Cuvant de multumire

On December 24, 2011 By nelursIn EssaysLeave a comment

Cerul peste noi coboara
Si cu ingeri ne-mpresoara,
Ingerii sunt de matase,
Sa ne binecuvanteze-n case.

Craciunul si Pastele sunt doua mari sarbatori crestine, in preajma carora incercam sa ne apropiem de oamenii dragi, sa le multumim atat lor cat si Bunului Dumnezeu pentru credinta, speranta, rabdarea si dragostea cu care ne incununeaza zi de zi. De Craciun ne dorim sa oferim mai mult decat sa primim bucurie celor din jur. Suntem inspirati de iubirea divina care coboara peste noi.

In urma cu doi ani, ca si astazi, portile preapline de bunavointa ale revistei Phoenix Mission se deschideau in intampinarea celor care aveau ceva de spus, in fata iubitorilor de frumos, revista urmarind sa identifice si sa promoveze potentiali colaboratori, scriitori, cercetatori, artisti sau tineri talentati indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea. Atunci am pasit si eu pe taramul vast al scrierii online, intesat cu oameni, opinii, lucrari, opere si comentarii transmise in timp real. Am debutat in pagina de poezie a revistei. Primii pasi pe scena literara online mi-au adus incredere si imboldul pentru poemele scrise mai tarziu, curajul pentru concursurile literare si calea spre antologiile de poezie.

De aceea in pragul Sfantului Craciun vreau sa-mi indrept recunostinta catre domnul Octavian Curpas, redactorul-sef si fondatorul revistei Phoenix Mission, si sa-i multumesc pentru toata daruirea si sustinerea, pentru sfaturi si incurajari, pentru dojeni sau laude si pentru tot aportul si implicarea sufleteasca de care da dovada.
De-a lungul colaborarii mele la aceasta publicatie, in spatele paginilor frumos aranjate, am descoperit o munca asidua, continua si voluntara de corectura, aranjare in pagina, publicare, promovare, informare, realizata in mare parte nu de o echipa, ci de un militant al culturii si literaturii, Octavian Curpas, un ambasador al creatiei jurnalistice romanesti in Statele Unite ale Americii si in intreaga lume.

Stabilit de 15 ani in SUA, Octavian Curpas da dovada nu numai de solidaritate, ci si de modestie, cinste, generozitate, serviabilitate, talent in ceea ce face, multa seriozitate si sarguinta. Cei care-l cunosc pot fi mandri ca au alaturi un coleg, un prieten si un povatuitor cum rar intalnesti.

In numele tuturor celor care au intrat in marea familie Phoenix Mission si poarta cu demnitate misiunea de a transmite mai departe Cuvantul, vreau sa-i urez lui Octavian Curpas sanatate, bucurie, sfintenie si desavarsire launtrica. Fie ca Domnul sa-i innobileze viata cu lumina, intelepciune si oameni vrednici alaturi!

Cu gratitudine si apreciere deosebita,
Tatiana Scurtu-Munteanu.

Poveste de dragoste

On December 24, 2011 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Vladimir Pustan

„si sa cunoasteti dragostea lui Hristos care întrece orice cunostinta…”

Efeseni, 3.19

Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Priveam caraghios si holbat ca o bufnita asezata pe hornul unui semn de întrebare. Nimic nu se lega. Statea mireasa si frumoasa si ma întrebam de ce nu-si pusese voal. Toti priveau la buchetul tinut crispat în mâini si era singura mireasa neprivita de pe fata pamântului. Numai eu pusesem câinii privirii s-o muste din partea cealalta de obraz. Partea ce îi ramasese întreaga…

Cealalta parte semana cu o vaza trântita de pamânt când disperarea îti frige degetele. Ochiul era laptos si nefiresc, adormit parca pe veci în giulgiul desertaciunii.

Mirele n-o privea. O învaluia doar în linistea iubirii si o tinea de mâna cu groaza întiparita pe fata, groaza ca cineva odata o sa i-o fure. Creierul îmi fierbea de întrebari aiurea, voiam sa le pun, dar mi-era frica de raspunsuri, asa ca stateam acolo, incapabil sa scot un cuvânt, daramite sa sucesc fraza pompoase si întortocheate în cerul gurii. Lumea din mine îmi soptea la ureche, zvârcolindu-se, ca trebuie sa fie mireasa bogata daca Fat-Frumos se casatoreste cu ea. L-am privit pe el cu ura, l-am rastignit în gândurile mele, l-am ucis fara sa regret.

M-a chemat tatal ei, a tras de mine sa mergem împreuna la masa. N-aveam chef, eram departe, voiam sa ajung mai devreme acasa, sa-i povestesc sotiei ce vazusem, dar staruinta lui suparatoare m-a convins. L-am întrebat cu rautate cât l-a costat nunta si mi-a spus ca nimic, pentru ca-i sarac lipit pamântului, ca toate cheltuielile le-a suportat mirele, pentru ca el era bogat. Am sarit ca ars si nu pricepeam. Eram ca la orele de matematica la liceu, când toti râdeau de mine pentru ca nu stiam nici macar tabla înmultirii. A început sa plânga de fericire si durere. Sotia plecase de la el demult, îl lasase s-o creasca pe fata singur, nu se mai recasatorise, muncea la fabrica pe bani putini, îsi dorea pentru fata o viata frumoasa. Îi cumpara haine si-i platea meditatii. În gluma o promisese fiului unui coleg de munca, dar începuse sa se gândeasca serios la asta. Într-o seara… Într-o seara fata veni mai târziu acasa si-i spusese ca s-a dus cu o colega la o Biserica si ca vrea sa se întoarca la Dumnezeu. N-o mai auzi… O întreba la ce Biserica si mintea i se întuneca si o lovi cu sete peste obraz pentru prima oara în viata. Îl privi cu iertare din ochii albastri si-o mai lovi o data; apoi zilnic si începu sa bea si fata era tot mai hotarâta, fugea de-acasa duminica. O batea la amiaza si seara; într-o noapte o lovi pâna cazu jos, si apoi cu bocancul peste fata de câteva ori. Au dus-o la spital cu salvarea; jumatate din obraz a ramas paralizat, iar unul dintre ochi nu mai putu fi salvat. L-au dus, i-au facut proces verbal si fata îl ierta acolo, dupa operatie, si vru sa se omoare de necaz si rusine. Toti îl priveau cu ura si-l înjurau. Dupa ce fata iesi din spital mersera împreuna la Biserica, se rugara împreuna si simti bucuria Duhului Sfânt încalzindu-l.

Se simtea trist câteodata când se uita la obrazul ei, gândindu-se ca îi distruse tot viitorul. Era fericit azi…

M-am uitat la mire. Pe cât îl urâsem, pe atât îl iubeam acum. M-am dus la el si l-am întrebat ce vazuse la ea. „Frumusetea! Nu vezi ce frumoasa e?” Vedeam, si ce vedeam nu întelegeam. Stateau amândoi la masa tinându-se de mâna si erau absorbiti de lucrul acesta ca nu mai aveau timp de mine, asa ca am plecat târându-mi picioarele, pâna la masina. Era toamna, cadeau frunzele din castani si drumul era pavat cu moarte vegetala. Soarele ma mângâia prin geamu masinii ca un sarut pe-un ochi din care albastrul de Voronet începe sa paleasca pentru a se transforma în albul dureros al credintei, în frumusetea lucrurilor care nu se vad. Si cele mai frumoase sunt acelea…

Preluat din cartea: „Tradata, iubirea trecea”, de Vladimir Pustan

http://barzilaiendan.wordpress.com/2011/12/20/poveste-de-dragoste/

Love Story

On December 24, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Vladimir Pustan

„şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă…”

Efeseni, 3.19

Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Priveam caraghios și holbat ca o bufniță așezată pe hornul unui semn de întrebare. Nimic nu se lega. Stătea mireasă și frumoasă și mă întrebam de ce nu-și pusese voal. Toți priveau la buchetul ținut crispat în mâini și era singura mireasă neprivită de pe fața pământului. Numai eu pusesem câinii privirii s-o muște din partea cealaltă de obraz. Partea ce îi rămăsese întreagă…

Cealaltă parte semăna cu o vază trântită de pământ când Continue reading “Love Story” →

Ce sarbatorim?

On December 23, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

CRACIUNUL

NASTEREA DOMNULUI ISUS?

by Pastor David L. Brown, Ph.D.

(Acest articol poate fi reprodus daca se face în întregime, incluzând aceasta nota. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzari. Pamfletul tiparit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.)

Craciunul – ce îl face important

Este oare data?

Unii cred în mod gresit ca 25 decembrie a fost ziua când s-a nascut Hristos. Adevarul sincer este ca nimeni nu este exact de sigur când s-a nascut Hristos. Biblia este bizar de tacuta pe acest subiect!
Da-ti voie sa împartasesc câteva note istorice interesante. Stiati ca bisericile, Apostolica si cea timpurie, nici macar nu au sarbatorit ziua de nastere a lui Hristos? Singura recunoastere a nasterii sale pe care am putut sa o descopar a fost la un secol dupa ce Hristos s-a înaltat la ceruri.

Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregatia sa, sa cânte rugaciuni muzicale, laudându-l pe Dumnezeu pentru nasterea Domnului Isus. Nici o data specifica nu era conectata cu încurajarea sa.

Este curios sa notam faptul ca Bisericile Ortodoxe Rasaritene cred ca Isus s-a nascut pe 6 ianuarie si Bisericile Armene sarbatoresc nasterea Sa pe 19 ianuarie.

Un cercetator biblic, Frank R. Klassen, crede ca Hristos s-a nascut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care da socoteala de „Ziua Prostilor din Aprilie”, deoarece aceia care îsi aminteau de ziua de nastere reala a lui Hristos erau pociti drept „Prostii lui Aprilie”.

Este oare aceasta posibil? Va pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil sa determine originea Ziulei Prostilor din Aprilie! ESTE posibil, desi nimeni nu stie sigur.

Cum a început sarbatorirea Craciunului pe 25 decembrie?
Multi Romano-Catolici ar vrea sa indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Craciunul spre a fi sarbatorit pe 25 decembrie. În realitate Împaratul Romei, Constantin, în anul 336 d. Hr, a fost cel care a declarat ca 25 decembrie este data de nastere a lui Hristos. Care a fost motivul sau pentru aceasta? Acesta s-a bazat pe presiunea politica! Multi membrii din biserica, zelosi, au îndemnat decretul.

De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observata ca o sarbatoare pagâna… „SARBATOAREA lui SATURN, NASTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Aceasta sarbatoare pagâna începea cu doua saptamâni de festivitati care includeau banchetul, bautul, absenta de la munca, prezentari muzicale speciale si schimbarea de daruri.

Va veti aminti ca Constantin a fost primul împarat „crestin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni a crucii, înscrisa cu „In hoc signo vinces” care dn latina tradus înseamna, prin aceasta emblema vei cuceri. În 312, Constantin a dat sprijin deplin Crestinismului si l-a proclamat ca fiind religia oficiala a Imperiului. Se spune ca el chiar a ordonat armatei sale sa calareasca pe spatele cailor printr-un râu pentru a-i „boteza” în Crestinism. A fost dorinta lui Constantin de a „crestiniza” 25 decembrie, ca oamenii sa nu piarda o sarbatoare si sa poata sa-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului pagân Saturn si Soarele!

Puteti vedea dar ca 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Craciunul sa fie important!

Cum ramâne cu numele?
De unde provine numele de Craciun [Christmas, în limba engleza, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adica Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sarbatoarea Romano-Catolica cu acelasi nume din anii 100 d. Hr. „Craciun” nu este gasit în Biblie, si nici nu este prescris ca o zi sfânta.
NU este NUMELE care face Craciunul sa fie important! Dar ce îl face important!

Este oare Mos Craciun?
Acest „Vesel Spiridus Batrân” nu a existat niciodata. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare ca este o mare lupta în jurul tufisului. Cam asa stau lucrurile. . . A existat un om de biserica pe nume Nicolae în Myra, în Asia Mica. El a trait în anii 300 d. Hr. Nu se stiu prea multe despre el, decât ca el si-a dat posesiunile sale copiilor saraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt”, probabil pentru ca a adus doi copii înapoi la viata, care au fost ucisi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor si al marinarilor.
Sf. Nicolae avea o zi speciala în 6 decembrie, care coincidea cu o Sarbatoare Romana, în care se dadeau daruri în secret. Nu am putut sa descopar nici o informatie care sa spuna data când aceasta traditie romana de daruire de daruri în secret a fost transferata în ziua de Craciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca datatorul. Dar se pare ca tranzitia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.

Stim ca olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat si spus laolalta, format SanteKlas sau Santa Claus (Mos Craciun la români, n. tr.) asa cum o spunem noi astazi. Copiii olandezi asteptau pe acest om prietenos sa-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie si si-ar aranja papucii lor de lemn în fata semineului si aduce noroc casei.
Pâna aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat asa cum îl stim noi. În 1822 un lucrator american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblanit si sania sa cu reni, caci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizita de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul sau numit „Noaptea dinainte de Craciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Mos Craciun).
Pe cât este de interesant Santa Claus, si istoria din jurul lui, NU SANTA face Craciunul important!

Oare traditiile Craciunului îl fac sa fie important?
Exista multe traditii interesante care încercuiesc sezonul de Craciun. Ati putea scrie o carte întreaga despre ele. As dori sa iau în considerare doar câteva dintre ele si sa le explic originea lor.

Pomul de Craciun?
Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau ca o sa le aduca noroc.
Poporul Scandinaviei se închinau odata la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau ca spiritele ca dumnezeii locuiau în ei asa ca oamenii si-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite si sa caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au facut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Crestine.

Profetul Vechiului Testament Ieremia mentioneaza de asemenea de pagânii antici care faceau idoli si se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinta la butucii Asera, nu la pomii de „Craciun”.
Dar cum a ajuns „Pomul de Craciun” acolo unde este el astazi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Craciun în Lumea Noua.

Teologul german si reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Craciun” asa cum îl stim noi. Cam asa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Craciun, Martin Luther mergea acasa pe sub cerul plin de stele. Era asa de frumos. În timp ce mergea el a încercat sa se gândeasca cum sa prinda frumusetea acelui eveniment si sa o aduca copiilor lui acasa. Deodata s-a gândit la un pom mare verde care stralucea cu lumânari. El a purces sa gaseasca un pom, l-a taiat si l-a dus acasa ca sa-l decoreze. Copiii lui au fost încântati.
De aici avem începutul „Pomului de Craciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.
Pe cât de interesant si de frumosi sunt Pomii de Craciun, ei NU sunt motivul pentru care Craciunul este important!

Vâscul?
Nimeni nu stie cum a devenit acesta parte a Craciunului. Original acesta era un simbol pagân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preotii Druid (vrajitoare de sorti) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile pagâne.
Englezii primitivi credeau ca aceasta poseda proprietati de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace si voie buna.
Oarecum din toate acestea a venit si obiceiul nostru modern ca o femeie care trece pe sub el ar trebui sa fie sarutata si daca era nemaritata aceasta era un semn ca trebuia sa se marite curând.
Aceasta cu siguranta ca NU este ceea ce face Craciunul sa fie important!

Butucii Yule?
Obiceiul antic al norvegienilor si al anglo-saxonilor era acela de a arde un bustean de stejar odata pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când acesti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „crestinizat” acest obicei si l-au facut o parte a Craciunului lor, traditiile Yuletide (perioada Craciunului).
Aceasta ESTE mai mult pentru Craciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranta!

Felicitarea de Craciun?
Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Craciunul special? În acest an americanii vor da circa 1 miliard de dolari pe felicitari si alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu!

Aceasta nu a fost decât din 1865, când Louis Prang din Boston a tiparit si a vândut Felicitari de Craciun în Statele Unite. Este aceasta ceea ce face Craciunul important?

Este oare spiritul de daruire?
Multi vor agrea asupra faptului ca aceasta practica ne-a cam scapat din mâna. Craciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenta” a devenit regula, cu chitantele de la carti de credit care sa o dovedeasca. Craciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI si DISPERAREA FUNCTIONRULUI, ca sa nu mai mentionam cursa de soareci de dupa Craciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu usurinta cheltuiti în America în acest Craciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu ma mai întrebati de bauturile alcoolice care vor fi cumparate si consumate între Craciun si Anul Nou.
Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie daca ar fi vazut Craciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sarbatoarea sa „Zdrente Murdare” datorita caracteristicilor de pagânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând tinerea Craciunului, facând placinte maruntite si coacerea de budinca de prune. Putin cam dur? Cred ca da! Însa tot mai ramâne marea întrebare.

CE FACE CRACIUNUL SPECIAL?
Daca dezbracam ziua, numele, Santa si renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitarile si toata comercializarea si ce crezi ca ar mai ramâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Si ei ar fi partial corect, caci atunci când luam lucrurile în fata, pentru multi, 25 decembrie este doar o scuza de a avea o petrecere, sa se îmbete, sa cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în alta parte, se îmbuiba si îsi iau liber de la lucru. Pentru altii este un timp de „Nevroza de Craciun”, singuratate, frica, deznadejde si stres emotional.

De ce sa nu aruncam într-un gunoi toata mizeria?

Simplu, pentru ca Craciunul este mai mult decât o zi de traditionalism, comercialism, materialism si indulgenta.

CRACIUNUL PIVOTEAZA ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRACIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNALTA PE EL SI CEEA CE A FACUT EL PENTRU LUME.

Hristos ESTE CEEA CE FACE CRACIUNUL SPECIAL!
Craciunul din aceste zile a ajuns sa-l includa pe Hristos, macar într-o oarecare masura, în ciuda acelora care ar încerca sa-L izoleze de el. Lumea este cel mai putin constienta de Hristos. Milioane cânta frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oras din Betleem… O vin’ la noi, te nasti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „caci un copil ni s-a nascut. Un fiu ni s-a dat. Si numele lui va fi numit MINUNAT…”

Nu abandona Craciunul si nu fi învins cu relele abuzului sau, mai degraba învinge raul cu bine (Romani 12:21). Priveste la Craciun ca la o oportunitate de a ÎNALTA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel catre credinciosii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteste o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel.

Fiecare sa fie deplin încredintat în mintea lui.
Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în urmatorul verset:

Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6.

Daca avem de gând sa sarbatorim Craciunul, trebuie sa-l sarbatorim într-un fel care-L onoreaza pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea crestinilor cu privire la Craciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe pagâni, ei au „crestinizat” traditiile lor si le-au redirectionat sa arate spre Hristos. Nu sunt neaparat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri, însa eu îl cunosc pe Hristos ca înaltat, marit si laudat. Astazi trebuie sa facem la fel… SA-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Sa-L facem proeminent pentru ca EL ESTE CEEA CE FACE CA CRACIUNUL SA FIE IMPORTANT.

Consideratii de ce Hristos face Craciunul important
„Cel mai Mare Dar” al Craciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim ca el trebuia sa fie numit EMANUEL, care înseamna Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a nascut din fecioara Maria, ca Dumnezeu în forma umana, pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea si în cele din urma de prezenta pacatului.

De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar si apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie mântuitorul lumii … Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), ca a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” 1 Ioan 4:14 si Ioan 3:16.

Luca a scris „Astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL Mântuitor!

În nimeni altul nu este mântuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mântuiti – Fapte 4:12.

Ai nevoie de un Salvator?
Desigur, daca esti o fiinta umana! De ce? „Pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.
„Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.
Craciunul poate însemna iertarea pacatelor TALE si o VIATA NOUA din abundenta pentru tine. Daca înca nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui sa-ti ierte pacatele… de ce sa nu te pocaiesti si sa te întorci la Hristos si sa-i ceri lui sa te salveze chiar acum?

O Rugaciune potrivita:
Draga Doamne Isuse,
Stiu ca sunt un pacatos. Multumesc ca ai murit pe cruce pentru pacatele mele. Aleg acum sa ma întorc de la pacatele mele si îmi deschid inima mea si te primesc ca Domn si Mântuitor al meu. Preia controlul vietii mele si ajuta-ma sa fiu tipul de persoana pe care tu vrei sa fiu. Amin.

Exprima aceasta rugaciune dorinta ta personala? Daca este asa, roaga-te sincer aceasta si Isus Hristos va veni în inima ta asa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”.
Un plan de craciun
O, înca ceva. Ce ar fi ca în acest Craciun sa îti iei Biblia si sa citesti relatarea Zilei de Nastere a lui Hristos gasita în Matei 1:18 la 2:23 si Luca 1:26 la 2:20. Citeste-o si întregii familii.

(preluat de pe blogul Carmen Bogdan http://pentrucaexist.blogspot.com/)

Coborâre si Înaltare

On December 23, 2011 By nelursIn CultureLeave a comment

Florian GULER

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu.”

Evanghelia dupa Ioan, 1.12

Meditatie în ceas de Sarbatoare

Coborarea si Inaltarea este mecanismul universal al schimbarii Imparatiilor. Lumea superioara coboara intotdeauna in lumea inferioara, sa dechida Poarta, sa construiasca Calea de transfigurare a inferiorului si sa se inalte impreuna cu acesta in lumea superioara.

Pamantul, descopera in radacina vegetala, ajunsa in lumea lui, “calea si poarta” de intrare in lumea florilor.

Lumea superioara coborand si imbratisand lumea inferioara sa o ridice la un nivel imposibil ei insasi, este singura cale accesibila si posibila “noroiului” sa devina crin.

Sarbatoarea Intruparii este coborarea Imparatiei lui Dumnezeu in miezul Imparatiei Omului, deschizand umanitatii in Isus Christos, Calea si Poarta de ridicare in Imparatia Cerurilor.

Locul si modul in care s-a petrecut istoric Intruparea, face accesibila transfigurarea si inaltarea oricarei conditii umane.

Istoria Nasterii, Mortii si Inaltarii Lui Isus din Nazaret satisface vocatia noastra transcedentala, instinctul mistic dupa povestire si sens, dar mai ales foamea omului dupa semnificatie si nemurire; iata de ce Craciunul este o sarbatoare a bucuriei, a sperantei si a darurilor, care arata la Marele Dar!

De la noi si-ai nostri, pentru voi si-ai vostrii: Bucurie, Pace, Dragoste, Speranta.

Sanatatea voastra sa sporeasca împreuna cu sufletele voastre. Sa aveti o Sarbatoare si un an mai bun!

liana & florian guler, Troy- Mi, USA, 2011

Crăciunul sau Nașterea Domnului Isus?

On December 23, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, MiracoleLeave a comment

CE SĂRBĂTORIM

by Pastor

David L. Brown, Ph.D.

(Acest articol poate fi reprodus dacă se face în întregime, incluzând această notă. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzări. Pamfletul tipărit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.)

Crăciunul – Ce îl face important

Este oare data?

Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua când s-a născut Hristos Continue reading “Crăciunul sau Nașterea Domnului Isus?” →

Colind de Eminescu

On December 23, 2011 By nelursIn Romania, WorldLeave a comment

O stea calatorului…

Ziarul “Universul” din 1933 publica singurul colind al Luceafarului poeziei românesti, neterminat, sub titlul “Colinde, colinde”, regasit în caietele daruite Academiei Române de Titu Maiorescu –

(Articol din 22.XII.01: evz.ro – Roxana Roseti)

MIHAI EMINESCU

Colinde, colinde

Colinde, colinde
E vremea colindelor
Caci ghiata se’ntinde
Asemeni oglinzilor.

Si tremura brazii
Miscând ramurelele
Caci noaptea de azi-i
Când scântee stelele

Se bucur copii
Copiii si fetele
De dragul Mariei
Îsi peptena pletele…

De dragul Mariii
S’a Mântuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului…

Interviu de Craciun cu Ina Sava – artista handmade

On December 22, 2011 By nelursIn InterviewLeave a comment

Ina Sava, o tânara artista autodidacta din Dej ne dezvaluie din secretele pasiunii sale pentru « margelit».

A realizat sute de piese unicat pâna în prezent, bijuterii de o rara frumusete pe care orice doamna si le-ar dori. Accesoriile realizate de Ina Sava reliefeaza caracterul sensibil si creativ al autoarei careia îi plac florile, cartile, culorile, zilele însorite de primavara si cele ploioase de toamna.

Cum a început pasiunea ta pentru „margele”?

Pasiunea aceasta a început acum 3 ani din dorinta de a realiza un cadou mai special surorii mele de ziua ei. Am cumparat cele necesare si am confectionat un tortulet, care îsi are locul de cinste în casa si acum.

Cât timp îti ia sa lucrezi o piesa?

Depinde bineînteles de complexitatea acesteia. De cele mai multe ori nu am o idee clara a ceea ce vreau sa fac, atunci când încep sa modelez, dar etapele procesului sunt cam acestea : ma decid asupra tehnicii pe care vreau sa o folosesc, apoi a culorilor si încet, încet argila începe sa prinda viata. Urmeaza coacerea, slefuirea si lacuirea, dar îmi place ce fac si adevarul e ca nici nu observ cum zboara timpul.

Ce materiale si instrumente folosesti?

Argila polimerica, ce vine într-o gama vasta de culori, preferatele mele fiind cele metalizate si perlate, lamele speciale pentru argila, masina cu care întind argila, care este un fel de masina pentru taietei, diferite forme de taiat, clesti, metalele necesare asamblarii bijuteriilor, precum si multe alte obiecte pe care le gasesc prin casa: diferite texturi, obiecte din sticla, hârtie, cutii si chiar nasturi.

De unde te inspiri în realizarea bijuteriilor?

Toate tehnicile pe care le stapânesc, le-am învatat cu ajutorul internetului. Exista artisti care creeaza adevarate capodopere din argila polimerica, astfel ca daca esti dispus sa înveti, ai de unde, iar inspiratie poti gasi în aproape orice: fotografii, forme, materiale, culori si chiar oameni. Exista momente când am inspiratie si as crea continuu, iar atunci când nu stiu cu ce sa încep, inspiratia vine pe parcurs.

Fiecare femeie îsi doreste sa aiba cât mai multe bijuterii, despre tine ce poti sa spui la acest capitol?

Nu am facut parte niciodata din categoria celor care poarta multe accesorii, desi îmi plac. Iar acum ca am atât de multe, nu pot spune ca le port mai des, probabil si datorita faptului ca oricând îmi pot crea ce vreau.

Care este secretul acestei pasiuni?

Nu stiu daca e vreun secret. Conteaza mult sa îti placa ce faci, sa o faci cu pasiune si dragoste si cu siguranta te ajuta sa ai si ceva înclinatii artistice imprimate în materialul genetic.

Realizezi si modele în serie sau toate piesele sunt unicat?

În general încerc sa creez doar piese unicat, am facut si câteva în serii mici: 2, 3 bucati, dar si acolo ma straduiesc de fiecare data sa adaug sau sa schimb anumite detalii.

Te adresezi unei categorii de vârsta anume prin creatile tale sau crezi ca acestea pot fi purtate oricând si oriunde?

Am creat de la albinute, floricele pentru zile de vara si primavara pâna la piese masive, cu aer si aspect vintage, astfel încât îmi place sa cred ca accesoriile pe care le creez pot fi purtate oricând si oriunde, de catre oricine, e o chestiune de gust, pâna la urma.

Care este modalitatea prin care îti faci cunoscute produsele? Te-ai gândit sa-ti deschizi un magazin personalizat de accesorii?

În mare parte cu ajutorul internetului: pagina proprie pe care postez toate noutatile, site-uri de socializare, site-urile comunitatilor artizanale, iar o parte din produse sunt expuse si oferite spre vânzare într-un magazin din oras cu obiecte de decor si accesorii lucrate manual. În afara de acestea, cea mai buna reclama o face, bineînteles, un client multumit. As minti daca as spune ca nu-mi surâde ideea unui magazin personalizat, însa constientizez ca e nevoie de multa munca si mai am pâna a ajunge acolo.

Ai un atelier în care lucrezi?

Mi-as putea numi atelier întreaga casa, pentru ca am peste tot ascunse si împrastiate materiale, dar sigur ca visez la un coltisor doar al meu, special amenajat, în care sa pot crea linistita…

Care sunt preturile pe piata româneasca pentru asemenea produse? Crezi ca e o activitate care îti poate aduce profit?

Consider ca multi artizani care îsi comercializeaza produsele sunt nevoiti sa le vânda la preturi destul de mici… si aceasta pentru ca la noi putini consumatori sunt familiarizati cu notiunea de handmade sau stiu sa aprecieze aceste produse la adevarata lor valoare, iar ca sa îti raspund la cealalta întrebare: da, cred ca poate fi o activitate care sa aduca profit, e nevoie însa de munca, rabdare, ambitie, perseverenta si multa creativitate.

Exista concureta în acest domeniu în România?

Partea frumoasa în acest domeniu, în tot ceea ce tine de handmade, este ca desi exista atât de multe produse, unele poate chiar asemanatoare, sunt totusi foarte diferite, pentru ca fiecare artizan îsi lasa amprenta proprie în fiecare lucrare a sa, imprima o particica a personalitatii sale în fiecare piesa, astfel ca, desi sunt multi creatori de accesorii handmade, unicitatea lucrarilor te face sa nu observi aceasta concurenta.

Ai participat la vreun târg sau expozitie de bijuterii handmade?

Nu am participat, din pacate, dar o voi face cu siguranta într-o buna zi.

Care e proportia între arta si munca în ceea ce faci?

Nu stiu daca este vorba de arta în ceea ce fac, pentru mine acesta e un cuvânt mare, dar cu siguranta este vorba de multa munca pentru a ajunge acolo, la arta. Este vorba si de munca, pe care o fac cu mult drag si de rezultatele careia sunt multumita.

Am vazut ca ai printre colectiile tale si obiecte de decor. Ce ne poti spune despre ele? Ti-ar placea sa-ti extinzi activitatea si spre obiectele de decor interior?

Mi-am încercat norocul si cu putine obiecte de decor : câteva globuri, omuleti de zapada si chiar cutii decorate, dar nu am mers foarte departe. Îmi place sa încerc lucruri si tehnici noi si chiar daca am avut câteva încercari esuate la acest capitol si mai multe proiecte nefinisate, voi continua sa încerc, poate într-o zi voi ajunge si la obiecte de interior, de ce nu?

Ce ai pregatit în colectia ta pentru sarbatorile de iarna?

Iarna aceasta am omuleti de zapada pe care îi fac în fiecare an de sarbatori, sunt micuti si dragalasi, iar anul acesta m-am gândit sa îi fac si sub forma de cercei. Am creat si câteva decoratiuni pentru brad, precum si niste braduti, care pot fi folositi ca obiecte de decor sau prinsi în pomul de Craciun.

Ina, îti multumim pentru aceste dezvaluiri. Îti dorim mult succes si Sarbatori fericite !

By Tatiana Scurtu-Munteanu

PREMIILE NIRAM ART 2011

On December 22, 2011 By nelursIn ArtLeave a comment

DEFESES FINE ARTS AGENCY prezinta:

DECERNAREA PREMIILOR NIRAM ART 2011

„Cultura româna recapata locul

care îi corespunde în Europa”

Michel Houellebecq

Premiile Niram Art 2011, desfasurate sâmbata seara la Madrid, au adus în atentia publicului spaniol mari personalitati ale culturii române.

Evenimentului a fost organizat de Editura si Revista Niram Art, în colaborare cu Universitatea Complutense si Centrul Cultural al Armatei Madrid si s-a desfasurat la Cazinoul Militar din capitala Spaniei. Emil Constantinescu, fostul presedinte al Romaniei a fost distins cu Marele Premiu Niram Art „Trofeul Ambroise Vollard”. In cadrul discursului sau, Emil Constantinescu a facut referire la intelectualii români si la aportul pe care l-au adus culturii universale.

Scriitorul francez Michel Houellebecq a fost distins cu Marele Premiu Niram Art „Trofeul Mihail Sebastian”. „Primul premiu pe care l-am primit ca scriitor purta numele poetul român Tristan Tzara. Este o bucurie pentru mine sa primesc acum un trofeu cu numele altui mare român. In seara aceasta, am cunoscut, la Madrid, o grupare de artisti si scriitori români de amploarea celei din Parisul interbelic. Ma bucur ca, dupa o lunga dictatura, cultura româna recapata locul care îi corespunde în Europa”, a afirmat Michel Houellebecq în fata publicului spaniol.

Fostul ministru al Culturii din Spania, poetul Cesar Antonio Molina a primit Marele Premiu „Trofeul Tristan Tzara”. Premiul a fost ridicat de scriitoarea, jurnalista si criticul literar, Mercerdes Monmany, sotia lui Cesar Antonio Molina. „Mari personalitati ale culturii universale sunt originare din România. Emil Cioran, Mihail Sebastian, Mircea Eliade si Constantin Brâncusi sunt doar câtiva dintre românii care au creat opere de o inestimabila valoare si fata de care simt o profunda admiratie”, a afirmat Mercedes Monmany.

Premiul Niram Art pentru Literatura a fost acordat scriitorului român Stefan Mitroi, Premiul Niram Art pentru Poezie autorului Eran Eisen din Israel, iar scriitorul spaniol Diego Vadillo Lopez a fost distins cu Premiul pentru Manuscris, pentru romanul „La cumparaturi în Tzara”, al carui personaj principal este poetul român Tristan Tzara. În cadrul galei de decernare a Premiilor Niram Art 2011, au avut loc cinci lansari de carte.

Anul acesta, premiul pentru Arte Plastice a fost înlocuit cu un omagiu adus vietii si operei pictorului Baruch Elron (1934 – 2006). In timpul galei, a fost lansata cartea Baruch Elron, a scriitorului spaniol Hector Martinez Sanz. Artistul, nascut în România, a plecat în Israel în anul 1963. Multe dintre operele sale au ramas în România, sub semnatura Barbu Teodorescu. Baruch Elron este unul dintre cei mai cunoscuti pictori din Israel. „Sotul meu a facut studiile la Bucuresti si perioada petrecuta în România a fost importanta în formarea sa. A colaborat cu multe publicatii si institutii din România si, dupa revolutie, s-a întors cu placere în tara în care s-a nascut”, a declarat Lydia Elron, sotia artistului.

Seara s-a încheiat cu un concert de pian. Moderatorul evenimentului a fost Fabianni Belemuski, directorul Revistei Niram Art. Trofeul Niram Art este o creatie a artistului plastic Bogdan Ater.

DEFESES FINE ARTS AGENCY

Madrid, Spania

Duminica, 18 decembrie 2011

Promisiuni sigure

On December 22, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

„Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.„ (Geneza, 12.1-4)

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan, 3.16)

ÎN CALATORIA VIETII

Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

Scurt timp a fost cel mai mare pachebot din lume. Toata lumea care avea tangenta cu el era entuziasmata. Pe data de 10 aprilie 1912 atunci când Titanic a plecat în calatoria sa inaugurala din Southampton-Anglia cu destinatia New York, nimeni nu putea banui cât de scurta îi va fi viata!

Calatorii au platit sume enorme pentru o calatorie unica, dupa cum s-a dovedit, din nefericire.

Atât proiectul cât si executia au dat mari garantii prin mass media cu privire la siguranta sporita a acestui Gigant al transportului maritim!

Dar … la trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg si s-a scufundat la ora 2:20 în dimineata urmatoare, în urma careia si-au pierdut viata 1.517 persoane în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace, din istorie.

Capitanul a ordonat viteza maxima, 21 Nd (42 Km/h), apoi, dupa ce a primit avertizari de iceberg la orizont, a marit-o la 46 Km/h, vaporul putând genera 26.000 de CP.

Cauza catastrofei s-a dovedit a fi aceea ca cel de la cârma, capitanul Smith (dar si proprietarul si constructorul), s-au crezut în siguranta în orice conditii, iar viteza a fost unul din factorii principali ai scufundarii. La acea viteza, nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade si a evita impactul cu aisbergul.

Capitanul a luat decizii catastrofale. S-a increzut prea mult in constructia si arhitectura de exceptie ale Titanicului, crezându-sestapân pe situatie. Nu a folosit nici ultima sansa de a reduce viteza de deplasare si, aflat in fata icebergului gigant, impactul puternic a rupt nava, provocând o taietura în carena pe o lungime de 90 m din cei 300 m ai navei, cinci din compartimentele etanse au început sa fie inundate foarte rapid, iar dupa 2 ore si 40 minute, pe 15 Aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în doua parti. S-au salvat 700 de vieti, iar cca 1500 si-au pierdut viata neputinciosi in apele inghetate ale oceanului.

Timpul deciziilor bune si viabile trecuse demult pe lânga capitanul Smith si pentru vasul gigant care-i fusese încredintat, care probabil inca mai spera ca e valabila expresia Niciodata nu e prea târziu! Dar – pentru el, cât si pentru cei peste 1500 de oameni care si-au pierdut viata – a fost mult prea târziu!

***

Avraam – un model de viata

Avraam evreul, cum îl numise Dumnezeu, fusese invitat de catre Acesta la o calatorie urmata de mari promisiuni.

„Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul …”

Sunt oameni care au un fler special, un feel care-i ajuta si îi determina sa ia deciziile cele mai favorabile. Însa acestia au în spate o oarecare pregatire, un caracter, o vigilenta … care le determina actiunile. Au si un anumit scop pe care-l urmaresc, nu navigheaza la întâmplare, evita apele tulburi si învolburate.

Asa se face ca Avraam L-a înteles pe Dumnezeu. El a cântarit bine chemarea. Si-a dat seama ca nu are nimic de pierdut, ci dimpotriva, doar de câstigat. Avraam a fost un om responsabil. Nu a zis Dupa mine, potopul! Datorita deciziilor sale, bune, omenirea are o cu totul alta perspectiva. Binecuvântarea omului, de catre Dumnezeu, îsi are radacina si în promisiunile facute de Dumnezeu lui Avraam.

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

Daca Avraam nu avea credinta în promisiunile lui Dumnezeu, ar fi fost poate un anonim care nu s-ar fi bucurat de multimea binecuvântarilor primite. Avraam l-a ascultat si l-a urmat pe Dumnezeu. Dar viata lui Avraam nu a fost asa de roz cum am putea crede.

Credinta lui a fost supusa la încercari, a fost testata. El a urmat o scoala a credintei predata de însusi Dumnezeu (viata la care suntem chemati fiecare). Prima încercare a fost aceea ca l-a chemat sa iasa din confortul în care se afla împreuna cu rudele sale, din acel loc, si sa mearga unde-i va arata Domnul …

Apoi a venit o foamete, Avraam a coborât în Egipt…

Apoi s-a temut si a zis ca Sara e sora sa, ca sa nu aiba neplaceri în Egipt… Apoi a mai repetat aceeasi greseala, zicând ca e sora sa, când cu împaratul Abimelec…

Sunt multe cazuri de familii care nu pot sa aiba copii pe cale naturala. Dupa îndelungi tratamente sau interventia decisiva a Creatorului, sunt si cazuri de reusita, si li se împlineste dorinta.

Când l-a chemat Dumnezeu pe Avraam, el si Sara nu aveau copii. El avea 75 de ani, iar Sara, sotia sa, de asemeni era în vârsta si nu-i mai venea rânduiala femeilor care puteau sa aiba copii. Iar Dumnezeu i-a promis ca daca are credinta, daca asculta de el, si-L urmeaza, îl va face un neam mare, binecuvântat.

Avraam a pornit pe drumul ales de Dumnezeu si, treptat, treptat, a învatat sa se încreada tot mai mult în El, crezând ca Dumnezeu ce promite si face… Si copilul (Isaac) l-a primit târziu, dupa 25 de ani, când el era în vârsta de 100 de ani, iar Sara avea 91 de ani!

La Scoala de credinta, Dumnezeu îi pregateste lui Avraam un Test Final!

Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire (Geneza 15.6).

În Geneza 22 gasim istoria “Jertfirea lui Isaac“.

Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

Marea încercare a credintei!

Sa observam si sa întelegem ca ispitirile pe care le avem, deseori, ne apar ca rezonabile, chiar daca contravin moralei pretinse de Dumnezeu. Ce e asa de grav daca vorbesc mânios, daca vorbesc neelegant, vai, poate trivial, ce e asa grav daca râvnesc ceea ce Dumnezeu zice ca nu e bine, ca-mi dauneaza? Cum poate sa-mi dauneze ceva care-mi place? Manânc ce-mi place, dar medicul îmi va zice ca-mi va face rau! Si asa e. Îmi place sa fiu mândru, dar Dumnezeu zice ca-mi va aduce necaz. Si asa e.

Acum sa întelegem ca testarile ni se par adesea ca nerezonabile!

Ba chiar ilogice! Cum, sa-i ceara lui Avraam asa ceva?!

Gândirea noastra, superficiala, nedocumentata, neîncercata, nu pricepe multe, fiind lipsiti de aceste exercitii atât de necesare pe calea credintei.

Avraam s-a încrezut total în Dumnezeu si L-a ascultat. Chiar daca noi, ceilalti, zicem ca pretentia lui Dumnezeu este ilogica si nerezonabila.

Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! El caruia i se spusese: „În Isaac vei avea o samânta care-ti va purta numele!” Caci se gândea ca Dumnezeu poate sa învie chiar si din morti; si, drept vorbind, ca înviat din morti l-a primit înapoi. (Evrei, 11.17-19)

Lui Avraam, i l-a cerut pe Isaac, ca pe o jertfa, cu ce cuvinte …

„Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”

… singurul tau fiu, pe care-l iubesti …

Doua chestiuni care pe orice om rational îl va opri sa înfaptuiasca cererea Domnului!

Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad.(Evrei, 11.1)

O definitie a credintei, neoficiala, care ne poate ajuta sa pricepem mai mult, ar fi aceasta: Credinta se bazeaza pe ratiune si e superioara acesteia!

Singurul fiu, pe care-l iubeste. Ce drama e în inima oricarui tata! Între ei (tata si fiu) a fost o comunicare atât de normala, s-au încrezut unul într-altul (mai ales fiul în tata, care nu i-a împiedecat credinta tatalui). Ei, îi preînchipuie pe Dumnezeu si Fiul Isus, care au fost întotdeauna una, Fiul S-a încrezut pe deplin în Tatal, i-a împlinit voia Sa.

Trebuie sa ne concentram pe promisiuni, nu pe explicatii.

Prima lectie, e aceea ca trebuie sa ne asteptam la testari.

Dumnezeu, când a vazut ca voia sa împlineasca cerinta (exagerat de grea si ilogica, pentru oricine), Dumnezeu l-a oprit si i-a pus la îndemâna un berbece, un animal curat si nevinovat.

Însa, Dumnezeu va da la momentul potrivit pe unicul Sau Fiu, pe care-L iubeste, pe Isus, pe acelas deal; care si-a dat cu adevarat viata pentru pacatele noastre, ca Jertfa de ispasire.

Fiul Sau – Isus Hristos, Mielul fara cusur -, va înlocui pe fiecare om care are credinta, în moarte, ca plata a pacatelor fiecaruia. Dar darul fara plata, pentru credincios, este viata vesnica. Glorie Domnului!

„Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani, 6.23)

„Pentru ca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” (Ioan, 3.16)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

***

Geneza 22. 7-18

Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau, Avraam, a zis: „Tata!” „Ce este, fiule?”, i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: „Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Fiule”, a raspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grija de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreuna înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau, Isaac si l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam a întins mâna si a luat cutitul ca sa înjunghie pe fiul sau. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri si a zis: „Avraame! Avraame!” „Iata-ma!”, a raspuns el. Îngerul a zis: „Sa nu pui mâna pe baiat si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii si a vazut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufis; si Avraam s-a dus de a luat berbecul si l-a adus ca ardere de tot în locul fiului sau. Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grija”. De aceea se zice si azi: „La muntele unde Domnul va purta de grija”. Îngerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam si a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!”

Scriitorul Vaclav Havel

On December 22, 2011 By nelursIn HistoryLeave a comment

Boris Marian

Publicatia pragheza „ Lidove Noviny” a scris a doua zi de la decesul lui Vaclav Havel –„ Un om politic care, de fapt, nu a fost niciodata un politician, ci a ramas un scriitor si un gânditor”. Despre sine , Havel afirma ca el este doar„ un intelectual derutat”. Comparat cu oameni de talia lui Nelson Mandela, Papa Ioan Paul II, s.a., acest mare om politic, dar si umanist de talie internationala dovedea si o rara modestie. Adam Michnik, Milan Kundera, V. Tismaneanu l-au cunoscut si au scris despre el. La fel si Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din România a avut cuvinte de aleasa pretuire.

Havel spunea ca cehii si slovacii traiesc între „autoderiziunea lui Svejk si fatalismul lui Kafka”. A studiat si a pus în scena spectacole inspirate de teatrul absurd (Teatrul de pe balustrada, din Praga), din Kafka, din Shakespeare, Cehov. În armata fiind, ca recrut, în anii 1957-1959 a organizat o formatie de teatru cu succes la public.

Tatal lui Vaclav Havel a fost un om înstarit, cunoscut restaurator de cladiri istorice, prieten cu numerosi artisti, scriitori. Pâna la instalarea regimului comunist cu ajutor sovietic, în 1948, Havel a avut parte de o educatie intelectuala bogata.

Îsi începe cariera literara ca poet, publica o serie de volume – „ Patru poeme timpurii” (1953), „Framântari” (1954), „Note prealabile” (1955)„Spatii si ore”( 1956)„ La marginea primaverii” (1956, n.n. a fost o premonitie?), „Anti-coduri” (1964), „Protocoale” (1966, sunt incluse si eseuri).

În timpul Primaverii de la Praga, în 1968, a fost, scurt timp presedinte al Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia. În 1993 a fost ales membru de onoare al Royal Society of Literature. Fiindu-i interzis accesul la o facultate cu profil umanist, Havel a lucrat ca masinist la un teatru din Praga, a devenit un om pasionat de teatru, începând sa scrie dramaturgie, desi studia la o facultate cu profil tehnic. A urmat la fara frecventa cursuri la Institutul de Teatru. Ultima piesa a fost scrisa în noiembrie 2007, „Odchazeni”, pusa în scena în 2008, la Praga, apoi la Varsovia, Londra, Philadelphia (SUA). În ultimul an de viata, 2011, a regizat un film, dupa aceasta piesa, cu acelasi titlu.

Ca dramaturg îsi începe cariera cu „ Petrecerea din gradina”, reprezentata în 1963, la Praga, apoi i se joaca „Memorandumul”, în 1965, s.a. Cea mai cunoscuta lucrare dramatica este ”Largo desolato”. (1985). Desigur, celebritatea lui Havel se datoreaza mai mult atitudinii sale civice, anticomuniste, prin lansarea eseului „ Puterea celor slabi”, în 1978, dar scrierile politice îsi au puterea de iradiere în tcalentul sau de scriitor. Dintre piesele sale mai mentionam „Probleme tot mai mari de concentrare” (1968), „ Opera cersetorilor” (1975, o replica la piesa lui Bertolt Brecht), „Audienta”, „Parere personala”, „Protest” (toate trei , în 1978), „Tentatia„ (1986), s.a.

A mai scris si publicat proza: Scrisori catre Olga (1988), Scrisori deschise (1991), Deranjând pacea (1991), Arta imposibilului (1998), s.a.

Sprit non-conformist, perseverent antitotalitarist, Havel a avut prieteni în întreaga lume, iar în patrie i-a fost prieten Sef Rabinul Karol Sidon, cu care a aparut în mai multe ocazii, în public. Samuel Beckett i-a dedicat piesa „Catastrofa”, în 1982, când scriitorul se afla în arestul serviciului de securitate a statului. Era un mare iubitor de muzica rock, de jazz, a avut prieteni pe chitaristul Tom Wilson, care a scris o biografie despre Havel, Frank Zappa, Tom Stoppard, iar presedintele SUA, Bill Clinton a cântat la clarinet în prezenta lui Havel, având amândoi aceeasi pasiune pentru muzica.

În încheiere vom cita câteva gânduri ale lui VACLAV HAVEL–

Oricine care se ia prea în serios se afla în fata riscului de a deveni ridicol; oricine poate râde în mod constant la el însu?i.

De îndata ce omul a început sa se ??considere sursa celui mai mare sens în lume ?i masura a tot ceea ce exista, lumea a început sa-?i piarda dimensiunea sa umana ?i omul a început sa piarda controlul lumii.

Drama presupune o comanda, o perturbare a ordinii firesti.

Chiar si un act pur moral care nu are nici o speranta de orice efect politic imediat vizibil poate treptat si indirect, în timp, sa capete semnificatii politice

Speranta este un sentiment careia viata si munca îi dau o semnificatie.

Speranta nu este convingerea ca ceva se va transforma în bine, ci certitudinea ca ceva are sens, indiferent de modul în care aceasta se dovedeste.

Eu locuiesc într-adevar un sistem în care cuvintele sunt capabile de a agita întreaga structura a guvernului, în cazul în care cuvintele se pot dovedi mai puternic decât zece divizii militare.

Cred ca teatrul trebuie sa fie întotdeauna oarecum suspect.

Minciuna nu ne poate salva de o alta minciuna.

Omul modern trebuie sa coboare în spirala absurditatii sale la cel mai jos punct, numai atunci poate el privi dincolo de ea.

Acesta era si va fi Vaclav Havel.

Boris Marian

EXPERIENTA MEA CU DOMNUL

On December 21, 2011 By nelursIn Romania, USALeave a comment

Silvia Tarniceriu

Scumpii mei de departe si de-aproape!

(Marturia luata din PE GINDURI – Rodica Botan)

Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! (Filipeni, 4.4)

Am fost rugata sa împartasesc aceasta experienta cu Domnul si, prin aceste rânduri, va spun la toti odata ca sa nu irosesc prea mult timp.

Slavit sa fie Domnul pentru tot ce îngaduie sa ni se întâmple în aceasta viata: bun sau mai putin bun, tocmai pentru a dori cerul si venirea Lui mai curânda.

Ma tot gândesc cum sa fac sa va spun la toti deodata, bucuria pe care am trait-o în aceste zile.

Saptamâna trecuta am trait momente de cer si vesnicie. As fi vrut parca sa nu mai treaca timpul si sa traiesc vesnicia.

La Cleveland a avut loc Întâlnirea de primavara a Bisericilor Baptiste de pe Coasta de Est. Cu aceasta ocazie vin musafiri din toate bisericile române din partea asta de America si altii de mai departe daca îsi pot permite timpul si cheltuielile de drum. Pastorii se întâlnesc în timpul zilei ca sa discute problemele lor, iar în fiecare seara de Vineri pâna Duminica au fost servicii de închinare.

Eu am avut musafiri pe fr. Tomuletiu (81 de ani) de la Sibiu – în vizita acum la fiica dânsului, Simona, din Chicago, si pe Simona, fiica fratelui.

Eu locuiesc la 2 ore de mers cu masina de la Cleveland. Asa ca în fiecare zi am avut de condus 4 ore dus-întors, plus 2-3 ore la biserica. Drum lung, oboseala fizica, dar împrospatata spiritual.

În ultimea vreme am trecut (cum unii stiti) printr-o vale mai adânca din mai multe puncte de vedere. Iata, doua puncte:

m-a întors de pe aeroport în drum spre România din cauza vulcanului din Iceland, iar al doilea, în aceeasi dimineata am primit un telefon de la medic cu rezultatul de la analize si mi-a zis ca am “ciroza la ficat” (pete pe ficat care pot fi interpretate ca si tumori în crestere).

M-am întors acasa cu o inima grea si un suflet apasat.

“Doamne, ce vrei sa-mi spui din nou? … Si de ce acum? Se pare ca ori de câte ori vreau s-o iau la drum, Tu cobori rampa (bariera) si ma opresti din alergare…!”

Nu mi-am desfacut bagajele câteva zile bune, cu speranta ca poate voi pleca totusi…

În fine, am renuntat la plecare, mi-am cerut banii înapoi (si i-am primit), si mi-am zis ca trebuie sa-mi vad de sanatate.

De fapt, marturisesc ca plecarea spre România era o fuga departe de mine însami, de problemele care ma coplesisera în ultima vreme, de stari si trairi nemaitraite de multa vreme, “de oameni, de-asezari si legi…” Plecam ca sa-mi schimb atmosfera si mediul înconjurator crezând ca întoarcerea în familie si printre cei dragi ai mei îmi vor aduce alinare, mângâiere si mai muta odihna… Aproape ca Iona din Cuvânt! Numai ca Domnul a avut mare mila de mine si nu m-a ascuns în burta unui peste mare printre mate si miros întepator, ci m-a adus înapoi la casuta mea de lânga padure unde am lasat totusi pasarele cântând si florile de tei aproape înflorite…

Ce mare si deosebit Dumnezeu avem! … si PLIN de Îndurare si Bunatate fata de mine, mai ales… un pumn de tarâna!

Ma întorc la Conventia de la Cleveland!

Fratii pastori au vrut sa petreaca o parte din timpul de Sâmbata dimineata, aici, în Tara Amisilor! Fr. Viorel Clintoc m-a sunat si mi-a zis sa vin si eu cu musafirii mei si sa luam masa de prânz împreuna la un restaurant unde se gateste în stil Amis… Eram vreo 20 de persoane.

La masa, am stat lânga fr. Daniel Brânzei si fr. Sorin Covaci de la Detroit, iar în fata îi aveam pe fr. Dan Paul de la Cleveland si fr. Titi Cocean de la Atlanta, Georgia. Ceilalti se însirau în dreapta noastra si în stânga, pe-o parte si cealalta a unei mese foarte lungi.

Din vorba în vorba fr. Titi Cocean a început sa ne spuna câte ceva din vizita d-lui în Israel si cum si-au adus în sticlute apa din râul Iordan, si ulei de masline… si cum s-a pastrat înca fara sa aiva vreun miros urât de statut.

Atunci mi-a venit îndrazneala de a le cere fratilor pastori sa-mi faca si mie “Ungerea cu Untdelemn”, conform textului din Iacov 5! Aveam nevoie de vindecare si de iertare…

M-am uitat în ochii fratelui Titi Cocean din fata mea, si mi s-a parut oare numai ca dadeau în lacrimi?

“Pai, sora Silvia, ti-o facem, dar trebuie s-o ceri!” mi-a raspuns d-lui. Si am cerut-o! De mult voiam sa i-o cer fr. Viorel Clintoc, dar n-am avut înca momentul potrivit. Dar iata ca Dumnezeu l-a adus (mi-am zis eu).

Sâmbata seara, dupa serviciul din biserica (un serviciu cu adevarat divin în care cei ce s-au sculat sa ne aduca mesaje s-au întrecut pe ei însisi din Cuvânt)… fr. Daniel Brânzei a venit si m-a chemat în camaruta pastorului… Acolo erau deja adunati în sobor, 7 preoti (pastori). M-am asezat pe genunchi în mijlocul dumnealor si, dupa ce m-au uns cu untdelemn, s-au rugat pe rând unul dupa altul: fr. Titi Cocean, fr. George Dancea, fr. Daniel Hodut, fr. Dan Paul, fr. Sorin Covaci, fr. Toderic si fr. Daniel Brânzei. Au fost clipe de cer si lacrimi.

Am plecat din camaruta lasându-i pe frati în urma. Am aflat mai târziu ca “ungerea” n-a fost numai a mea cu untdelemn; Duhul Sfânt s-a coborât si fratii pastori au fost cuprinsi de focul pocaintei si umilintei care vine de la ungerea Duhului lui Dumnezeu. Stiam ca mai sunt probleme prin biserici si printre sfintii de pe pamânt… dar ma rugam înca dinaintea conventiei ca Dumnezeu sa intervina si sa faca El unitate si pace. Si a facut-o!

În drum spre casa (2 ore pe drum), în timp ce musafirii mei motaiau de somn, eu stateam de vorba cu Prea Iubitul meu Domn, si-I spuneam: “Doamne, cum ai sa faci acum vindecarea si cum vor suna rezultatele mele pe hârtie, în 2-3 zile când ma voi duce iar la doctor, ptr. ca analiza sângelui mi-a luat-o cu o saptamâna în urma, iar ungerea a fost acum, în seara asta? Într-un fel, rezultatele sunt deja pe hârtie si mi-au spus ca am ciroza… Oricum, Tu esti Dumnezeu si eu sunt om… Cine sunt eu sa Te întreb pe Tine cum faci una ca asta…? Îti multumesc ca o vei face, daca nu pentru mine, o vei face pentru si pentru fratii pastori ca sa fie si ei înviorati de Cuvântul Tau aplicat acum pe trupul meu prin ungere. Nadajduiesc ca nu numai fratii penticostali practica acest lucru, dar si noi, baptistii credem ce scrie în Cuvântul Tau!”

Miercuri m-am dus la medic si îl asteptam cu emotii ptr. ca n-am vrut sa-mi ia si analiza la zahar luându-mi sânge din deget. Mâncasem multe prajituri la mesele de la conventie si pâine, si… eram sigura ca diabetul meu striga la cer… de dulce ce era… Asistenta era necajita ca nu-mi luasem macar zaharul în dimineata aceea, si cam de mult timp în urma.

În fine, a venit doctorul, a deschis dosarul meu, si computerul de pe brate si primul cuvânt pe care mi l-a spus a fost: “Felicitari!“

“Dar pentru ce, dom’ doctor?” l-am întrebat eu.

“Pai cum pentru ce? Zaharul ti-e normal! Stii ca acum o luna voiam sa te pun pe Insulina!“

“Dom’ doctor, iertati-ma, dar tocmai voiam sa va spun ca n-am tinut regim si m-am desfatat cu dulciuri din belsug, mai ales în ultima saptamâna!“

“Uita-te aici!” Si mi-a aratat rezultatul pe 3 luni în urma la sânge. “Normal“.

“Dom’ doctor, nu s-ar putea ca aparatele d-stra sa dea eroare? Este imposibil sa fie normal, mai ales dupa…“

Si mi-am dat seama ca Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura… Am schimbat subiectul si i-am spus ca, de fapt, am venit ptr. rezultatul analizelor de la ficat.

“O, da! Uitasem!” mi-a zis d-lui. “Hai sa vedem!” Si si-a tras scaunul lânga mine ca sa ne uitam amândoi pe aceeasi foaie cu rezultatele de la laborator.

“Ia te uita! Toate sunt bune si între limite. Ficatul tau functioneaza normal!“

Mi s-au umplut ochii de lacrimi si cu o voce tremurânda i-am spus doctorului despre “ungerea cu untdelemn” ce mi s-a facut cu câteva zile în urma.

Mi-a zâmbit si mi-a zis: “Da, se poate! Si noi practicam ungerea în biserica noastra (metodista).”

Wow!

Apoi a continuat:”Silvia, asculta-ti trupul si tine dieta Bibliei, a Cuvântului! Acolo, Dumnezeu ne învata si cum sa mâncam, si cum sa ne odihnim! Respecta Cuvântul lui Dumnezeu! si totul va fi bine cu tine!“

A iesit din cabinet cu zâmbetul pe fata si nu m-a taxat nici pentru vizita aceea. Nu ma taxeaza de multe ori, iar tatal d-lui, care are acum aproape 80 de ani, mi-a fost doctorul de familie înca de la venirea mea aici, în America!

Am plecat spre casa, dar mi se parea ca nu mai conduc masina, ci un avion! Zburam, cântam, plângeam si ma bucuram! M-am simtit nu numai vindecata, dar si iertata! Si ce mare lucru si greu de explicat în cuvinte ce înseamna si cum este când te simti iertat si iubit de Dumnezeu si de oameni!

Slavit sa fie Cel Prea Înalt pentru tot ce face EL desavârsit!

Ce voi face de-acum încolo? Nu stiu înca! Stau linistita în Sala de Asteptare! Îl astept sa deschida usa si sa-mi spuna ce sa fac si daca trebuie sa plec sau sa mai astept pentru mai multe detalii. Ce frumoasa-i asteptarea când stii Cine trebuie sa vina! Nu mai vreau sa fug nicaieri. Este bine cu El aici unde sunt; si când ma va trimite El, ma voi duce în puterea Lui, care este MARE!

Fiti binecuvântati si unsi si voi prin Duhul Sau Sfânt!

Va îmbratisez pe toti cu dor si drag si va multumesc pentru rugaciunile voastre, ale tuturor!

Cu iubire si pretuire,

Sora voastra în Hristos – Domnul,

Silvia Tarniceriu,

4 Iunie 2010

“Domnul a zis: “Iata un loc lânga Mine, vei sta pe stânca!“

Exodul 33:21

(Marturia luata din: http://www.peginduri.com/search/label/Silvia%20Tarniceriu)