Tabăra creștină în orasul montan Payson din Arizona în perioada 25-30 mai, 2009

lucian-oniga-penielLucian Oniga si fundația “Peniel” au devenit deja o marcă.

Bistriteanul in varsta de 36 de ani, licentiat in teologie la “Continental Theological Seminary” din Bruxelles si avand master degree de la University of Wales, este presedintele si fondatorul acestei organizatii de tineret din Romania. In SUA a ajuns prima data in 2001, in vizita la parintii si fratii sai mai mici, care s-au stabilit in Arizona, in 1997. De atunci, i s-a mai oferit de nenumarate ori ocazia de a calatori pe pamantul fagaduintei, dar nu a avut nicicand dorinta de a ramane permanent aici, intelegand ca voia lui Dumnezeu pentru el este de a se dovedi credincios lucrarii in care s-a implicat cu multi ani in urma. In prezent, Oniga se ocupa de tinerii din biserica “Sfanta Treime” din orasul natal, Bistrita. El si Veronica formeaza un cuplu si impreuna au doua fetite, Thea si Petra.

Am dori sa ne povestesti cate ceva despre activitatea ta de pana acum in cadrul fundatiei “Peniel”. Ce rol ai avut la infiintarea fundatiei si ce functie ocupi in prezent, la “Peniel”?

Lucrarea “Peniel” a inceput in Romania in anul 1995, cu o tabara de tineret in Muntii Birgaului, langa Bistrita. Impreuna cu un coleg de facultate, George Gavrus, am avut initiativa acestui demers, fara a detine un plan de lunga durata, pe care Dumnezeu, in intelepciunea Lui nu a ales sa ni-l descopere de la inceput, ca sa nu ne sperie. In decursul anilor, viziunea lucrarii a devenit mai clara si s-a dezvoltat in ceea ce este acum: o unealta pe care o foloseste Dumnezeu pentru mantuirea tinerilor romani de pretutindeni.

Avand un rol de coordonare inca de la inceputul lucrarii, din anul 1999 cand a luat fiinta din punct de vedere juridic Fundatia “Peniel”, am preluat functia de presedinte al organzatiei.

Ce isi propune fundatia “Peniel”? Ce loc ocupa organizarea de tabere si alte evenimente in cadrul fundatiei? Ai vrea sa ne dai cateva exemple de astfel de activitati? Unde au fost organizate si carui segment de varsta s-au adresat cu precadere?

Fundatia «Peniel» are drept scop castigarea generatiilor tinere pentru Cristos si motivarea acestora pentru a trai o viata crestina autentica. Taberele si conferintele Peniel sunt principalele mijloace pe care le folosim pentru implinirea acestui deziderat.
Daca in vara anului 1995, am inceput cu o tabara la care au fost prezenti aproximativ o suta de tineri, din 1999, datorita numarului mare de participanti, a trebuit sa oferim cate doua tabere de vara, unde iau parte pana la opt sute de persoane intr-o serie.
La cererea tinerilor, din anul 1997 am inceput si organizarea unor conferinte nationale cu caracter motivator. Astfel, daca la prima editie din 1997, au participat aproximativ sapte sute de persoane, in anii urmatori numarul acestora a crescut pana la aproape cinci mii.
Din 2001 avem si conferinte regionale, mai restranse, la care vin pana la o mie de tineri.
Bineinteles ca toate aceste activitati nu s-au putut si nu se pot realiza fara ajutorul unei echipe de voluntari inimosi, pe care ne-am straduit sa o formam in cele patrusprezece conferinte de strategie si echipare a liderilor.
Avand ca grup tinta adolescentii si tinerii adulti, “am mers dupa ei” in toate regiunile tarii si in aproape toate orasele mari din Romania.
Acum ne confruntam cu o mare “problema buna”, nu mai gasim orase romanesti in care sa existe o sala suficient de mare pentru a gazdui minimum doua mii de persoane. Prin urmare, suntem nevoiti sa revenim cu intalnirile Peniel in orasele in care am mai fost cu ani in urma.

Cum s-a nascut ideea de a planifica o astfel de tabara in AZ si ce isi propune? In SUA au mai avut loc pana acum asemenea tabere sau in AZ vom asista la o premiera?

Ideea s-a nascut din insusi scopul organizatiei noastre. Avand ocazia sa intalnesc multi tineri romani din SUA cu aceleasi aspiratii, intrebari si probleme ca ale celor din Romania, am simtit indemnul Domnului de a veni si eu in intampinarea nevoilor lor. Pe langa intalnirile din cadrul bisericilor si din alte locuri, cred ca tinerii trebuie sa se separe de cotidian pentru a se retrage intr-un loc special, in mijlocul naturii, pentru a-L descoperi pe Creatorul lor intr-un mod inedit. Numele Peniel inseamna fața lui Dumnezeu. Ori de cate ori cineva merge la Peniel si vede fața Domnului, se intoarce acasa schimbat. Acest lucru ni-l dorim si pentru tinerii care vor participa la prima tabara Peniel din SUA, sa se intoarca transformati si mai asemenea Domnului Iisus!

Te rugam sa ne dai cateva detalii despre acest camping, in ce perioada va avea loc si orice altceva ti se pare relevant si crezi ca ar merita mentionat.

Tabara va avea loc in Payson, Arizona, la Tonto Rim Christian camp (www.tontorimcamp.com), in perioada 25-30 mai 2009. Avand ca titlu “Extreme Experience”, in aceasta tabara sunt asteptati toti tinerii care doresc sa guste din bunatatea Domnului (Ps. 34:8a) si sa-L intalneasca pe El ca Mantuiror, Eliberator, Vindecator si Datator al plinatatii Duhului.

Vor predica din Cuvantul lui Dumnezeu pastori cunoscuti in comunitatea romaneasca, precum: Nelu FILIP, Lazar GOG, Petru LASCAU, Marinel MESAROS, Leonard SEMENEA, Ioan SZASZ, plus alti lideri de tineret din bisericile locale din Arizona. De asemenea, il avem ca invitat special pe Ron BROWN din CA, un frate de culoare pe care speram ca Dumnezeu sa-l foloseasca intr-un mod deosebit.
Inchinarea va fi condusa de catre Peniel band – AZ si de alte grupuri de inchinare din bisericile penticostale din Arizona.

De ce ai ales orasul Payson?

Pentru ca acolo am gasit oferta cea mai buna la vremea cand cautam locuri de tabara. In plus, este o zona foarte frumoasa in care te simti parca mai aproape de Dumnezeu.

In ce va consta programul derulat in cadrul acestui camping? Ce beneficii au cei care se decid sa participe?

Programul taberei incepe luni seara cu cina si se incheie sambata, la amiaza, cu pranzul si include intalniri duhovnicesti zilnice si multe activitati sportive si recreative precum archery, target shooting (pellet guns), low ropes course, zip line, mountain boards, mountain scooters, canoeing, low-rock jumping (into water), crafts, volleyball, basketball etc. Bineinteles ca nici focul de tabara nu va lipsi. Pe langa lucrurile mentionate anterior, tinerii care vor participa la Peniel vor beneficia de cazare si trei mese pe zi, toate incluse in costul de numai $200. In pret nu intra transportul la si de la locul taberei!

Cum trebuie sa procedeze cei interesati sa se inscrie in acest camping? Cu cine sa ia legatura si care sunt datele de contact ale persoanei care se ocupa de inscrieri (numar de telefon, fax, e-mail)?

Tinerii care doresc sa participe la tabara sunt rugati sa se inscrie prin liderul de grup care ii va insoti, la adresa penielcampusa@yahoo.com. Inregistrarea va fi valida in momentul in care vor depune cei $200 de persoana in contul Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. 457007350160, deschis la Bank of America, AZ.

Pentru mai multe informatii privind inregistrarea, doritorii sunt rugati sa ia legatura cu Marta, la tel. 602-653.31.75. Pentru informatii financiar-bancare, Paul poate fi contactat la paul_oniga@hotmail.com sau la tel. Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. 602-757.12.37.

Am dori sa ne spui daca tabara din AZ este “one time” sau doar primul eveniment de acest gen dintr-o serie mai lunga? Ti-ai propus sa organizezi in fiecare an un asemenea camping si daca da, urmatorul va avea loc din nou in AZ sau te vei orienta spre un alt stat?

Mi-ar placea ca tabara din acest an sa fie doar inceputul unor serii de tabere care sa se extinda in fiecare stat american unde traieste o comunitate de romani. Chiar daca Peniel nu va putea organiza aceste tabere, mi-as dori ca tinerii romani din SUA sa-si asume o asemenea viziune pe viitor. In cazul in care va fi nevoie, imi voi oferi sprijinul si experienta pentru realizarea unor astfel de proiecte.

In prezent, as dori sa-mi focalizez atentia pe acest inceput din Arizona, urmand ca detaliile legate de desfasurarea taberelor viitoare sa fie stabilite ulterior.

In cazul in care se va opta pentru AZ si se va merge pe varianta ca taberele sa se desfasoare anual, urmatoarele editii se vor tine tot la Payson sau prin rotatie vor fi alese si alte locuri, ca Prescott, Flagstaff, Sedona sau chiar Grand Canyon?

Ar fi frumos sa gasim si alte locuri de tabara in Arizona.

E corect sa afirmam ca vom asista la o lansare in SUA a camping-urilor cu care romanii sunt deja familiarizati?

Da.

Ce diferente si ce asemanari exista intre taberele pe care le organizezi in SUA si cele din RO?

Asemanarile au de-a face cu organizarea, programul si accentul pus pe spiritual. Deosebirile sunt de natura materiala: in Romania taberele au loc in corturi si in conditii mai rudimentare, iar in SUA beneficiem de o baza dotata cu toate facilitatile.

Chiar daca nevoile tinerilor sunt comune, indiferent de rasa si de cultura in care traiesc, abordarea slujirii lor va trebui sa fie adaptata mediului din care provin. Acest lucru ni-l dorim si in cazul taberei din Arizona.

Pentru mai multe informatii legate de activitatile Peniel, vizitati http://www.peniel.ro.

Shuffling worlds

Laura Potra Walsh was born in November 1976, in Bucharest, a city that she left together with her parents, George and Mariana Potra, when she was 13 years old, to come to Chicago, USA. In 1995, the Potra family moved to Modesto Ca, where Laura currently lives with her husband and daughter. She has two brothers, Julian and Mario, and a sister, Carmen, who live in the relaxed vacation destination, Hot Springs, Arkansas. Her parents also live in Hot Springs, and Laura visits them a few times a year. Passing through Arizona with her husband, Laura graciously agreed to give us an interview.

-Tell us about your educational background. What are your impressions of Turlock? What would you like to tell us about the university and the religious culture there?

After finishing high school, Laura attended the University of Illinois at Chicago, as a Biology major. After her freshman year she transferred to CSUS, California State University, Stanislaus so that she can be closer to her parents who had moved to Modesto, Ca. Later, her parents moved to Hot Springs, Arkansas. During her college years, Laura lived in Turlock where CSUS is located. Turlock and Modesto are neighboring towns located in the middle of the state, in a region called the Great Central Valley, a place conducive to agriculture, due to its mild climate. West of the valley lies the coast of the Pacific Ocean, and just east of it are the Sierra Nevada mountains. San Francisco and the Sierra Nevada hills are less than 2 hour drive from Modesto. Sacramento, Lake Tahoe, and Los Angeles, are not too far either. Modesto, as well as Turlock, has many churches, including a Romanian one.

– Tell us about your life after graduating from college? What did you teach? What do you presently do?

– At the university I studied Biology, Math, and Psychology, obtaining a Bachelor of Arts and a Masters of Science in Psychology. I was involved in the educational system for a while teaching math at the high school and college level. I was also a social worker and therapist under the Stanislaus County Social Services department, working with children and adolescents who were in their system. I think as long as you like what your doing, most likely you will be successful at it. Currently, I am a stay at home mom for my baby daughter, Anna, who is 11 months old. I like my new profession and I think it is an investment well merited.

– How long have you been married? How would you describe your husband? How did you two meet?How fast did your relationship progress, considering that you were originally from a different culture?
I’ve been married to my husband Richard Walsh for about five years now. He is Irish – American, and we met about seven years ago at Big Valley Grace Community Church, in Modesto, a church that we continue to attend. Rick is 37 years old, has a BA in Communication and a Commercial pilot’s license with Instrument & Multi-Engine ratings. Currently he works for a company that his family owns called AdClub Advertising in Modesto, which is a national recruitment advertising agency.
– How easy was it for you to adapt to the American culture? To what extent did your husband detect the cultural differences among you, if one can speak of such differences? What similarities, of education or thinking, do the two of you have?

When I arrived in the US I was in 7th grade and it was somewhat difficult to adapt to the new culture, especially since I didn’t speak English. However, by the time I met Rick, 12 years later, I was by then well familiarized with the American culture. My husband and I have the same religion, educational level, and political orientation. Not to mention, he likes Romanian food.

You have an investment property in Tucson, Arizona, a university town. What did you find attractive in Arizona, particularly in Tucson? How often do you visit Tucson with the family and what do you like to visit in the Grand Canyon state? Have you considered moving here in the future?
We’ve chosen Tucson because it was a good investment place for real estate. We like the city, unfortunately, we don’t get to visit it often. For now our future plans are to remain in California.

-How often do you visit Romania? When you were there last, what were your impressions of it? Do you keep in touch with the Romanian community in the city were you live? How would you characterize this community?

Since I’ve been in the US, I went back to visit Romania twice. The first time I went with a group of American Christians from Modesto on a missions trip to an orphanage in Bucharest. I’ve also taught Romanian to a number of such missionaries. Big Valley Grace has missionaries in many parts of the world, including Romania. In my last visit to Romania three years ago, I was accompanied by my husband, who has never been there before. During both of my trips to Romania I was able to visit with family and friends who live there. The Modesto Romanian community here in Modesto is very small compared to what I was used to in Chicago and therefore very different.

I understand that you like to travel. How many countries did you visit and which one did you like the most (in what month/year were the trips).

I’ve mostly traveled in the US, including Hawaii. I went to Romania twice, also in Canada, Italy, Australia, and New Zealand. I think every place I’ve visited has its beauty. In Rome, we were impressed with the ancient architecture and art. Australia and New Zealand seemed exotic. We were there at the end of November, beginning December, the winter season for us in the US, but summer for them over there.

What did you think about Australia ? What did you especially liked or disliked about the Australian continent ?

Sidney is a renown metropolitan city. The Sidney Opera House and the Hillsong Church were memorable. Hillsong is pastored by Brian Houston, and is known for its worship music that is sung all over the world. In the north west region of Australia, we went to Cairns and Port Douglas, to see the Great Barrier Reef, one of the seven wonders of the world. A beautiful place with a tropical climate. The one thing we weren’t too excited about was the fact that this region is considered one of the most dangerous places to live in the world because it is home to many wild and venomous animals, of both land and water. I remember “admiring” the huge Australian crocodiles on one of our boat tours as the guide was describing the “crocs” surrounding us.

How about New Zealand? Tell us please a few things that you specifically liked about this place?

In the south, we liked Queenstown. The people there are very laid back and friendly and seemed to always have a pleasant disposition. New Zealand is the opposite of Australia in terms of having wild and dangerous animals ? New Zealand has none. There were some very beautiful places to see. There were even some icebergs from Antarctica floating by when we were there, Antarctica being relatively close to New Zealand.
Which country did you find to be the most beautiful out of the ones you visited?
The scenery in New Zealand was the most moving.

Who would you consider to be your role model?

– Mother Theresa is a person that for me embodies the heart of a servant. I believe the life of a Christian should be a life of giving and of compassion, especially for those less fortunate than we are.

“FUNIILE DRAGOSTEI”- când răul pierde prinsoarea cu omenirea, iar infernul se transformă în cer

Ligia SemanIn 1970, regizorul american Arthur Hiller castiga Oscar-ul cu un film de mare succes, intitulat simplu, “Love story”. Ecranizarea sa dupa cartea lui Erich Segal, avandu-i in rolurile principale pe Ali McGraw si Ryan O’Nael, prezinta povestea de dragoste a doi tineri, studenti, ce se casatoresc si au parte de o fericire de scurta durata (tot incercand sa aiba copii, vor descoperi ca ea sufera de o boala incurabila). Drama, lacrimi, suferinta, un tagline celebru – “love means never having to say you’re sorry”  si o coloana sonora de neuitat, aceasta ar fi in cateva cuvinte istoria filmului. Un love story oarecum similar ne propune si Ligia Seman in cea mai populara ei carte “Funiile dragostei“, tiparita la editura Cetate Deva, in anul 2008, care ne emoționează prin aceeasi reluare a clasicei povesti de iubire frântă inainte de termen, de data aceasta din cauza unui mediu social ostil. In creatiile sale, “Funiile dragostei”, “Handicapul constiintei”, “Tragedie si triumf” si “Domnind peste imprejurarile vietii”, autoarea impresionează prin capacitatea de a ne oferi o abordare practica a vietii, ideala de altfel, daca ne gandim ca in acest mod ni se transmit adevaruri de mare actualitate. Conceputa sub forma de roman, cu foarte multe dialoguri, relatarea de fata este patrunzatoare si convingatoare, abundenta in conversatii dinamice, vii, interesante. Eroii sunt prezentati obiectiv si numai prin prisma faptelor lor, captivi ai acestora.

funiile_dragostei_de_ligia_seman“Funiile dragostei” debuteaza cu un eveniment fericit, Balul bobocilor din centrul universitar din orasul T., ocazie de a-i strange laolalta pe cei de care depinde mersul lucrurilor in carte. Intriga amoroasa se contureaza chiar de la inceput, pentru ca exista un cuplu cu care facem deja cunostinta, Anca si Relu, ea studenta la filologie, el la stiinte economice, si altul despre care aflam din relatarile Ancai. Este vorba de Lia Muresan, colega de facultate si de camera cu aceasta si de Florin Plesa, politehnist, amandoi crestini. Din acest moment, curgerea evenimentelor poate fi cat de cat predictibila, pentru ca a fi crestin cu doi ani inainte de revolutia din decembrie 1989 presupune o serie de riscuri. Tocmai aceasta calitate de crestin complica lucrurile si transforma cartea Ligiei Seman dintr-o simpla drama ce s-ar fi putut incadra fara probleme in “Colectia romanul de dragoste”, intr-o pledoarie pentru viata, acceptare, iertare, promovarea valorilor autentice. Odata cu intrarea in scena a personajele negative, Mircea Gabor (“un tanar imbracat cu un costum negru, a carui haina demodata o tot aranja din mers cu o grimasa de nemultumire”) si Mihai Andreescu, nepotul sefului securitatii din orasul T., decorul se modifica, si primele note mefistofelice se fac simtite. Mircea se remarca prin dorinta de a parveni cu orice pret, materializata in colaborarea cu securitatea, Mihai prin frustrarea generata de constientizarea unei iubiri neimpartasite (despre el ni se spune ca este indragostit de Lia, aleasa Miss Boboc cu un an in urma, in prezent prietena lui Florin si marea absenta de la bal, din cauza credintei in Hristos). Asistam la trasarea in nuante de gri inchis a coordonatelor unei societati in miniatura, o societate in care la fel ca in basme, domina eterna lupta dintre bine si rau.

Actiunea romanului se invarte intre caminele de studenti din centrul universitar al orasului T., catedrala din aceeasi urbe, sediul securitatii, casa natala a Liei. Chiar a doua zi dupa Balul bobocilor, in incinta campusului universitar se produce o drama, care declanseaza actiunea propriu zisa. Are loc un accident pus la cale de securitate, in care este ucis Dani, un student crestin implicat in misiunea de transport si distribuire secreta de Biblii. Se ajunge destul de rapid deci, la momentul crucial, definitoriu, cand eroii iau decizia fie de a se aseza de partea binelui, fie de a trece in tabara celalata. Relu, unul din numerosii martori la nedreptatea comisa, alege sa nu taca, in timp ce Mircea realizeaza ca pentru el a sosit clipa cheie, ocazia mult asteptata de a se alia cu securitatea pentru a obtine bani. Drama sa, aceea a omului de rand dornic sa isi depaseasca dintr-o data conditia, renuntand la orice scrupul, il face sa piarda de la inceput simpatia cititorului, iar drumul pe care il traverseaza in carte este intunecat, sinuos, plin de meandre. Misiunea grea a lui Dani va fi preluata de Florin Plesa, un om matur, profund, constient ca odata ce si-a asumat responsabilitatea, “precautia pe de o parte, zelul, curajul pe de alta parte, trebuiau imbinate cu credinta si rugaciuni”.

Printre eroii care oscileaza si in care se lupta doua forte, una productiva, luminoasa, curata, amplificata de dragostea pentru Lia, iar alta intunecata, semanand mai degraba cu un travaliu, aducand cu sine consecintele tragice dezvaluite in finalul cartii, este Mihai. Daca initial, nostalgia iubirii sale pentru Lia ii da putere sa colaboreze cu Florin, sa nu uitam ca el il transporta pe Dani cu masina la spital dupa accident, in continuare, mediul in care se invarte, dublat de o anumita lipsa de sens, de banalitatea unei vieti din care Dumnezeu si orice preocupare spirituala lipsesc, il determina sa se apropie de Mircea, devenind partas la “sansa” de a face rau in mod gratuit si inutil.

Pe de alta parte, revelatia feminina este Anca, personajul care desi in primele pagini pare sa fie in mod categoric opusul Liei, pe parcurs se descopera ca una dintre firile dispuse sa priveasca in propriul suflet si sa inlature de acolo non-valoarea, marsavia, compromisul. In acest context, cuplul Anca-Relu se echilibreaza perfect cu cel format de Lia si Florin, iar dragostea neimplinita dintre ultimii isi gaseste adevaratul sens in cazul celor dintai. Autoarea stie sa accentueze ideea ca in ceea ce o priveste pe Anca, brusca ei convertire, altminteri neverosimila, se datoreaza in primul rand iubirii puternice pe care i-o poarta lui Relu, ajuns la inchisoare tot datorita tradarii lui Mircea, iar apoi prieteniei oferite de Lia. In final, descoperim ca avem de-a face cu un dublu love story, unul concretizat, definit prin bucuria experientei traite, Anca-Relu, celalalt amintind de tragediile antice, distrus prematur, dezumanizant, Lia-Florin.

La fel ca in romanele realiste, despre care Sthendal spunea ca sunt ca o oglinda ce reflecta in mod obiectiv starea de fapt, goana dupa lucrurile materiale il determina pe Mircea, cel ce joaca rolul lui Iuda, sa dea in vileag, exact in momentul cand Lia si Florin se pregatesc sa isi oficieze logodna, secretul legat de ei si de Bibliile ilegale. Urmeaza derularea rapida a evenimentelor, drama generata de hartuirea celor doi de catre securitate, ce culmineaza cu uciderea lor. La o abordare superficiala, am putea spune ca Ligia Seman se foloseste de Romeo si Julieta din Romania comunista doar ca pretext pentru a descrie infernul omului obisnuit, caruia i se mai pune pe deasupra si eticheta de crestin. La o citire profunda insa, vom intelege ca tot ceea ce se petrece in carte este in Numele lui Dumnezeu, iar prietenia, spiritul de sacrificiu, dragostea pentru aproapele, chiar daca ti-a gresit, iubirea pentru parinti se intretes pe acest fundal, argumentand cu realism, absurdul si abisurile promovate de un sistem absolutist si acaparator, ale carui tentacule distrug fiorul sublim al idealului tineretii.

Eroii sunt pana la urma, niste vizionari, ei actioneaza motivati de credinta, de valorile supreme pe care le stiu din Cartea Sfanta, iar forta lor nemaintalnita, in contact cu derizoriul lumii marsave in care traiesc, departe de a se slabi, castiga, in detrimentul pretentiilor omenesti care intr-un astfel de tablou se detaseaza prin ridicol. Faptul ca Mircea si Mihai ajung sa isi rateze partial tinta (“Mircea fusese pionul pe care Dumnezeu il indepartase, impiedicandu-l sa-si duca la implinire planurile prin care Cuvantul Sau ar fi putut fi calcat in picioare”) indica inca o data rolul supranaturalului, de asemenea personaj in roman. Se vorbeste foarte des in “Funiile dragostei” despre Biblie, iar versetele sunt presarate cu discretie, ici si colo, fara a supara, fara a agasa, doar pentru a puncta din cand in cand, treptele pe care trebuie sa le urcam pe calea mantuirii. Personajele se aduna in jurul Cartii, care odata cu moartea lui Dani, ii uneste pe cei ramasi in viata, ajungand sa fie pentru ei o mostenire spirituala, plina de invataturi de suflet. Fiecare percepe aceasta Carte in felul lui, pe unii, cum e cazul Ancai, ii trezeste din starea de pacat si de nestiinta, altora le vorbeste despre pocainta si despre curatire – situatia lui Mihai si a lui Mircea – iar Liei si lui Florin le aduce partasia cu Dumnezeu, unirea cu El, iubirea lucrurilor pe care El le iubeste si in cele din urma, puterea de a accepta sa faca voia Lui, indiferent daca lucrul acesta presupune despartirea si chiar moartea. Rugaciunea lui Florin ramane cat se poate de sugestiva, putand fi foarte bine un lait motiv al romanului: “Doamne, Te rog nu ma lasa sa cedez. Mai bine orice suferinte, mai bine moartea decat sa ma aplec asupra acelei hartii din fata ochilor mei si sa semnez in favoarea fericirii mele personale si in detrimentul fratilor mei, pe care as putea sa-i tradez.” La fel de dedicata si de devotata se dovedeste a fi si Lia, dispusa sa accepte planul Sau pana la capat. “Indiferent ce va fi”, spune ea, “Dumnezeu ne va intari, indiferent ce s-ar petrece, noi stim… stim ca El ne iubeste.”

La o analiza atenta este evident ca pe langa autenticitatea celor intamplate, actiunea din “Funiile dragostei” nu lancezeste nici o clipa, aceasta si datorita stilului in care este scris romanul – cursiv, pe alocuri frenetic si oarecum dramatic, plin de elan si de pasiune constructiva, insa in acelasi timp simplu, prolific si nesolicitant. Cartea se defineste ca o lectura esentiala, ce nu are nimic de-a face cu fictiunea si nu poate fi citita sub nici o forma pentru amuzament ori pentru a uita de plictiseala. Totul trebuie luat in serios, totul se adreseaza sufletului, inimii si mintii. “Funiile dragostei” se detaseaza prin actiunea extrem de complexa si construita cu o migala deosebita, iar eroii traiesc pe undeva, tragismul si curatia acelor cazuri tipice de martiri, intalnite in special in perioada intemeierii crestinismului. Insasi Lia, rememorand clipele petrecute alaturi de cel ce ii fusese logodnic, ajunge la o concluzie cu valoare de verdict. “De fapt, numai pentru ca el murise ca martir, cu siguranta, in urma mortii lui, Dumnezeu va face sa straluceasca si mai mult lumina Evangheliei. In toate veacurile, in urma martirajului miilor de crestini, in arenele romane ori in timpul inchizitiei ori al altor imprejurari istorice – moartea martirilor nastea valuri mai puternice, mai inalte de alti urmasi ai lui Hristos.” Ca este un martiraj o adevereste ceea ce urmeaza. “Si toata aceasta invioarare spirituala pornise de la consacrarea deplina a lui Florin, care se rugase in noaptea aceea, inainte de a incepe misiunea de transport a acelor Biblii. – Te laud Dumnezeul meu ca alaturi de fratii mei, pot sa-ti spun fara retineri: chiar cu pretul vietii mele, salveaza aceste Biblii scumpe, prin care Tu poti sa faci sa Te cunoasca mii de oameni din acest mare oras universitar.”

Din carte nu lipsesc nici accentele filosofice, in special in ultima parte, atunci cand Lia mediteaza asupra celor intamplate si incepe sa se gandeasca din ce in ce mai mult la trecerea in nefiinta. “Asemanarea dintre persoana ta si o picatura dintr-un val care inoata cu curentul impreuna. Cat de bine era sa stie ca simplul ei gand, simplul ei pas, insemna infinit mai mult in ochii lui Dumnezeu, decat o simpla picatura purtata de curent, decat un simplu zbor de pasare in vazduh.” Desigur ca nuantele filosofice sunt general umane, de bun simt, fara a avea pretentia ca ar putea raspunde unor intrebari esentiale si existentiale. Finalul romanului este apoteotic, iar moartea Liei Gavris se transforma intr-o jertfa ce ii uneste pe fostii ei colegi, candva hulitori de Dumnezeu, acum insa discipoli ai lui Hristos, intr-un fel de confrerie secreta, cladita pe lumina Evangheliei si pe puterea pocaintei.

Ca modalitate de expunere, Ligia Seman foloseste caracterizarea directa (descrierea personajului de catre autor – Lia, “din nou cea mai frumoasa, si pentru aceasta baietii o admirau, iar fetele o invidiau”), autocaracterizarea (personajul se dezvaluie prin propriile ganduri, sentimente si stari sufletesti -“De ce sa fie tot timpul inferior? Pentru ca nu avea bani ca si Relu, ca si ceilalti cunoscuti de-ai lui . Nici macar un costum pentru o seara deosebita?”), caracterizarea indirecta (personajul se detaseaza prin modul de a vorbi, gesturi, comportament, imbracaminte, infatisare, etc.- “Si aceasta impresie se conturase nu numai la vederea costumului pe care-l purta Mihai, mai mult decat elegant, croit dintr-o stofa asemanatoare cu cea pe care Mircea o vazuse purtata doar de profesorii sai in momente festive. Ochelarii cu rame subtiri, negre, in contrast cu fata alba, prelunga, ii evidentiau parca mai mult decat altceva aerul de intelectual”), caracterizarea de catre celelalte personaje – care-si exprima opiniile, parerile, gandurile despre personajul aflat in atentia autorului (“Ajunse fata in fata cu Relu. Din nou remarca faptul ca arata bine”; “Pentru Florin, fiecare clipa traita in viata aceasta insemnase Cristos, insemnase proslavirea Lui”).

Ar mai fi de remarcat ca “Funiile dragostei” nu este scrisa intr-un stil greoi, ci intr-un stil, modern, antrenant, insa laborios, care reuseste sa-l introduca pe cititor in universul unor tineri ce lupta pentru propriul lor ideal. Usurinta in exprimare a Ligiei Seman demonstreaza autenticitate si puterea de a stapani un limbaj bine cristalizat, pe un fond liric, pe alocuri pedagogic. Indiferent ca este vorba despre dragostea agape sau cea eros, cuvantul cheie este convertire, atat in planul limbajului si al continutului, cat si in cel al metodei si al tehnicii de realizare. Avem de-a face cu o carte sentimentala, romantica, populara despre un cuplu tragic, fara a cadea insa in banalul “best seller-urilor” ce se citesc in tren sau in avion. Dragostea innobileaza si purifica totul si are puterea de a depasi complicatiile ivite. Dupa obstacolele intalnite si sacrificiile facute, el si ea au sansa de a se intalni in ceruri, asa cum isi dorise Lia, atunci cand ca o presimtire a evenimentelor ce aveau sa urmeze, a propriei morti, are o premonitie, o viziune, gandindu-se “cat de frumos ar fi fost ca impreuna, ea si Florin, tinandu-se de mana, sa paseasca amandoi in fata zambetului Mantuitorului.” Asa se si intampla, pentru ca Lia i se alatura logodnicului ei in viata de dincolo, lasand in urma iertare si impacare. Suntem martorii unor evenimente plasmuite de dragoste, astfel ca nu exista loc pentru regrete, pentru ura, pentru pareri de rau. Iar lectia pe care o invatam este una simpla si la obiect – “love means never having to say you’re sorry.”

BUCURIA îNVIERII MÂNTUITORULUI ISUS

the joy of Jesus' resurrection

by George Danciu

Matei 28: 1-8
La sfarsitul zilei Sabatului, cand incepea sa se lumineze inspre ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormantul. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s-a pogorat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului, si a sezut pe ea. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada. Strajerii au tremurat de frica lui, si au ramas ca niste morti. Dar ingerul a luat cuvantul, si a zis femeilor: Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul;  si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta. . Ele au plecat repede de la mormant, cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui

Marcu 16: 1-7
Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus. In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele. Femeile ziceau una catre alta: Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului? . Si cand si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita. Au intrat in mormant, au vazut pe un tinerel sezand la dreapta, imbracat intr-un vesmant alb, si s-au inspaimantat. El le-a zis: Nu va spaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus

Luca 24: 1-6
“In ziua intai a saptamanii, femeile acestea, si altele impreuna cu ele, au venit la mormant dis-de-dimineata, si au adus miresmele, pe care le pregatisera. Au gasit piatra rasturnata de pe mormant, au intrat inauntru, si n-au gasit trupul Domnului Isus. Fiindca nu stiau ce sa creada, iata ca li s-au aratat doi barbati, imbracati in haine stralucitoare. Ingrozite, femeile si-au plecat fetele la pamant. Dar ei le-au zis: Pentru ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cand era inca in Galilea”

Ioan 20: 1-8
In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant. A alergat la Simon Petru si la celalalt ucenic, pe care-l iubea Isus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant, si nu stiu unde L-au pus. . Petru si celalalt ucenic au iesit, si au plecat spre mormant. Au inceput sa alerge amandoi impreuna. Dar celalalt ucenic alerga mai repede decat Petru, si a ajuns cel dintai la mormant. S-a plecat si s-a uitat inauntru, a vazut fasiile de panza jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea dupa el, a ajuns si el, a intrat in mormant, si a vazut fasiile de panza jos. Iar stergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fasiile de panza, ci facut sul si pus intr-un alt loc singur. Atunci celalalt ucenic, care ajunsese cel dintai la mormant, a intrat si el; si a vazut, si a crezut

Cine se bucura?

1. Cerul si ingerii sunt primii la mormant

Primii care se bucura sunt si primii la marmantul Domnul Inviat: ingerii. Atunci se bucura Cerul intreg, toti cei care-l populeaza.

Apocalipsa 5: 9-14
In Cer, apostolul Ioan a vazut clar intr-o rapire in Duhul pe cei care se aflau acolo ? .. cantau o cantare noua, si ziceau: Vrednic esti tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost injunghiat, si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. Ai facut din ei o imparatie si preoti pentru Dumnezeul nostru, si ei vor imparati pe pamant!
M-am uitat, si imprejurul scaunului de domnie, in jurul fapturilor vii si in jurul batranilor am auzit glasul multor ingeri. Numarul lor era de zece mii de ori zece mii si mii de mii. . Ei ziceau cu glas tare: Vrednic este Mielul, care a fost injunghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda! . Si pe toate fapturile, care sunt in cer, pe pamant, sub pamant, pe mare, si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: A Celui ce sta pe scaunul de domnie, si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor! Si cele patru fapturi vii ziceau: Amin! Si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant, si s-au inchinat Celui ce este viu in vecii vecilor!?

2. Cei care îl cunosc: femeile si ucenicii Săi

Se bucura toti cei care-L cunosc pe Domnul, incepand cu femeile care-L cunoscusera si-L urmasera indeaproape.. Ele sunt si primele, dis-de-dimineata, la mormant. Au cumparat miresme, cu gandul sa unga trupul lui Isus. Dar, cand au vazut si au inteles ca El Inviase dintre cei morti ?? au plecat repede de la mormant, cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui?.

3. Cei care îl cauta din toata inima, chiar si atunci când totul pare fără speranță

Imediat dupa inviere Domnul Isus Cristos se arata Mariei Magdalena din care scosese sapte duhuri necurate, aceea care I-a demonstrat ca-L iubeste foarte mult “Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Isus, si I-a sters picioarele cu parul ei; si s-a umplut casa de mirosul mirului.” (Ioan 12:3)

Ioan 20: 11-23Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.
13. “Femeie”, i-au zis ei, “pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: “Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”
14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15. “Femeie”, i-a zis Isus, “de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: “Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16. Isus i-a zis: “Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: “Rabuni!”, adică: “Învăţătorule!”
17. “Nu mă ţine”, i-a zis Isus, “căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!”
20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
21. Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
22. După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt!
23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.

Bucuria este ceea ce Insusi Mantuitorul a poruncit femeilor. Ele au plecat repede de la mormant, cu frica si cu mare bucurie, si au alergat sa dea de veste ucenicilor Lui. Dar iata ca le-a intampinat Isus, si le-a zis: Bucurati-va! Ele s-au apropiat sa-I cuprinda picioarele, si I s-au inchinat. (Mt 28:9)

Este vorba de o bucurie care nu salasluieste in locurile pamantesti, ci isi are originea dincolo de existenta noastra efemera. Este bucuria biruintei asupra pacatului si a mortii pe care Insusi Domnul a adus-o la inviere.

Dragi crestini bucurati-va pentru ca moartea nu mai are nici o putere asupra celor ce sunt a lui Christos.

CHRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI CU MOARTEA PE MOARTE CALCÂND, ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚA DĂRUINDU-LE!

Mai presus de mirajul scenei

ADINA-SASBy Roxana Curpas

Arnold Bennett, un renumit scriitor englez, comenta intr-unul din romanele sale „acea calitate misterioasa numita stil”. Stilul constituie modul în care spunem, facem sau exprimam ceva, stilul reprezinta însasi manifestarea persoanei noastre, a ceea ce ne defineste, a ceea ce suntem. Metaforic vorbind, stilul este vestmântul gândurilor pe care le avem, un dar, o mirodenie ce ne deosebeste de ceilalti, cu alte cuvinte, stilul conteaza si face de cele mai multe ori diferenta, mai ales atunci când vine vorba de celebritati.

O prezenta cu stil, dar si o celebritate este si românca Adina Sas-Simoniak, licentiata în actorie a Academiei de Teatru din Tg. Mures, în prezent unul din numele de marca ale Televiziunii Crestine Romane din Chicago, unde realizeaza emisiunea „Cuvinte pentru suflet”. Nascuta intr-o zi de iarna, pe 10 ianuarie, in cel mai frumos satuc de la poalele Muntilor Zarandului, Cuvin, din judetul Arad, aceasta emigreaza împreuna cu sotul ei in Statele Unite în aprilie 1997, lasând în urma un debut la Televiziunea din Arad, dar si mirajul efemer al scenei.

Cu toate ca scandura i-a adus popularitate, iar dupa absolvirea facultatii in 1995, a trait într-un fel unic fiecare partitura interpretata, transpunându-se în pielea personajului si încercand o abordare noua, diferita de cea clasica, Adina întelege ca în arta resursele sunt nelimitate, iar granita dintre teatru, jurnalism si literatura se întrepatrunde, astfel ca un actor poate sa se simta inspirat sa încerce noi modalitati de exprimare. Propria structura sufleteasca îi permite acest lucru, iar începuturile ei în publicistica se produc în revista Oastea Domnului, dupa care Sas-Simoniak continua sa se afirme cu articole in Flacara Rusaliilor, “Cuvântul Adevarului, “Meridianul Romanesc”, “Genesis.

Are de asemenea, sansa sa editeze câtiva ani la rând, revista Televiziunii Crestine Romane – Crestinul in actiune, iar in aprilie 2003, vede lumina tiparului prima editie din Orizont crestin, probabil singura tiparitura ce reuseste sa îi uneasca pe crestinii de diferite confesiuni – ortodocsi, baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie si adventisti.

Distribuita în toata comunitatea româna din Chicago si împrejurimi, construita în jurul unor rubrici precum “Stiati ca…?”, “Punct turistic”, “File de istorie”, “De la gospodine… pentru gospodine!”, “Sanatate”, “Coltul de literatura”, “Maxime si cugetari”, rebus, etc. si finantându-se doar din reclame, revista publicata de Adina Sas-Simoniak îsi întrerupe aparitia cu putin timp în urma, în favoarea site-ului http://www.orizontcrestin.org/

De la jurnalism la literatura nu mai este decat un pas, iar talentul ei odata confirmat, urmeaza un alt moment crucial în cariera Adinei – anul 2002, când iese de sub tipar “Perpendiculara pe un colt de nemurire”, prima carte de versuri ce îi poarta semnatura. Pe lânga aceasta, Sas-Simoniak se mai ocupa de editarea a înca doua volume – “Semnul vietii” (o placheta cu stihurile pictoritei Dorothea Fleiss din Germania si poze realizate de artista-fotograf Lia Deznan din Chicago) si “Picuri din suflet” de Ion Soimosanu.

Ca orice iubitor de arta, Adina se hraneste la rândul sau, cu frumos si se delecteaza lecturând din John Ortberg, Bill Hybels, Smith Wigglesworth sau Jim Cymbala. Si pentru ca o veche zicala spune ca pâna la urma, carti din carti se nasc, una dintre dorintele despre care aceasta vorbeste la timpul viitor este aceea de a publica, pe lânga romanul la care lucreaza în prezent, un tom de poezii si eseuri, întitulat “Clepsidra cu sentimente”.

Un om cu contururi clasice, în care simtamintele se masoara ireversibil, asemenea timpului, relevand inteligenta, sensibilitate si spirit, atribute prin excelenta feminine – aceasta este Adina Sas-Simoniak care, într-o încercare fireasca si elevata de a simti vremurile, oamenii si situatiile si de a da raspunsuri la unele din problemele importante ale vietii într-un stil practic de întrebuinatare a celebritatii, s-a apucat si de consiliere spirituala, reusind sa se ridice din nou, la înaltimea asteptarilor. Preocupata de faptul ca exista nenumarate femei singure, neîntelese, în depresie, ce au nevoie de cineva care sa le asculte, sa nu le condamne, sa le puna sub picioare fasciculul de lumina care este credinta si care le conduce la Dumnezeu, Adina exploreaza si exploateaza si acest domeniu, încercând sa fie un sprijin pentru sufletele “bolnave” pe care le ajuta sa isi redobândeasca integritatea fizica si psihica. Ea însasi o mama si o sotie devotata pentru micuta Shanea, de doi anisori si pentru Simi, cel alaturi de care a pornit la drum în decembrie 1995, stie cât de important este sa reusesti sa “repari” si sa readuci echilibrul în viata celor care desi au dorit sa se bucure de sansa unei familii împlinite, nu le-a fost dat sa traiasca o asemenea fericire.

Daca ar fi sa formuleze într-o fraza stilul care o defineste, indiferent ca este vorba de televiziune, publicistica, literatura sau consiliere spirituala, Adina Sas-Simoniak, cândva eleva din “Lectia” lui Eugen Ionescu, ar spune astfel – inima mea sa nu iubeasca altceva decât lucrurile lui Dumnezeu. Fie ca apare pe sticla ori ca mânuieste condeiul sau ca încearca sa le sustina cu generozitate pe semenele ei si sa le convinga ca o pot lua de la capat, pentru ca o doare durerea lumii, aceasta o face în stilul ei optimist, motivat, atractiv. Un stil natural si plin de afectiune, ce a facut-o deja celebra.

Through The Darkness: One Woman's Story of Salvation

by Octavian Curpas

As a shadow of darkness engulfed a life of sadness and impurity led by one young educated woman it would take an extraordinary moment that would allow her to grow, evolve, and finally be saved this is the story that Elsa Easton lives to share. During a recent visit to Living Waters Romania Church Elsa Easton shared her personal journey that brought her back to her lord and savior Jesus Christ.
Elsa who was born in the United States while her father was completing his degree in Colorado was relocated to her father’s homeland of New Zealand at a very young age. The move prompted by both personal and financial reasons for the family, her father in search of job security, and her mother in need of affordable medical treatment for the cancer that was waging war on her body. Having family still living in America Elsa has the opportunity to visit every few years which she enjoys doing.
Of her own omission, Elsa led a reckless life that led her feeling lonely, empty and without self-esteem. Those tortuous times would include a battle with alcohol addiction that triggered many poor decisions from those judgments a reckless and wild life style. It would take many years for her to regain true salvation that would afford her the opportunity to bask in the glow of a one and true love, and to live without fear with her father, our father, the father, Jesus Christ the lord and savior.
In the following paragraphs, Elsa will share her story that has taken her from one nation to another spreading the gospel and the meaning of true acceptance and belief. With her story, a closer examination of the differences in values between the cultures of the United States and New Zealand will be discussed and examined in relation to economics, attitudes and belief systems the nations have adopted.
– Elsa, briefly tell us a few words about yourself. I understand you were born in the United States and relocated to New Zealand when you were a small child. What was the reason for your family leaving the United States and relocating to New Zealand?
– My dad is a New Zealander and he was given a scholarship to study at Colorado University, when he met my mom. They moved to California and I was born in Santa Barbara. We moved to New Zealand when I was a toddler. My mom had cancer and we moved to New Zealand for financial reasons.
– I understand that a part of your family resides in the United States, can you briefly explain?
– Half of my family are American, and the other half are from New Zealand. It is a good excuse to travel but it would be nice if we all lived close by.
– Please describe the difference between the United States and New Zealand, how do the two differ?
– New Zealand is a very beautiful country. We have everything- golden beaches, snowy Alps, lush forests and clean rivers. There are only four million people in New Zealand. I think one of the best things about our country is that we are laid back (relaxed) and we have a unique sense of humor. We aren’t as flash as America , not so much into material possessions or having the latest item. I think we are more content maybe. But because we are small, we are creative and interested in seeing the rest of the world.
– What separates the people in New Zealand from the people in the United States?
– Americans are extremely generous and hospitable! It always overwhelms me. New Zealanders are known for being friendly but I don’t think we make as much of an effort to welcome people into our homes.
– Describe Christchurch, New Zealand?
– Christchurch is a beautiful city of 340,000 people. It is on the East Coast of the South Island. I live ten minutes walk from the beach and 90 minutes drive from the ski fields. We have many parks and pretty old buildings. Our summers are hot and dry and our winters are crisp and sunny. It snows maybe once every winter in the city, more often in the surrounding hills.
– What occupational fields have you worked in? What is your current occupational position?
– I have worked as a speech language pathologist and an elementary school teacher. I loved both of those occupations. In July, 2008 my church approached me to work with them. I was already involved in ministry/ leading so I knew them pretty well. In October I started working as our pastor’s personal assistant. It is the best job in the world for me.
– What type of movement is “Vineyard Church” involved with?
– Our church is a part of the Vineyard movement. It will be ten years old in April (2009). We have about 2,000 members. It is one of the fastest growing churches in the country, which has taken everybody by surprise. We adopted a smaller church this year and that has been humbling and exciting. We have a much larger staff now and a huge number of volunteers. We are careful to honor God with the financial and personal resources that He has blessed us with.
– When did you become a Christian? What happened that lead you to Christ?
– I became a Christian, born again and following Jesus with all my heart , 4 years ago. Prior to that, I lived a very lost and wild lifestyle. I struggled with drinking addiction and low self esteem. God supernaturally healed me of a drinking related injury, and I realized He was not the stern, distant God I thought He was. I am so thankful He pursued me and heard the cry of my heart.
– How often do you visit the U.S.? What do you enjoy doing while visiting Arizona?
– I try to come to America every 2 or 3 years. My grandparents live in Sun City and they are very special to me. They are getting old now, so it’s important to me to spend time with them. I always shop and eat a lot here. It’s probably good that I don’t live here permanently.
– How are the holidays celebrated in New Zealand compared to the United States?
– In New Zealand most people have a 2 or 3 weeks vacation from Christmas to the New Year. Almost everyone celebrates Christmas, but few people acknowledge Jesus. It is more of a family time. Also, because it is summer, many families go to the beach. We often have a BBQ at Christmas time. We don’t have as many decorations in or on our houses, but is becoming more popular.

– A new year is here. What do you wish to say to all of our readers that may inspire them?
– I know that it is a challenging time in your country with the gloomy economic outlook. Keep trusting God and look to Him as your provider. I pray that you will all draw closer to Him no mater what 2009 brings.
– How does the Church in New Zealand differ from a Church in the U.S.? How would you describe the Christian movement in New Zealand?
– I haven’t seen too many churches in America, so I’m unqualified to make a comparison. A very small percentage of New Zealanders attend church and we don’t have as strong Christian heritage as you. Many church numbers are dwindling, but God is raising up people who are passionate for His name. I think the Christians generally want a genuine move of God or nothing at all! My own church is constantly challenged to bring Jesus to our lost city, to be genuine and real, and to take the presence of God out of the building on Sundays to where the lost people are. What an awesome and important commission we have.
– You visited Living Waters Romanian Church in Glendale, AZ on December 28th, 2008. What were your impressions of this church?
– I really enjoyed the service at Living Waters. The worship music was beautiful , I love listening to the sounds in your language. I liked the way that you all prayed together as a congregation too. I thought there was a lovely presence of God there and I appreciated the way that people came and introduced themselves. I found this church to be very friendly and encouraging.
– You reside on South Island, what is the difference between the North and South?
– The weather in the North Island is generally warmer, especially in the winter. I don’t think there are any real differences in the people, although I found Christchurch to be more laid back than the places I lived in up north. I don’t know much about the economy sorry!
– Is there anything you dislike about New Zealand, versus the U.S.?
– I don’t really dislike anything about NZ -it is a great place to live! It saddens me that crime has increased since I was a child, but this is probably true of most countries. America seems a little superficial to me at times… I think I would find it hard to stay true to myself if I lived there.
– What can the United States improve and learn from New Zealand?
– That is a hard question! I hear that Americans only get 2 weeks vacation each year… that is definitely not enough!
– How many weeks of vacation is allotted to New Zealanders?
– We get four weeks vacation in New Zealand. I was also spoiled when I was a teacher as I had approximately 10 weeks throughout the year.
– What position do Zealanders adopt towards academics? Do they value education?
How many Universities are known for their academic standards?
– I think that we have a good education system here, and it is compulsory to attend school until you are at least 15. Because it is no longer free to get a tertiary qualification, people who study at university are generally very committed. In my opinion, you can still do very well in the workforce without a degree, and I think that is important. Not everyone is book smart. Two of our universities are ranked highly by world standards.
– Which two Universities are ranked high by World standards?
– The University of Auckland ranked best for NZ overall and then the University of Canterbury did well for research activity. Having said that, I think you can make any statistics work in a positive light! Our university fees are probably very reasonable by international standards and you can’t beat the kiwi lifestyle to go with it.
– Living in New Zealand have you had a chance to meet any Romanians?
– No, I have not.
– I understand your sister resides in Australia, tell us in your own words about your perception
of this country.
– Australia is great! I think the people are very similar to New Zealanders. The country is a lot bigger and they have a warmer climate. I visit there every two or three years.
– New Zealanders and Australians, what do you believe the difference is?
– Australians are more frank (not as politically correct).
– How do Australians perceive Zealanders, and vice versa?
– A lot of New Zealanders migrate to Australia because there are good work opportunities there. We have a good relationship dating back to the world wars, but each country teases the other.
– Have you visited any other Countries at the present time?
– I haven?t visited any other countries yet.
– What are your plans for visiting other Countries in the future?
– I am planning to go to Thailand on a mission trip with my home group this year. I would also like to get to Tanzania soon. Not enough vacation time to go everywhere I?d like to!
As Elsa continues to grow into her spiritual being, it is with great hope that she can continue to spread the word of salvation and to be the shining pillar of hope that reminds us all that it is never to late to accept the Lord Jesus Christ into our hearts without fear. While exploring, navigating and transforming the many lost cities of her native home land of New Zealand converting the non-believers to Christianity. Hopefully, she will remember her visit to Living Waters Romania Church a church a place where the voices being raised in unison singing in praise to our Lord left an impression on her heart.

THE MIRACLE OF GOD'S GUIDANCE – MIRACOLUL CALAUZIRII DIVINE

by Octavian Curpas

[romanian]Probabil ca nu foarte multi din cei care se decid sa porneasca dinspre Arizona spre California cu expresul I-10 mai tin minte ca ultima localitate apartinand statului Marelui Canion, ce isi face aparitia dupa aproximativ nouazeci de minute de drum prin desert, este Quartzsite. Amplasata la 125 de mile de capitala Phoenix, la 129 de mile de asezarea turistica Palm Springs si la 20 de mile de Blythe, primul oras din California situat chiar pe granita cu Arizona, in Quartzsite locuiesc in jur de patru mii de suflete, printre care si un conational de-al nostru, pastorul John Todor.
Aflasem cu ceva timp in urma de John, dar nu reusisem inca sa il cunosc, pentru ca ne despartea o distanta de 120 de mile, cam doua ore de condus. Am tinut legatura prin e-mail si telefon pana la inceputul lui decembrie, cand revenind acasa dupa o saptamana petrecuta in California cu prilejul Zilei Recunostintei, cum drumul nostru spre Surprise trecea si prin Quartzsite, am stabilit o intalnire la biroul sau din incinta bisericii pe care o pastoreste. La sosire, am fost intampinati cu multa caldura de familia Todor, care ne-a aratat cladirea bisericii, un local destul de spatios si de impozant pentru un orasel cum este Quartzsite.

John Todor s-a nascut si a trait în România pâna la vârsta de 14 ani când va începe o noua viata dincolo de ocean. Bolnav de scolioza (curbura coloanei vertebrale), in conditiile in care medicii nu mai puteau face nimic pentru el in tara natala, adolescentul impreuna cu mama sa trec frontiera la sarbi pe 15 septembrie 1989. Vor ramane sase luni in lagar in Iugoslavia, ajungand in Statele Unite ale Americii pe 8 martie 1990. Dupa un an, familia se intregeste si celor doi li se alatura tatal si sora lui John. Vor locui din 1990 pana in 1996, in “Orasul Vanturilor”, Chicago, Illinois, de care John isi aminteste cu drag. La liceu avea multi colegi emigranti – romani, polonezi, indieni – si se intelegeau foarte bine, iar dupa ore, lucra la pizza delivery in Downtown Chicago, pentru ca mai tarziu, in colegiu, sa reuseasca sa prinda un post de noapte la “Chicago Tribune”. Au fost ani frumosi, afirma el, mai ales ca in Chicago exista o comunitate mare de romani si alti europeni…, de aceea se simtea uneori ca si cum s-ar fi aflat pe batranul continent.

Chicago s-a dovedit o experienta interesanta pentru Todor, venit dintr-o comuna cu doar doua mii de locuitori din Romania. Adolescentul s-a integrat repede si cu toate ca atunci cand a pus piciorul pe pamantul american nu stia deloc engleza, a invatat aceasta limba pe parcursul liceului. Nu i-a fost greu sa se adapteze la ritmul alert de viata al metropolei, probabil si pentru ca era la inceput de drum si avea credinta in Dumnezeu. Din 1996 pâna în prezent, cu o întrerupere de opt ani, când a revenit în România, John va locui în Phoenix, Arizona, unde l-au atras foarte mult clima, curatenia oraselor, linistea, dar si diferitele oportunitati pe care le ofera acest stat atat tinerilor, cat si celor mai in varsta.
2004  si aduce bucuria de a se casatori cu Mythyl Grace, sotie si mama ideala, dupa cum afirma chiar el, originara din Filipine, si amândoi sunt in prezent parintii unei fetite de un an, Elshana Grace Todor, care s-a obisnuit deja sa auda vorbindu-se în casa, rom?na filipineza si engleza. S-au cunoscut intr-un mod mai neobisnuit, intr-o zi din vara lui 2001, cand John, aflat la sala de computere de la Arizona State University pentru a scrie o lucrare, s-a simtit inspirat de Dumnezeu sa caute pe Internet tineri misionari cu care sa impartaseasca idei despre lucrarea in ogorul Evangheliei. Dupa o prima cautare, pe ecranul calculatorului au aparut mai multe organizatii, iar el a dat click la intamplare, pe una dintre ele si a descoperit o serie de profiluri, printre care si pe cel al viitoarei sale sotii, in momentul acela misionara in Singapore. John i-a scris un scurt e-mail, iar a doua zi a primit raspuns. Pe parcursul lunilor care au urmat, cei doi s-au imprietenit si s-au rugat unul pentru celalalt, asteptand sa vada ce plan avea Dumnezeu cu ei. Au tinut legatura prin e-mail, telefon, scrisori, iar pe 5 iunie 2004 au facut nunta la Bacolod City in Filipine. Despre Mythyl Grace, John spune ca este o persoana tematoare de Dumnezeu, o fiinta plina de dragoste si tandrete, la care l-au atras simplitatea si iubirea pentru Tatal Ceresc.

Pe românul John Todor, casatoria cu o femeie de alta nationalitate l-a facut sa devina mult mai interesat de cultura altor popoare, cu atat mai mult cu cat din toamna lui 2006, este pastorul unei biserici americane, “First Baptist Church” din Quartzsite, Arizona, unde slujeste cu devotament si consacrare. Daca pana atunci pastorise doar comunitati romanesti, ceea ce l-a atras cel mai mult aici a fost dragostea fata de Cuvantul lui Dumnezeu, fata de frati si fata de cei nemantuiti, pe care a descoperit-o la membrii si apartinatorii acestei biserici. ” First Baptist”  face parte din Conservative Baptist Association, iar daca ar fi sa mentioneze cateva dintre schimbarile care au avut loc in comunitate de când a preluat-o, ar trebui amintite infiintarea unui departament pentru copii si difuzarea in fiecare duminica, de la ora doua PM, a predicilor la o statie locala de radio, oferind astfel posibilitatea zecilor de mii de persoane ( snowbirds ) aflate in Quartzsite pe perioada iernii, sa auda Cuvantul lui Dumnezeu pe calea undelor. Slujirea sa in acest loc implica atributii de Senior Pastor, cum ar fi predicare de trei ori pe saptamana, vizite pastorale, consiliere. El studiaza minimum cinci ore pe zi, iar in timpul liber ii place sa citeasca, sa cante la chitara si sa mearga la pescuit.
In opinia lui Todor, chemarea de pastor inseamna sa fii ales de Domnul si nu de oameni pentru aceasta lucrare, cu atat mai mult cu cat pastoratia este mai mult decat o profesie sau un job si oricine se angajeaza sa Il slujeasca pe Dumnezeu ar trebui sa fie constient de acest lucru. Nici el si nici sotia nu au avut vreodata indoieli cu privire la invitatia pe care le-a adresat-o Tatal Ceresc de a servi aici, asa ca de la inceput au trait cu convingerea ca fac voia Lui.
John Todor si-a inceput studiile teologice in 1998, la Institutul Teologic Baptist Bucuresti si a fost pasionat de omiletica. Dupa termiarea facultatii (in conditiile in care revenise in Romania pentru o anumita perioada), viziunea sa a fost sa ramana in tara si sa ajute lucrarea de acolo, iar cu doi ani inainte de a se intoarce in Statele Unite, Domnul i-a facut cunoscut ca vrea sa slujeasca in biserica americana. Cu toate ca iubeste enorm de mult poporul roman si bisericile romane, se simte implinit si binecuvantat pentru ca impreuna cu familia are harul de a oficia serviciile divine pentru fratii americani.
Todor spune din proprie experienta ca un pastor care lucreaza cu adevarat, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni, munceste mai mult de 40 de ore pe saptamana, pentru ca activitatea sa este practic, continua si nu poate fi incadrata intr-un anumit orar. In general, slujba de pastor nu este una usoara, asa ca perioada de inceput la “First Baptist”, i-a prilejuit bucuria de a constata ca totul era mult mai simplu decat s-ar fi asteptat, intrucat membrii comunitatii l-au incurajat si sustinut. In fiecare duminica, la sfarsitul zilei, el Ii este recunoscator Domnului si multumit in adancul sufletului, pentru ca samanta Evangheliei a fost semanata. Referindu-se la planurile de viitor, John declara ca isi doreste ca “First Baptist” sa ramana in continuare sub autoritatea lui Hristos, cultivand si pe mai departe modelul bisericii primare, prezentat in “Faptele Apostolilor” 2:42: “Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.
Pentru el, Domnul Iisus este modelul perfect in slujire si in toate lucrurile, model pe care L-a urmat si atunci cand s-a convertit. John Todor a crescut intr-o familie de credinciosi baptisti, iar in 1991, intr-o duminica seara, la biserica din Chicago pastorita de fratele George Dancea, Duhul Sfant i-a facut cunoscut ca sosise momentul sa se predea lui Dumnezeu… La incheierea serviciului divin i-a marturisit pastorului hotararea sa si a fost botezat cateva saptamani mai tarziu, la First Romanian Baptist Church.

Una din experientele sale cu Dumnezeu s-a petrecut in copilarie, cand, desi urmase recomandarile medicilor de face gimnastica medicala, deoarece suferea de scolioza, acestia au hotarat ca pentru el nu mai exista nici o sansa de recuperare. Dupa spusele lor singura posibilitate era operatia, insa nu in Romania, ci in Statele Unite ale Americii, altfel ar fi ramas pitic si garbov pentru tot restul vietii. John s-a rugat si I-a promis lui Dumnezeu ca daca avea sa il ajute sa plece din tara si sa fie operat in America (ceea ce din punct de vedere legal, dar si ilegal era foarte greu in aceea vreme, cand regimul comunist detinea puterea), Il va sluji si va vorbi si altora despre puterea Lui. Dumezeu i-a inlesnit sa treaca frontiera impreuna cu mama sa si odata ajunsi pe pamantul fagaduintei, cei doi s-au rugat sa gaseasca un spital unde sa fie operat, in conditiile in care operatia costa cam 130.000 $, iar ei nu aveau nici bani, nici serviciu sau asigurare medicala. Dumnezeu i-a calauzit catre un spital din Chicago, sponsorizat de milionari din America, la care odata acceptat, nu plateai nimic. Cu toate ca pe lista de asteptare se aflau multi copii, John a fost primit destul de repede, interventia a reusit si el a inceput liceul, apoi a devenit student la psihologie la DePaul University din Chicago, noaptea lucrand pentru tipografia “Chicago Tribune”. Intre timp, s-a mutat cu familia in Arizona si s-a transferat la Arizona State University. Desi se considera un om realizat, simtea ca nu are pace, ca Dumnezeu ii pregatise o alta slujba, asa ca s-a rugat si a postit. Era in iarna anului 1996-1997. Dupa aproximativ o luna de rugaciune si post, a simtit cum un curent electric ii strabatea tot corpul, din cap pana in picioare si a izbucnit in plans. In acele momente, Domnul i-a reamintit de promisiunea pe care o facuse in copilarie, ca daca va ajunge in America si va fi operat, Il va sluji. Chemarea Lui, pe care a acceptat-o, a fost sa lase totul si sa Ii slujeasca, vestind Evanghelia. Siguranta ca El il va insoti pe acest drum o are si in prezent, de aceea John Todor se socoteste implinit si stie ca face voia Domnului suta la suta.
Cu toate ca nu a mai fost in Romania din iunie 2006, pastorul Todor se considera pe deplin roman, isi iubeste tara in care a crescut si a copilarit, poporul, limba si obiceiurile si tine legatura cu foarte multi romani din Arizona, cu membrii si pastorii Bisericii Baptiste din Phoenix. De asemenea, este foarte apropiat de comunitatea filipineza din California, zona Los Angeles.

Cititorilor nostri le doreste ca in noul an 2009 sa aiba parte de binecuvantarile lui Dumnezeu si sa isi aminteasca mereu ca Isus Hristos este: “CALEA, ADEVARUL SI VIATA“.[/romanian]

 

[english]How many of you who have traveled from Arizona towards California on Highway I-10 still remembers the last town you passed through prior to reaching the Californian border? – probably not many! Situated at about 125 miles from Phoenix, 129 miles from the tourist spot Palm Springs and about 20 miles away from Blythe (the first city from California), is a town called QUARTZSITE.
Quartzsite, a town with a year around population of about 4,000, swells to close to a million during the months of January and February. What Israel is to Christianity, Quartzsite, Arizona is to Snowbirds. Continue reading “THE MIRACLE OF GOD'S GUIDANCE – MIRACOLUL CALAUZIRII DIVINE”

Nelu Tripon: Mesajele binecuvântării – un volum de poezii

Nelu TriponDupa ce a debutat in urma cu un deceniu cu volumul “Comori pentru Cer“, poetul Nelu Tripon din Chicago revine in atentia publicului iubitor de poezie si a cititorilor consacrati, cu un nou volum de poeme, intitulat “Mesajele Binecuvantarii“. Publicata la editura “Tutimex” din Arad, cartea contine poezii crestine care, asa cum afirma pastorul Valentin Popovici in prefata cartii, “ar putea declansa trezire, inspiratie si zidire in toate bisericile lui Hristos”.

Poeziile lui Nelu Tripon aduc pe langa satisfactia artistica, specifica poeziei in general, sentimente ce marturisesc credinta in Dumnezeu. “Pentru mine poezia nu inseamna numai o insiruire de cuvinte cu sau fara rima, ci reprezinta o parte din arta frumusetii spirituale” a tinut sa precizeze poetul. Continue reading “Nelu Tripon: Mesajele binecuvântării – un volum de poezii”

How Do I Obtain Wisdom?

By Annagail Lynes

What is wisdom?

James said in chapter one, verse five (NIV) , “If any of you lacks wisdom, he should ask God, who gives generously to all without finding fault, and it will be given to him.”

What exactly is wisdom? Most people in the Christian community define it as the written Word of God. To be more accurate, though, it could be the written Word of God or a word we hear God speak to our spirits. Continue reading “How Do I Obtain Wisdom?”

Tarry Until God Comes

By Rhonda Jones

The other day I was having a conversation with a friend regarding the lack of spirituality in the church. I was telling my friend that I had spent over 20 years being a faithful member in one church or another.? I participated in many groups and committees, was on the witnessing team, participated in children’s church, and was a Sunday School and Youth Group teacher. For years, I’d never miss a Sunday service and often attended mid-week service as well.? Some churches became my family, others I made lots of friends.? In my early days as a Christian I absorbed the word of God.? It was the first 5 years of being a Christian that I memorized most of the scriptures I know.? Continue reading “Tarry Until God Comes”

Do you need a Marriage Makeover?

by Karen McKenney – http://www.faithwriters.com

When God begins to makeover a marriage, He doesn’t line up the “reality-TV” producers and display our flaws and scars before a leering world. Quite the contrary. In order to transform your marriage into the joyful and intimate relationship that He intended it to be, He begins from the inside out, in a most private and personal way. Continue reading “Do you need a Marriage Makeover?”