A 16-A SCRISOARE „LA UN PRIETIN”: MÂINILE LUI DÜRER…

Adrian Botez

Iata ce povestire, cu adânc si zguduitor tâlc, îmi trimite, tocmai de la „capatul lumii”, din Australia, fratele meu Întru Duh de Românie, domnul IOAN MICLAU „GEPIANUL” (Cetatean de Onoare al comunei GEPIU, judetul Bihor!…”cu Parohia bisericii, apartinând Eparhiei Ortodoxe Române, din municipiul Oradea”) si român de o prospetime absolut miraculoasa! – …o povestire pe care, cândva, o stiusem si eu… – … dar, ca tot românul de azi, nauc si uituc, o zvârlisem la…”rufe vechi”, undeva, în tenebrele creierului, sufocat de monstruozitatile demonice ale contemporaneitatii…:

În secolul al XV-lea , într-un oras micut locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-si întretine familia, tatal , bijutier de profesie, era nevoit sa lucreze chiar si 18 ore pe zi, pentru a le oferi mâncare. În plus, se mai ocupa si cu orice altceva gasea de lucru, prin vecinatate.

       În ciuda conditiei lor nevoiase, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau sa-si urmeze visul lor, acela de a-si valorifica talentul pentru desen. Ei erau constienti de faptul ca tatal lor nu-si permitea sa-i trimita sa studieze la Academia de la Nürenberg.

       Dupa lungi discutii, noaptea, în patul lor aglomerat, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul – iar cel care va pierde va munci la mina si va câstiga bani pentru a-l sustine pe celalalt, sa studieze la Academie. Apoi, dupa ce fratele care va câstiga va termina Academia, dupa 4 ani, îl va sustine pe celalalt, sa-si completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind, de asemenea, la mina.

       Apoi, într-o duminica, dupa slujba de la biserica, au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câstigat si a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase si, timp de patru ani, si-a sustinut fratele cu bani. Lucrarile fratelui sau au facut, imediat ,senzatie. Gravurile lui, sculpturile si pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor  profesori, iar atunci când a absolvit, ajunsese sa câstige sume importante. Când s-a întors în satul sau, familia a dat o cina, pentru a-i sarbatori triumfala întoarcere acasa. Dupa o masa lunga si memorabila, din care n-au lipsit muzica si râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei, pentru a tine un toast, pentru cel mai iubit dintre fratii sai, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat, pentru ca el sa-si îndeplineasca visul. Si cuvintele de încheiere au fost: “SI ACUM, ALBERT, CEL MAI BINECUVÂNTAT FRATE AL MEU, ACUM E RÂNDUL TAU. ACUM TE POTI DUCE LA NÜRENBERG SA-TI URMEZI VISUL SI EU VOI AVEA GRIJA DE TINE” .

       Toate capetele s-au întors cu nerabdare spre celalalt capat al mesei, unde statea Albert. Lacrimile îi curgeau pe fata palida, iar capul plecat si-l misca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu: “Nu, nu, nu…!”

       În final, Albert s-a ridicat si si-a sters lacrimile de pe obraji si a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi , tinându-si mâinile aproape de obrazul drept, a spus blând: “Nu , frate, nu pot sa merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au facut cei 4 ani de munca în mina mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel putin o data, iar în ultimul timp sufar de artrita, care mi-a afectat atat de rau mâna dreapta, încât nu pot nici macar sa tin paharul, pentru a toasta cu tine… – cu atât mai mult sa fac linii delicate pe pânza, cu pensula sau creionul. Nu frate, penrtu mine e prea târziu…. ! »

       Mai mult de 450 ani au trecut. Pâna acum, sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer ( portrete, schite , desene în carbune, gravuri etc.) sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este ca tie îti e familiara doar una singura, a carei reproducere o poti avea acasa, sau la birou. 

       Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui sau mâinile muncite, cu palmele si degetele subtiri îndreptate spre cer.

        Si-a denumit opera simplu « Mâini », dar lumea întreaga si-a deschis imediat inimile spre capodopera sa si a redenumit tributul iubirii, MAINII celei în rugaciune .

       Data viitoare, când vezi o copie a acestei creatii emotionante, mai priveste o odata. Da-i voie sa-ti aminteasca, daca mai aveai nevoie, ca nimeni, nimeni nu reuseste singur » – www.bistritanews.ro

Fireste ca, cutremurat, pâna în miezul sufletului, de tâlcurile povestirii si rosturile picturii lui Albrecht D?rer, i-am si scris, pe data, fratelui meu întru Duh de Românie si prietenului meu cel nedesprins, nicio clipa, din gândurile mele:

Preadragule mie, prieten si frate întru Românie, domnule IOAN MICLAU “GEPIANUL”-

  • …Cât de zguduitor de pilduitoare este povestirea despre “MÂINILE” fratelui lui Albrecht Dürer! Multumesc, din strafundul sufletului meu, pentru aceasta binefacatoare trimitere, care mi-a trezit, din “somnul cel de moarte”, amintirile!
    …Da, vedeti? Daca românii din România ar întelege (nu ma refer la fauna reptiliana a politicienilor de doi bani gramada, ci la oamenii simpli, ca mine, ca milioane…!) tâlcul povestirii “MÂINILOR” (si-ar si afla de existenta povestirii acesteia, si chiar i-ar interesa povestirea… nu ca “divertisment” usuratico-lacrimogen, ci ca AVERTISMENT, pentru vietile si destinul lor si al Neamului lor! – …ati vazut, din articolul “In memoriam OWS“, ca a început, pe mult prea multi, sa nu-i mai intereseze nici macar de …Dumnezeu!)  – …daca ar pricepe ca NIMIC NU SE FACE SPRE BINE, ÎN FATA LUI DUMNEZEU, DECÂT CA JERTFA PENTRU FRATELE/SEMENUL TAU…!!! – atunci, România s-ar scutura de toate jiganiile si gadinile si demonii-vampiri, care îi prapadesc, de tot, vlaga ei sfânta – si…ar fi SALVATA, MÂNTUITA!!!
    …Dar, câta vreme românii, în tragica majoritate, uita de Dumnezeu si de semenul/fratele lor, si trag, fiecare, în alta parte (unul “hais” si altul “cea”), si (ORBI SI TURBATI DE IGNORANTA ORI CHIAR DE PROSTIE FARA LEAC!), îsi scuipa, îsi batjocoresc si îsi ucid, cu pietre, valorile autentice, singura zestre de Duh, care poate fi oferita si transmisa, ca leac a toate durerile Duhului/”panaceum universalis”…fiilor si nepotilor (pentru ca România nu e a noastra, “ci a urmasilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri, în vecii vecilor”, pâna la Judecata de Apoi a Judecatorului-HRISTOS!) – …câta vreme, deci, ei nu stiu SI NU VOR SA STIE ce-i aceea jertfa întru Hristos MÂNTUITORUL/Fratele nostru mai MARE (cum a fost genialul pictor Albrecht, pentru fratele sau, minerul Albert, care si-a zdrobit degetele proprii, acolo, în subpamântul trudei infernale… – pentru ca Germania si Lumea Întreaga sa aiba parte de Miracolul Paradisiac al MÂNTUIRII PRIN ZUGRAVEALA CEA GENIALA, CUTREMURATOARE TOCMAI PRIN GENIU! – DECI, ETERNA!; dar ceea ce cutremura, în povestire, este tocmai DE TOT TAINICA/PERFECT DISCRETA SI DESAVÂRSIT SMERITA JERTFA, NUMAI DE HRISTOS-DUMNEZEU STIUTA SI CÂNTARITA, CU DREPT CÂNTAR; pentru ca NU VOM AFLA NICIODATA DACA NU CUMVA TOCMAI JERFIT-MINERUL ALBERT AVEA CHIAR MAI MULT GENIU CREATOR, DEMIURGIC, DECÂT FRATELE CEL “REALIZAT”/VADIT ÎNTRU GENIU, PRIN JERTFA UMILA, DEPLINA SI DESAVÂRSIT FRATEASCA, A LUI ALBERT… – …ADICA, DECÂT “PICTORUL DE DICTIONAR SI CELEBRITATE”, ALBRECHT!!! – …ALBRECHT va fi mântuit de Hristos doar pentru ca a înteles, cu durere si sângerare în suflet, jertfa fratelui Albert, si pentru acel tablou al RECUNOASTERII/RECUNOSTINTEI PENTRU JERTFA FRATELUI, CATRE SINE SI CATRE HRISTOSUL IUBIRII CELEI FARA VREO SOVAIALA, ÎNDOIALA ORI PRECUPETIRE: “MÂINI”!!!: aceasta a fost Vointa Sfânta a Lui Hristos-Dumnezeu… – …dar jertfa umila si de tot smerita/discreta va fi indicibil mai stralucit rasplatita, acolo, în Ceruri, decât „geniul cel vadit pe Pamânt”! – …dar câti, oare, dintre oamenii de azi, ca si dintre cei de ieri, au crezut si vor crede si vor fi convinsi, ASUPRA ACESTUI ELEMENTAR ADEVAR HRISTIC?!) – ….slaba nadejde sa ne auda si chiar sa ne si asculte cineva, cu ureche vie si “chitita” – vorba, povestirile si avertismentele fraterne! În niciun caz, NU prea multa lume…! – …doar câteva zeci ori sute (poate, în cel mai fericit caz – mii…!) de oameni, înca treji (care, deci, nici nu aveau nevoie, din partea noastra, decât de o confirmare a propriilor gânduri si simtiri si presentimente! – …sau, cel mult, de-un impuls spiritual catre faptuire/în-faptuire energica, de acel “primo movens”!), înca ne-descântati si în-cântati (întru moartea Duhului!), de catre demonii lumii acesteia tot mai mlastinoase!!!
    …Spunem, si noi, strigam, si noi (cât ne-or mai tine bojocii…!) – pentru ca aceasta este Misiunea Sisifica, pe care am primit-o, deodata cu Harul (mai mic ori mai mare…!), de la Dumnezeu…
    Dar, cum zicea Minulescu volumului sau de “romante” – ele, strigatele acestea de avertisment – ramân, deocamdata, doar sperante (nadejdi întru Lucrarea Lui HRISTOS, Lucrare înfaptuita de El pe deasupra si pe dedesubtul oricarei furnicesco-microscopice tentative umane…ba si TAIND CHIAR PRIN INIMA LUCRURILOR!…de va fi nevoie… – si tare-mi vine sa cred ca NUMAI asa se va mai putea mântui lumea asta!) – …ramân doar…”Romante pentru mai târziu“!
    …Sa nadajduim, din toata inima, ca NU pentru…PREA TÂRZIU!!!
    …Multa sanatate si senin în suflete, întregii familii de vis, ba chiar anuntând, prin Armonia ei desavârsita – RAIUL: IOAN si FLORICA MICLAU, CU TOATE ALE LOR RAMURI, CU TOTI LASTARII LOR CEI LUMINOSI, VIGUROSI, EROICI LUPTATORI, CHIAR DE ACOLO, “DINDEPARTE”, PENTRU NE-PIERDEREA DUHULUI ROMÂNESC, PE PLANETA TERRA !!!

Doamne,-ajuta-i pe ai Tai, pe cei ramasi buni, din Oastea Ta de Lumina – sa izbândeasca în lupta cu  beznele înfricosate!
Va îmbratiseaza, cu toata pretuirea si cu toata fierbinteala fratiei întru Duh de Românie,

Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta

 Invatatura ortodoxa amageste, minte si duce poporul in ratacire

Andrei Ciobanu

Teologii ortodocsi, ca de altfel si cei catolici, ramân de secole la o invatatura  rigida, plina de superstitii si neadevarata, deci falsa, care contravine flagrant Cuvântului Sfânt de pe paginile Sfintei  Scripturi a lui  Dumnezeu!

Propovaduiesc cu precadere “sfânta” lor traditie care cuprind  invataturi omenesti, saracacioase (lumesti, firesti) care tin in continuare poporul in intunerec. Iar oamneii sunt atrasi in valuri-valuri spre ortodoxie, ca si in aceste zile ale sfintilor Andrei si Dimitrie, mai ales de continutul superstitiilor care sunt seva sfintei lor traditii ,  de “moaste” si icoane “facatoare de minuni”, decât de predicarea evangheliei (a vestii bune ca putem fi salvati prin credinta si pocainta). Omul are nevoie de credinta in Dumnezeu si de pocainta, de renuntare si remuscare, vis a vis de  faptele care contravin Cuvantului lui Dumnezeu.

Domnul Isus a declarat cât se poate de clar: “Eu sunt calea si adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decvt prin Mine.” (Ioan, 14:6)

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan, 17:3)

Sub unul din titlurile pompoase ale vremilor din urma de care vorbeste Biblia,  in cotidianul Gândul,  Ziar pe care il apreciez si-l citesc in mod sistematic pentru a fi la “zi” cu informatiile, citim in  25.X.2011 si urmatoarele:

Cum au ajuns MOASTELE SFÂNTULUI ANDREI în România. Biserica Ortodoxa, demonstratie de forta fara precedent, gasim informatii sumare ale momentului, vezi Doamne, istoric:

Sute de credinciosi au asteptat luni dimineata sa vada cu ochii lor moastele Sfâtului Apostol Andrei, venite tocmai din Grecia si aduse cu avionul de o delegatie elena, condusa de Înaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Hrisostom de Patras.

[pullquote]

 Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai!

Osea, 4:6

[/pullquote]

Tot sute au fost si preotii veniti de la parohiile din Bucuresti si Ilfov sa faca parte din procesiunea Sfintelor Moaste ale Sfântului Apostol Andrei si ale icoanei Maicii Domnului – Prodromita de la Muntele Athos. Aceasta a fost condusa de capul BOR, Prea Ferictul Daniel, care a sosit în Dealul Arsenalului într-o limuzina de lux, cu numarul B 40 BOR.

Într-un chivot din argint, pe un postament din lemn purtat de patru ierarhi, moastele sfântului care i-a crestinat pe români au ajuns cu o dubita în Dealul Arsenalului, acolo unde se construieste Catedrala Mânturii Neamului.”

Patriarhul Daniel, însotit de membri ai Sinodului BOR, plus alte 700 de fete bisericesti au întâmpinat pretioasele moaste si au înconjurat amplasamentul noii catedrale.”

Lumina Cuvântului biblic:

A. Combaterea ereziilor

  1. E cât se poate de probabil ca, acele “ramasite” care se afla in acel chivot de argint sa n-aiba nici o legatura cu adevaratele “ramasite” ale apostolului Andrei care la aceasta vreme au ajuns “oale si ulcele”;

  1. Vorbind ipotetic, chiar daca ar fi precum se “crede” de catre popor, ca sunt “ramasite” din trupul sf. Andrei, nu au nici o relevanta in ochii lui Dumnezeu, care a dat o cu totul alta invatatura: “În sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea, pâna te vei întoarce în pamânt, caci din el ai fost luat; caci tarâna esti si în tarâna te vei întoarce.” (Geneza, 3:19) “Altul moare, cu amaraciunea în suflet, fara sa se fi bucurat de vreo fericire, si amândoi adorm în tarâna, amândoi sunt mâncati de viermi.” (Iov, 21:25-26)

  1. Corpul celui mort (in trup; care va invia pentru Judecata de apoi) va ajunge, dupa credinta sa, falsa sau autentica, fie in Iad, fie in Rai.

  1. Dar adu-ti aminte de Facatorul tau în zilele tineretii tale, pâna nu vin zilele cele rele si pâna nu se apropie anii când vei zice: „Nu gasesc nicio placere în ei”; (…) pâna nu se întoarce tarâna în pamânt, cum a fost, si pâna nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. (…) Sa ascultam, dar, încheierea tuturor învataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” (Eclesiastul, 12:1;7; 12-13)

B. Afirmarea Cuvântului lui Dumnezeu

In Evanghelia dupa Luca (15.7) vedem ca Domnul Isus spune ce anume trebuie sa produca bucurie omului (si nu asa zisele “moaste”):

Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie în cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decât pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta.

Iar apostolul Pavel le scrie celor din Filipi:

Încolo, fratii mei, bucurati-va în Domnul. Mie nu-mi este greu sa va scriu mereu aceleasi lucruri, iar voua va este de folos.(Epistola catre Filipeni, 3.1)

Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! “ (Filipeni, 4:4)

C. Nu putem lupta impotriva adevarului

Dar, daca aveti în inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti împotriva adevarului. (Iacov, 3.14)

Caci n-avem nicio putere împotriva adevarului, ci pentru adevar. (2 Corinteni, 13.8)

D. Sfanta Traditie a apostolilor (Faptele apostolilor)

Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: „Judecati voi singuri daca este drept înaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decât de Dumnezeu; (…) Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Fapte, 4:19; 5:29)

Ratiunea de a fi a românului cu doua patrii – marturie de optimism si încredere în talentul înnascut de supravietuire

EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX
Un alt fel de “pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite
autor, OCTAVIAN CURPAS

Arareori am parcurs cu asemenea usurinta aproape trei sute de pagini dense si pline de neprevazut. Impresionantul volum de informatie, prelucrat cu vadit talent gazetaresc de autorul Octavian Curpas, nu poate trezi decât admiratie si respect. Curiozitatea e oricum gâdilata din start, odata cu citirea titlului, care spulbera orice îndoiala cu privire la dimensiunile respectabile ale acestui proiect ambitios.
Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fara aportul domnului Dumitru Sinu – Mitica –, exponent al unei generatii întregi de români care au parasit România la mijlocul secolului trecut. Gratie notitelor sale si memoriei prodigioase exista de pe acum acest adevarat „catalog de români destoinici” care se citeste cu sufletul la gura. Responsabil pentru stilul jurnalistic antrenant, inconfundabil, Octavian Curpas pune accentele la locul potrivit si ne transpune într-o lume pestrita, populata de personaje din cele mai interesante. Amanuntele biografice din viata numerosilor români emigranti pomeniti aici sunt intercalate cu anecdote din vietile lor, totul relatat în fraze clare si curate, în eficientul stil specific reporterilor de calitate. „Portionata” în capitole scurte, purtând titluri cu impact maxim, informatia se succede în cascade care creeaza dependenta, îndemnând la citirea mai departe: un text fluid.
Desi sesizam ades tragismul unor situatii fara iesire, atotprezentul umor relativizeaza impactul, punctând cu sare si piper si descretind fruntile. Întregul volum e o marturie de optimism si încredere în talentul înnascut de supravietuire al inimosilor protagonisti. Nu-i de mirare ca un irlandez din anturaj declara la un moment dat ca: „Daca ar fi sa ma mai nasc o data, m-as naste român!” Dintre toti, admiratia deosebita o merita Mitica Sinu, cel care „avea si tupeu, dar mai mult decât atât, stia când, cum si unde sa se foloseasca de el”. Învatatura de baza pe care ne-o lasa mostenire, dupa o viata plina de lectii interesante este aceea ca „Pe toate nu poti sa le ai, ca n-ai unde le pune!”
Treizeci de capitole se succed ca un adevarat tablou al puternicului exod de refugiati spre Occident înregistrat în anul 1948, acest adevarat pasoptism al secolului XX. Nu doar experienta personala, ci si imensul volum de informatii adunate din carti dau greutate celor relatate. Octogenarul Mitica Sinu iubeste atât de mult cartile încât pâna si sotia lui e descumpanita, pentru ca aprindea lumina de 30 de ori pe noapte si citea cam sapte ore pe zi. Lucru care nu stirbeste cu nimic dragostea si devotamentul de care da dovada canadianca Nicole Sinu, „cea mai românca dintre canadience”, o femeie de exceptie.
Pâna si hotelului pe care îl poseda în Phoenix, Arizona i-au ales un nume cu tâlc: CORONADO; citit de la coada la cap suna pe româneste tonic: O DA NOROC! Dar norocul e doar o parte din darurile care i-au fost propice lui Dumitru Sinu în viata.
Fidel motto-ului corectitudinii si acuratetei desavârsite, ramânând nepartinitor, autorul Octavian Curpas lasa totusi sa transpara printre rânduri afectiunea si admiratia pe care i-o poarta prietenului drag de pe acum. Poate cele mai miscatoare pasaje în acest sens sunt cele dedicate satului si meleagurilor natale din preajma Sebesului de Sus. „Locurile de la poalele Moasei n-ar fi fost însa atât de frumoase fara însufletirea pe care le-o dadea o comunitate de oameni cinstiti si harnici si care au învatat de la strabunii lor ca omenia, munca, respectul fata de sine si fata de ceilalti sunt caracteristicile ce stau la baza caracterului unui om adevarat.” Rapusi de dor, unii chiar s-au întors înapoi din exil. Declaratia plina de patos a unuia dintre ei este mai elocventa decât orice demonstratie stiintifica: „Când te apuca dorul de vatrar, de troaca în care framânta mama pâinea si de scârtâitul fântânii nu mai rezisti si-atunci te întorci acasa”.
Dupa cum remarca autorul, trecutul reprezinta pentru fiecare emigrant tineretea, o Românie pe care si-a construit-o în suflet – putin utopica, putin idilica… specifica oamenilor cu doua patrii. „Cu toate acestea, am remarcat la nea Mitica o imagine realista asupra României zilelor noastre”, spune Octavian Curpas.
Revenit într-o vizita în România în anul 2001, octogenarul Mitica Sinu remarca lucid: „…Erau toti straini, si eu eram strain pentru ei. Nu mai era nici România ce-a fost odata…”
Si exact aici, în fraza care încheie cartea, se afla miezul si ratiunea de a fi a acestei antrenante aventuri literare: nevoia de a completa o lacuna istorica în sensul continuitatii memoriei noastre de neam. O placuta lectura!

Gabriela Calutiu- Sonnenberg, Spania, Octombrie 2011

 

"Sfintele" tradiții – o amăgire și rătăcire spirituală

 Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!(Osea, 4:6)

Andrei Ciobanu

Teologii ortodocsi, ca de altfel si cei catolici, ramân de secole la învățătura lor tradițională care adesea contravine flagrant Cuvântului Sfânt lasat în Scriptură de către Dumnezeu!

Propovaduiesc“sfânta” lor traditie,  de învățături omenesti, sărăcăcioase Continue reading “"Sfintele" tradiții – o amăgire și rătăcire spirituală”

Cum te simti de esti pe lume Rege

CUM TE SIMTI, de esti, pe lume, Rege?

                   de Jianu Liviu – Florian

 

Cum te simti, de esti, pe lume, Rege,

Cand,  pe cruce, Regele de drept,

Doar pacate are a alege,

Din suisul lumii intelept?

 

Cum te simti, in piept, cu decoratii,

Cand acelasi Rege, prins in cui,

Are sufletul de dat, la toti damnatii,

Si pacatul numai, e al Lui?

 

Cum te simti, ca Rege, sa-ti lasi tara

Si sa pleci cu bruma de  averi,

Abdicand, sa nu iti lasi povara

Regelui de maine, si de ieri?

 

Cum te simti, sa fii numai bufonul

Langa tronul Regelui din veac ?

Tu, servit, dand toanei tale, tonul –

El, servind pe ultimul sarac –

 

Cum te simti cand spui prea mari cuvinte

Pentru tara ta fara puteri?

Cum te simti cand curtea ta te minte –

Dai putin, si-un Rai de bine, ceri –

 

Cum te simti, s-auzi, chiar, Maiestate,

Rege, ca supusii tai, iti spun,

Cand un singur Rege e in toate,

Dumnezeu Iisus Hristos – cel Bun !

 


Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot

De ce trebuie sa ne amintim de nevasta lui Lot?

(GENEZA, 19:26 & LUCA, 17:32)

  Ana Tatar-Andras

Stim ca Lot era nepotul lui Avraam, omul credintei,  binecunoscut  drept  “prietenul lui Dumnezeu”. Pentru o vreme acesti oameni insemnati  calatoreau impreuna spre tara in care Dumnezeu promisese lui Avraam ca-l va binecuvanta si-l va face un neam mare, dar si un nume mare.

Ajunsi intr-un anumit loc se pare ca nu mai incapeau impreuna, deoarece  Avraam si Lot  aveau mari bogatii si, in cele din urma,  au fost nevoiti sa se desparta.  Lot a ales toata Câmpia Iordanului care era bine udata in intregime si a mers spre rasarit. Avraam a locuit in tara Canaan, iar Lot a locuit in cetatile din Câmpie unde si-a intins corturile pâna la Sodoma.

In calatoria sa trecatoare pe acest Pamânt, in drumul spre Canaanul Ceresc, Avraam a  zidit in cinstea  Domnului mai multe altare si i s-a inchinat Lui.

Insa nu gasim  nicaieri scris in Scriptura ca Lot ar fi zidit vreun altar Domnului. Poate si din aceasta cauza,  când îngerii Domnului l-au anuntat pe Lot de judecata lui Dumnezeu asupra Sodomei ?i Gomorei si i-a oferit sansa de a-si salva viata, el si  familia sa, iar Lot si-a instiintat ginerii, acestia credeau ca Lot glumeste!

Insa Dumnezeu a hotarât sa distruga Sodoma si Gomora prin foc si puciosa din cauza pacatelor strigatoare la cer ale oamenilor acelor cetati. Dar, din pricina lui Avraam, Dumnezeu a vrut sa-l salveze pe Lot si familia sa. 

Superficiali si fara credinta, ginerii  lui Lot au ramas pe loc in Sodoma!

Unul din ingeri i-a  zis lui Lot: “Scapa-ti viata;  sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti in vreun loc din Câmpie: scapa la munte ca sa nu pieri…

Nevasta lui Lot a calcat porunca, si-a intors capul sa priveasca inapoi spre lumea lasata in urma si supusa nimicirii prin foc si pucioasa!  Indata a fost transformata intr-un stâlp de sare.

Desi Lot fusese mult timp cu Avraam, crescând in preajma binecuvântarilor lui Dumnezeu,  Lot nu a învatat sa traiasca prin credinta in Dumnezeu, asemeni lui Avraam. Cum se poate sa traiesti asa de mult timp lânga un om al credintei ca si Avraam si sa nu înveti lectia?  Lot se gasea, cum se spune, “… in doua corabii” (ceea ce evident nu se poate). El voia imposibilul: sa aiba parte si de binecuvântarile Domnului, dar  si de “beneficiile” de-a se afla in Sodoma!  Bibila ne dezvaluie faptul ca Lot îsi chinuia sufletul în orasul lui. Nu, Lot nu era deloc fericit in situatia in care se afla, dar se complacea asa.

Ce oameni a pus Dumnezeu în viata ta ca sa înveti cum sa traiesti viata de credinta?

Cauti oameni ca si Avraam, plini de credinta, ca sa le poti urma exemplul?

Ce ai învatat pâna acum din purtarea lor? Te mustra constiinta când te simti confortabil în anumite pacate?

Daca Sodoma si Gomora erau asa de periculoase, oare de ce Lot si familia lui nu s-au mutat departe de intunerecul spiritual in care traiau acei oameni? S-au obisnuit cu pacatul? S-au obisnuit cu lumea din jur si cu obiceiurile lor?

Cum suntem noi? Ne-am obisnuit cu lumea din jurul nostru? Avem si noi “valorile” ei?

Cât este pretuit Cuvântul Domnului de cei din jurul nostru?

Este Cuvântul Domnului important pentru noi sau suntem confortabili cu pacatul si lumea?

Pentru ca Lot zabovea, îngerii au apucat pe Lot, pe nevasta lui si pe cele doua fiice ca sa-i scoata afara din oras înainte de pedeapsa.

Unii oameni sunt atinsi de Domnul si totusi se îndoiesc. Unii oameni sunt atinsi de Domnul dar totusi privesc înapoi. Unii oameni sunt atinsi de Domnul si totusi inima lor este mereu în lume si cu lumea.

Nevasta lui Lot a fost aproape scapata, dar s-a uitat înapoi si s-a prefacut într-un stâlp de sare.

Judecata lui Dumnezeu este dreapta pentru cei ce nu asculta.

Esti aproape de Împaratia lui Dumnezeu?

Esti aproape de mântuire?

Esti sensibil la atingerea lui Dumnezeu?

Vrei sa alegi astazi sa traiesti fara regrete fiind în Împaratia lui Dumnezeu, fiind mântuit, traind viata de credinta asa ca si Avraam?

Sa avem Cuvântul Domnului în inima noastra!

Intunerecul si placerile de-o clipa ale pacatului si lumii, ramâna afara, cu toata “bunastrarea” care o poate oferi!

Domnul sa ne ajute sa nu privim inapoi, ci sa privim inainte, spre  Viata vesnica!

SANDU IONESCU – Un businessman cu scânteie

“Sandu Ionescu este cel mai prosper om de afaceri din generatia mea – rosteste cu admiratie Dumitru Sinu. Locuieste în Elvetia si este multi milionar. I-a placut sa munceasca si a stiut cum sa se organizeze dupa ce a prins cheag”. Îi priveam mimica în momentul în care a început sa-mi vorbeasca despre Sandu Ionescu si am citit în ochii lui aprecierea pe care o avea fata de omul si businessman-ul Ionescu.
    Nea Mitica l-a cunoscut pe Sandu Ionescu în Iugoslavia. Era din Constanta si nu se codea sa munceasca, era deosebit de harnic. “Îmi amintesc cum în Iugoslavia eram mai multi care încarcam un vagon, printre care si Sandu Ionescu. Vazând lentoarea cu care se misca la munca o seama dintre noi, le-a spus celorlalti, fara sa se sfiasca: Plecati, mai, ca voi numa’ ne încurcati! Ramaseseram doar trei: Sandu Ionescu, Mihai Pop si eu, si noi am încarcat mai departe vagonul.”
    Drumurile lor s-au intersectat dupa aceea în Italia si mai apoi, la Paris. În Franta a urmat cursurile universitare si a absolvit Facultatea de Silvicultura. Universitatea unde îsi facea studiile Ionescu, la Nancy, îi avea la acea vreme ca studenti si pe Eugen Stefanescu si Tiberiu Cunia, alti doi români, intelectuali elitisti cu care nea Mitica a avut o relatie de prietenie deosebita.
    Parisul a fost pentru Sandu Ionescu, la fel ca si pentru alti emigranti români, locul în care a învatat, si spun asta nu numai din punctul de vedere al licentierii lui în silvicultura, ci prin prisma formarii lui ca viitor om de afaceri: mintea-i mergea, harnic era, agilitatea nu-i lipsea, de curaj, nici nu se pune problema ca i-ar fi prisosit, asa ca avea toate prerogativele pentru a deveni un adevarat businessman.
    Rutina dintr-un birou parizian combustibilul unei noi afaceri
    La Paris, Sandu Ionescu avea un loc de munca într-un birou, dar nu în domeniul în care îsi terminase studiile. Munca de birou i se parea fada, nu simtea ca i se potriveste deloc. Într-o buna zi s-a hotarât sa renunte la acest gen de munca si a facut-o într-un mod inedit, care a constituit ulterior piatra de temelie pentru prima lui afacere proprie: a mers la birou îmbracat într-o salopeta, cu o galeata si o perie, hotarât sa spele geamurile cladirii în care era sediul societatii la care lucra.  Când seful lui l-a vazut l-a întrebat mirat: Pai cum te-ai deghizat asa? Dar el chiar nu se deghizase, simtise el ca munca de rutina din birou nu se potriveste cu zelul pe care-l avea, si i-a raspuns ferm si fara nici cea mai mica urma de inhibitie: Nu m-am deghizat, acesta sunt eu! Ieri am fost deghizat, aici la birou. Eu de azi înainte o sa spal geamuri.”
    Cladirea în care lucrase avea sapte etaje. Simtindu-se stapân pe situatie, cu fermitate a început sa negocieze cu fostul sau sef si i-a facut o oferta de lucru pentru a curata geamurile cladirii: Uite, acesta este pretul meu pentru spalarea geamurilor acestei cladiri. Daca doresti, ti le spal pe toate. Daca nu, nu e nicio problema, plec mai departe!  Si astfel, Sandu Ionescu îsi începe prima afacere, spalând geamurile cladirii pe frontispiciul careia era scris Trocadero. 
   Prosperitate = munca + seriozitate + rigurozitate
   Era o afacere foarte buna, investitia era minima si profitul bunicel.  A contractat încet, încet, lucrari si la alte institutii, a achizitionat echipamente profesionale si afacerea lui Sandu Ionescu a luat amploare. Avea contracte cu cladiri de birouri, scoli si alte institutii la care facea curatenie de la A la Z si îsi câstigase deja un segment important de clienti, care-i apreciau  seriozitatea si calitatea muncii, si, nu în ultimul rând, apreciau omul. Adusese 22 de femei din Portugalia sa lucreze pentru el. Si nea Mitica venise din Canada, sa lucreze o perioada pentru Sandu Ionescu, în Franta. Spala podelele la câteva scoli si treaba mergea foarte bine.
“Sandu avea de lucru apoi la niste apartamente de lux. Trebuiau lacuite. Eu aveam trei prieteni nemti, în Canada. I-am sunat si le-am spus ca le-am gasit de lucru la Paris. Si-au lasat lucrul în Canada si au venit la Paris. Prietenii mei din Franta spuneau: Câta încredere au avut în tine nemtii astia! Sa-si lase job-urile din Canada si sa vina aici pe vorba ta?!  Pai, astia-s prietenii mei, le-am spus eu” – povesteste nea Mitica.
      “L-am iubit pe Sandu mai mult ca pe toti, pentru ca el era ca tata – spunea Dumitru Sinu –. Tatal meu, când îsi platea muncitorii, baga mâna în buzunar si cât scotea, atâta le dadea. Îi platea foarte bine. Asa era si Sandu Ionescu”.  Dupa ce terminau lucrul le dadea masina si mergeau în vacanta. “Am fost si în Italia, la Salvatore, un prieten de-al meu, împreuna cu nemtii. Am facut toata Italia. Cât timp am lucrat la el ne-a dat bani sa mergem în Spania, sa vizitam Grecia…” Ramasese cu multe amintiri placute nea Mitica si învatase o sumedenie de lucruri de la Sandu Ionescu, care i-au fost de folos mai târziu, când el însusi avea sa detina propria-i afacere. 
Când însa business-ul luase mare amploare si a ajuns sa faca foarte multi bani, fiscul din Franta s-a pus pe urmele lui, deoarece nu prea platea impozit pe profit. Nimeni nu se astepta ca o persoana sa faca atatia bani cu acest gen de afacere, de aceea, nu l-au impozitat la început.
    Daca stii sa te organizezi, poti câstiga oriunde
    Având o sotie elvetianca, Sandu Ionescu paraseste Franta si se stabileste definitiv în Elvetia. Dar nu se opreste din a munci si a se dezvolta, continuând afacerile si pe pamânt elvetian. “Era baiat destept, avea acea scânteie care i se aprindea în minte si-l ajuta sa-si gaseasca repede drumul de urmat”, îmi spune nea Mitica.
    În Elvetia, Sandu Ionescu detine mai multe afaceri prospere.  Are patru baieti si o fata.  Fiecaruia le-a dat câte un milion de dolari. Fiica lui Sandu Ionescu este proprietara celui mai elegant restaurant din capitala Elvetiei. S-a casatorit cu un italian care este bucatar.
    Copiii mostenesc  sau dobândesc pe parcurs îndemânarea parintilor în mânuirea si conducerea afacerilor, daca sunt educati în acest spirit. Si copiii prosperului om de afaceri nu s-au culcat pe laurii rezultatelor parintelui lor, ci au început, fiecare, sa-si organizeze viata, pornind însa de la un capital consistent pus la dispozitie de catre Sandu Ionescu. Câti copii aflati în situatia lor nu sunt la fel de norocosi ca ei, însa fie ca nu au vâna de afaceristi, fie ca pur si simplu duc o viata de lux, multumindu-se cu ceea ce au facut parintii lor! Nu oricine se naste cu spiritul afacerilor în sânge!
        Prietenia bate timpul
    “Îmi pare rau ca nu l-am vizitat niciodata în Elvetia – îsi exprima regretul Dumitru Sinu. Când am plecat din SUA si am locuit la Saint Gervais, eram foarte aproape de orasul în care se locuia el, în Elvetia. Dar nu ne-am dus sa-l vizitam. Am tot amânat si am zis: Las’ ca mergem saptamâna viitoare… si tot asa, pâna ne-am întors în America… El nu stia ca noi suntem în Saint Gervais, cu siguranta ca ar fi venit la noi!”
    În urma cu sapte ani, Sandu Ionescu l-a vizitat pe nea Mitica, aici, la Phoenix, Arizona. Au petrecut zile frumoase împreuna, au vizitat orasul si împrejurimile, au povestit nesfârsite ore, parcurgând cu drag amintirile trecutului lor comun, si-au împartasit gândurile, bucurându-se din plin unul de prezenta celuilalt. Au abordat toate subiectele posibile, pentru ca amândoi detin un bagaj de cunostinte care-i onoreaza, o cultura generala solida.
    “Sandu e un om cult – afirma nea Mitica -. Vorbeste bine franceza si germana si se descurca în engleza. În plus, el a stiut sa se organizeze. Mare lucru e sa nu pierzi vremea, sa înveti tot timpul câte ceva, sa cunosti cât mai multe limbi straine. Descurcatul acesta e un mare lucru! Trebuie sa stii sa te axezi pe ceea ce e folositor si sa ai si putin noroc!”.
    Iata cum gândeste Dumitru Sinu la cei 85 de ani ai sai, dându-mi de aceasta data exemplul unuia dintre prietenii sai apropiati. Afirmatiile sale sunt bazate, cu certitudine, pe propria experienta de viata, în primul rând, dar si pe cea a cunoscutilor sai, de la care si el a învatat în permanenta câte ceva.
   Mi-ar fi foarte greu sa-l întreb pe Dumitru Sinu pe care dintre prietenii sai îl considera cel mai bun. Nu am vazut niciodata un om care sa vorbeasca cu atâta placere si admiratie despre oamenii pe care i-a cunoscut, de care s-a apropiat si pe care i-a apreciat, pe fiecare în parte, la justa valoare, fara sa vad nici macar un strop de invidie sau de ranchiuna.
    63 de ani de exil înseamna mult pentru un emigrant: învataminte trase din propriile întâmplari de viata, evaluarea fiecarui individ cu mare atentie si selectarea adevaratilor prieteni, înseamna sa stii, sa vrei si sa poti sa întinzi o mâna de ajutor atunci când cel de lânga tine are nevoie si asta pentru a putea primi la rândul tau, pentru ca niciodata nu stii ce-ti aduce ziua de mâine. Dumitru Sinu a reusit sa se-ncadreze în rigorile unei lumi dure, a unei lumi care l-a calit si l-a întarit si în care a reusit sa se înconjoare de foarte multi oameni care si-au dobândit în fata sa, statutul de PRIETEN. Daca ar fi sa polemizam pe baza acestui subiect ne-ar trebui pagini întregi pentru a-l creiona si a-i evidentia toate caracteristicile, implicatiile, avantajele si uneori, dezavantajele, asa ca las la latitudinea fiecaruia dintre dumneavoastra alegerea prototipului uman care sa întruneasca toate cerintele pentru a-l ridica la rangul de prieten.
    Daca prietenii lui Dumitru Sinu au fost multi sau au fost putini, numai Domnia Sa stie, dar în discutiile îndelungi pe care le-am purtat împreuna, mi-a vorbit despre cei mai apropiati si mai însemnati dintre ei…

Octavian Curpas

Remember Lot's wife

GENEZA, 19:26 & LUCA, 17:32

„Aduceţi-vă aminte 

de

nevasta lui Lot.”

  Ana Tatar-Andras

De ce trebuie să ne amintim de nevasta lui Lot?

Stim ca Lot era nepotul lui Avraam, omul credintei,  binecunoscut  drept  “prietenul lui Dumnezeu”. Pentru o vreme acesti oameni insemnati  calatoreau impreuna spre tara in care Dumnezeu promisese lui Avraam ca-l va binecuvanta si-l va face un neam mare, dar si un nume mare.

Ajunsi intr-un anumit loc se pare ca nu mai incapeau impreuna, deoarece  Avraam si Lot  aveau mari bogatii si, in cele din urma,  au fost nevoiti Continue reading “Remember Lot's wife”

IN MEMORIAM „OWS”/ "OCCUPY WALL STREET", 15 octombrie 2011…!

RECENSAMÂNTUL, VACCINURILE, ECUMENISMUL „NEW AGE” – SI „PATRIARHUL DIAVOLULUI

prof. dr. Adrian Botez

…Vorbesc, de ani de zile, “fata catre fata” sau prin Internet, cu multi oameni. Unii, majoritatea, au rupt sau intrerupt relatiile cu mine, fie pentru ca nu accepta/acceptau (din pricina limitelor lor mentale) realitatea si logica lumii de azi (Lumea Vitelului de Aur, dar si a manipularilor perfide, “conspirationiste”, din partea adoratorilor respectivului Vitel…!), fie pentru ca, pur si simplu, sunt/erau cuprinsi de convulsiile lasitatii: “…Daca ma vede sau ma stie seful ca am relatii cu asta, am probleme cu locul de munca, voi fi considerat legionar, fascist…” etc. – …ma rog, tot felul de fantasmagorii, pe care societatea contemporana a Vitelului de Aur, mondializata si penetrând cu otravuri, pâna în SUFLETELE, nu doar în mintile celor “slabi de înger” – le-au transformat în arme paralizante de Duh, pentru cca. 80-90% dintre oamenii planetei Terra. Câti nu sunt preocupati de ce vor mânca în urmatoarele 24 de ore, sunt preocupati de locul de munca, de promovarea într-un post mai înalt…de ce va zice seful si daca îi va mângâia ori ba, (si) astazi, pe cap!

Da, da, cum sa nu! – am auzit, stim, stim TOTUL despre Francmasonerie!” – zic/ziceau multi dintre interlocutorii mei, de parca îi întrebasem daca au vazut un film la moda, si s-ar fi temut ca nu cumva sa se faca de râs, zicând ca…”nu l-au vazut, nu l-au cunoscut”…!

Extrem de putini îsi dau/dadeau seama ca îi provocam la o discutie despre însasi viata/destinul lor pe Terra, despre viitorul/destinul copiilor si nepotilor lor…!!!

Ne laudam ca noi, românii, suntem un popor de crestini ortodocsi neclintiti si ca nimeni n-are sa ne prabuseasca, vreodata, credinta în Hristosul din suflet…Iata ce îmi scrie un fost elev si bun prieten, acum scriind dintr-una din tarile europene, unde l-a alungat (prin “sansa” rarissima, oferita tineretului României, de a muri de foame …!) “binefacatorul renascentist” presedinte (?!) Traian Basescu (…binefacator real, dar pentru alt stat, care vrea sa ne ia locul, în Gradina Maicii Domnului…si datele, obtinute prin întrebarile indiscrete, ale prezentului recensamânt, fraudulos, din România, VOR AJUTA RESPECTIVUL STAT SA SE DECIDA, ORI BA, PENTRU…”INVAZIA FINALA!!!) – …nadajduiesc, din toata inima, sa nu se supere pe mine bunul meu prieten, pentru ca pun, în aceasta pagina, amarul lui, exprimat, de el, cu atâta patos si har narativ…:

“…Când s-a facut ora prânzului,  ne-am asezat la masa (eu si colegul meu). La finalul mesei, asa cum sunt obisnuit si educat, mi-am facut semnul Sfintei Cruci, multumind, în sinea mea, Lui Dumnezeu, pentru acea masa. Moment în care “colegul” meu a început sa râda. Nepricepând de ce râde, l-am întrebat:

-Ce s-a întâmplat, de ce râzi?

El îmi raspunse tot cu o întrebare, si mereu râzând:

-De ce-ti faci cruce?

-Ca multumire dupa masa – îi raspund eu….

-Crezi în Dumnezeu?! ma întreba el, printre chicote de râs.

-Da!!

-Suta la suta…??

-Mai mult de suta la suta!!! – i-am raspuns, scos din rabdari – folosind, la rându-mi (din pricina surprizei si a revoltei din mine), fara sa-mi dau seama, stupida “abodare procentuala” a credintei…

Si subiectul a ramas, undeva, suspendat ….Mai târziu, în timp ce lucram, seful nostru de echipa a venit sa ne aduca materiale. “Colegul” meu s-a dus fuguta la sef, si, mereu râzând, ca de o gluma buna, îi zise, aratând cu degetul spre mine:

-Asta-i pocait!

Seful râde, si el – si ma întreaba:

-Ma! Tu esti pocait?

-Nu! – îi raspund eu, aproape cu exasperare. SUNT CRESTIN ORTODOX!!!!

Dar seful râde, râde din nou, dimpreuna cu “colegul”…râd de parca ar fi inhalat niste droguri…!

Da, au “inhalat” drogurile prostiei si ale naucelii anti-spirituale! Va dati seama ce haos este în capul si în Duhul acestor “români crestin-ortodocsi” (acum, emigranti…pe coclaurii altei nauceli – cea social-politica!) – si cât de putin si-au facut misiunea sfânta, în tara (fata de unii ca acestia), preotii nostri de parohie?!

Da. Asta este realitatea, si sa nu ne facem iluzii, în loc de a ne face Misiunea, de oameni si de Fii ai Lui Dumnezeu!

Dar sa nu ne miram prea mult: în “Patria Democratiei Mondiale” (cum le place masonilor sa numeasca SUA…!), am vazut destui tineri, plimbându-se pe strazi, si care purtau scris, pe pancarte, ceva care miroase, de la o posta, a regim sclavagist, si nicidecum a …“democratie”: “SUNT DISPUS SA MUNCESC DOAR PENTRU HRANA!” Acesta este AUTENTICUL SEMN AL SCLAVAJULUI ECONOMIC, mascat sub marafeturile demagogiei de stat si media!!!

Asa ca BBC-ul britanic, CNN-ul American, precum si alte posturi TV fariseice – sa ne mai slabeasca, pe noi, românii, cu etichetele de “barbar” si de “rasist” (în raporturile noastre cu tiganii! – când noi i-am eliberat pe tigani, DEFINITIV, fie si din “sclavajul” domestic, extrem de profitabil, pentru tigani! – … înca de prin 1821-1844!!! – … cu mult înainte ca SUA sa se gândeasca, macar, la Razboiul de Secesiune!): mai, briganzilor mondiali – TOCMAI VOI, NEAMURI PRADALNICE DIN NASCARE, CARE ATI MACELARIT, PENTRU A LE JEFUI, POPOARE SI CONTINENTE ÎNTREGI, AVETI OBRAZUL SA DEVENITI, AZI, PENTRU ROMÂNIA,LUPI MORALISTI”?! Ia, “carel” de pe-aici! – pe la alte porti, de oameni mai prosti! N-am devenit chiar toti AMNEZICI, cum ne-ati sortit voi!!!

Auzeam, de saptamâni multe, ca va fi rascoala mare, în lumea toata (pe “multul rotund”!), în data de 15 octombrie 2011…(“SÂMBATA, PE 15 OCTOMBRIE, ACTIVISTII DIN MAI MULTE TARI LANSEAZA O MISCARE DE SOLIDARITATE CU CEA AMERICANA, ÎNDEMNÂND LA OCUPAREA SIMBOLICA A CÂT UNUI MARE ORAS. ÎN ROMÂNIA, UTILIZATORII FACEBOOK SUNT ÎNDEMNATI SA “OCUPE BUCURESTIUL” ÎN DIMINEATA DE SÂMBATA, ÎNCEPÂND CU ORELE 10.00. PUNCTUL DE START ESTE PIATA UNIRII” – da-da, Piata Unirii, Piata Universitatii… – PIETELE MARILOR MINCIUNI SI MANIPULARI!!!), ceva organizat, cica, de “NIMENI” (n.mea: totdeauna, “nimeni” este pseudonimul sub care se înfofolesc “ei”, Macelarii Masoni, de orice “rit” si…mit!) – …dar, cât de cât, “grupul de initiativa” tot îsi iteste capul, ici si colo…prin intermediul…MASS MEDIEI/COMPANIILOR MEDIA, care-s cvasi-monopol mondialisto-iudaic! – …si cerând, nici mai mult, nici mai putin, decât ca Plutocratia Mondiala, cu sediul pe Wall Street/New York, “sa se care”!

Miscarea “Occupy Wall Street” este una pasnica, se declara fara lideri sau sponsori si reuneste oameni din toate paturile sociale si de toate culorile. Unii au calificat-o de stânga, altii drept anarhista sau pur si simplu fara un scop bine definit. În SUA, cererile initiale i se adresau presedintelui Barack Obama si vizau înfiintarea unei Comisii Prezidentiale care sa “puna capat influentei pe care banii o au asupra reprezentantilor nostri din Washington”. Lozincile si pancartele protestatarilor se refera însa la inechitatea sociala din America, UNDE S-A AJUNS CA 1% DIN CETATENI SA DETINA BOGATIA SI INFLUENTA ASUPRA AFACERILOR SI POLITICII. Multi participanti fac referire si la planul de salvare din 2008 a institutiilor bancare de pe Wall Street, care a costat cetatenii americani sute de miliarde de dolari.

DE AICI, SLOGANUL ADOPTAT DE FOARTE MULTI SUSTINATORI SI PARTICIPANTI LA MISCARE: “SUNTEM CEI 99% CARE NU VOM MAI TOLERA LACOMIA SI CORUPTIA CELOR 1%“. ÎN REST, NU EXISTA O LISTA DE CERERI SAU O AGENDA PUBLICA A ACESTEI MISCARI.” – cf. www.gandul.infoAndrei Luca POPESCU, art.ZIUA PROTESTULUI MONDIAL. De la „Occupy Wall Street” la „Ocupati Bucurestiul” – Postat la: 14.10.2011 21:48.

Miscarea “Occupy Wall Street” a prins contur pe Internet, prin retelele de socializare Facebook si Twitter, LA INITIATIVA UNEI COMPANII MEDIA CANADIENE – ADBUSTERS (n.mea: ha-ha…se putea, oare, fara slugile, din mass media, ale ZARAFILOR LUMII?!) , iar adeptii îsi propuneau nici mai mult, nici mai putin decât sa ocupe Wall Street: sa doarma si sa manânce acolo, pâna când cererile lor vor fi satisfacute. Deocamdata însa nu este clar care sunt acestea.(…)– cf. gandul.rode Andrei Luca POPESCU, art.ZIUA PROTESTULUI MONDIAL. De la „Occupy Wall Street” la „Ocupati Bucurestiul”, 14 octombrie 2011.

Or, e de la sine înteles ca plutocratii MEREUse cara”, spre toate locurile Terrei, unde sunt bogatii… – …”carând”, însa, în moarte si razboi civil, si pe cei jefuiti de ei, popoare întregi! – adica, pe cei care-s stapânii de Drept Divin, pusi acolo, ca paznici, de Însusi Bunul Dumnezeu!

Si pentru MASONI, fireste – TOTUL ESTE EXTREM DE CLAR! Numai naucitii-victime ale iudeo-masonilor nu prea stiu cine sunt si ce-ar trebui sa vrea…!!!

Daca ati uitat sa dati exemple de… “zari mai departate”… – …luati, spre-o pilda, Rosia Montana, de la noi…

dar sunt vizate, de fapt, TOATE minele cu aur, argint, uraniu, wolfram etc., din Muntii Apuseni – de catre jefuitorii straini, carora le-au deschis, larg, portile avutiei noastre nationale, TOTI presedintii “români”, iudele nemernice, de dupa 1989!!!…

Ba, la emisiunea-reportaj a lui Carmen Avram, de duminica trecuta, am vazut sate românesti COMPLET GOALE, în livezile si pe câmpurile carora munceau, cu sapa si cu carul cu boi si cu furca în spinare…BRITANICI: “Va veti mai întoarce în Anglia?” “-Niciodata! Anglia e plina de români…!

Rusine, frati români! V-ati lasat pacaliti si ademeniti de “margelele de sticla” ale banutilor satanici si de propaganda (cumplit de ieftina!) apuseana, tradând glia stramoseasca a Tracilor/Luminatilor Vesnici (Gradina Maicii Domnului!), tradând încrederea si mândria/demnitatea hristica a Martirilor Valahiei Sfinte, din hrisoavele grozave ale Voievozilor Sfinti, care v-au facut razesi/CAVALERI!!!

RUSINE VESNICA!!! PAMÂNTUL ACESTA NU-I AL VOSTRU, NU-I AL URMASILOR VOSTRI, CI-I AL URMASILOR URMASILOR VOSTRI, ÎN VECII VECILOR!!!).

Ma întorc. Nu zic ca “protestatarii” din New York (de fapt, manipulatii naivi…!) nu au, în esenta, perfecta dreptate: “PESTE 15.000 DE OAMENI AU IESIT MIERCURI PE STRAZILE NEW YORK-ULUI, PROTESTAND IMPOTRIVA BANCHERILOR DE PE WALL STREET, POTRIVIT ABC NEWS. DEMONSTRANTII AU IESIT SI PE STRAZILE ALTOR MARI ORASE DIN SUA: IN WASHINGTON, CÂTEVA SUTE DE PERSOANE AU FORMAT UN PROCENT SIMBOLIC DE “99%”, INCERCÂND ASTFEL SA ATRAGA ATENTIA ASUPRA INEGALITATII VENITURILOR DIN SUA, UNDE 1% DIN AMERICANI CONTROLEAZA CEA MAI MARE PARTE A BOGATIEI DIN TARA.

PROTESTATARII DIN WASHINGTON SUNT NEMULTUMITI DE PROBLEMELE DIN SANATATE, INVATAMANT, INFRASTRUCTURA, PRECUM SI PE BANII CHELTUITI IN OPERATIUNI MILITARE, NOTEAZA VOANEWS.COM. PENTRU TOATE ACESTA, EI DAU VINA PE MARILE COMPANII AMERICANE.

“AM CHELTUIT 3 TRILIOANE CA SA NE TRIMITEM COPIII ÎN RAZBOI… SAU POATE NU TOTI COPIII, DOAR PE CEI DE CULOARE SI PE CEI SARACI”, STRIGAU CEI IESITI IN STRADA.

CA SI IN NEW YORK, ANTI-CAPITALISMUL A FOST TEMA PRINCIPALA A PROTESTELOR DIN WASHINGTON. OAMENII AU SCANDAT IN FATA UNOR EDIFICIILOR GUVERNAMENTALE SI IN FREEDOM PLAZA.

PROTESTE DE STRADA AU MAI EXISTAT IN CARTIERELE FINANCIARE DIN LOS ANGELES, PHILADELPHIA, SALT LAKE CITY SI ORASUL ANCHORAGE, DIN ALASKA, SCRIE PUBLICATIA SAN FRANCISCO CHRONICLE” – dar cum, Doamne, iarta-ma, îsi închipuie ei ca aceasta miscare ANUNTATA …este “pe bune”?!

Mai ales când apare, drept “coodonator al protestelor, “pacaliciul mondial” (agent CIA si al Serviciilor Secrete CHINEZE, egal!), numit Julian Assange: “LA LONDRA, FONDATORUL WIKILEAKS, JULIAN ASSANGE, LE-A VORBIT PROTESTATARILOR. “CEEA CE SE ÎNTÂMPLA AZI AICI ESTE PUNCTUL CULMIMANT AL LACOMIEI OAMENILOR DIN ÎNTREAGA LUME, DE LA LONDRA, LA CAIRO”, LE-A SPUS ASSANGE” – cf. Click! – de Adina Blaj, art. Protestele «Ocupati Wall Street» au erupt: masini incendiate, banci sparte si zeci de persoane ranite – duminica, 16 Octombrie 2011 – 11:31.

Naivi sunt peste tot, în lume – si “causa causorum” începe sa se dilueze, sa se schimbe si sa se piarda, “printre altele”…: “Miscarea “Occupy Wall Street” s-a extins sâmbata în numeroase orase din lume, unde au avut loc proteste similare celor din New York, în urma apelurilor lansate de organizatori în vederea unui miting global, informeaza mediafax, care citeaza cnn.

În Japonia, aproximativ 200 de persoane, între care si copii, au defilat prin Tokyo afisând diferite pancarte pe care se putea citi “FARA NUCLEAR” sau “ELIBERATI TIBETUL”. unii protestatari purtau costume tematice, inclusiv unul care înfatisa un urs panda gigantic.

În orasele australiene Melbourne si Sydney, numeroase persoane, în mare parte sindicalisti, au participat la proteste pasnice în apropierea unor banci.

Proteste s-au desfasurat si în Coreea de Sud, în apropierea unei banci din Seul. “Protestam, în special, din cauza problemelor economice mondiale”, a declarat Arthur Fragoso. “Trebuie sa venim cu idei pentru a rezolva problemele mondiale”, a adaugat El. Fragoso a precizat ca protestul sau este o forma de solidaritate cu miscarile de tipul “Occupy WallSstreet” si nu reflecta o nemultumire la adresa guvernului sud-coreean.
În capitala indoneziana Djakarta, câteva zeci de persoane s-au adunat în apropierea ambasadei Statelor Unite.

(…)DEMONSTRATIILE AU COINCIS CU ÎNTÂLNIREA G20 DE LA PARIS, UNDE MINISTRII DE FINANTE AU DEZBATUT ACEASTA PROBLEMA.

Proteste sunt prevazute sa se desfasoare si în alte tari, precum Kenya, Africa de Sud, Franta, Rusia, Mexic si Venezuela. Manifestatiile internationale sunt alimentate de miscarea “Occupy Wall Street”, declansata luna trecuta împotriva problemelor economice si a elitelor financiare si politice, care este la rândul sau inspirata de “primavara araba” – cf. The Epoch Times, Ocupati Wall Street împotriva lacomiei, 17.10.2011.

Deja, autoritatile au început sa-i numeasca pe naivii “protestatari” (infiltrati, “pâna-n gât/maduva”, de agenti provocatori, de care noi, românii, fiind tare mult “mâncati”, la asa-zisa “Revolutie”, macar am învatat sa-i identificam si sa ne ferim de ei!!!) – iar coyotii de la CNN zburda, cu epitetul de “ANARHISTI în gura si bocindu-i, copios, pe… Copoii Plutocratiei Mondiale: “ANARHISTII, ÎNARMATI CU BÂTE SI PIETRE, COCKTAIL MOLOTOV, CU CAGULE, AU INCENDIAT MASINI, AU DISTRUS SEMAFOARE, AU SPART BANCI SI AU SPULBERAT FERESTRELE MAGAZINELOR.POLITIA A FOST NEVOITA SA FOLOSEASCA MASTILE DE GAZ SI JETURILE DE APA PENTRU A-I ÎNLATURA.

În urma altercatiilor, 70 de persoane ai fost ranite, dintre care 40 sunt politisti. “Politia este foarte nervoasa, iar situatia este tensionata. eu am vazut zeci de persoane care au nevoie de spitalizare. Unii ofitei ai fost raniti grav, doi dintre ei pierzând anumite parti ale mâinii în exploziile de masini”, transmite CNN” – cf. Click! – de Adina Blaj, Protestele «Ocupati Wall Street» au erupt: masini incendiate, banci sparte si zeci de persoane ranite, duminica 16 Octombrie 2011 – 11:31.

Din acest moment, A FOST COMPROMISA ORICE INITIATIVA REALA DE RAZVRATIRE (DE ORIUNDE!), CONTRA ZARAFILOR LOCALI SAU AI LUMII: SE VOR DA LEGI DRACONICE, CU VALABILITATE INTERNATIONALA, CONTRA ANARHIEI…(n.mea: precum acelea contra “terorismului”!) – …CEEA CE VA FACE, TOCMAI, SA EXPLODEZE, PESTE TOT, ANARHIA MONDIALA, PREVAZUTA/CALCULATA, DE “IDEOLOGII” MASONI…PENTRU A NE “REFORMA” CU FORTA, CA PE LIBIENI…!!!

Da, tot asa cum “TERORISTII” sunt, oricând, un excelent pretext pentru a jefui tari si popoare, de toata avutia lor multimilenara – “ANARHISTII” sunt/devin un pretext excelent, pentru a azvârli în derizoriu tragedii sociale mondiale si, fireste, pentru a restrânge drepturile civile, ca prefatare a unei DICTATURI MONDIALE PLUTOCRATICE!!!

Provocatori si diversionisti, toti, bine platiti si, apoi, expediati (de catre “angajatori”!) în… “necunoscut”, se gasesc pe toate drumurile, oricând!

Doamne, omenirea asta a îmbatrânit degeaba! Oare locuitorii Terrei (macar cei din Europa, cea incendiata cel mai des si înversunat, de catre masoni!) n-au învatat chiar nimic-nimic, din toti sângerosii ani masonici: 1648, 1789, 1848 (nu mai vorbim de cele doua masacre/”razboaie” mondiale, provocate de aceeasi Plutocratie Mondiala si Mondialista!!!), 1989 (aniversari masonice, din 200 în 200 de ani: 1648-1848, 1789-1989!)… – …din minciuna cinica de dupa 11 septembrie 2001, a “terorismului lui Saddam”, din “revolutiile portocalii”, din grotestile si macabrele “revolutii” arabe, ale acestor luni din urma…cu un Gaddafi, care a nationalizat, conform unei simple logici patriotice, petrolul Libiei – transformat într-un “NEO-DRACULA DE SAHARA”…?!

Nu. Omenirea are o memorie de… limbric. O ajuta, la “amneziere”, fireste, si Oculta Mondiala, prin sistemele antinationale de învatamânt…”copilul-rege”, disparitia Istoriei ca materie de clasa, la fel si a Dirigentiei, din orar…!

TOCMAI ASTA, ADICA “ANARHIA MONDIALA”, O SI PLANUIESC MASONII, DE O MULTIME DE VREME! “PESCUITUL ÎN APE TULBURI” ESTE MESERIA LOR DE BAZA, ESTE CEA MAI RENTABILA ACTIVITATE…”LACUSTRA”! – …CE NAIBA, PÂNA SI UN COPIL NORMAL, ADICA …”NE-INTERNAUT”, STIE ASTA!!!

Eh…Azi, 23 octombrie 2011, nu pot sa scriu, despre acesta parodie sinistra de “protest mondial”, decât: IN MEMORIAM…Ca despre un mort…sau moarta: AU MURIT ULTIMELE DREPTURI CIVILE ALE UMANITATII TERESTRE – …cele la ÎNTRUNIRE si la PROTEST contra Nedreptilor si a Nedreptatii din Lumea Plutocratizata -… “catinel”, dar ajunsa, prin aceasta “politica a pasilor marunti” (practicata si de UDMR-ul nostru, pâna ni s-au suit în cap si-si fac, din România, ADEVARATA LOR PATRIE, CEA DE DESFRÂU DESAVÂRSIT!) – în lanturi zdravene si teribil de greu de spart ori de rupt…! Numai Hristos ne va putea ajuta…bineînteles, daca vom si vrea asta/eliberarea: pentru ca, de o bucata de vreme, românii parca fac a…sinucidere! – … prin modul adormit, morocanos si complet iresponsabil, cum întâmpina si cum NU reactioneaza, la fiecare act anti-românesc, anti-spiritual, anti-vitalist – …acte care, în mod normal, ar trebui sa stârnesca, precum în Grecia, fluvii de revolta si de mânie sfânta!

Hai sa mai citam o data, din ceea ce ne-a adus spre cunoastere, cu pretul propriei sale vieti, martirul SERGE MONASTE (vom scrie, si de data aceasta, cu scrisul deznadejdii si mâniei – VOM SCRIE CU MAJUSCULE!), din Protocoalele Iudeo-Masonice, din Planuirile Calailor Popoarelor/Natiunilor Terrei – Calai reuniti la Toronto, în 1967 si în 1987…:

O Norma generala mai mult decât importanta si care si -a dovedit, deja, valabilitatea,

la începutul actualului secol, prin construirea si instalarea Sistemului Comunist, de catre

regretatii înalti ofiteri ai lojilor noastre, este rentabilitatea “exceptiei”. (…) În

vocabularul nostrum, exceptia este principiul care trebuie sa le fie impus tuturor. Trebuie

sa procedam de asa maniera încât sa imprimam exceptii în diversele sfere ale societatii, cum ar trebui sa fie noile reguli generale aplicabile pentru toti, scop principal al tuturor

contestatilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Natiunilor.

ASTFEL, EXCEPTIA VA DEVENI DETONATORUL CU AJUTORUL CARUIA

ÎNTREAGA SOCIETATE ISTORICA SE VA NARUI ÎN SINE ÎNSASI, ÎNTR -O

EPUIZARE SI O CONFUZIE FARA PRECEDENT (s.m.)”

(…)Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi

Ordini Mondiale Comunitare, în care toti indivizii, fara exceptie, vor fi supusi Starii

Mondiale a Ordinii Noi, trebuie în primul rând sa provocam disparitia familiei (s.m.),

ceea ce va antrena din aceeasi lovitura dispariti a învatamintelor religioase ancestrale si,

în al doilea rând, sa-i nivelam pe toti indivizii, facând sa dispara clasele sociale, în

special clasele mijlocii. Dar trebuie sa procedam astfel încât toate aceste schimbari sa

para a fi fost generate de catre vo inta populara, sa aiba aparentele democratiei.

Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându -le la nivel extrem cu ajutorul

contestatiilor studentesti instigate de noi însine, al ziaristilor favorabili cauzei noastre si

al politicienilor cumparati, vom r eusi sa punem pe picioare noi organisme, prezentând

toate aparentele modernismului, cum ar fi un birou de protectie a copilariei sustinut cu o

carta a drepturilor si a libertatilor”.

Pentru reusita planului nostru mondial, „Planul Rosu”, trebuie sa implantam în toate

societatile occidentale ale anilor 1970 birouri pentru protectia copilariei, ai caror

functionari, tineri intelectuali lipsiti de experienta, proaspeti absolventi ai

universitatilor unde sunt scoase în evidenta principiile noastre mondialiste, vor

respecta ca la carte, fara discernamânt „Carta Drepturilor Copilului”. Cine ar îndrazni

sa i se împotriveasca, fara a fi identificat concomitent cu barbariile Evului

Mediu?(s.m.)

Aceasta „Carta”, laborios pusa la punct în „Lojile” noastre, ne va permi te în sfârsit sa

reducem la zero orice autoritate parinteasca, facând familia sa explodeze în indivizi

opusi cu salbaticie unii altora, pentru protectia intereselor lor personale. Ea îi va

încuraja pe copii sa-si denunte parintii prea autoritari prin faptu l ca sunt prea

traditionali, prea religiosi. De asemenea, va contribui la a-i supune pe parinti unei

psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de maniera generala în

societate, o subminare a autoritatii parintesti. Astfel, vom reusi, într-o prima etapa, sa

producem o societate asemanatoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii îsi

denuntau parintii la stat, si o vom face fara ca nimeni sa-si dea seama (s.m.).

Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai usor, în cont inuare, sa acaparam,

una câte una, toate responsabilitatile care pâna la data respectiva au tinut de resortul

exclusiv al parintilor. Astfel, îi vom putea face pe toti sa considere învatatura religioasa

traditionala, de origine iudeo -crestina, un abuz contra copilului (s.m.). În acelasi timp, dar la un alt nivel, vom face sa se înscrie, în cele mai fundamentale legi

ale natiunilor, regula ca toate religiile, cultele si practicile religioase de orice fel,

inclusiv vrajitoria si magia, trebuie sa fie respecta te cu titluri egale.

În consecinta, va fi deconcertant de usor sa i se transfere acest rol statului, prin

raportarea copilului la cele mai înalte instante internationale, cum ar fi Natiunile Unite.

Sa întelegem bine urmatoarele: SCOPUL NOSTRU NU ESTE ACELA DE A PROTEJA COPII, NICI PE ORICINE ALTCINEVA, CI DE A PROVOCA EXPLOZIA, APOI PRABUSIREA NATIUNILOR, CARE REPREZINTA UN OBSTACOL MAJOR ÎN CALEA PUNERII ÎN APLICARE A ORDINII NOASTRE MONDIALE (s.m.).

(…)…”(…) Vom crea astfel o masa impresionanta de functionari care, ea în sine, va forma un guvern (în cadrul guvernului), indiferent de partidul politic care va fi într –un moment sau altul la putere. ACEASTA MASINARIE ANONIMA NE VA PUTEA SERVI ÎNTR -O BUNA ZI DREPT PÂRGHIE, CÂND VA SOSI MOMENTUL, PENTRU A ACCELERA PRABUSIREA ECONOMICA A STATELOR-NATIUNI; CACI ACESTEA NU VOR PUTEA SA ÎNTRETINA LA NESFÂRSIT O ASEMENEA MASA SALARIALA, FARA A TREBUI SA SE ÎNDATOREZE MAI PRESUS DE MIJLOACELE LOR (s.m.). …” CADEREA NATIUNILOR-STATE NU MAI ESTE DECÂT O CHESTIUNE DE TIMP – UN TIMP DESTUL DE SCURT, DUPA CUM POT SA MARTURISESC, CU DEPLINA ÎNCREDERE (s.m.).”

…” avem acum posibilitatea de a întrezari punerea în aplica re a unui gen de

Autostrada Internationala” prin care toate aceste aparate vor fi legate între ele. Caci,

asa cum stiti deja, CONTROLUL DIRECT SI INDIVIDUAL ASUPRA

POPULATIILOR PLANETEI VA FI CEL PUTIN TOTALMENTE IMPOSIBIL

FARA ÎNTREBUINTAREA COMPUTERELOR SI UNIFICAREA LOR

ELECTRONICA, UNELE ÎN RAPORT CU ALTELE, ÎNTR -O VASTA „RETEA

MONDIALA (RETEAUA INTERNET, SITUL WORLD WIDE WEB, RETEAUAINTERNET ETC. (N.A.)” (s.m.). De altfel, aceste aparate au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale. Mai mult, ele nu poseda nici constiinta, nici un fel sau altul de morala, ceea ce este indispensabil pentru reusita unui proiect ca al nostru. Mai ales, aceste masini îndeplinesc, fara sa discute, tot ceea ce li se dicteaza. Sunt sclavii perfecti la care au visat atât de mult predecesorii nostri, dar fara a -si fi imaginat nici macar o zi ca noua ne va fi posibila o asemenea izbânda. Aceste aparate fara patrie, fara culoare, fara religie, fara apartenenta politica, reprezinta suprema victorie si instrument al Noii Ordini Mondiale propovaduite de noi. Ele sunt „cheia de bolta”! (n.mea: este exact ce vor reprezenta datele actualului recensamânt, din România – si iata afirmatia, extrem de lucida, a prof. DINU C. GIURESCU: “De unde voi fi? ah, din regiunea 1, cetateanul cu codul numeric personal cutare, pe care-l inscriu cu doua trei semne acolo intr-o lista SI IN FELUL ACESTA AM ROBOTIZAT INTREAGA ROMANIA. EU NU MAI APARTIN UNUI JUDET, NU MAI APARTIN ROMANIEI, APARTIN UNOR SIGLE, UNOR NUMERE INSCRISE PE UN … E TRIST!” – by saccsiv on iunie 20, 2011.

(…)ORGANIZAREA ACESTOR APARATE ÎNTR -O VASTA „RETEA MONDIALA”

CAREIA ÎI VOM CONTROLA PÂRGHIILE SUPERIOARE NE VA AJUTA SA

IMOBILIZAM POPULATIILE (s.m.)”. (…)…”(…) Pe un alt plan, vom stabili „Liberul schimb International” ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor -state. ACEASTA NOUA CONCEPTIEECONOMICA NE VA AJUTA SA ACCELERAM DECLINUL „NATIONALISTILOR” DIN TOATE NATIUNILE; SA -I IZOLAM ÎN FACTIUNI DIVERSE SI, LA MOMENTUL DORIT, S A-I INSTIGAM CU SALBATICIE UNII ÎMPOTRIVA CELORLALTI, ÎN RAZBOAIELE INTESTINE CARE VOR FINALIZA RUINAREA ACESTOR NATIUNI (s.m.)”

…”(…) Prin intermediul aceleiasi economii, ne va fi astfel posibil sa ne folosim de

fortele militare ale natiunilor -state cum ar fi acelea ale Statelor Unite în scopuri

umanitare, în realitate, aceste‚ forte ne vor servi spre a supune vointei noastre tarile

recalcitrante. ASTFEL, TARILE DIN LUMEA A TREIA SI ALTELE ASEMENEA

LOR NU VOR PUTEA FI ÎN MASURA SA SCAPE VOINTEI NOASTRE DE A NE

SERVI DE POPULATIA LOR CA DE O MÂNA DE LUCRU ÎN SCLAVIE (s.m.).

…”(…) PRIN PIERDEREA A MILIOANE DE LOCURI DE MUNCA ÎN

SECTORUL PRIMAR, SI CHIAR PRIN EVAZIUNI FISCALE DEGHIZATE ÎN

CAPITALURI EXTERNE ÎN AFARA NATIUNILOR -STATE, NE VA FI ASTFEL

POSIBIL SA PUNEM ÎN PERICOL DE MOARTE ARMONIA SOCIALA, PRIN

SPECTRUL RAZBOIULUI CIVIL (s.m.).”

…”(…)ACESTE MANIPULARI INTERNATIONALE DE GUVERNE SI

POPULATII ALE NATIUNILOR-STATE NE VOR FURNIZA PRETEXTUL DE A

NE UTILIZA F.M.I.-UL PENTRU A DETERMINA GUVERNELE OCCID ENTALE

SA PUNA ÎN APLICARE „BUGETE DE AUSTERITATE”‚ SUB CAMUFLAJUL

REDUCERII ILUZORII A „DATORIEI NATIONALE”, AL CONSERVARII

IPOTETICE A „COTEI DE CREDIT INTERNATIONAL” SI AL IMPOSIBILEI

CONSERVARI A „LINISTII SOCIALE ” (s.m.).

…”(…) PRIN ACESTE MASURI „BUGETARE DE URGENTA”, VOM FRACTURA

ASTFEL FINANTAREA NATIUNILOR -STATE PENTRU TOATE „MEGAPROIECTELE” LOR CARE REPREZINTA O AMENINTARE DIRECTA LA

ADRESA CONTROLULUI NOSTRU MONDIAL ASUPRA ECONOMIEI (s.m.).

…”(…)TOATE ACESTE MASURI DE AUSTERITATE NE VOR PERMITE SA

FRÂNGEM VOINTA NATIONALA A STRUCTURILOR MODERNE ÎN

DOMENIUL ENERGIEI, AL AGRICULTURII, AL TRANSPORTURILOR SI AL

TEHNOLOGIILOR NOI (s.m.).(…) SCLAVIA COPIILOR, JEFUIREA BOGATIILOR DIN LUMEA A TREIA,

SOMAJUL, PROPAGANDA PENTRU LIBERTATEA DROGURILOR,

ABRUTIZAREA TINERETULUI NATIUNILOR, IDEOLOGIA „RESPECTULUI

FATA DE LIBERTATILE INDIVIDUALE” DIFUZATA ÎN SÂNUL BISERICILOR

IUDEO-CRESTINE SI ÎN INTERIORUL NATIUNILOR -STATE,

OBSCURANTISMUL CONSIDERAT CA BAZA A MÂNDRIEI, CONFLI CTELEINTERETNICE SI ULTIMA NOASTRA REALIZARE, „RESTRICTIILE

BUGETARE”, TOATE ACESTEA NE PERMIT ÎN SFÂRSIT SA ASISTAM LA

ÎMPLINIREA ANCESTRALA A „VISULUI” NOSTRU, INSTAURAREA „NOII

ORDINI MONDIALE”(s.m.).

SFÂRSITUL Documentului organizatiei „ 6.6.6.”, datat în ultima parte a lunii iunie,

1985” (cf. Doua documente cutremuratoare: “Planul Rosu”/1967 si “Aurora

Rosie”/1985, cunoscute sub numele de “Protocoalele de la Toronto” , în revista AXA, Anul III, nr. 41, 16-30 iunie 2010, pp. 26-29).

Eu, stiind si vazând împlinirea, zi de zi si zi cu zi, a tuturor “prorocirilor HAOSULUI SOCIAL TERESTRU” (de fapt, împlinirea treptata, succesiva, a TUTUROR ETAPELOR PROTOCOALELOR MASONICE! – într-un climat de paralizie completa a “centrilor” umani ai responsabilitatii si reactiunii individuale si, mai ales, ai reactiunii national-vitaliste!), am devenit extrem de sceptic, în fata tuturor “planuirilor” si a tuturor “razvratirilor …CU VOIE DE LA POLITIE”! De fapt, provocari din partea însisi Zarafilor, pentru a compromite orice actiune AUTENTICA, pentru DREPT si DREPTATE socio-umana, din lume…!!!

Doar în ziua când voi vedea Wall Street-ul darâmat în întregime (CA SI TOATE BANCILE PAMÂNTULUI!), iar pe criminalii “zarafi”/bancherii (care-si tot fac cu ochiul, peste sutele de milioane si miliardele de stârvuri ale foamei si ale razboaielor hulpave!) – cu urechile tintuite la Stâlpul Infamiei, sau, macar, BICIUITI DE BICIUL LUI HRISTOS, precum a mai facu-o El o data, la Marele Templu, din Ierusalim (…dar cine, afara de acelasi Iisus Hristos, sa împlineasca, AZI, acest deziderat pur crestin: ALUNGAREA ZARAFILOR, cei mai sfruntati si sfidatori si brutal-împotrivitori draci, fata de Bunul Dumnezeu al Iubirii si Luminii Lumii…?!) – …iar Revolutia Spiritual-Planetara sa aiba, în fruntea ei, nu iezuiti parsivi, ci CALUGARI AUTENTICI, SFINTI PARINTI, iesiti “cu crucea-n frunte” (cum zice, despre preoti, Imnul nostrum National!) – calugari/SFINTI PARINTI care, precum “nebunii întru Hristos”, de la Bizantul medioevic, sa îndemne, riscând MARTIRIUL! – TOATA omenirea terestra, la smerenie si pocainta, la lepadarea, ca de dracul, de TOATE averile cele prin sânge si lacrimi (ale vaduvei si orfanului…) obtinute – …iar, apoi, purcoaiele de bani, hârtii nevolnice si metal satanic, sa fie aruncate, de-a valma, în oceanele Terrei… – …doar atunci VOI CREDE ÎN LUCRAREA UMANA, DE INSPIRATIE HRISTICA…!!!

Ei bine, pâna în acea zi, eu nu voi crede în nicio “pantalonada” masonica, din care iese “belit”…tot pagubasul, “sireacul”!!!

Tot “biet român, saracul!”

Din pacate, pâna atunci va mai curge multa apa, pe Dunare…dar si pe Nil si pe Amazon…

Cel putin în România, e tare greu, când însusi Pastorul este omul Calailor Lumii – “Patriarhul Diavolului/Antihristului” (Preafericitul Daniel Ciobotea, cel care este de acord cu toate “dracariile”! – cu New Age: “Putem afirma ca mesajul etic al profetilor este de mare actualitate si pentru a sublinia acest adevar este suficient sa vorbim numai despre viziunile lor marete, despre ORDINEA NOUA SOCIALA (n.mea: ho, Preafericite, c-ai “scapat boii” în “papusoiul” masonilor…papusari ai Noii Ordini Mondiale, si te-or învinui de…plagiat, daca nu cumva ai, chiar de la ei, ne-sfânta misiune de …PRAPADIRE A “TURMEI”/ROMÂNIEI ROMÂNILOR!) care va fi intemeiata pe pace si dreptate... potrivit prevestirilor profetice, NOUA SOCIETATE se va organiza dupa principiile pacii si dreptatii (n.mea: da-da, se vad cu ochiul liber, parinte…SI PACEA MASONICA, SI DREPTATILE LOR CELE…STRÂMBE!!!), neamurile vor preface armele în unelte pentru lucrarea pamântului…” (n.mea: “unelte” la care vom trage noi ca boi, iar voi…ca VOI!), cu ecumenismul lipsit de orice Sfânt Duh Crestin, cu vaccinurile asasine, cu recensamântul fraudulos din România: “participarea la recensamânt reprezinta o îndatorire civica si crestineasca” (n.mea: confunzi, Preafericite, Palatul Patriarhal cu …Palatul Cotroceni… – …ia-ti , rogu-te, Ochelarii DREPTATII, iar nu pe cei ai politicii si propagandei ieftin-laico-pedeliste si, deci, anti-nationale!) – posted inPATRIARHIA ROMÂNA, RECENSAMANTby saccsiv on octombrie 18, 2011 – …recensamânt ale carui date vor folosi nu doar corporatiilor multinationale, CI ÎNSUSI ISRAELULUI, însetat sa se “mute” în Gradina Maicii Domnului, acum, când arabii mârâie ceva mai serios… – …vom mai vedea ce se-ntâmpla, dupa ce MOSSADUL si CIA, mâna-n mâna, au lichidat împotrivirea patriotico-nationalista a Jamahiriei Libiene, care, prin Muammar Gaddafi, tenta o Jamahirie Comuna cu…Egiptul, cel mai mare tradator al lumii arabe, de pâna acum!) – “Patriarhul Ecumenismului”, cum îl numeste un monah valah, bucovineanul de la Mânastirea Lainici – cel care, pâna marti seara, 27 septembrie 2011, la orele 19:30, a fost contemporan cu noi…dar, de acum, ne ajuta ca înger, direct din Ceruri!) – si anume, Parintele ADRIAN FAGETEANU (isihast de rit ortodox-atonit, anchetat în „lotul Rugul Aprins“ si condamnat, în 1958, la 20 de ani de munca silnica…Duhul lui ne-a ocrotit din mânastire/chinovie: n. biologic în 1912/n. duhovniceste, în 1943, si lasat în Lumina Lumii acesteia, pâna în septembrie 2011. Dumnezeu sa-i tina sufletul în Lumina Lui Vesnica, spre Ajutor Neamului nostru, Neam greu încercat de Cel Rau):

“ Parintele Adrian Fageteanu: Pâna-n prezent, niciodata Biserica noastra n-a fost condusa de eretici […]

Voci feminine: N-a fost condusa? N-a fost.

Pr. Fageteanu: Deci erezia Patriarhului Daniel ne duce pe toti la dezastru, la … Daca ascultam de el, nimeni nu se va mântui. Ati înteles? De toate pacatele te poti pocai, de erezie nu.

Voci feminine: Si cum sa supravietuim? Ce putem face? Ce trebuie sa facem, parinte?

Pr. Fageteanu: Când eram elev de liceu, la Aron Pumnul, la Cernauti, a venit în piata din Cernauti cel mai mare erou … care se numea Grigore Cantacuzino. Erou, erou. Care a scapat armata româna dintr-o încercuire, când trebuia sa fie omorâti toti si i s-a pus întrebarea: „Daca se va mai întâmpla asa o încercuire din care nu poti sa iesi cum ai iesit, ce faci?” (raspunsul) „Comand armata româna în genunchi, numai Dumnezeu ne poate ajuta, noi nu avem nicio salvare”. Eu va dau urmatorul sfat: sa nu bravati! Ce înseamna „a brava”? Sa spui ca Apostolul Petru „Doamne, daca toti Te vor parasi, eu nu”, Dumnezeu ce i-a raspuns: „Nu va cânta cocosul a doua oara si te vei lepada de mine de trei ori”. Ci sa spui cu smerenie „Doamne, nu […] Biserica Ortodoxa, Binecuvântate Doamne, învata-ma; Stapâne, întelepteste-ma sa înteleg; BINECUVÂNTATE  SFINTE, LUMINEAZA-MA! DOAMNE DUMNEZEUL NOSTRU, TU ÎNVATA-MA, ÎNTELEPTESTE-MA, ÎNTARESTE-MA SA NU TE PARASESC SI SA RAMÂN CU TINE SI CU BISERICA STRAMOSEASCA, BISERICA ORTODOXA, SA NU TREC LA EREZIA PATRIARHULUI”. E clar?

Voci feminine: Da.

Pr. Fageteanu: Nu. „Doamne, ajuta-ma”, nu… daca nu ceri de la Dumnezeu sa te întareasca, sa te lumineze, degeaba îti spune cineva verbal si sa te apuci tu singur sa faci ceva. Sa nu astepti ajutorul imediat. Da… Altceva? Deci, SA NU BRAVEZI CA PETRU „DOAMNE, DACA TOTI TE VOR PARASI, EU NU”, CI „DOAMNE, TU ÎNVATA-MA, ÎNTELEPTESTE-MA, LUMINEAZA-MA SI ÎNTARESTE-MA, AJUTA-MA, SA NU TE PARASESC, SA RAMÂN ÎN ORTODOXIE, SA NU MA LAS PACALIT DE ACEST DIAVOL CARE E PATRIARHUL ECUMENISMULUI”Posted in Parintele ADRIAN FAGETEANU, PATRIARHUL DANIEL – by saccsiv on august 19, 2010.

…Iata vestile cele mai negre:

Între 11-13 septembrie 2011, a avut loc la München, în Germania, cea de-a 11 – a Întâlnire pentru „pace”, care este derulata de Organizatia comunitatii romano-catolice Saint Egidio si de comunitatea religioasa locala, unde se desfasoara întâlnirea. La respectiva întâlnire au luat parte reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe si ai comunitatilor crestine, precum si reprezentanti ai altor religii din lume.
(…) Responsabilitatea organizarii a avut-o comunitatea „Saint Egidio”, miscare care a început din 1986 la Assissi, în Italia, când precedentul „ighemon” al Vaticanului – din punct de vedere canonic inexistent – Ioan Paul al II – lea, a convocat o întâlnire mondiala a liderilor religiosi, pentru a se ruga pentru „pace”. Invitat la întâlnirea de la München a fost Preasfintitul Mitropolit de Ahaia, kir Athanasios, Directorul Biroului Reprezentantei Bisericii Eladei în UE, PREAFERICITUL PATRIARH AL ROMÂNIEI, KIR DANIEL, Înaltpreasfintitul Mitropolit al Germaniei, kir Augustinos (Patriarhia Constantinopolului), Înaltpreasfintitul Mitropolit de Zimbabwe, kir Serafim (Patriarhia Alexandriei), Înaltpreasfintitul Mitropolit de Halepi, kir Pavlos (Patriarhia Antiohiei), Înaltpreasfintitul Mitropolit de Minsk, kir Filaret (Patriarhia Moscovei), Preasfintitul Mitropolit de Constantia – Ammohost, kir Vasilios (Biserica Ciprului) si Preasfintitul Episcop de Kruga, kir Antonie (Biserica Albaniei).

ÎN ANUL 2012, CONGRESUL VA AVEA LOC LA SARAJEVO. ANUNTAREA LOCATIEI URMATOAREI ÎNTÂLNIRI AU FACUT-O LA FEL DE „EMOTIONATI” „EPISCOPUL” ROMANO-CATOLIC AL ACTUALEI CAPITALE A BOSNIEI – HERTEGOVINA SI „MARELE” MUFTIU.

Pe perioada întâlnirii, care s-a deschis în prezenta presedintelui Republicii Federale Germania, domnul Christian Wulff, a vorbit cancelarul Germaniei, doamna A. Merkel, care a cerut rugaciunea tuturor religiilor pentru „a fi ajutate” toate guvernele europene.

Putin mai la nord, în orasul suedez Fisksätra, din districtul Nacka, lânga Stockholm, Imamul AGUAN OLGUAN împreuna cu reprezentantii comunitatii romano-catolice si ai comunitatii luterane din Suedia, si cu lozinca „Avem un Dumnezeu comun – de la intoleranta la panreligie”, initiaza o constructie mixta Guds Hus, care înseamna „Casa lui Dumnezeu”, ce va fi gata în anul 2015, care va adaposti sub acelasi acoperis – pentru CREDINCIOSII CELOR TREI COMUNITATI RELIGIOASE ALE LOR, O BISERICA CRESTINA SI UN TEMPLU MUSULMAN, AVÂND UN CENTRU COMUN PENTRU TINERET SI UN SPATIU COMUN PENTRU COPII” – Posted in Mitropolitul Serafim de Pireu, PATRIARHUL DANIEL by saccsiv on septembrie 29, 2011.

…Asa cum spune, spre buna pilda si spre condamnarea viperelor oplosite în Palatul Patriarhal, de la Bucuresti… – si Înaltpreasfintitul MITROPOLIT SERAFIM DE PIREU:

CUM POTI SA TE ROGI ÎMPREUNA SI MAI ALES UNUI ASA-ZIS DUMNEZEU COMUN INEXISTENT, când marturisirea principiala a falsei religii a Islamului este ca nu exista Dumnezeu treimic si ca Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu Cel Întrupat este o creatura si un simplu vestitor al mesajului lui? (Coran, Femeile 4:156-169)?! Cum poti sa te rogi împreuna cu ticalosii de rabini ai evreismului, care au transformat credinta în Dumnezeul Vechiului Testament, în LUCIFERISM SI SATANOLATRIE, introducând în iudaism cabalismul si talmudismul, care cu încapatânare si îndaratnicie hulesc pe Preaneprihanitul Fiu al Lui Dumnezeu Întrupat, asteptând ca fals Mesia al lor pe Antihrist ce va sa vina? Cum poti sa te rogi împreuna cu comunitatea protestanta post-reformata din Olanda, al carei preot paroh din Gorinchem, Klaas Hendrikse, a scris cartea cu titlul: ,,CREZÂND ÎNTR-UN DUMNEZEU INEXISTENT”?

(…)Încalcarea nedisimulata, evidenta si demonstrabila a dumnezeiestilor si sfintelor canoane ale Bisericii Celei Una, Sfinte, Universale si Apostolice a lui Hristos constituie pentru cei de mai sus o rusine si o cadere pe care doar sângele muceniciei poate sa o spele, pentru ca în cunostinta de cauza si în mod constient tradeaza si dispretuiesc cuvântul Întemeietorului si Mântuitorului lumii:CEL CE NU CINSTESTE PE FIUL, NU CINSTESTE PE TATAL CARE L-A TRIMIS (Ioan 5: 23).

Indiferent de falsele flecareli demonice despre falsa pace si falsa coexistenta ale groaznicei panerezii a ecumenismului sincretist, Vesnicul,Imuabilul si Inegalabilul Cuvânt al Dumnezeului În-Trei-Sfânt, precum si Ortodoxia si Ortopraxia Martirilor si Eroilor neprihanitei noastre credinte ne cheama sa ne aliem nu cu slugarnicii si de buna voie sclavi falsificatori ai Adevarului, ci cu vitejii la cuget marturisitori si partasi ai Caii Crucii-Învierii Începatorului si Plinitorului Credintei. Sa nu uitam ca pe perioada celor cinci secole de sclavie a neamului au existat conducatori religiosi si conducatori ai neamului, dar si ceata cea dumnezeiasca si slavita si de Dumnezeu-vestitoare a Neomartirilor .

+ MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU

(TRADUCERE: FRATIA ORTODOXA MISIONARA „SFINTII TREI NOI IERARHI”)

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-Ti poporul tau, ajuta-i pe toti oamenii buni si blânzi si smeriti, dar uriasi si puternici întru Marele Razboi al Duhului, sa înfrânga legiunile diavolilor si sa iasa de sub zabranicul beznelor, si sa razbeasca la Lumina Lumii Tale Celei Sfinte, Neclintita de nicio vifornita si Vesnica în Seninatate: Lumina Celor Patru Rasarituri! Da-i, Sfinte Dumnezeule, taria de a scutura de pe sine toate gadinile care vor sa-i mursece si manânce din vlaga cea sfânta a Duhului, pus de Tine în Om!…Scutura tarâna mâhnita, mohorâta si cernita a istoriei, de pe Trupurile noastre ostenite si de pe Duhurile noastre, care au cunoscut, mult prea des, slabiciunea si ratacirea cumplita!

Aduna-I, Doamne Hristoase, pe toti Cei Buni, ai Tai, ÎNTR-O ARMIE DE CARE NUMAI TU SA STII, NU SI COLBURILE OTRAVITE ALE PIETEI SI ALE DESERTULUI DIAVOLESC… – … iar când va afla si diavolul, mult prea târziu sa fie, pentru Dusmanul LUMII/LUMINII DUMNEZEIESTI A FIRII!!!

Ultima toamna…

                        Valentina BECART

(o pagina de viata…)

 

Mai erau doar doua zile pâna la evenimentul pe care-l asteptam cu nerabdare, eveniment care a reusit sa-mi tulbure linistea peste asteptari. Porunceam gândurilor sa se întoarca linistite în matca cu ape limpezi pâna nu demult… Încercam sa pacalesc timpul ce ma pândea cu ochi nemilos… îndeletnicindu-ma cu lucruri mai „lumesti”. Dupa ce am rascolit toata casa – stergând cu îndârjire fiecare „fir de praf” – si dupa ce am asezat fiecare lucru în coltisorul lui, mi-am pregatit o lista minutioasa si am plecat la piata. Stiam prea bine ca sunt simple amagiri, tertipuri fara fond… sperând ca astfel voi reusi sa alung gândul insistent ce ma urmarea ca o umbra rautacioasa.

Revenind în camera unde îmi petreceam majoritatea timpului, scriind si rasfoind tot felul de carti, am realizat într-o fulgerare de secunda ca motivul real care a adunat în mine atâta tensiune, zbucium si chiar revolta… era cu totul altul.

De ce a trebuit sa plece?” Si doar m-a avertizat ca „ea” a vândut totul la Bucuresti si s-a mutat mai spre nord… cât mai aproape de „el”—

Sa stii, draga mea, ca nu vom mai putea comunica atât de des cum am facut-o de un an încoace.” Chiar te rog, ca saptamâna care vine sa nu suni… sa astepti telefonul meu. Va veni la mine pentru câteva zile si nu vreau s-o dezamagesc, tinând cont de entuziasmul si înflacararea cu care si-a anuntat sosirea. O veste ce m-a lasat fara grai. Neasteptata. Imaginatia a început sa-mi lucreze febril. Deja îl vedeam arzând de nerabdare… nerabdarea de a-i mângâia umerii catifelati si rotunzi, mijlocul subtire, sânii frematând de atâta asteptare… Si „ea” – abandonându-se pâna la uitare în bratele celui îndragit. Si doar m-a „avertizat” si mi-a lasat suficient timp pentru a lua o hotarâre: „Vrem cu adevarat sa fim împreuna?”. M-am smuls repede din mijlocul acestor imagini dureroase.

Ai curajul si marturiseste, ca aceasta femeie ti-a sucit mintile!” Nu încerca sa te eschivezi.

Ce sa marturisesc!” A fost mai convingatoare si mai hotarâta decât tine. Este o femeie inteligenta, frumoasa si plina de farmec. Nu pot sa neg starea de frenezie, de încântare ce ma învaluie asemenea unei muzici atunci când sunt în preajma ei.

Taci!” Nu mai suporta nici un cuvânt în plus. Am trântit receptorul lasându-ma prada furiei.

Ce tupeu!” îmi repetam sugrumata de revolta. Sa-mi povesteasca cu atâta nonsalanta despre „ea”… Ce ofensa! Am fost doar la un pas de a-mi marturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevarate. N-am reusit… în schimb, simteam cum ma mistui lent la flacara cruda a neputintei. Vedeam limpede, cum tot ce cladisem în noptile de nesomn, se destrama asemenea unei pânze de paianjen batuta de vânt. Mi-am înfipt unghiile în palme, plina de mânie si de dezgust fata de gelozia – ce-mi strecura în inima, picatura cu picatura , din veninu-i daunator – venin care îmi dadea o stare aproape halucinogena. Umblam furioasa prin camera si zâmbeam amar. Nu puteam sa ma ascund la infinit sub o masca de sticla… M-am privit în oglinda mica, asezata într-un suport metalic, pe care o tineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palida, aveam cearcane în jurul ochilor si câteva cute usor adâncite în coltul gurii. Am ridicat ochi si copacul din fata geamului m-a întâmpinat cu aceeasi tacere solemna cu care m-a obisnuit în fiecare dimineata – devenind „confidentul” meu cel mai de pret si mai statornic…

Lipsit de podoaba verde, acum în prag de iarna, parea mai trist, mai abatut… Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câtiva fulgi rataciti se topeau dupa câteva minute.

Oare de ce nu m-am hotarât?” Sa mai existe speranta sau totul s-a ruinat… si tot repetând am simtit cum ceva nedefinit se pravaleste peste mine…

Nu mi-a placut niciodata iarna. Poate doar în momentele când, copil fiind, stateam cu spatele lipita de soba fierbinte, soba în care trosneau lemnele despicate de tata. Si mâncarea gatita la plita de mama avea ceva special, ceva ce nu puteam sa-mi explic… Momentele acestea unice si ireversibile s-au întiparit adânc în constiinta mea si, aveam sa le descopar adevarata valoare  mult mai târziu, când nu mai avea cine sa aduca bratul cu lemne si sa-l aseze în fata sobei.

Mi-am amintit de dupa-amiaza aceea de toamna calda si blânda, când m-am întors de acasa cu sacose cu struguri, cu mere si zarzavaturi sanatoase crescute în gradina casei parintesti.

Drumul de la gara pâna în fata usii apartamentului în care locuiam mi s-a parut nesfârsit. Dupa ce am descuiat usa am abandonat sacosele pe hol, lânga cuierul cu haine, si din câtiva pasi am fost lânga telefon.

Alo!”. Buna ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simtea emotia, nerabdarea comunicarii.

Buna ziua, draga mea!”. Ma bucur sa te aud. Simt în vocea ta ceva nedefinit… ceva care ma încânta si-mi rascoleste sufletul.

Si eu care m-am straduit sa fiu cât mai „neutra”! Da… Voiam sa-ti citesc poemul pe care l-am scris stând pe bancuta de lemn din fata casei. Ti-am povestit, nu de multa vreme, de bolta cu vita-de-vie ce se întinde de lânga gard pâna sus pe acoperis. Toamna, când se coc strugurii si frunzele capata nuante atât de variate, îmi place sa-mi las sufletul leganat de nostalgie, si, mai ales, îmbatat de parfumul strugurilor ce asteapta mâini dornice la cules. Aceasta atmosfera de basm m-a inspirat. Vrei sa-ti citesc ce-am notat?

Da!”. Te ascult cu atentie si nerabdare.

M-am întâlnit cu toamna // într-o seara // în poarta casei de la tara //

purta pe umeri o trena lunga // de frunze ruginii”….……..

Alo!”. Mai esti prin apropiere? Sper ca n-ai avut cruzimea sa ma lasi sa vorbesc singura. Si am facut-o cu atâta patos…

Sunt aici!” si m-am lasat purtat de fiecare cuvânt… prin toamna colorata a gândurilor tale. O toamna atât de minunata ca nu am putut sa-mi opresc lacrima ascunsa de atâta vreme… Mi se pare, ca ti-am marturisit, cât de mult iubesc toamna cu încarcatura ei de taine, de bogatii, de chemari în bratele-i melancolice… Nici un alt anotimp nu reuseste sa smulga sufletului atâtea nuante ale sensibilitatii, asa cum reuseste toamna cu nemarginita-i metamorfoza, cu întregul ei alai gatit de sarbatoarea culesului. Ti-ai imaginat vreodata – în ce tacere solemna – se învaluie padurea când simte pasii delicati ai toamnei apropiindu-se?

Renuntarea la podoaba verde se face cu o regala resemnare…

Ma simt legat de toamna, ca si cum, doar pentru mine asterne covoare de frunze, de flori, de…

Ascultam cu respiratia taiata acele gânduri izvorâte din adâncul trairilor ce se lasau greu „marturisite” si, dintr-o data, am avut revelatia faptului… ca amândoi suntem jumatatile unui

întreg ce-a „rodit” la sânul aceleasi toamne generoase, un adevarat izvor de iubire…

Scuza-ma!”

M-am lasat furat de miracolul pe care îl astept în fiecare an cu nerabdare, dar si cu o anumita tresarire de suflet…”Sa fi banuit în acel moment ca aceasta era ultima….”

M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt – cu înversunare – de geamul lânga care ramasesem cu privirile pierdute în departare. Am aprins lumina si, dupa ce m-am strecurat sub patura aflata pe canapea, am mai lasat o vreme gândurile sa rataceasca în voie printre amintiri.

Ce se va întâmpla cu toate?” Primavara promisa… Livada înflorita unde ne-am fi lasat inimile sa vorbeasca într-un limbaj al renasterii, al contopirii…

Si totusi, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor doua volume de poezie semnate de mine.” Si numai gândindu-ma, simteam cum ma sugruma emotia, cum încep sa-mi tremure mâinile si picioarele. Era prima lansare si nu stiam cum sa procedez, spaima era mai puternica decât mine.

Fie ce-o fi!” Mi-a spus ca pot suna la „ea” fara nici o problema. I-a povestit despre mine, despre scrierile mele si despre prietenia sincera, deosebita care s-a legat pâna la urma între noi. M-am îndreptat spre telefon cu gândul încapatânat ca nu e totul pierdut. Nu puteam sa ma opresc la jumatatea drumului.* …

Dupa ce am fumat o tigara am revenit lânga telefon si am sunat.

Alo!”. Buna ziua. Va rog, daca nu deranjez, as vrea sa vorbesc cu B…, ma numesc A.

Da!” îl voi anunta îndata… La telefon era o voce feminina, suava ce se dorea a fi amabila, dar iritarea facea ca unele note sa fie usor mai stridente decât altele.

Am încercat sa fiu cât mai scurta si mai distanta asa cum se straduia si el… A ramas sa discutam dimineata câteva aspecte privind lansarea si spiciul ce avea nevoie de unele îmbunatatiri. Ce mai era de spus?

Am reflectat mult la „noua situatie” care mi-a smuls parca aripile si linistea. Somnul îmi pierise în ultima vreme. Ma chinuiam zadarnic sa asez gena peste geana. Cuvintele lui mi se strecurau în suflet ca un ecou dureros: „Crezi ca stii ce vrei cu adevarat?” Nu! Nu trebuia sa ma gândesc la un „cer pe care nu voi reusi sa-l ating niciodata cu mâna” daca doream sa mai gasesc blândetea diminetilor de alta data… Cine stie?!

Am adormit târziu. Visul m-a aruncat, undeva, pe o strada întunecoasa ce ducea spre o fundatura sumbra. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipaia… Am întors capul si am zarit chipul fantomatic al unui orb ce cauta o iesire… M-am trezit înspaimântata ratacind cu privirea prin odaia în care – lumina difuza a veiozei se rasfrângea cu blândete asupra lucrurilor din jur.

Înauntru fiintei mele se cuibarise teama ———-

Dimineata, m-am trezit ceva mai devreme, si înca buimaca dupa cosmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a ma înviora putin. Ce feerie! Copacul era împodobit cu o broderie alba de fulgi stralucitori. Ningea ca într-un vis. Fulgii se roteau într-un dans alb, fascinant, apoi se asterneau tacuti pe stratul ce depasea 15-20 cm.

Se anunta o zi minunata!” mi-am spus în gând… am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea si, dintr-o data mi s-a parut cum totul se lumineaza în jur. Am privit ceasul. Era trecut de ora 9.00.

Da!” pot suna… pentru a pune la punct unele aspecte legate de lansare.

Alo!”. Buna dimineata. Fiti draguta, am stabilit ieri cu B. sa revin cu un telefon… Sunteti buna sa-l anuntati?

Regret, stimata duduie!” nu pot sa-l anunt deoarece… B. a decedat asta noapte în somn…

Un raspuns scurt, rece si plin de dusmanie. Am paralizat în primul moment si nu am putut asimila informatia cruda pe care o primeam… Am refacut numarul.

Alo!”. Ma scuzati! poate am format din greseala în alta parte…

N-ai gresit, draga!”. Acesta este adevarul…

Nu se poate!” si am început sa plâng în hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevarat”… e o farsa! Si plânsul devenea din ce în ce mai dureros, mai strident, mai isteric…

Linisteste-te, duduie!”. Putina cumpatare nu ti-ar dauna. Te rog, vorbeste cu pastorul. Si tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos… Abia când am auzit vocea blânda, duhovniceasca a pastorului care încerca sa ma tempereze – si sa ma faca sa înteleg ca totul este efemer pe acest pamânt si ca B. a fost „chemat la dreapta Creatorului” – abia atunci am realizat „marea pierdere”, definitiva si fara loc pentru speranta… Simteam cum fortele raului ma pândeau – asteptând momentul sa puna stapânire pe sufletul meu fragil – ce devenise vulnerabil si neconsolat. O zi a înfrângerii!*

O zi în care toate muzicile au trebuit sa taca. Doar furtuna putea sa se dezlantuie linistita sub ploaia de lacrimi si întrebari. Sfârsitul nu va oferi niciodata, cea mai gingasa îmbratisare. Dimpotriva. Îti va flutura prin fata ochilor un drapel zdrentuit pe care vei distinge – într-o lumina crepusculara – semnele învinsului.

Si, gândindu-ma la acest adevar nemilos, am simtit cum o „iarna” se cuibareste în mine, cum fiecare particica a corpului începe sa-mi înghete… culminând cu sufletul ce nu putea sa accepte… Dupa câteva minute de la primirea neasteptatei vesti… îmi clantaneau dintii în gura, fiind nevoita sa ma ghemuiesc sub plapuma pentru a scapa de acel „delirum” —

Plângeam cu lacrimi amare si muscam din perna, repetându-mi ca este o gluma stupida, o nedreptate pentru care voi cere socoteala…

Am adormit cu dorinta sa nu ma mai trezesc decât, într-o dupa-amiaza blânda de toamna, stând la povesti cu B. pe bancuta din fata casei parintesti. Doar mi-a promis… ca o sa vina sa culegem struguri si, mai apoi, seara sa ne gaseasca admirând împreuna – amurgul încarcat de taine….

 

 

PRESA LUI…PANTALONE

prof. dr. Adrian Botez

 

Exista, în Commedia dell’arte, restaurata si adusa pâna la stralucirea celei mai înalte arte, de catre venetianul Carlo Goldoni – un personaj interesant: PANTALONE. Criticul Alexandru Balaci, definind spectacolul improvizatiilor burlesti italiene, îl defineste si pe Pantalone:

Asa cum se stie, commedia dell’arte era bazata îndeosebi pe arta actorului, mai mult decât pe arta autorului, pentru ca în realitate în commedia dell’arte nu exista textul scris, exista numai un scenariu cu o serie de indicatii regizorale în legatura cu aparitia, cu iesirea din scena a actorilor care improvizau pe baza unor date foarte cunoscute, dar în acelasi timp si actualizau, uneori chiar comentau fenomene ale realitatii venetiene. Existau atunci asa-numitele maschere (mastile), deci caractere fixe. Una, caracteristica pentru Venetia acelui timp, PANTALONE, ERA TIPUL DE NEGUSTOR DE O ANUMITA VÂRSTA, NU FOARTE INTELIGENT (s.mea), de obicei victima unei alte categorii din commedia dell’arte, servitorii, care, prin contrast social, erau inteligenti, imaginativi, precum Arlecchino, Brighella etc. Commedia dell’arte a fost un fenomen care a depasit granitele Italiei, pentru ca si la Paris, în Teatrul italian, aveau loc asemenea spectacole. La un moment dat commedia dell’arte nu mai reprezenta decât imaginatia, fictiunea, nu era legata strict de realitate. Si atunci a aparut Carlo Goldoni, reformatorul teatrului italian.” (Alexandru Balaci, în emisiunea Clasicii dramaturgiei universale, Radio România Cultural, 14 decembrie 1997)”.

În DEX, exista definita “pantalonada”: “PANTALONÁDAs.f. Scena burlesca; (p. ext.) bufonerie; discurs ipocrit. [< fr. pantalonnade, cf. Pantalone – personaj tipic din comedia italiana]” – cu o eventuala completare, din partea unui amator anonim de etimologii : “Pantalonul a fost inventat de venetieni si, oriunde mergeau în lume si deschideau un magazin de pantaloni. îsi afisau simbolul Venetiei, leul. Astfel, de la „pianta” plus „leone”, adica „locul cu leu” – se naste „pantaloni”. Revine apoi si ca un personaj al Commedia dell’árte, PANTALONE, caracter tipic venetian – NEGUSTOR, AMOREZ, LUXOS – îmbracat într-un fel de costum întreg rosu mulat pe corp, ce recita poezii în piete. Deci si el un <<pantalonar>>”.

De aici, vine si depreciativul, pentru “târgovet smecher”, la români: “PANTALONÁR, pantalonari, s.m. 1. Denumire depreciativa data de catre boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresisti care adoptasera îmbracamintea occidentala.  (Pop.) Nume depreciativ dat de tarani celor îmbracati oraseneste; spec. orasean, târgovet. 2. (Rar) Croitor specializat în confectionarea pantalonilor. – Pantalon + suf. –ar” – cf. Dictionarul explicativ al limbii române, Academia Româna, Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998 – si:

PANTALONÁR s. nadragar “– cf. Dictionar de sinonime, Mircea si Luiza Seche, Editura Litera International, 2002 – sau: “PANTALONÁR s. v. orasean, târgovet” – cf. Dictionar de sinonime, Mircea si Luiza Seche, Editura Litera International, 2002

Într-o cronica la o piesa în limba maghiara, cronicarul ei (Bogdan Zenko) subliniaza: “Pantalone dei Bisognosi, interpretat de György Molnár, prin faptul ca a reu?it sa construiasca UN PERSONAJ ATÂT DE ZGÂRCIT SI AVAR” – cf. teatroblog.wordpress.com.

Ei bine, presa româneasca, scrisa si, mai cu seama, audio-vizuala (urmând modelul cel mai nociv, al celei americane!), în majoritatea ei îngrijoratoare, a devenit atât o presa de “pantalonari”, în sensul de “smecheri manipulatori”/”nadragaride Ferentari”, ipocriti si ticalosi – cât si, de multe ori, una de imbecili. O presa extrem de zgârcita si oculta, în ce priveste informatiile esentiale – si o “peltea nesfârsita”, în ce priveste fleacurile …”de senzatie”. În niciun caz, o astfel de presa nu serveste publicului audio-vizual, ci pierderii inutile a timpului si energiilor telespectatorilor – si, nu mai putin, manipularii grosolane, cu scopul prostirii…prostilor!

Evident, presa aceasta despre care facem vorbire este, vorba lui Al. Balaci, “victima unei alte categorii din commedia dell’arte, servitorii…” – servitorii unor stapâni grozav de TICALOSI si BOGATI (credem ca, deja, am comis un cvasi-pleonasm!) – …pentru ca, nu-i asa, doar nu va închipuiti ca, în lumea Vitelului de Aur, ar putea subzista ceva, fara un scop lucrativ, foc de rentabil! Presa “mare”( cel putin asa se socoteste…ea însasi!) este, precum se stie, în mâna negustorilor (“ATÂT DE ZGÂRCITI SI AVARI”!)…”mondialisti”, ai trusturilor lui Rothschild, Rockefeller, Morgan…Deci, în cazul României (sluga Marelui Licurici si a…Licuricilor Oculti), presa, pe zi ce trece, este tot mai apropiata de idealul…”Sfinxului din Canaan” si, fireste, al servitorilor sai “valahi” (?!): Basescu si PDL-ul (aripa CURAT iudaica/iudaizata a PSD-ului/FSN-ului!).

Iata ca azi, 21 octombrie 2011, asa-zisul “post independento-anti-basist” al lui Dan Voiculescu, Antena 3, anunta intrarea în parteneriat cu…CNN! Postul de televiziune american care a “servit” lumii terestre cele mai cinice minciuni, tip “atacurile teroriste din 11 septembrie 2001”, “arme biologice irakiano-saddamiste”, “odiosul criminal Gaddafi” etc. etc.

Doar câteva “monstre” de asa-zis “profesionalism” jurnalistic audio-vizual (audio-vizualul, prin capacitatea sa infinita de manipulare, “bate” chiar Internetul!):

1-între orele 15 si 15,30, pe 20 octombrie 2011, o prezentatoare “pantalonarda” de la Antena 3 s-a straduit, din rasputeri, sa-si convinga publicul telespectator, precum ca, la Grupul Industrial din Teleajen, ar fi avut loc un masacru, mai ceva decât la Hiroshima si Nagasaki, dimpreuna…!: un elev si-a “înjunghiat” (sic!) prietenul, cu… o unghiera! Ex-tra-or-din-nar! Pai, o astfel de stire, te lasa paralizat cel putin o saptamâna, din viata…zau daca nu!

Maestrul Tudor Gheorghe îi întreba pe rectorii de la universitatile englezesti, de la Oxford si Cambridge, acum câtiva ani: “Cum ati reusit sa obtineti generatiile astea de tineri atât de inteligenti si de harnici si responsabili?” Raspunsul a fost unul teribil de ciudat, pentru adeptii imbecilitatii contemporane, zisa “copilul-rege”: “PAI, AM BATUT LA EI 150 DE ANI…!” Evident ca nu asta este rezolvarea, azi, în mediul scolar si studios, din România… – cu actualul corp profesoral, nu doar “copii saraci si sceptici”, ci aflat în plina dezintegrare intelectual-morala, degradat (majoritar!) pâna la ultima treapta de servilism si coruptie (morala si fizica!) – dar, pentru un viitor imprevizibil…cine stie? – poate ca nu este DELOC desuet/inutil sa retinem vorbele de mai sus, ale rectorilor “conservatori” (dar nu numai!), de mai sus…!

2-Tot la Antena 3, “pantalonarzii” retardati au dat, azi, 21 octombrie, o stire-bomba: ajuns, cu avocat cu tot, în casa uneia dintre victimele sale (din arhi-mediatizatul accident rutier, de la Timisul de Sus…!), Serban Huidu ar fi …”PLÂNS”!

Ma-ntreb (si cred ca NU eu sunt caraghiosul!), cum ar fi reactionat familia mortului daca Huidu ar fi…RÂS!

Nu ajunge ca televiziunile au facut un spectacol penibil si cinic (de aproape o saptamâna!), dintr-o tragedie!!! – …nu ajunge ca nicio televiziune n-a clamat, sus si tare, ca POLITIA ROMÂNA TREBUIE DATA ÎN JUDECATA, DIMPREUNA CU MEDICII…(cei care l-au avut, sub supraveghere, pe Serban Huidu!) – pentru ca nici medicii n-au raportat Politiei ca Serban Huidu, urmare a gravului accident din Austria, de anul trecut, are, în continuare, afectati atât centrii vorbirii, cât si pe cei motrici-locomotorii, dar nici Grasana si Marlaneasca noastra Politie Româna (fireste, nu ma refer, aici, la întreg corpul politienesc, dar la o mare parte a lui, DA!) nu s-a autosesizat, vis-à-vis de un caz atât de mediatizat, si …”nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”! – … pentru ca, lui Serban Huidu, NU I S-A SUSPENDAT NICIO CLIPA PERMISUL DE CONDUCERE AUTO, în perioada dintre accidentul sau personal, din Austria (“Pe 29 decembrie 2010, realizatorul TV Serban Huidu a fost internat în stare grava la Spitalul Universitar din Innsbruck, dupa ce a suferit un accident pe o pârtie de schi din apropierea statiunii austriece. În timp ce cobora pe pârtie, a încercat sa evite un grup de copii ?i s-a izbit cu capul într-un copac, intrând în coma pentru câteva zile” – cf. evz.ro, 16 octombrie 2011) – si tragedia rutiera de la Timisul de Sus (16 octombrie 2011), în care au murit trei oameni – DIN PRICINA TOTALEI INDIFERENTE (ATÂT A MINISTERULUI DE INTERNE, CÂT SI A SISTEMULUI SANITAR DIN ROMÂNIA!), FATA DE SECURITATEA SI SANATATEA CETATENILOR DIN TARA NOASTRA!!! NU! Mai era nevoie si de aruncarea tragediei (produse la Timisul de Sus) într-un ridicol imbecil si blasfemic!

3-…În fine, la Realitatea TV, ieri, 20 octombrie 2011:

a) -nu doar ca au fost proferate tot felul de tâmpenii si blasfemii “în serie”, legate de modul cum ar fi murit Muammar Gaddafi (tâmpenii si manipulari lipsite de orice dram de imaginatie, urmând un tipar instituit de presa iudeo-americana, mondialista, referitoare la asasinarea mârsava si ritualica a oricarui asa-zis ”dictator” – …tip Ceausescu, Milosevici, Saddam Hussein etc.), împotrivitor la “democratizarea corporatist-globalista”, facuta cu bombardierele, mitralierele, cu tunul si bazooka…deci, fireste: “pentru binele poporului si reformarea tarilor”…de ne-reformat! – …când, de fapt, mondialistii se loveau de eroi nationalisti “insuportabili”, pentru gustul rafinat al “preacurviile lor” masonice, dornice de “liniste în front” si de sclavie mondiala!) – afirmând ba ca Gaddafi a fost gasit într-o groapa, implorând crutarea vietii…, ba ca a fost luat de o ambulanta…ba ca e mort, ba ca…e tocmai pe punctul de a muri (de parca era vorba despre o galinacee pusa pe “treaba” si aflata “în pozitie”, gata sa oua… – iar nu de un genocid, de care sunt vinovati toti plutocratii Terrei!),

b) -dar, în plus, au fost prezentate, pe micul ecran, niste zvârcoliri suspecte, un soi de furtuni de umbre si lumini, absolut informe, sub indicatia grijulie: “imagini nerecomandate pentru minori, ale prinderii si uciderii dictatorului Gaddafi”…Într-adevar, cât de uimitor de vagi erau asa-zisele “imagini”, ele puteau sa reprezinte, foarte bine, si…UN ACT SEXUAL, PETRECUT SUB PLAPUMA! Deci…bulina rosie: “COMPLET nerecomandat pentru minori!

Câta ipocrizie! Câta ticalosie mediatica! Ti-e si scârba sa mai deschizi televizorul…dar ti-e teama ca, vreun neofit din vreo televiziune, va “scapa”, totusi, cândva (nu se stie când, dar, cu siguranta, CÂNDVA!), pe post, vreo imagine cenzurata (sau… prea târziu decisa a fi cenzurata!) despre…PANTALONE, “UN PERSONAJ ATÂT DE ZGÂRCIT SI AVAR” …si tu nu vei fi fiind “la post”! – …precum au si fost, în anii acestia din urma, vreo doua imagini, cu totul interesante: cea de la Antena 3, din toamna lui 2010, cu Isarescu Mugurel, în fata caruia se aplecau, pâna la pamânt, ca-n fata sultanului, indivizii “fracuiti” ai GRUPULUI BILDERBERG (“In ceea ce priveste România, BANCILE SUNT TOATE PRIVATIZATE, CEDATE CATRE STRUCTURI CONDUSE DE OLIGARHIA EVREIASCA, iar tara noastra are cea mai mare datorie catre FMI si Uniunea Europeana, ce se ridica la aproape 70 de miliarde de euro, dintre care numai 19,95 de miliarde se vor totaliza în urma ultimului acord stand-by “ – cf. ALTERMEDIA.INFO, 4 ianuarie 2010)…dar si cea cu declaratia televizata (tot la Antena 3 si la Realitatea TV), a ex-premierului israelian, Shimon Perez, din 10 octombrie 2007, de la Hotelul Hilton, din Tel Aviv:Israel cumpara Manhattan, cumpara Ungaria, cumpara România, cumpara PoloniaDupa cum vad eu, nu avem probleme! Cu talentul, relatiile personale si dinamismul nostru, ajungem apoape peste tot” – cf. ALTERMEDIA.INFO, 4 ianuarie 2010.

Talentul” vostru de hingheri…

Cu ajutorul Lui Dumnezeu (si în pofida “pantalonarilor” presei, care nu cred, de data aceasta, ca…”au scapat” discursul lui Shimon Perez, ci au primit ordin, chiar de la “ipochimenul” cu pricina!, sa faca, SI prin intermediul presei audio-vizuale – …ajunsa atât de groaznic identificabila cu imbecilul de Pantalone!… – , o propaganda extuziasta si destul de hiperbolizanta, DE INTIMIDARE A LUMII!, prin clamarea “pantalonarda” a puterii – brutale si versatile! – si a “talentului” iudaic…) – …deci, având noi ajutorul Lui Dumnezeu-Hristos, Excelenta Voastra, stimate domnule (ex) Premier al Israelului, tragem nadejde ca, totusi, ati intuit bine: “cu talentul, relatiile personale si dinamismul” vostru, de PANTALONE-IPOCRITUL LUMII, ajungeti…”APROAPE peste tot”! Adica, NU CHIAR PESTE TOT! – … cu toti banii vostri “curgatori-sunatori”, prin toate cotloanele spatiului terestru… – si cu toate ispitirile voastre fantasmagorico-burlesti – si, mai ales, cu întreg arsenalul vostru de “crime strategice” si de TERORISM INTERNATIONAL (inclusiv MEDIATIC!)…

Adica, nu si în sufletele noastre, care nu-s de vânzare, si, cu atât mai putin, în Duhul nostru, pe care va trebui sa-l trudim, mult mai mult, spre LUMINA, cu mult mai putina lene si cu mult mai mult spor dumnezeiesc! – spre a scapa de IPOCRITUL SI REPTILIANUL PANTALONE si… a da de Cel Rastignit (tocmai de catre “pantalonarii” Lumii!): HRISTOSMÂNTUITORUL OMENIRII, CEL CARE, SINGURUL, NE POATE SALVA DE…”PANTALONARII/NEGUSTORII”, TRANSFORMATI ÎN CALAI AI OMENIRII SI AI LUMII!!!

Priviti, oameni buni, totusi, mizeria asta, tot mai cinica, cruda si penibila, oferita de catre presa audio-vizuala, tocmai pentru ca sa nu uitati sa urâti tot ceea ce-i urât si ticalos si…”pantalonard” – …SI, ÎN SCHIMB, SA TÂNJITI, CU TOT MAI MULTA FERVOARE SI CREDINTA, SPRE CEEA CE ESTE AUTENTIC ÎNTRU ADEVAR, FRUMUSETE SI BINE/VIATA – CALEA SPRE DUHUL VOSTRU HRISTIC, DE LUMINA ÎNVIATA!!!

 

Un Luther al României

Nu e nici o originalitate sa observi ca noile generatii, pretuiesc valorile dispretuite ieri si dispretuiesc, la rându-le, valorile prezente.”

                                                                   G.Calinescu

In filmul documentar DUMITRU CORNILESCU, pastorul evanghelic Petrica Hututui este vocea care ne poarta gândurile si pasii pe urmele marelui nostru carturar si teolog, traducatorul Bibliei in limba dulce a poporului român (1921), intr-o talmacire exceptionala, situata intre primele traduceri de marca din toate timpurile si din intreaga lume!.

Documentarul citeaza din opera monumentala Viata si lucrarea lui Dumitru Cornilescu, publicata in 1981 de catre inginerul român Alexandru Maianu, Prefata lucrarii sintetizând cu maiestrie drumul parcurs de un alt mare Luther, român.

S-au împlinit de curând 60 de ani de când Dumnezeu a facut românilor din tara si de pretutindeni un mare dar – Biblia, într-o traducere româneasca autentica, în graiul limpede si melodios care nea înaripat mintea si inima citind pe Creanga, Eminescu, Cosbuc.

Traducatorul Bibliei, despre care este vorba, a facut pentru starea spirituala a poporului român, mai mult decât oricare altul dintre înaintasii lui. El a introdus în casele românilor Cuvântul lui Dumnezeu, hranindu-i cu hrana spirituala pe care nici un scriitor laic nu ne-o putea da. Si acest om, spre deosebire de scriitorii amintiti mai sus, a ramas toata viata un necunoscut publicului român, desi a trait pâna în zilele noastre, fiind activ de-a lungul primelor trei sferturi ale veacului nostru, în anul 1975, la vârsta de 85 de ani, a trecut în împaratia luminilor, cel care a propovaduit lumina lui Dumnezeu fara întrerupere o viata de octogenar, atât în româneste, cât si în principalele limbi moderne.

Desi a fost nevoit sa traiasca ultimii 50 de ani ai vietii între straini, departe de vatra stramoseasca, el nu a uitat niciodata România. Am avut privilegiul ca în ultimii ani ai vietii sale sa-mi scrie si sa-i aud glasul. Vorbea cea mai autentica limba româneasca, limba pe care a iubit-o si în care a gândit pâna în ultimul ceas al vietii sale, desi 50 de ani nu a vorbit-o nici macar în casa, sotia nestiind româneste.

Rândurile care urmeaza sunt un prinos foarte modest adus memoriei lui Dumitru Cornilescu, la scurt timp dupa ce ne-a parasit. Dar chiar daca el nu mai este printre noi, el a ramas cu noi si va fi cu noi atât timp cât se va vorbi româneste, prin cele 5 000 000 de Biblii, în traducerea sa, care s-au raspândit pâna în prezent în casele celor ce vorbesc româneste pe toate continentele. Si Biblia tradusa de el continua sa se raspândeasca în cel putin 100 000 de exemplare în fiecare an. Daca alte carti de valoare ale culturii si spiritualitatii românesti au fost înlocuite în timp cu altele mai noi, curând dupa aparitia lor, Biblia în traducerea lui Cornilescu este înca pentru cei ce vorbesc româneste, aceeasi ca si acum 60 de ani. Si aceasta pentru ca traducatorul ei foloseste cel mai autentic limbaj românesc, care se adreseaza atât carturarului si cercetatorului, cât si fiecaruia din popor, dintre care trebuie mentionata multimea celor care au învatat sa citeasca, folosind ca abecedar chiar Biblia tradusa de Cornilescu.

Fiind de o modestie impresionanta, caracteristica marilor personalitati, si ascunzând cu grija de urechile marelui public orice ar fi putut constitui un prilej de mândrie pentru el, se cunosc foarte putine amanunte despre viata lui intima. Luptele de mare intensitate spirituala pe care le-a dus cu sine însusi, cu Dumnezeu si cu lumea, ne vor ramâne necunoscute pentru totdeauna. Nu stim nimic în afara de ceea ce el însusi ne-a lasat scris, într-o forma foarte simpla, într-una din cele mai modeste (si în acelasi timp pline de putere) brosuri crestine care s-au publicat în limba româna: Cum m-am întors la Dumnezeu si cum am spus si altora. Am citit-o de mai multe ori: când eram doar un copil, mai târziu, ca si acum, când scriu aceste rânduri. De mai multe ori, citind-o, am avut de gând sa scriu câte ceva despre autorul ei, despre conceptia lui asupra crestinismului, asa cum i-a fost descoperit de Dumnezeu. Dar de fiecare data am abandonat intentia aceasta pâna acum. Am abandonat-o, convins fiind ca nu voi putea adauga nimic de fond la expunerea autorului însusi, mai mult decât clara, completa si revelatoare. Mi s-a parut ca as comite un sacrilegiu.

Dar acum, dupa ce am a vut ocazia sa comunic personal cu autorul prin scris, si apoi sa iau cunostinta personal cu mostenirea spirituala pe care a lasat-o în dar viitorimii, dupa ce m-am inspirat din atmosfera de har de pe meleagurile unde a trait, în casa în care a trecut la Domnul sau, îndraznesc sa rup valul care i-a acoperit viata si sa fac cunoscut românilor pe acela care a facut mai mult bine spiritual neamului sau decât multi altii. Caci prin el, si pentru noi românii, „Cuvântul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar“.

Scriind aceste rânduri am încercat sa redau nu numai lucrarea lui, ci si simplitatea, modestia care l-a caracterizat pe Dumitru Cornilescu. Am încercat s-o fac pentru a continua iar nu a întrerupe, ceea ce a constituit pentru crestinii din tara noastra, din Elvetia, din America si din alte tari, o minune a vremurilor noastre: un om mare, într-un învelis fara stralucire; un mare lucrator al lui Dumnezeu, într-un trup de lut, plin de toate slabiciunile oamenilor, dar în acelasi timp întarit de harul lui Dumnezeu.

Dumitru Cornilescu a trecut de curând la Domnul sau, pe care L-a iubit, L-a înteles, L-a ascultat si L-a introdus în casele multora din poporul sau, în forma cea mai reala posibila, prin Cuvântul scris, în acest fel lucrarea lui a fost si continua sa fie o binecuvântare pentru toti cei ce citesc româneste si înseteaza dupa Cu vântul lui Dumnezeu. Ca si lucrarea sa, viata lui Dumitru Cornilescu a fost o binecuvântare pentru multi.

Cunoasterea vietii lui de catre cei care L-au descoperit pe Mântuitorul citind Biblia tradusa de el, ascultând predicile lui în direct si prin radio, sau citind cartile scrise de el, nu poate fi decât de un real folos. Rândurile care urmeaza sunt o marturie a puterii fizice, sufletesti si spirituale care l-a însufletit de-a lungul întregii sale calatorii pe acest pamânt. Fie ca ea sa dea un nou imbold vietii de credinta a celor rascumparati din felul desert de vietuire, prin citirea Bibliei. Iar pentru cei care nu au citit-o înca si nu au descoperit izvoarele de apa vie care curg din ea, fie ca marturia vietii si lucrarii lui Dumitru Cornilescu, cuprinse în rândurile care urmeaza, sa constituie un imbold pentru citirea ei, spre spiritualitate. Lucrarea de fata se adreseaza de asemenea preotilor ortodocsi români, în ea ei vor reîntâlni un remarcabil coleg de breasla, care, prin traducerea Bibliei si prin propovaduirea principiilor descoperite în ea, a adus o contributie deosebita la realizarea menirii de preot, care este luminarea oamenilor prin Evanghelie. Public aceste rânduri cu ocazia unei duble aniversari: 60 de ani de la tiparirea primei editii a Bibliei în traducerea lui Dumitru Cornilescu si 90 de ani de la nasterea lui, la 4 aprilie 1891.”

Note

În urma unor puternice divergente doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfatuit de însusi Patriarhul Miron Cristea sa plece pentru o vreme din România, motiv pentru care s-a mutat în Elvetia, unde a si decedat în anul 1975.


Dumitru Cornilescu – Luther al României

Nu e nici o originalitate sa observi ca noile generatii, pretuiesc valorile dispretuite ieri si dispretuiesc, la rându-le, valorile prezente.”

G.Calinescu

In filmul documentar DUMITRU CORNILESCU, pastorul evanghelic Petru Hututui este vocea care ne poarta gândurile si pasii pe urmele marelui nostru carturar si teolog, traducatorul Bibliei in limba dulce a poporului român (1921), intr-o talmacire exceptionala, situata intre primele traduceri de marca din toate timpurile si din intreaga lume!.

Documentarul citeaza din opera monumentala

Continue reading “Dumitru Cornilescu – Luther al României”