau risc la adresa sanatatii sau vietii mamei.

Romney va înceta sa mai subventioneze centrele de planning familial. De asemenea, el a criticat reforma sanatatii initiata de Barack Obama, deoarece aceasta ar obliga angajatorii, inclusiv institutiile religioase, sa suporte costurile contraceptiei.

Barack Obama: presedintele în exercitiu, un aparator al drepturilor omului, “crede ca optiunile în privinta sanatatii unei femei constituie o decizie personala, luata împreuna cu medicul, fara amestecul politicienilor”.

DREPTURILE PERSOANELOR DE ORIENTARE HOMOSEXUALA

Mitt Romney: se opune casatoriei între persoane de acelasi sex si uniunilor civile, sustinând un amendament la Constitutie prin care casatoria sa fie definita drept o uniune între un barbat si o femeie. El s-a opus abrogarii legii “Don’t ask don’t tell”, care interzicea accesul în armata al persoanelor care si-au exprimat în mod deschis orientarea sexuala, dar a anuntat ca nu va reveni asupra ei.

Barack Obama: a fost primul sef al Executivului american care s-a pronuntat, cu titlu personal, în favoarea dreptului ca persoane de acelasi sex sa se casatoreasca si care a subliniat ca decizia de a autoriza sau nu o asemenea casattorie revine statelor (…)”

 

AICI  puteti citi intregul articol.

 

 

Romney nu e Obama!

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

                        Petre Lascau

.

          Am urmarit aseara confruntarea politica a celor doi candidati la presedentia Statelor Unite. Nu contest victoria lui Romney în acest duel de idei cu public. Nu ea însa m-a convins sa votez pentru el.

                 Este total împotriva constiintei mele sa-mi dau votul unui candidat care sprijineste public si oficial uciderea a milioane de copii în pântecul mamelor lor.

As putea continua si cu alte lucruri care sunt si ele împotriva convingerilor mele, dar acesta mi-e suficient.

Am dat peste un pasaj din scrierile lui Oswald Chambers (Cu Dumnezeu spre necunosut, pag. 26), în care autorul puncteaza genial temelia civilizatiei umane.

„Prima civilizatie a fost întemeiata de un criminal (Cain), si de atunci întregul fundament al vietii civilizate este un sistem vast si complicat de crime mascate. Gasim însa ca este mai util pentru bunastarea omeneasca sa nu-i ucidem pe oameni pe fata, ci slujindu-ne de un sistem competitiv. Este întiparit în gândirea noastra faptul ca rivalitatea si competitia sunt esentiale pentru mentinerea vietii civilizate; iata de ce afirmatiile lui Isus Christos par exagerate, nebune si ridicole.

Trebuie sa fii nebun, de exemplu, sa crezi ca este posibil sau chiar dezirabil sa traiesti practic ce se spune în Predica de Munte.

Si cine este nebunul acela? Cel care este nascut din nou si care îndrazneste sa practice învatatura lui Isus.”

Nu-mi fac iluzii ca un nou presedinte v-a schimba mersul acestei lumi. Nadajduiesc însa, ca mscar în acest domeniu, al avortului, Romney sa gândeasca altfel decât Obama. Nu stiu daca va face ceva sau nu, dar am obligatia morala sa fiu alaturi de el atunci când declara ca este de partea vietii.

De aceea am trei motive majore pentru care voi vota cu Romney:

1. Motivul numarul unu: Romney nu e Obama.
2. Motivul numarul doi: Romney nu e Obama.
3. Motivul numarul trei: Romney nu e Obama.