Author: nelurs

„Biblioteca este cea mai democratica institutie, e simbol al democratiei americane” Mrs. Toni Garvey (director „Phoenix Public Library”)

On By nelursIn USALeave a comment

Am trecut de mai multe ori pe Central Avenue, bulevardul central din inima capitalei Arizonei si nu o data mi-a atras atentia o cladire impozanta, care se distinge nu numai prin maiestuozitatea ei dar mai ales prin destinatia pe care o are: biblioteca centrala, adica „Phoenix Public Library”. Ultima data când am avut un impact cu prestigioasa institutie de cultura, eram în compania prietenului meu, Dumitru Sinu – sibian de origine, plecat din România în anul 1948, pe care îl însoteam de la resedinta sa la hotelul pe care îl detine pe First Street, în downtown-ul Phoenixului. Vazând-o, dialogurile noastre au fost canalizate imediat spre lumea cartilor… Atunci mi-a venit ideea sa scriu despre acest edificiu cultural! Am solicitat o întrevedere cu directorul institutiei, doamna Toni Garvey, cu care am avut placerea sa port un dialog interesant.

Doamna Garvey este un specialist remarcabil în biblioteconomie, recunoscuta ca fiind cea care a „reinventat” bibliotecile din Phoenix, si pe buna dreptate, pentru ca a realizat lucruri minunate pentru cele 17 institutii de informare si documentare care functioneaza aici si pe care le conduce. Orasele din împrejurimile capitalei Arizonei au, fiecare dintre ele, sistemul lor de biblioteci, absolut independente de Biblioteca Centrala din Phoenix. Toate aceste biblioteci sunt finantate de catre Primaria orasului Phoenix si din diferite donatii.

„Biblioteca este cea mai democratica institutie, e simbol al democratiei americane” – afirma doamna Garvey la începutul discutiei noastre. Am fost placut surprins sa aflu ca Mrs. Toni Garvey a vizitat cu doi ani în urma România. Surpriza a fost cu atât mai mare, cu cât, majoritatea americanilor pe care i-am întâlnit nu au fost niciodata în România; extrem de rar întâlnesti vreunul care sa stie ceva despre tara noastra, d-apoi sa mai fi fost acolo! Domnia Sa a fost implicata într-un program initiat de „Fundatia Bill si Melinda Gates” cu scopul informatizarii a 800 de biblioteci românesti. Cu aceasta ocazie, în anul 2010 a vizitat tara noastra si a participat, la Sinaia, la o ampla manifestare unde a întâlnit bibliotecari din toata România. „Am fost placut impresionata de interesul manifestat de catre bibliotecarii români si de receptivitatea acestora. Nu e simplu sa treci de la un sistem de operare clasic la unul computerizat; cu toate acestea am simtit deschiderea spre nou, spre modernizare si asimilarea rapida a noului sistem de lucru” – mi-a relatat Toni Garvey.

Biblioteca Centrala din Phoenix este cea mai mare biblioteca din metropola, având în subordine alte 16 biblioteci din capitala Statului Marelui Canion. În momentul de fata, patrimoniul celor 17 bibioteci cuprinde 1.660.337 de repere, un fond de carte relevator, respectiv 1.182.197 de carti puse în circulatie, 120.293 DVD-uri, 79.658 compact discuri cu texte înregistrate si 55.431 de compact discuri cu muzica. De asemenea, Biblioteca Centrala Phoenix detine un numar de 181.570 de carti de referinta (care nu sunt puse în circulatie), incluzând colectia de literatura pentru copii, o colectie de literatura rara si colectia „Arizona”, 25.609 înregistrari în formate electronice catalogate (în care pot exista mai mult de un articol în fiecare, functie de cum au fost primite de la furnizori), 11.973 de ziare si reviste. Colectiile mici cuprind 4.186 carti (regasite în mare parte doar la sediul central sau la partenerul din South Mountain). „Avem si o colectie mica de 54 de carti românesti, proprii, selectionate de catre personalul bibliotecii si achizitionate ulterior si care au circulat destul de bine, de peste 800 de ori”, mi-a mai marturisit doamna Garvey.

Gazduita de o cladire impunatoare cu cinci nivele, având o suprafata de circa 28.000 de metri patrati (300,000 square feet), biblioteca de pe Central Avenue (Burton Barr Library) este cea mai mare dintre cele 17 institutii similare din Phoenix. Statisticile reflecta grandoarea Burton Barr Library prin cifre impresionante, având în patrimoniul sau 338.890 de carti puse în circulatie. De asemenea detine un numar de 162.087 de materiale de referinta si colectii speciale, 20.817 DVD-uri, 16.791 compact discuri cu texte înregistrate, 20.168 compact discuri cu muzica, 6.563 reviste si 520 de colectii mai mici. Este biblioteca cea mai mare dintre cele 17 care functioneaza sub egida Bibliotecii Centrale Phoenix, restul institutiilor partenere din grup fiind cam de zece ori mai mici (spatiile în care functioneaza au suprafete care variaza între 1.600 si 3.500 metri patrati, respectiv, cam între 17,000 si 37,000 square feet).

Serviciile din oferta acestor institutii de informare permanenta a publicului cititor sunt de calitate ireprosabila. Afluenta de citiori în bibliotecile din Phoenix este considerabila, oricând poti cauta, de-acasa, pe internet, o carte pe site-urile oricareia dintre cele 17 unitati, si apoi sa o ridici de la sediul central sau de la una din bibliotecile din grup. Daca articolul cerut, fie carte sau orice alt fel de material nu se gaseste în biblioteca la care apeleaza un cititor, solicitarea nu ramâne nerezolvata, si în câteva zile comanda îi este onorata, la una din bibliotecile din grup. Astfel circula zilnic câteva mii de carti în acest sistem.

Doamna Garvey mi-a facut cunoscut programul bibilotecilor din subordine, acestea functionând în fiecare zi din saptamâna, inclusiv duminica. Discutia purtata cu distinsa anfitrioana, alaturi de ceea ce am putut observa pe timpul vizitei în acest adevarat izvor de cunoastere, mi-a confirmat faptul ca titlul de „Bibliotecar al anului” care i-a fost conferit în 2004 de catre „Library Journal Magazine” si prin care s-a evidentiat ca cel mai bun bibliotecar din Statele Unite, este unul pe deplin meritat. Modul de organizare a institutiei, tinuta profesionala distincta si distinsa a staff-ului, oferta acesteia, actiunile organizate si cele în care se implica nu dovedesc altceva decât profesionalism de înalta clasa, pasiune si dedicare. Covorbirea noastra a urmat traiectorii aleatoare, încercând o arie cât mai cuprinzatoare a domeniului.

Foarte interesant, si totodata un exemplu pentru domeniu, este modul în care se asigura finantarea suplimentara a unitatilor biblioteconomice si dezvoltarea lor prin actiunile organizate de catre „The friends of the public library” – organizatie nonprofit care se ocupa cu strângerea de fonduri pentru bibliotecile arizoniene din Phoenix. Sunt atrasi membri, prieteni ai cartii, care cotizeaza doar cu 25 de dolari anual si participa nemijlocit la activitatile si evenimentele speciale ce se desfasoara cu scopul strângerii de fonduri, înca din 1977.

„Nu e usor sa lucrezi în timpuri ca acestea, când economia este în deriva, deoarece tocmai acum, oamenii au nevoie mai mare de informare, apelând la unitatile noastre mai mult ca niciodata; în primul rând, ei folosesc bazele de date de la biblioteca pentru a-si cauta de lucru si apoi, pentru ca au mai mult timp la dispozitie. Asadar, ceea ce facem noi acum este o lupta permanenta cu bugetul. Fara sprijinul organizatiilor nonprofit «The friends of The Public Library» si «Phoenix Public Library Foundation», bibliotecile din Phoenix nu ar fi putut fi ceea ce sunt azi si nu ar putea progresa pentru a deveni ceea ce vor fi mâine” – declara doamna Garvey.

În discutia cu doamna director am abordat falsul concept de “demodare” a bibliotecilor în prezent, când sursa de informare cea mai la îndemâna este internetul. „Bibliotecile si bibliotecarii vor fi întotdeauna la moda, în pofida existentei altor sisteme moderne de informare, cum este internetul – afirma doamna Toni Garvey. La ora actuala exista programe extinse în universitati care pregatesc intens studentii pentru a deveni «bibliotecari», termen care, de altfel, nici macar nu mai este utilizat. De pilda, acesti viitori specialisti sunt denumiti «information specialists» – specialisti în informare, iar programul academic care-i formeaza este «Information science and technology» – stiinta si tehnologia informatiei sau informarii, sau alte denumiri aditionale. Mie îmi place termenul de «bibliotecar» iar titlul meu este «City Librarian», titlu de care sunt, realmente, mândra. Cum sa fie un «bibliotecar» demodat? (se întreaba retoric distinsa doamna); de exemplu, internetul, desi contine extrem de multa informatie poate fi, în acelasi timp, si foarte confuz. Noi ne consiliem cititorii, inclusiv în informarea de pe internet, indicându-le bazele de date serioase sau domeniile care trebuie accesate pentru a obtine informatii de valoare, pentru ca simpla postare pe internet nu trece printr-un proces editorial, deci nimeni nu poate sustine argumentat afirmatia «din moment ce materialul este pe internet, trebuie sa fie credibil!»

Am vorbit mult despre ce înseamna, practic, munca bibliotecarului care nu este un simplu asistent într-un spatiu garnisit cu carti: „Exista foarte multe lucruri care se întâmpla «în spatele cortinei» – relateaza Toni Garvey – pe care publicul larg nu le cunoaste. Clientii nostri vin la biblioteca si au asteptari sa gaseasca aici absolut tot ce cauta. Multi dintre ei nici nu gândesc ca cineva trebuie sa achizitioneze acele materiale, ca o echipa întreaga munceste intens si continuu la completarea si îmbunatatirea colectiilor, ca se actualizeaza în permanenta baza de date, etc. Zilnic are loc un întreg proces de transfer de carte si materiale de profil de la o biblioteca la alta: la noi poti comanda azi o carte pe internet, de exemplu, dar doresti sa o ridici de la o alta, apropiata de domiciliu sau de locul de munca. Mii de carti, CD-uri si DVD-uri circula în fiecare zi în acest sistem, de la o biblioteca la alta, pentru a onora comenzile cititorilor metropolei.

Sunt situatii când se solicita carti pe care nu le avem în patrimoniu caz în care, pentru a veni în sprijinul cititorilor si a le asigura informarea, specialistii nostri apeleaza la alte biblioteci din Arizona sau din celelalte state, uneori chiar din afara tarii, pentru simplul motiv ca dorim sa satisfacem doleantele celor interesati.

Rezervarile de carte se pot face pe internet, iar noi le anuntam disponibilitatea prin mesaj electronic sau telefonic si facem tot posibilul, prin mijloacele expuse anterior, sa fim fermi în onorarea comenzii. Oricine este interesat în domeniu, apeleaza la web site-ul nostru, unde se gasesc toate informatiile si procedurile de lucru ale sistemului, iar noi încercam sa fim cât mai prompti în rezolvarea tuturor solicitarilor.” Onorarea comenzilor difera functie de material: pentru carti, termenul este de aproximativ trei saptamâni, iar pentru alte tipuri de materiale difera, de la caz la caz.

Actiunile institutiei conduse de catre doamna Toni Garvey se adreseaza inclusiv tinerilor cititori, mai ales în timpul vacantelor scolare, când se desfasoara o sumedenie de programe sub egida „The Phoenix Public Library”. La nivelul tuturor bibliotecilor exista programe de citit si programe educative pentru toate vârstele, programe de computere, de învatare a limbii engleze ca a doua limba vorbita (ESL classes), completând astfel gama de servicii din portofoliul institutiei.

Si daca tot am avut o discutie despre carti si biblioteci cu distinsa doamna Garvey, la întrebarea referitoare la preferintele Domniei Sale în domeniu, mi-a raspuns: „Citesc „Money Ball”, „The Life of Pi”, „Biblia”, diverse enciclopedii, multe ziare si reviste”.

Ca în orice profesie, mai ales în cele legate de informare, jurnalism, cultura, exista mituri create si în jurul celei de bibliotecar. Parerea doamnei Toni Garvey, o fiinta pragmatica, fina si de o elocinta evidenta, este ca unul dintre miturile despre bibliotecari este acela care-i situeaza printre cei mai sobri dintre semenii nostri, care, de obicei, nu prea stiu sa zâmbeasca. „Bibliotecarii sunt preocupati sa rezolve probleme si sa ofere raspunsuri, nu prea au timp de glume” – a încheiat doamna director cu un zâmbet fin în coltul buzelor.

Octavian D. CURPAS
Phoenix, Arizona
iunie 2012

 

Belgia – Ruinele castelului Montaigle

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Asezandu-se cu mandrie pe un pinten stancos, in inima salbaticiei, ruinele castelului Montaigle par sa vina direct  dintr-o legenda medievala. Acestea ocupa varful unui masiv calcaros, intinzandu-se de la est la vest, la o cota medie de 160 de metri, la confluenta raurilor Molignée si Flavion, ale caror ape se varsa in fluviul Meuse, in aval de satul Anhée.
Intreaga vale nu este lipsita nici de grandoare si nici de frumusete, dar caracterul sau impresionant a contat, fara indoiala, mai putin in ochii oamenilor din trecut, care ii apreciau mai mult posibilitatile naturale de aparare.
Uneltele din silex gasite in fisurile de pe flancul sudic al pintenului sugereaza ca zona a fost ocupata inca din vremuri preistorice, cum este cazul sitului cunoscut sub numele de Rocile Montaigle, loc in care arheologii efectueaza sapaturi mai bine de un secol. In 1867, geologul Ed. Dupont a fost insarcinat de guvernul belgian cu studiul stratigrafiei grotelor. Acesta a denumit grotele in functie de arborii crescuti in preajma: grota de soc, grota de stejar sau grota de artar, cu exceptia celei locuite de un pustnic, fiind denumita dupa numele “proprietarului” sau, grota Philippe. Fiecare dintre acestea a dezvaluit urme de locuire preistorice, inclusiv musteriene (aprox. 50.000 de ani) si din mezolitic (intre 8.000 si 5000 ani). Un aspect important la Montaigle este faptul ca civilizatia umana de Cro-Magnon a fost recunoscuta si descrisa de Ed. Dupont cu mult timp inainte de nomenclatura franceza. Situl Montaigle si cercetarea belgiana au contribuit de timpuriu la consolidarea patrimoniului acestei tari precum si la edificarea  istoriei civilizatiei europene.
Cercetarile arheologice realizate in 1992 pe platourile Montaigle au scos la lumina cantitati de ceramica din epoca Fierului (circa 450 i.Hr.), dar si urme de la sfarsitul epocii romane, atunci cand regiunea din nordul vechii Galii traversa o prioada de mare nesiguranta. Pe la mijlocul secolului al III-lea Imperiul Roman trecea printr-o criza profunda care i-a zdruncinat structurile politice, economice si sociale. Regiunile Belgiei actuale sunt din ce in ce mai mult ravnite de germani. Confruntandu-se cu aceasta amenintare de destabilizare, administratia romana organizeaza o defensiva in teritoriu. Catre anul 260 armata romana ia pozitii de garnizoana de-a lungul bazinului Meuse. Aceste posturi, stabilite pe drumurile principale, tin uneori si loc de refugiu pentru civili.
De la inceputul secolului al IV-lea, un zid de 2 m latime defineste un spatiu de 3.400 m2, locuit in principal de voluntari germani, acestia ocupand fortareata cu femei si copii. Ei locuiesc in baraci din lemn, dupa obiceiul locului de unde veneau. Unii dintre ei se ocupau cu fabricarea cataramelor de curea, manerelor de sabie, sule si alte accesorii gasite in urma sapaturilor arheologice. Aceasta ocupatie militara pare sa se opreasca dupa anul 450 si situl este apoi abandonat timp de patru secole. In jurul anului 900 a fost construit un castel pe partea de sus a stancii. Exista doar cateva urme din aceasta constructie, inclusiv un perete din epoca galo-romana. In 1298, Guy de Dampierre, contele de Flandra si marchiz de Namur, a rascumparat terenul lui Faing pentru a-l ceda fiului sau mai mic, Guy de Flandra, numit si Guy din Namur. Acesta din urma a construit un castel, ale carui urme mai pot fi gasite inca in ruinele actuale. Noua constructie este in principal conceputa ca un loc de resedinta, rolul militar fiind secundar. Domeniul se compune din trei parti distincte: la poalele castelului, pe campie: hambare, grajduri si pajisti; in partea de sus: cladirea principala aparata de un turn, iar la nivel intermediar: curtea.
Transformarile care sunt efectuate in prima jumatat a secolului al XV-lea au schimbat radical fizionomia castelului. Caracterul rezidential in acest moment este net in detrimentul aspectului defensiv. Condus de mai multe dinastii, trecand prin perioade de pace si razboi, Montaigle ramane cenrul domeniului cu acelasi nume.
Amplificata de englezi, in epoca romantica, moda turismului aduce multi turisti si poeti in valea Montaigle. Caracterul dezolant si singuratic al ruinelor li se potriveste sufletelor voiajorilor melancolici. Sunt numerosi pictori, scriitori sau artisti care contureaza imaginea din Montaigle in creatiile lor; oamenii de litere nu uita sa descrie farmecul locurilor neumblate in paginile lor de memorialistica, in timp ce pionieri ai artei fotografice isi instaleaza echipamentele in pajistile din jur.
Cresterea numarului de vizitatori, legata de democratizarea petrecerii timpului liber, duce spre sfarsitul secolului la schimbarea in reprezentare a descrierii ruinelor. Cartile postale si ghidurile turistice intruchipeaza tablourile, litografiile si pagini de antologie ale perioadei precedente, fara a reduce caracterul romantic pe cale de disparitie. Dupa 1993 Montaigle face parte din patrimoniul Valoniei.

Tatiana Scurtu-Munteanu

INCANTATIA COSMICA A UNUI INITIAT-

On By nelursIn poetryLeave a comment

N. N. NEGULESCU


Avem în fata poemele unui initiat, N.N. NEGULESCU. Un transmodernist initiat. Sunt doua volume („LACRIMI DE DIAMANT”1 – cu o Prefata de Florea Miu – Forma Cuvintelor – si „OCHIUL DE FOC”2 – cu o dubla Prefata: una de Harion Voroneteanul – Calea Regala, precum si una de Petre Ciobanu: Metafizica triunghiului originar).

Ambele volume sunt împartite în câte cinci sectiuni:

I-„LACRIMI DE DIAMANT”: 1-„Piramida ontica”; 2-„Crucea Sephirotica”; 3-„Pendulul percutiei opalice”; 4-„Cupola cu haikaiuri”; 5-„Domnia Logosului”.

II-„OCHIUL DE FOC”: 1-„Omul gnostic”; 2-„Roua Hierogliptica”; 3-„Întruparea Luminilor”; 4-„Misterele Verbului”; 5-„Fântâna Panomphee”.

Se vede clar, cel putin, prin intermediul primului volum, „LACRIMI DE DIAMANT” – ca Poetul N.N. Negulescu tine „mortis” la cifra cinci, în sectionarea pe care si-o propune: partea a V-a, a primului volum, nu contine decât doua poeme (fata de celelalte patru parti din volum: 16, 11, 33 – respectiv, 9 „haikaiuri”). Dar…TREBUIA sa se iste, si a cincea „sectiune”, caci era nevoie de binecuvântarea Cifrei Sacre!!!

Si orice initiat are toata dreptatea de partea sa, în ce priveste grija si respectul (dus pâna la adoratia pythagoreica!), fata de cifra 5: la ebraicii vechi, spre exemplu, Cifra 5 era echivalenta cu Litera HÉ – „Numarul CINCI al Literelor si 15 al Cailor – Hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eterna – Numarul Stiintei Binelui si Raului; Litera Femeii si a Religiei; Pentagrama Angelica si Diabolica” (cf. Eliphas Lévy, Chei majore si Pantaclul lui Solomon) – este, deci, CIFRA SUPREMA A CUNOASTERII REGAL-COSMICE, CIFRA A CONTRASTELOR DEMIURGICE SUPREME SI A NUNTILOR COGNITIVE SUPREME!

Este „semn al unirii, numar nuptial” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt – Dictionar de simboluri, vol. I) – dar si numar al Centrului! – deci, al Armoniei si Echilibrului! „Cinci este si simbolul Omului (având bratele desfacute, acesta pare dispus în 5 parti sub forma de cruce)” – cf. idem. În hinduism, „reprezinta conjunctia dintre 2 (numar feminin) si 3 (numar masculin) – este, deci, Principiul Vital” – iar în buddhism si crestinism, este simbolul sintezei si al Treptelor Iluminarii-Revelatiei (cele 4 principii elementare cruciforme sunt „cimentate”-unificate si semantizate, întru eternitatea Învierii, de catre Hristos-CENTRUL!).

…Din punctul de vedere al continutului, însa, opinia noastra este ca titlurile (atât ale sectiunilor, cât si ale poemelor!) sunt de-a dreptul futile: avem de-a face cu o incantatie/VIBRATIE CONTINUU-DEMIURGICA (PARASHABDA brahmanica!), asa cum numai în templele buddhiste am mai putea auzi, atunci când „Marii Hierofanti” invoca, identifica, si reprezinta/actualizeaza eternul AUM/Omul Divin.

…Cum se defineste Poetul, prin N.N. Negulescu? Ca fiind CAUTATORUL TACERII MISTICE – adica, Ucenicul Supremei Aflari: „Eu caut în mine/tacându-mi roza tacerii” (cf. Temelie a Puterii Începuturilor, p. 9). „Roza”, în crestinismul esoteric medievalo-alchimic, este Hristos-Lumina Lumii. Roza/Trandafirul/Tradafillos este hieratica Floare cu 1.000 de Petale…!

Numai prin simtirea efectiva, a Verbului Demiurgic, se pot stabili, si pentru om („precum în cer, asa si pre pamânt” – sau, în Tabula Smaraldina: „Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, si ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos”), „Marile Ierarhii” si „Marii Ierarhi”, care conduc la starea de SFERA platoniciana a Re-Armonizarii Cosmosului („Din maretia sferelor/ vine duhul asupra limbilor:/<<în>> – zice;/<<în-spre>> – zice;/fluturii monahi ies din gânduri” – cf. Din maretia sferelor, p. 14; „în” este SPLEDOAREA MEDITATIV-EXTATICA, iar „în-spre” este DINAMISMUL LOGOS-ULUI – FLUTURII fiind simbolul Dublului Zalmoxis-HRISTOS: Om târâtor care, prin metamorfotica crisalida, devine DUMNEZEU MÂNTUITOR/ILUMINATOR DE SANSE DEMIURGICE!)!) , întru SPLEDOAREA SUPREMA si VESNICA (întâi cea al Fiintei Proprii, si, prin aceasta, ulterior, Re-Armonizarea Creatiei Divine – viziunea aceasta exista atât în crestinismul isihast, cât si în ocultismul astrologic, alchimic sau al Kabalei!) : „Si-n vibratiile/Marii Ierarhii/îmi devin sfera a sunetului,/îmi devin sfera a culorilor,/îmi devin temelie/a puterii începutirilor/din substanta opalica/a Spiritului Zohar” (cf. Temelie a Puterii Începuturilor, p. 9).

 

OPALUL are semnificatii mistico-mentale: are rolul de a ajuta individul sa-si descopere/reveleze ADEVARATUL EU, “stimulând originalitatea si creativitatea” (cf.http://www.semipretioase.ro).

ZOHARUL este, de fapt: Sepher ha-Zohar (Cartea splendorii”), care a fost publicata, în 1290, de evreul spaniol Moise ben Semtov de Leon. Înca din veacul al XII-lea (Languedoc), KABALA (cea mai veche traditie – caldeeana, egipteana si ebraica, în egala masura!) era considerata Izvor de Energii Cosmice. Circulatia energiei prin Sistemul Solar este reprezentata prin Arborele Sephiroth, la care face apel (metaforic, evident!) N.N. Negulescu:

“Pe masura ce Forta Vietii se manifesta, ea exprima noi calitati precise. Pornind din punctul superior Kether (Coroana), printr-o traiectorie în zig-zag, ea exprima, în ordine, Hokmah (Întelepciunea). Binah (Întelegerea), Hesed (Mila), Gheburah (Severitatea), Tifereth (Frumusetea), Netzach (Victoria), Hod (Gloria), Yesod (Fundatia) si, în final, Malkuth (Împaratia), care este a zecea Emanatie.
Între limbajul si simbolistica planetara din astrologie, pe de o parte, si Arborele Vietii, pe de alta, exista o corespondenta strânsa. Primele trei Emanatii se numesc Triada Superioara. Începând cu a treia Emanatie, gasim corespondenta cu planetele sistemului solar, cunoscute în antichitate si caracteristicile asociate acestora în astrologie: Binah – SaturnTimpul, scleroza, batrânetea, uscâciunea, rasplata actelor fiecarei fiinte. Hesed – Jupiter-Maretia si stralucirea, guvernarea, justitia, succesul social, banul, prosperitatea materiala, burghezia. Gheburah – Marte-Lupta, razboiul, violenta, forta. Tifereth – Soare-Viata, dragostea altruista, sanatatea, aristocratia. Netzach – Venus-Emotia, sentimentalitatea, placerea, atractia erotica, artele. Hod – Mercur-Cunoasterea, inteligenta, energia mentala, cartile, scoala, comunicarea, adaptabilitatea. Yesod – Luna-Inconstientul, nasterea, caminul, femeia ca mama, multimea, democratia. Malkuth – Pamântul-Manifestarea cea mai densa si cumulul tuturor calitatilor enumerate mai sus.  Si mai stim ca: Cabala împarte omul în trei parti fundamentale:
1.Nefes – corpul eteric sau principiul vietii, ce sta la baza corpului fizic si al existentei concrete. Nefes este forta care contribuie la construirea trupului. Cabala ne spune ca nefes se introduce în samânta barbatului când se uneste cu sotia sa. Dupa ce omul, duhul, a parasit lumea terestra, nefes înconjoara mormântul sau;
2.Ruah – suflu, viata, sufletul format din corpul dorintelor si mentalul concret, este un mediator între nefes ti nesamah. Ruah nu este atât de sensibil la influentele lumii exterioare ca si nefes si cuprinde personalitatea sau ego-ul. Plutind între activ si pasiv, între interior si exterior, ruah reprezinta legatura dintre spirit si materie, unind în om lumea interna cu cea externa;
3.Nesamah – arborele vietii” – este spiritul ce cuprinde vointa, inteligenta si memoria. Este în legatura cu Divinitatea, astfel ca ruah si nefes ajung la Sursa divina, prin nesamah. Patrunzând în nesamah, Divinitatea le da viata lui ruah si nefes.
Nefes si nesamah sunt esente diferite – ca uleiul si apa – între care nu poate exista o conexiune directa. Din acest motiv, este nevoie de un mediator, de ruah, care le uneste. Nefes, ruah si nesamah nu sunt complet distincte si separate, ci se interfereaza, asemenea culorilor spectrului, care, desi sunt successive, se topesc una în alta. Dupa moartea biologica, nefes, ruah si nesamah se separa de trup si se înalta, fiecare în sfera de unde a venit” – cf. http://www.opal-astre.ro.

„Pâna la blânda chemare/a efluviului TIFERET,/împodobite de planete/merg pe urmele însângerate/ale lui Iosif din Arimateea/sa umplu drumul cu plânset,/suflete sihastre” („sihastru” – sinonimul Initierii) – cf. Trecerea Eului, p. 34.

…Din aceste izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regala a Adevarului Ultim, se trage si domnia (aparent, oximoronica!) a Poetului: „imperiul bogatei saracii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Saracii” – p. 10) – o domnie a „dezmarginirii”, prin „îmblânzirea” (FAPTUIREA cognitiv-ontologica, îngânare/dublare demiurgica!) a Focului Sacru al Duhului: „eu îmblânzesc focul/zidit de îngeri/din fiinta lumii/care se dezmargineste” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) – dezmarginire, sinergica, a Fiintei Umano-Divine si Lumii!

…”Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din noua vremi/din noua fulgere/din noua împaratii/seniorii smaraldului/ma cauta/pe o corabie zburatoare/în ploaia de aur/a amurgului” – adica, în Viata GLORIOASA, de Dincolo de Ierarhiile Cerului, oricând amurgitoare!) este un alt simbol para-biblic si ocult, care este utilizat, pentru lucrarea sa alchimica, de N.N. Negulescu: „Au cele tesute/pe vai retrase în rugaciune/ stralucirea smaraldului ceresc” (cf. Culegatorii de seri, p. 12).

SMARALDUL :”(…) este piatra luminii verzi, ceea ce îi confera atât o semnificatie esoterica, cât si putere regeneratoare. (…)Chezasie a fertilitatii(…). Pentru alchimisti, era piatra lui Hermes, crainic al zeilor si Mare Psihopomp. (…) Are proprietatea de a strapunge cele mai întunecate tenebre(…). Din fruntea lui Lucifer s-a desprins, în timpul caderii acestuia, un smarald (…). Piatra a cunoasterii secrete(…). Era piatra clarviziunii, precum si a rodniciei si nemuririi. La Roma, era atribuita lui Venus, iar în India conferea nemurirea” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt, idem).

Sa nu uitam si ce spun V.Lovinescu si R.Guénon, în cartile lor: din Smarald a fost cioplit Potirul GRAAL…pe care Iosif din Arimateea l-a purtat, întâi, prin “Tara EVALAC” (probabil, Maramuresul VALAHILOR CTITORI!…datorita lor, a aparut Tara lui VENUS/”CEA VERDE”/SFÂNTA VINERI/PARASCHEVA/MOLDOVA!), dupa care l-a dus în Irlanda/Tara-cea-VERDE, se pare…oricum, la druizii din “Tara Bretaniei” (probabil, partea ei scufundata, azi…: OCULTATA SACRU!) – Regatul Regelui Arthur!

…Oricum, cunosterea duce la hierogamia celest-solemna, trans-temporala, deci trans-istorica/trans-terestra, re-întregitoare/re-structuratoare ANDROGINIC-ARMONICA: „dati-mi sunetul linistii unice/întru limpedea solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13).

…Din „pânza carnii” crisalidice (adusa sub semnul Eros-ul hesiodic – „cel dinainte de toti zeii”: „Sunt nascut înainte/de vremea care se nastea” – cf. Nasterea dintâi, p. 17), se produce Revelatia Logos-ului Demiurgic, a Crucii Învietoare de Cosmos si a Rascrucii Noilor Lumi-Cai Nebanuite decât de Poet si Demiurg (alter-ego-ul mistic al Poetului) : „Asa, încântator de nevazut,/la capatul strigatului/pierzi locul omului” (omul pierdut este cel Înviat, Re-Gasit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne,/este primavara biblica!/si embrionii îngerilor/luminosi/îmi vor salaslui inima” (cf. Primavara biblica, p. 23); zeitatile sunt „îmbracate în lotusii” infinirii Luminii (cf. Semn prorocit, p. 31); pâna la ICONARUL VESNICIEI PARASHABDEI/SUNTETUL ORIGINAR-DEMIURGIC („Eu, creatul eu/ivit prin fii omenesti,/ma vedeam înaltat/pe aripa sunetului/de iconarul vesniciei” – cf. Pe Aripa Sunetului, p. 37) si la Mumele Logos-ului: „O, Doamne,/privesc si ascult/apropierile, înrudirile, / familiilor de limbi/care se traiesc,/ care se ridica/din radacini originare” – cf. Familii de limbi, p. 73).

Astfel, prin Initierea în Arborele Sephirotic al Fiintei Cosmice, se produce Re-Sfintirea, întru ORFEUL Re-Armonizator al Starii Paradisiace a Fapturii Lui, a Logos-ului, Re-Încoronarea Logos-ului-CUVÂNT DEMIURGIC: „În stralucirea/cântului tau / arbore sephirotic,/limba mi se împodobeste/cu ambrozia/ slavitilor craisori” (cf. Împodobirea Limbii – p. 79 – „craisorii” erau Regii Mistici ai Neamului Românesc, neîncoronati de oameni, dar purtând aureole de la Logos-ul Dumnezeiesc!); se produce Originalizarea „Zilei Înalte” A Facerii prin Cuvânt A Lumii (YOD este Slova si Semn al Lui Dumnezeu!): „De atâta armonie/la nordul (n.n.: NORDUL este Capul Lui Hristos, Iluminarea/Învierea Duhului!) poemului/îngenunche oceanele” (…) IOD straluceste/peste întinderea stralucirii,/arborele Universului” (cf. Zi înalta, p. 87); Tatal Logos s-a stârnit, si initiatul cade (cu trupul) în extaz – dar cu Duhul îsi ia zborul, alertant, dintre noi (cei „din Cercul Strâmt”!): „Tata LOGOS – /Domn al Lumilor, Domn al INIMII/vietilor arzatoare/din inimi/zbor Visul Tau/din interiorul Cercului,/zbor maretia/întreitei recunoasteri,/zbor ashramul/gravat/de cele sapte raze,/zbor Taborul,/cu aripile Varsatorului” (cf. Tata Logos, p. 88).

***

…Vizibil influentat de proiectiile masonice asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficientei incantatorii, nimic nou (adica, are MAXIMA eficienta, precum volumul proxim, din 2005!) – ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantica! Dimpotriva, semantica se dezvolta maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice.

Doar ca, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învaluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodeaza într-o apoteoza steiner-iana/antropozofica!

Avem, la pagina 110, enumerarea tuturor perioadelor de evolutie spirituala a Pamântului:

1-perioada polara;

2-perioada hiperboreeana;

3-perioada lemuriana;

4-perioada atlanteeana (si postatlanteeana), sugerându-se, ulterior, si „cele 7 rase” si cele „Sapte Epoci de Cultura” – cf. Rudolf Steiner – Apocalipsa lui Ioan, Univers Enciclopedic, 1996, p. 200 (India veche, Persia veche, egipto-chaldeana, greco-latina, actuala, Filadelfia, Laodiceea…).

„Ies din nasterea Galactica/visat de Geniile Ierarhiilor/si cobor în nadirul materiei/fostelor trupuri/Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Hyperboreean/Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Atlanteean/Îmi caut flacara splendorii/Sufletului Arian (…) Se fac curcubeie/si urca, urca/un munte etherat/de Aura Lui Dumnezeu/Ce ne e noua?/întreb viata înaripata/Ea deschide zâmbetul/polului austral/Misca cheile/vechilor Sfere/si întinde radacinile/diminetii cazute în genunchi” (cf. Viata Înaripata, p. 110).

De ce cade „dimineata” – „în genunchi”? Pentru ca Starea Gloriei Spirituale Finale se numeste „Locul cu PATRU RASARITURI” – si este, evident, starea de Iluminare Spirituala superioara oricarei încercari de imaginare, din partea noastra, aici, pe acest Pamânt prapadit si tot mai amurgit, cu lumina tot mai îngenunchiata, chiar din „radacina” (de la a doua „frângere” COMPLETA a Fiintei, dupa GLEZNA… – …si Prima „FRÂNGERE” ÎNTRU CRUCE: Prakrti re-unificata, functional, cu Purusha)!!!

Însasi Lumina Originii se închina…SUPREMEI ORIGINI, HRISTOS-LUMINA LUMII/IZVORULUI LUMII/LUMINII!

…Din pacate, din acest poem evocând sferele evolutive ale spiritului terestru, lipseste „carnea”, simtirea autentica, din primul volum. Totul, în poemul citat (partial) mai sus (Viata Înaripata), pare o însiruire, iar nu o traire. O consemnare de „jurnal de bord”, febrila si rapida, iar nu reproducerea (imposibila, spun multi!) unui/unei…EK-STASIS!

…Peste tot, în întreg volumul, sunt, totusi, metafore splendide, iconografice/iconoglifice sau icono-dinamice („O padure de umeri /cauta-n vadul visului/urma Omului”- p. 16, „Lyra-flutura” – p. 31, „farâmiturile cuvântului” – p. 31, „alergau pe cararile/cerbilor/speriate sub/sinusoida sarpelui” -, p. 36, „îi dau drumul/cântecului crucii/prin furtuna poemului” – p. 44, „eonii filigranati” – p. 119 etc. ) – dar care nu pot sugera…”ceva mai înalt decât înaltul”! În plus, e mai putin evidenta Calea spre Lumina, tocmai din pricina Betiei de Lumina, naucitoare!

Un singur poem convinge, nu prin Lumina (NIMIC nu ar mai convinge, prin Lumina, dupa Initierea din Lacrima de Diamant!) – ci, tocmai, prin durerea re-gasita, re-luata, re-traita… – poemul Desculti (p. 131): „Fratele meu Sufletul/umbla descult!/Si ma întreb/în Biserica nasterii: pe ce mai calcam, Doamne?/ca, uite, am venit/sa ascult tacerea,/cu tot Cerul în mine” – p. 131.

Da, este consemnata, clar, criza celui care constientizeaza ca a ajuns la CAPAT – indiferent unde ar fi capatul acesta – în cer ori pe pamânt…Cine nu mai „calca”(masurând, ritmic, Pamântul, cu limitele Inimii sale!), este silit la…”plutirea eterna”, adica, la conditia non-terestra, a-corda/anti-corda!

Chiar nu stim a raspunde la întrebarea: oare, dupa Iluminarea Suprema, Dionysiaca (din aceste doua ultime doua volume), Initiatul N.N. Negulescu n-ar trebui, oare, sa nu mai scrie despre Gloria Armonica, o vreme…”si-nc-o vreme”…?!

…Apoi, într-un târziu, ca si cum ar fi uitat de ele/volumele cele doua, ar trebui sa schimbe registrul poetic…Poate.

Criza din poemul de mai sus (Desculti) ne face sa credem ca Initiatul întru Cer va avea o sansa, precum Kesarion Breb, al lui Sadoveanu: dupa Cer – Pamântul, Mlastina Augusteonului, poate…

…VISUL, mai curând: da, o re-scriere, în cheie personala, a viziunii romantice – este o solida speranta de „pipaire (penibila, dar teribil de UMANA!) a Dumnezeului”, în maniera argheziana!

…Nu ne lasa inima sa parasim aceste poeme „cu cheile sferelor” într-însele, înainte de a sublinia o posibila afinitate templiera, a Initiatului N. N. Negulescu: „(…) cormoranul tâsneste /prin etherul privirilor/chemat la Învierea/LITEREI CHINONULUI” (cf. Poemul luminos, p. 68).

În ciuda titlului, poemul nu evoca DELOC lumina, ci blestemul fruntasilor TEMPLIERILOR (primul prizonier – JACQUES DE MOLAY!), închisi, de Filip cel Frumos (cu complicitatea papei Clement al V-lea!), în donjonul castelului de la Chinon!

„Litera (de pe peretii castelului) Chinonului” este, în fapt, o lucrare satanica! „Ordinul Templierilor era un organism viu, în deplina stapânire a depozitului sau traditional, si atunci ei (n.n.: TEMPLIERII) au socotit crima (n.n.: regelui si a papei) într-atât de mare, încât au cerut razbunare pentru criminali si pentru posteritatea lor. Ei nu si-au dat seama ca ordinul, fiind la sfârsitul ciclului lor de existenta, cazuse sub dominatie demonica. Proba cea mai evidenta a acestei situatii consta în faptul ca Templierii foloseau actiuni de MAGIE NEAGRA” (cf. Vasile Lovinescu, Mitul Sfâsiat, cap. Blestemul Templierilor din Donjonul din Chinon, Institutul European, 1993, p. 105).

…Asa se face ca, pe 21 ianuarie 1793, când a cazut capul nevinovat al regelui Ludovic al XVI-lea, din multime a aparut un asa-zis „calugar”, care, luând sânge din gâtul taiat al bietului rege, i-a „botezat” pe toti cei prezenti la hidoasa executie-asasinat, „Au nom de Jacques!”/„În numele lui Jacques”…

…Adica, al demonizatului JACQUES DE MOLAY…ars pe rug, cu „tovarasii” sai cei demonizati, dimpreuna, „în ziua de<<13 martie 1313>>, iar nupe 18 martie 1314” – cf.www.osmth.ro, Marele Priorat al  României,Obedienta Regulara de Porto, art.La  ce  data   s-a  produs supliciul   lui   Molay?, de Cav.CRISTIAN  TIBERIU  POPESCU, Comandantul Comanderiei nr. 1 „Dimitrie Cantemir” !

…Doua carti ne stau, ne pândesc, acum, de pe birou. Asteapta sa le reluam hermeneutica, mereu, la nesfârsit: NUMAI asa vom afla Taina despre Lume si despre Sinele propriu devenit, prin miracolul trans-substantierii – SINEA COSMICA!

Numai asa INITIATUL (Poetul – N.N. Negulescu) care le-a scris/înscris (prin Poemele-Glife Sacre!), în Vesnicia Învierii, îsi va fi împlinit Luminata lui MISIUNE, fata de Om, Omenire – fata de Creator si fata de…mirabila, etern-enigmatica Lui Creatura, care (dupa ce a vazut, precum Lazar cel Înviat – Minunile Paradisului!) – nu-si mai poate curba, spre jos, Fiinta-CAPUL-Duhul, înapoi, spre Pamânt… – ci asteapta Efectul ORFIC-Sarbatoarea-fara-de-Sfârsit, Efectul de Transcendere a MUNTILOR, în Unicul Munte-MERU – efectul de anulare a ultimei ramasite de tânjire, perversa-diabolica, dupa borboros-ul „argintilor lui Iuda”, dupa starea de „parere” – efectul desprinderii de contingent, întru CERTITUDINEA SACRA a „viorilor de sarbatoare”: „Daca se dilata muntii/topind peste noi argintii,/mi se pare, mi se pare/ca-s viori de sarbatoare” (cf. Daca vin…, p. 132).

prof. dr. Adrian Botez

 

1-N.N. Negulescu, „Lacrimi de diamant”, Ed. Autograf, Craiova, 2005.

 

2-N.N. Negulescu, „Ochiul de foc”, Ed. Autograf, Craiova, 2008.

 

O calugarita povesteste …

On By nelursIn Romania, WorldLeave a comment
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro   28 iunie 2012 

O CALUGARITA POVESTESTE … 
Pe 24 mai am recenzat recenta aparitie editoriala (2011) a scriitorului dizident chinez, Liao Yiwu. Titlul cartii e God Is Red: The Secret Story of How Christianity Survived and Flourished in Communist China. (“Dumnezeu e Rosu, Istoria Secreta a Supravietuirii si Progresului Crestinismului in China”). Cartea descrie persecutia crestinilor chinezi sub regimul comunist, dar mai ales supravietuirea si transformarea crestinismului in cel mai numeros group religios al Chinei inceputului Mileniului III. In cele 231 de pagini ale cartii Liao reda interviuri cu diferiti supravietuitori ai persecutiei religioase a lui Mao. Primul interviu este al unei calugatite de aproape 100 de ani, numita de autor, fictiv, Zhang. In multii ani ai vietii sale, maicuta a vazut multe, a trait multe experiente, dar si isi aminteste multe evenimente din viata bisericii ei. Redam in traducere romaneasca o parte a interviului. Traducerea a fost facuta de Ionita Radu, AFR Danemarca. Ii multumim. Scriem din nou astazi despre experienta crestinilor chinezi pentru a ne reaminti cit de pretioasa este libertatea religioasa, pretul imens pe care inaintasii nostri l-au platit pentru ca noi sa ne bucuram de ea, si, totodata, sa raminem alerti la faptul ca dusmanii libertatii religioase, in speta secularismul si regimurile politice fundamentate pe el, inca sunt un pericol pentru libertatea noastra religioasa. 
 
 
Interviu:
 
 
Liao: Pe ce data te-ai nascut? Zhang: M-am nascut pe 3 august 1908 in Qujingcheng, provincia Yunnan. Nici nu-mi mai amintesc cum aratau parintii mei. Au murit cand eu aveam doar 3 ani. Sunt orfan si am avut un frate, ce a fost luat de catre un comandant local de razboi. Cred ca a murit pe campul de lupta. Am fost trimis de unchiul meu Kumming sa-l servesc pe lordul provinciei.
 
 
Liao: Unchiul tau? Zhang: Unchiul meu era preot pe timpul dinastiei Qing, sub imparatul Tongzhi [1856-75], misionarii catolici au venit in provincia Yunnan din Vietnam. Cand cresteam, erau multi misionari straini, in special din Franta. Am fost invatat sa citesc si sa scriu, am invatat Biblia, mergeam regulat la Liturghie si spuneam rugaciuni. Uneori faceam treburi mai speciale. In acel timp, oamenii sufereau foarte mult. Mica manastire ma proteja de haosul de afara.
Cand am facut 13 ani, mi-am urmat matusa in Dali. Pe timpul acela sectiunea veche a orasului avea cateva biserici. Apoi au venit mai multi misionari catolici. Pentru a se putea descurca cu cresterea parohiei, organizatia misionara ‘Inima Sacra’ (Sacred Heart) au cumparat o bucata mare de pamant in ani 20’ si au pus un episcop francez la carma manastirii. Sub obladuirea sa, organizatia misionara a construit o manastire, un orfelinat si o biserica. In acel timp aveam cam 400 de oameni ce locuiau in biserica, iar Duminica, parohienii o umpleau la Sfanta Liturghie atat de mult incat biserica nu putea sa tina atatia oameni, si astfel enoriasii ingenunchiau afara in curte. Copiii veneau cu parintii, iar atunci cand ei se plictiseau se cocotau in copaci. Devreme ce am stat pe langa biserica de mic, stiam toate cantarile, iar cand preotii citau din Biblie puteam imediat sa le spun capitolul si versetul, si stiam toate povestirile biblice asociate cu acea poveste.
 
 
Liao: Eu am crescut in anii 60’. Generatiei mele i s-a spus ca religia este o unealta facuta de catre imperialisti pentru a-i face pe oameni sclavi si cá maicutele faceau experimente pe copii in orfelinatele staine. Zhang: Minciuni, numai minciuni. La intalnirile publice de denuntare din timpul Revolutiei Culturale, am fost acuzati ca am ucis orfani. Spuneau ca preotii sunt vampiri. In timpul foametei sau al razboiului, oamenii saraci isi abandonau copiii pe marginea drumului. Unii alegeau o noapte luminata de lumina lunii, isi infasurau copilasii in straturi de haine si ii lasau la intrarea de la manastire. Cand maicutele gaseau copilasul, il luau inauntru fara sá ia in seamná daca acesta era sanatos sau bolnav. Unii parinti erau mai subtili, lasau copilul cu noi si il luau inapoi atunci cand timpul greu trecea. Dar majoritatea copiilor nu erau niciodata luati inapoi. In timpul acela oamenii erau saraci si era foarte normal ca o familie sa aibe multi copii. Parintii isi tratau copii ca pe niste mici animale. Daca erau puternici si supravietuiau ii pastrau, daca copilasii erau bolnavi, erau abandonati la straini sau lasati sa moara. Am vazut multe asemenea cazuri, in special la fetite. Erau abandonate pe marginea drumului spre mare sau spre munte. Cei mai norocosi erau luati de catre trecatori, dar multi cadeau prada animalelor salbatice, cum ar fi cainii. Pentru baietei, daca erau nascuti cu deformitati sau boli, aveau aceeasi soarta ca fetitele. Cand calugaritele gaseau un copilas afara il aduceau la preotii sau episcopii ce stiau medicina occidentala. Daca copilul a fost lasat doar pentru o mica bucata de timp afara, erau sperante. Cei ce erau lasati afara pentru o perioada mai indelungata de timp, aveau mainile sau picioarele sfasiate de animalele salbatice. Sansa de supravietuire era destul de scazuta. Cand un copilas murea, spuneam rugaciuni si ii ingropam intr-un cimitir catolic. Este pe parte de sud a satului Wuliqiao, cel ce a fost distrus.
 
 
Pietre de mormint
 
 
Liao: Am vizitat cimitirul, acuma este un lan de porumb. Zhang: De fapt, pe vremuri erau 2 cimitire acolo, unul pentru catolici si unul pentru protestanti. Erau unul langa altul, ambele fiind distruse acum. Nu putem nici macar sa ne luam locul inapoi de la guvern. Multi catolici dintre localnici au fost ingropati acolo, la fel si copiii abandonati pe care nu i-am putut salva. Saracii bebelusi! Le faceam o ceremonie si o inmormantare cum se cuvine. In cimitir, toti aveau aceleasi pietre de mormant, fie ca erai episcop, preot, calugar, laic sau copil abandonat. Pe pietrele de mormant se gaseau scrise numele, data nasterii si a mortii etc.
 
 
Liao: Cum aflati numele copiilor abandonati? Zhang: Daca nu era cu copilul, calugarita ce il gasea ii dadea un nume chinezesc sau francez, apoi notam unde si cand a fost gasit. Pana in anii 40’ biserica noastra a adoptat mai mult de 200 de orfani. Majoritatea calugaritelor deveneau doici cu norma-ntreaga. Cele ce aveau cunostinte despre medicina deveneau pediatri. Slujba mea era sa lucrez in bucatarie, sa incalzesc laptele si sa fierb orez. Uneori ni se aduceau 4-5 copii abandonati pe zi. Erau asa de infometati. Cred ca un numar de orfani inca traiesc in locurile acelea. Acum cred ca au 70 sau 80 de ani, dar cu toate ca climatul politic s-a mai schimbat ei tot nu vor sa recunoasca relatia cu biserica.
 
 
Liao: De ce asa? Zhang: Au denuntat biserica in timpul Revolutiei Culturale de frica sa nu fie acuzati ca au relatii cu imperialistii straini. Pana si acum, cu toate ca situatia a luat o intorsatura favorabila in ultima decada, lor le e frica de persecutie. Uitandu-ma in urma la prima jumatate a vietii, eram cu adevarat fericita. In fiecare zi biserica era impanzita de oameni. Toamna, cand vantul scutura frunzele copacilor – Oh Doamne – pamantul era acoperit cu un strat de aur. In timpul rugaciunilor sau a Sfintei Liturghii, biserica era neincapatoare, dar in alte dati gradina era libera si plina de liniste. Inainte, biserica era mare, iar eu eram atat de ocupata incat spatele ma durea mereu. Munca mea preferata era sa curat interiorul bisericii, sa sterg altarul de praf si statuile. Am avut o multime de preoti din Franta, Elvetia si Belgia. Daca greseam cu ceva, ei ma cicáleau spunandu-mi: “Ca pedeapsa, trebuie sa canti 3 rugaciuni – singura”. Ei ma acompaniau si aveam un concert de cantari.
 
 
Mao si Revolutia Culturala
 
 
Liao: Cum a fost a doua jumatate a vietii tale? Zhang: In august 1949, cand comunistii au luat puterea, un preot suedez, Parintele Maurice Toruay – nu-mi vine sa cred ca inca-i mai retin numele – a calatorit din regiunea Cizhong (de langa Tibet) pentru a predica evanghelia. A fost impuscat si omorat. Vestile acestea ne-au lovit puternic. Era asa de sinistru ca si cum auzeam troncanitul corbilor negrii. Simteam pericolul ce se apropia de noi. Toti am ingenunchiat si am inceput sa ne rugam pentru protectie in noua epoca. In timpul unei Liturghii speciale, ne pregateam sufleteste pentru suferinta ce va veni. Eram gata sa urmám pasii parintelui Touray si sa ne sacrificam vietile daca era necesar pentru a glorifica munca Creatorului. Stiam ca drumul ce il aveam in fata noastra nu ne va fi usor, dar eram pregatiti. Curand, trupele comuniste au inaintat in oras. Oamenii fluturau steaguri rosii si bateau din tobe si gonguri pentru a-i primi cum se cuvine pe soldati. Toata tara s-a transformat in ‘’rosii’’. Muntii si lacul Erhai a devenit ‘’rosu’’. Pana si biserica a fost decoratá cu steaguri rosii si portrete ale generalului Mao. Misionarii straini au fost inchisi in camere micute cu draperiile trase. Soldatii pazeau usile ca nimeni sa nu se poata apropia de ei.
 
 
Liao: In ce an era asta? Zhang: Era prin 1952. In februarie acel an, toti strainii plecasera.
 
 
Liao: Ati tinut o Liturghie sau ceva pentru plecarea lor? Zhang: Nu. Capela era inchisa si nimeni nu avea voie sa intre. Dupa ce strainii au plecat, toti din biserica au trebuit sa treaca prin procese politice. Laicii si clericii de asemenea erau speriati si inchisi in sine. Au raspuns la apelul guvernului si s-au dus acasa sa devina fermieri. Unii au denuntat deschis biserica, spunand “Voi asculta de cuvintele generalului Mao si o sa rup orice legaturi cu biserica catolica ce face din oameni sclavi.” Guvernul avea ca tinta proprietatile bisericii in toata China. Episcopii straini erau fortati sa predea totul noului govern si sa semneze documente scrise in prealabil. Ei spuneau ca proprietatile bisericii au fost obtinute prin exploatarea maselor. In felul acesta toate proprietatile bisericii au fost luate. Nu voi uita niciodata anul 1952, cand biserica a ramas goala. Era atat de glorioasa. Peste noapte toate lucrurile au fost luate, iar sobolanii le luasera locul. Avusesem 400 de muncitori la biserica. Numai 3 au ramas, eu, matusa mea si Episcopul Liu Hanchen, apoi am fost evacuati. Episcopul Liu se impotrivea si refuza sa plece : “Biserica este casa noastra si nu avem unde sa plecam.” Initial ne-au lasat sa stam. La sfarstitul anului membri ai militiei locale au venit inarmati si ne-au dus intr-un sat de la poalele muntelui Cangshan. Oficialii de acolo au tinut o intrunire publica, anuntand ca vom fi pusi sub supravegherea satenilor. Ne-au ordonat sa incepem munca fizica si sa ne schimbam gandirea. Au construit o scoala si un liceu pe pamantul luat de la biserica si au schimbat manastirea intr-o casa a oficialilor guvernamentali.
 
 
Liao: Si deci ai devenit un fermier. Zhang: Un cetatean de mana a doua calcat in picioare.
 
 
Liao: Pentru cati ani? Zhang: Din 1952 pana-n 1983. Sunt 31 de ani nu-i asa?
 
 
Liao: Cum ati reusit sa supravietuiti? Zhang: Am inceput sa ne crestem singuri cele de-ale gurii. Cand am plecat de la biserica, nu ni s-a permis sa luam nimic cu noi. Am mers pe jos tot drumul pana la sat si pana sa putem si noi sa bem putina apa, satenii ne-au tarat intr-o adunare pentru a ne denunta. Ne-au plimbat prin sat ca intr-o parada, alaturi de cativa calugari budisti, preoti taoisti si cativa lideri de la bisericile protestante. Ni s-a ordonat sa stam in 3 randuri in fata unei scene improvizate. In fata noastra erau sute de sateni cu pumnii ridicati si urland sloganuri revolutionare. Unii ne scuipau, era atat de multa ura. In timp ce liderul vorbea cu cei din sat, un taran activist a venit la episcopul Liu si l-a palmuit. Matusa mea a facut un pas inainte spunand: “Cum iti permiti sa-l lovesti ?!”. Activistul era unul dintre taranii cei saraci, iar atunci cand comunistii au confiscat terenurile, el a fost unul dintre beneficiari. A aratat catre matusa mea si i-a tipat: “Esti un contra-revolutionar si v-am infrant. Esti mana imperialistilor ce ne-au exploatat.” Iar matusa mea a spus: “Nu suntem. Noi am venit din familii sarace si nu am exploatat pe nimeni”. Activistul a tipat inca o data: “Tot esti incapatanata si nu vrei sa recunosti infrangerea. Trebuie sa fi pedepsita”. Pumnii erau ridicati in aer iar populatia a inceput a tipa “Jos cu calugarita contrarevolutionara!” Matusa mea nu se lasa si i-a spus abuzatorului “Palmuieste-ma daca vrei. Daca ma vei palmui pe obrazul stang iti voi intoarce obrazul drept”. 
 
PORNIGRAFIA SI COPIII … DE ACASA
Am primit stiri negative privind protejarea copiilor nostri de pornografie. Proiectul de lege al Guvernului pentru combatarea pornografiei, prin modificarea legii pornografiei din 2003, a fost respins in Camera Deputatilor cu un vot de 184 la 6 pe 19 iunie. Pe 26 aprilie a fost respins in Senat, cu un vot de 47 la 40. Pe tema pornografiei, parintele Emil Ember (AFR Baia Mare) scrie urmatorul comentariu si sugereaza un loc central Bisericii in educarea enoriasilor impotriva pornografiei.
 
Pornografia si copiii… de acasa: Pr. Emil Marian Ember
Pornografia este una dintre cele mai puternice fatete ale drogului sexual din timpurile noastre. Dependenta se dobandeste timpuriu, daca ar fi sa ne uitam la statistici. Titlul ar fi parut paradoxal daca ar fi fost scris in Romania anilor 80 din secolul trecut. Dar nu si astazi, in era online, cand mai mult ca oricand indemnul de baza este: sexul vinde tot. Pornografia este mijlocul cel mai perfid prin care persoana umana este subjugata, odata cazuta in mrejele exploatarii sexuale. Pornografia naste violenta, izolare, perversiuni etc. Aparent socanta alaturarea celor doua cuvinte: pornografia si copiii nu este deloc de neglijat, fiindca reflecta o realitate din ce in ce mai cunoscuta, un fenomen, care atesta o grava problema sociala. Copiii sunt cele mai nevinovate victime ale pornografiei. De ce este in voga pornografia? Cum ajunge oare pornografia la indemana copiilor? Cine este vinovatul? Sau ar trebui sa cautam mai multi vinovati? Ce ne ramane de facut? Sunt intrebari pertinente, chiar daca unele par superflue. In continuare, voi incerca sa fac un pic de lumina si sa sugerez cateva directii de solutionare, de depasire a acestei crize familiale.
De multe ori ne ascundem dupa deget, fugim de acest subiect… caci este tabu! „Nu se poate intampla in familia noastra”, „este imposibil sa se petreaca asa ceva in casa noastra, caci noi avem grija!” sunt cateva dintre frazele care ne ajuta sa ignoram mai departe pericolul real[1]. Iar circumstantele, de genul „sunt prea obosit ca sa ma ocup de tine, du-te si te joaca pe calculator”, „daca esti cuminte si iti faci tema, poti sa stai mai mult la calculator!”, accesul necontrolat de parinti la retelele de socializare, reprezinta doar cateva cai prin care transformam copilul intr-o victima a internetului. Mass-media prezinta din ce in ce mai multe cazuri, intamplari tragice, in care sunt implicate fatete ale industriei pornografice si copiii sau adolescentii. Varsta la care are loc primul contact cu pornografia este inspaimantator de mica, potrivit statisticilor. Inca inainte de a ajunge pe bancile scolii, copiii au acces la continut pornografic, gratie internetului si nu numai.
Cum este posibil asa ceva? Se intampla asa ceva si in Romania? Da, se intampla si in tara noastra, din varii motive. Marele discurs privind predarea educatiei sexuale in scoli nu a fost si nu este solutia pentru a pune capat acestei tragedii. Dovada in acest sens sta si esecul proiectului „educatie pentru sanatate”, dar si exemple din tari occidentale, precum Franta, unde statul a cerut sprijinul Bisericii. Iar ofensiva sau acuzele la adresa Bisericii nu au incetat sa apara. Nu ne sunt straine scandalul pedofiliei din Biserica Catolica sau abuzurile similare din Romania, care nu implica clerul catolic. Ultimul show mediatic este furnizat de idila dintre o eleva si profesorul ei de religie[2]. Incredibil, dar adevarat… se pare ca familia a falimentat in fata acestui fenomen ingrijorator. Scoala se vede neputincioasa pentru a-l stopa cu adevarat, deoarece metodele folosite pana in prezent s-au dovedit ineficiente si insuficiente. Ce face statul? In sfarsit, se aude si de proiectul de combatere a pornografiei infantile[3] si la noi[4]. Dar nu este suficient!
Am mentionat mai devreme ca pornografia este un atac impotriva familiei, impotriva valorilor ei. De aceea, este necesar ca familia insasi sa se implice. Nu trebuie sa vina scoala cu proiecte de educatie sexuala (sau mai rau, la gradinita, copiii sa afle despre libertinajul sexual sau despre devierile sexuale care sunt promovate ca normale!). Parintii sunt expertii in materie de educatie sexuala si ramane datoria lor sa se implice in formarea propriilor lor copiii si din acest punct de vedere. In acest sens, Biserica le vine in ajutor, oferindu-le suportul valorilor crestine, sanatoase.
Pornografia dezbina familia, izoleaza persoana umana, distruge reperele morale sanatoase. Facilitatea accesului la pornografie este o adevarata provocare pentru familia crestina, care trebuie sa vegheze ca acest flagel sa nu o distruga definitiv.
Parinti, sa ne angajam cu seriozitate si cu maxima responsabilitate pentru a raspunde prompt, ferm si perseverent: pornografia nu trebuie sa fie accesibila copiilor. Cum aceasta? Prin masuri concrete, pornind de la: un filtru de control parental eficient, monitorizarea activitatii online a copiilor (durata de timp limitata etc.) pana la a comunica, a forma caracterul copiilor dupa exemplul personal, sincer, vertical, onest (prin dialog deschis). Libertatea copilului se formeaza, se construieste, nu neaparat politieneste, ci cu fermitate. Sa nu ne lasam dusi de valul ignorantei: „asta nu se poate intampla in familia noastra!”, „copiii mei sunt copii cuminti si nu fac prostii!”… si sa-i lasam in voia sortii! Sa nu ne lasam cuprinsi de disperare cand observam ca „raul s-a produs!” si nu ne mai ramane nimic de facut! Sa apelam cu incredere la documentele Bisericii, care ne pun in tema si ne ofera reperele necesare, cum spuneam mai devreme. Iar un ultim indemn ar merita adresat reprezentantilor Bisericii pentru a acorda prioritate acestui pericol real al pornografiei, prin a spune lucrurilor pe nume, mai des, si pentru a oferi cat mai multe repere, accesibile, familiei crestine de astazi.
 
 
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA
Apreciem foarte mult fiecare semnatura data Declaratiei de la Timisoara. Cum spuneam saptamina trecuta, dorim sa ajungem la 10.000 de semnaturi pina la a doua aniversare a Declaratiei care va avea loc pe 21 august. Atunci se vor implini 2 ani de la lansarea Declaratiei si tot atunci a fost data prima semnatura. Pe 24 iunie a fost data semnatura 9.000. Deci mai avem nevoie de mai putin de 1000 de semnaturi pentru a atinge numarul magic de 10.000. Va rugam deci, semnati! Declaratia proclama si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central si libertatii religioase.
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
 
 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
 
 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.
 
 
SEMNATI PETITIA DE SOLIDARITATE CU CRESTINII DIN NIGERIA!
De la inceputul anului parca nu a trecut nici o saptamina fara a citi sau auzi despre masacrele extremistilor islamici impotriva crestinilor in Nigeria. Mai in fiecare saptamina o biserica este bombardata, crestinii sunt atacati si masacrati in biserici, in locasurile de inchinaciune, sau in procesiunile religioase publice. Destul, spune europarlamentarul italian crestin Mario Mauro! Weekendul trecut a lansat o petitie de solidaritate cu crestinii Nigeriei. Ne-a fost transmisa si noua si am fost invitati sa o lansam si in Romania. Dragi crestini romani – va rugam semnati aceasta petitie cu miile. Se merita. Des ni se cere sa semnam petitii, dar unele au o prioritate si seriozitate mai mare ca altele. Asta este una dintre ele. Semnaturile se pot da foarte usor intrind pe linkul alaturat: http://www.gopetition.com/petitions/we-defend-the-christians-in-nigeria.html
 
 
LEGEA CONSILIERII PRE-AVORT
Suntem dezolati sa va informam ca pe 18 iunie Comisia pentru sanatate din Senat a dat aviz negativ legii de consiliere pre-avort. Votul a fost unanim. Acest proiect a fost sustinut de majoritatea organizatiilor pro-viata si profamilie din Romania si initiat de 50 de parlamentari. Participantii la dezbateri ne-au informat ca nici unul dintre initiatorii proiectului legislativ (majoritatea din PDL) nu au participat la dezbateri sa-si apere initiativa legislativa. Absenti deasemenea au fost reprezentantii cultelor religioase din Romania. Iar parlamentarii prezenti, ne spun contactele noastre care au audiat dezbaterile publice, pareau sa ia in deridere argumentele in favoarea proiectului legislativ. In toamna va vom face cunoscute numele lor.
 
 
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
 
 
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
 
 
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania

„Fara sa vrei, meseria de jurnalist te face sa descoperi lumea, cu bune si cu rele”

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Interviu cu Corina-Mihaela Samoila, redactor sef adjunct al ziarului „ZIUA de Constanta”

„M-am nascut în Constanta în a treia zi a toamnei lui 1981.[…] am fost prima dintre „samoilonci“ nascuta în Constanta, mama fiind tulceanca, tata cernavodean, mamaia nascuta în Lanurile (o comuna din judetul Constanta), tataia pe lânga Braila, iar unchiul meu, Adrian, fratele tatalui, în Murfatlar (pe atunci Basarabi). De altfel, Adi a fost fratele meu, nicidecum unchi. De câtiva ani buni locuieste în Canada, împreuna cu familia. Pot spune ca sunt printre putinii norocosi carora viata le-a dat un mare dar. Sunt copil singur la parinti. Însa, am o sora. O cheama Andreea si este prietena mea cea mai buna de când eu aveam aproape 3 ani si ea cu unul mai mult. De atunci… asa o ducem, cu multa iubire, cu secrete numai de noi stiute si, în ciuda faptului ca locuim în orase diferite (ea este în Bucuresti de mai bine de 10 ani), suntem la fel de apropiate. Nu este acesta un noroc?!” – ne spune Corina-Mihaela Samoila, redactor sef adjunct al ziarului „ZIUA de Constanta”.
A crescut alaturi de bunici, fiind rasfatata bunicului care îsi dorise un nepot, fapt pentru care a reusit sa-i insufle dragostea pentru fotbal, devenind o mare microbista, dupa cum ne si marturiseste – „mai baiat decât nepotul pe care îl visa. Cred ca prima amintire pe care o am cu mine este de pe stadionul Farul. Bancutele verzi, din lemn, se încalzisera de soarele „de la matineu“, îmi frigeau pulpitele, iar eu, ca o domnisoara, ma mândream cu rochita mea în carouri alb/bleu, cu pieptar pe care erau brodate o rata si niste floricele. Marea dezamagire a lui Licuta, în ceea ce ma priveste, a fost ca am devenit mare rapidista si nu am tinut cu Farul, echipa lui de suflet.”

Desi înca din liceu visa sa faca jurnalism si a urmat timp de un an cursurile facultatii de profil din cadrul Universitatii Hyperion din Bucuresti, revine la Constanta si absolva Facultatea de Psihologie, sectia Psihopedagogie Speciala, din cadrul Universitatii Ovidius Constanta, dupa care revine la prima dragoste, jurnalismul.
Este spontana, deschisa si foarte realista, constienta fiind de faptul ca meseria de jurnalist, mai ales în cazul femeii, nu este o meserie pe care sa o practici „pâna la adânci batrâneti. Femeia are nevoie sa fie aproape de casa, are responsabilitati, iar job-ul acesta este mare consumator de timp si de energie.” Crede în valorile familiei si se dedica în aceeasi masura profesiei si celor dragi, desi „agitatia cotidiana ne împiedica, deseori, sa mai avem pasiuni, sa mai citim ori sa ne plimbam” si asteapta ca atunci când va avea o viata linistita sa se poata bucura din plin de „cartile ramase neatinse în biblioteca”.
Octavian Curpas (Î): Ce anume v-a determinat sa alegeti profesia de jurnalist?
Corina-Mihaela Samoila (R): Prin clasa a X-a sau a XI-a mi-am dorit sa lucrez în radio. Tatal meu era prieten cu directorul de atunci al unui post local de radio si ma încurajase într-un fel spunându-mi ca acestuia îi place vocea mea, dar si gusturile mele în materie de muzica. De acolo pâna la jurnalism… Îmi doream sa dau la Medicina Veterinara însa m-am convins ca nu am atâta sânge rece. Am absolvit liceul si am devenit studenta la Jurnalism, în Bucuresti. M-am întors acasa dupa un an din cauza unei anume conjuncturi (dor de casa, niste probleme în familie) si am dat la Psihologie.
Î: Când ati început sa lucrati pentru ziarul “ZIUA de Constanta”?
R: La doua saptamâni de la absolvire am intrat în redactia „ZIUA de Constanta”. Era 29 iulie 2005. Tata îl cunostea pe redactorul-sef adjunct de pe atunci si i-a zis ca au nevoie de oameni. Nu cred ca voi uita vreodata ziua aceea. Stiu si acum ce haine purtam, ce s-a întâmplat, cu cele mai mici detalii. Poate a fost soarta.
Î: Cum arata o zi de lucru din viata dumneavoastra?
Mereu altfel. Sau, de cele mai multe ori altfel. Începem programul la 9.00 si plecam înspre casa în jur de 19.00, în functie de finalizarea editiei. Uneori mai intervin evenimente si dupa orele de program, alteori sâmbata… Asta este viata de jurnalist. Presa scrisa si-a schimbat coordonatele. Scriem nu numai pentru editia print, ci si pentru cea online. Orice stire este publicata în timp real, trebuie viteza de reactie. Ziarul, în forma lui online, a devenit agentie de stiri. Este destul de solicitant.
Î: Care este stirea cea mai de impact pe care ati publicat-o vreodata?
R: Daca ne luam dupa citirile de pe site cred ca este acest reportaj: http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/reportaj/tatuajul–arta-din-spatele-trend-ului-galerie-foto.html.Este pe locul 2 în Top 500 al celor mai citite materiale de pe http://www.ziuadeconstanta.ro. Înseamna ceva, nu?
Î: Va rog sa numiti un aspect al profesiei de jurnalist care va fascineaza cel mai mult?
R: Nu te poti plictisi niciodata. Treci prin multe stari. Uneori te plafonezi, esti apatic zile întregi, îti lipseste pofta de a scrie, nu ai inspiratie. Întotdeauna se întâmpla câte ceva care te va scoate din starea asta. În plus, cunosti oameni, treci prin situatii, participi la evenimente. Sunt particularitati ale meseriei. Partile frumoase. Din pacate exista si parti mai urâte.
Î: Exista anumite momente din cariera de jurnalist care se detaseaza net de activitatea dumneavoastra obisnuita?
R: Momentele sunt multe. În sapte ani am trait atâtea în meseria asta… încât anumite momente intense si foarte importante se sterg rapid din memorie. Sau poate ca nu am puterea sa aleg ceva. Totusi, într-un an, eram în concediu si plecasem în Bucuresti, la prietena mea cea mai buna. Stateam singura în casa si ma plictiseam când mi-am amintit ca primarul Radu Mazare este nascut în Bucuresti. Dintr-o declaratie de avere am gasit adresa si am mers acolo, am vorbit cu vecinii, cu cei care l-au vazut crescând. Nu mi-a placut niciodata Mazare, nu sunt printre fanii sai, dar atunci am vazut copilul din adultul pe care aproape ca îl dispretuiesc. A iesit un reportaj foarte frumos. Sa nu mai spun ca am luat si prima în concediu. La câtva timp dupa aceea i-am luat un interviu lui Radu Mazare. Am folosit informatiile aflate pe teren si i-am reamintit de copilarie, de tatal sau decedat. I-au dat lacrimile. Pentru mine, sa „scot“ omul din Radu Mazare, a fost o realizare. Am avut onoarea sa-i iau interviu lui Gil Dobrica, regretatul cântaret, si el un mare iubitor al Rapidului.
Î: Sunt anumiti jurnalisti pe care i-ati avut ca model când v-ati decis sa deveniti jurnalist?
R: Nu cred ca am avut un model. Cred ca mi-a placut doar foarte tare sa scriu.
Î: Care considerati ca sunt cele mai întâlnite mituri despre profesia de jurnalist?
R: În România? Ca jurnalistii iau spaga, ca jurnalistele sunt femei usoare. Din pacate, exemple de acest gen au fost destul de multe si astfel s-au întiparit în mintea oamenilor. Nu este o regula. Acestea sunt ideile negative preconcepute. Apoi, oamenii cred ca un jurnalist stie tot si când spun tot ma refer la absolut TOT. Nu este chiar asa. Avem si noi „felia“ noastra.
Î: Ce parere aveti despre legile care guverneaza meseria de jurnalist? Ce anume considerati ca lipseste din legislatie cu privire la statutul jurnalistului?
R: Jurnalistul trebuie sa fie foarte atent la ce scrie, sa se documenteze bine, sa… doarma linistit noaptea. Însa, justitia din România este asa cum o stim si… niciodata nu poti fi prea sigur, daca te da cineva în judecata. Toti am dat macar o declaratie la Politie sau am avut vreun proces. Legea din România nu prea apara jurnalistul, mai degraba îl pune la zid.
Î: Cum vedeti colaborarea dintre jurnalisti si autoritatile locale? Exista cooperare din partea autoritatilor?
R: Depinde de autoritati, de politicieni, de oameni. Jurnalistii sunt vazuti de multi ca niste dusmani. Nu înteleg oamenii, si pace, ca tu îti faci treaba si nu ai nimic personal cu ei. Daca scrii rau de vreunul se transforma automat în dusmanul tau. Din fericire, am întâlnit si exceptii. Anumiti oameni înteleg rolul ziaristului si vad omul din spatele celui care „îl da la gazeta“. Fara sa vrei îti faci multi dusmani.
Î: Ce schimbari ati dori sa vedeti în urma publicarii articolelor dumneavoastra?
R: As vrea sa vad ca autoritatile iau masuri, ca iau în seama ce scriem noi. Se întâmpla rar, din pacate. Oricât de documentate si de adevarate ar fi informatiile pe care noi le scriem, rareori au efect vizibil. Este vorba despre cutuma româneasca de a ascunde gunoiul sub pres. Asa ne facem si noi ca nu vedem neregulile, ilegalitatile. Aici, cred eu, de vina este alegatorul. De fapt, alegatorul român este „orb“, nu vrea sa gândeasca, sa se informeze înainte de a vota.
Î: Considerati ca presa din România este, în general, obiectiva atunci când elogiaza sau critica pe cineva? Jurnalistii se documenteaza suficient înainte de-a scrie?
R: În general… presa din România reactioneaza bine la stimuli. Unul ar fi banii. Patronii implicati în politica, ai televiziunilor sau ziarelor de pe aici fac mult rau bransei. Multi sunt vazuti ca „tonomate“ care spun sau scriu numai ce si cum vrea seful. Sunt si cazuri dintr-astea. Din nou, se generalizeaza foarte mult. Exista exceptii care confirma regula. Iar anchetele, oricât de stimulate ar fi ele, trebuie luate în seama, pentru ca atrag atentia asupra unor adevaruri.
Î: Petreceti foarte mult timp în redactie. Când va mai faceti timp si pentru dumneavoastra si familie?
R: Pe Catalin, iubitul meu, îl vad seara, acasa, dar comunicam destul de mult în timpul zilei. Vorbim la telefon, prin sms-uri sau cu ajutorul unor programe pe Internet. Mâncam împreuna seara si dimineata, nu sarim peste mesele împreuna decât foarte rar. Parintii mi-i vad destul de rar, la fel si pe bunica. Dar vorbim. Noroc cu telefoanele…
Î: Cum arata litoralul românesc în sezonul 2012?
R: Va spun sincer, nu am calcat în Mamaia ori în zona sudica a litoralului vara aceasta. Pot sa va spun ca statiunea din apropierea Constantei s-a transformat într-un soi de cartier, mai ales din cauza numeroaselor imobile de locuinte construite în ultima vreme si ca alterneaza bodegile, sa nu ne ferim sa le spunem pe nume, cu localurile de fite în care ochelarii de soare nu se scot nici seara (e un moft al „cocalarului“ român, sa conduca/mearga/stea la terasa purtând ochelarii de soare chiar si dupa apusul soarelui). Nu intuiesc mari schimbari fata de anii trecuti.
Î: La Constanta veneau, pe vremuri, nordicii si nemtii, cehii si polonezii… Mai sunt la fel de multi turisti straini si din ce tari?
R: Din pacate, nu prea mai vedem straini. Celebrele suedeze au ramas doar în memoria tatilor nostri. În Constanta mai vezi filipinezi, marinari veniti cu vasele ce ajung prin Port sau studentii straini. Poate or mai fi si turisti, dar rari… „Strainii“ nostri au devenit bucurestenii, care vin în fiecare sfârsit de saptamâna pentru o noapte, doua, în club si niste plaja. Trist…
Î: Privatizarea hotelurilor de pe litoral a fost benefica pentru unii, dezastruoasa pentru altii. Cum au influentat aceste schimbari numarul turistilor straini care viziteaza litoralul românesc?
R: Asa cum am spus anterior, nu prea sunt straini. Este adevarat, Mamaia are hoteluri de 5 stele, faimoase în bransa, la care „trag“ oameni cu bani din tara sau din strainatate. Unul dintre acestea este Hotelul Vega, cel în care a fost filmat „Nea Marin Miliardar“. Totusi, românul de rând nu-si poate permite preturi de 5 stele. Mai mult decât atât, întreg litoralul românesc este foarte scump, iar românii au început sa ia calea altor tari pentru vacante. Auzi mai degraba de sejururi în Bulgaria, Grecia, Turcia, decât la Mamaia sau Neptun. Si mi se pare firesc. Nu avem un litoral cu care ne putem mândri în mod deosebit. Daca nici românii nu vin… d-apai strainii.
Î: Pe de alta parte, la Venus, Neptun, Jupiter s.a.m.d. am înteles ca exista hoteluri noi, la standarde occidentale. Sunt afaceri profitabile aceste hoteluri de 3, 4 sau 5 stele, având în vedere faptul ca pe litoralul românesc si hotelurile de 2 stele sunt foarte scumpe? Atrag suficient de multi turisti?
R: Nu, nu cred ca sunt. Astfel de hoteluri gasim pe tot litoralul, pentru ca a fost un hobby pentru înstaritii de dupa revolutie sa investeasca în turism si în imobiliare. Cine are bani de 4, 5 stele? Nu românul. Iar strainul nu prea mai alege litoralul nostru. Acum, turistii straini prefera alte zone ale României.
Î: Cred ca de când a aparut baza militara de la Kogalniceanu e plina Constanta de alt tip de turisti decât în urma cu 20-30 de ani… soldati americani în weekend-urile din sezon. Am dreptate?
Sunt câtiva. Recunosc, nu prea ies eu în weekend, mai ales pentru ca sâmbata este singura mea zi libera si absolut insuficienta pentru a rezolva toate problemele restante ale saptamânii. Totusi, americanii nu au împânzit Constanta. Cred ca sunt foarte asteptati de patronii de baruri si cluburi. Totusi, nu lipsesc din peisaj.
R: În ce fel i-a influentat pe constanteni, în timp, contactul cu turistii straini? Sunt constantenii mai occidentali decât alti români care nu au contact cu strainii tot timpul?
R: O, nu, eu nu sunt de parerea aceasta. Spre exemplu, ardelenii sunt mult mai open minded decât noi. Constantenii nu se pot lipsi de „aura“ aceea balcanica, total nepotrivita în vremurile noastre. Noi suntem ca într-un film de Emir Kusturica, la noi se asculta manele (proaste), sunt cluburi de gen, tinerii admira indivizii plini de aur, nicidecum pe cei culti, scoala nu prea mai conteaza, însa masina pe care o conduci are mare importanta. Traim dupa standarde total nepotrivite, lucru pe care nu îl pot întelege. Multi tineri nu lucreaza din comoditate, din placerea de a sta pe banii parintilor. Standardele de viata s-au schimbat foarte mult în ultima vreme, nicidecum în bine.
Î: Litoralul românesc este astazi la mare concurenta cu cel bulgaresc. Litoralul bulgarilor e mai arid, plajele mici, muntii lânga plaje, dar cu toate acestea atrag mai multi turisti pentru ca e mult mai ieftin decât în România iar serviciile sunt de calitate superioara.
R: Un cântec aflat acum în topurile noastre spune ca „un weekend la Mamaia e cât un sezon la Varna“. Cred ca acesta este raspunsul. Românii sunt „capra râioasa cu coada batoasa“, cum spun batrânii. Avem nevoie de turisti, mai ales de cei straini, însa nu facem nimic sa-i atragem. Nici macar pe cei autohtoni. Mamaia a devenit statiune de sfârsit de saptamâna, un loc în care patronii de cluburi traiesc bine, dar cam atât. Eu, recunosc, pot numara pe degete datile în care am fost, anul trecut, în Mamaia. Nu-mi mai place.
Constanta nu mai are cu ce sa atraga turistii. Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie a fost reabilitat abia anul acesta, zona peninsulara este distrusa, Cazinoul… de nedescris. Ce sa vada turistii? Noi, localnicii, vedem doar planuri si asteptam sa fie puse în aplicare. Ei vad doar gropi si ruine. Bineînteles, Constanta mai are înca aerul acela boem în zona peninsulara, iar acum miroase minunat a tei. As vrea sa se înteleaga faptul ca orasul nostru nu este urât, ci doar, din punctul meu de vedere, defectuos administrat.
Î: Am omis sa va întreb daca cunoasteti limbi straine si care sunt acelea.
R: Franceza, engleza si putina spaniola. Îmi place foarte tare portugheza, mi-ar placea sa o învat.
Î: Ce tari ati vizitat pâna în prezent?
R: Nu am calatorit foarte mult. Nici pe departe atât cât mi-as fi dorit. Am fost, cu autocarul, în Franta. Asa ca am vazut Ungaria, Austria, Germania…
Î: Ce destinatii preferati pentru viitor?
R: Oriunde am de vazut ceva frumos si interesant.
Î: Aveti si un blog personal, https://coripucca.blogspot.com/. Ce ne puteti spune despre continutul lui? Când l-ati conceput si cu ce scop?
R: Am început sa scriu pe blog din dorinta de a nu ma plafona cu textele facute pentru job. Când scrii pentru tine si pentru sufletul tau este altceva, când nu te preseaza nimeni si nimic, când poti sa-ti pui sufletul în cuvinte. Am scris destul de mult într-o perioada, iar blogul mi-a devenit confident. Am scris povesti adevarate amestecate cu povesti închipuite, parti din viata mea, din sufletul meu. Nu am mai scris de câtva timp, însa postez mâncarurile pe care le prepar. L-am transformat în blog de bucatareasa începatoare.
Î: Cum va petreceti timpul liber? Care sunt hobby-urile dumneavoastra?
R: Mai nou îmi place foarte tare sa gatesc pentru iubitul meu. Este noua mea pasiune. Ma cred un mic Master Chef. Îmi place foarte tare sa citesc, sa ascult muzica si sa calatoresc. Însa, pentru toate este nevoie de timp.
Î: Fiindca ati adus vorba, va rog sa ne spuneti câteva cuvinte despre iubitul dumneavoastra. Cum priveste meseria de jurnalist?
R: Iubitul meu, Catalin, munceste la fel de mult ca si mine, deci ne vedem seara, acasa. Ne leaga o poveste de mai bine de 8 ani, ca un film. Cred ca daca ne-am pune pe scris am scoate un roman, în adevaratul sens al cuvântului, din povestea noastra. Dar, simt ca ne-am gasit linistea si când ajung acasa, relele zilei nu mai exista. Acasa este raiul pe pamânt. Asta este tot ce conteaza.
Î: Ce fel de muzica ascultati?
R: Am fost o adolescenta îndragostita de Jim Morrison si de Kurt Cobain. Ascult rock, mai ales dintr-acela vechi, Janis Joplin, Led Zeppelin, The Doors, dar si blues, latino si mai toate genurile de muzica, mai putin house si manelele care au facut celebra România.
Î: Planuri de viitor? Puteti sa ne împartasiti câteva dintre ele?
R: Îmi doresc sa fim sanatosi, eu si ai mei. Cred ca este cel mai bun plan de viitor. În plus, as vrea sa am mai mult timp pentru viitoarea mea familie.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona
Iunie 2012

“CASA VINDECARII”- Un proiect de suflet, pentru suflet!

On By nelursIn Interview1 Comment

maxresdefaultInterviu cu Dumitru Hutan, pastorul Bisericii Penticostale Betel si Presedintele Asociatiei “Casa Vindecarii” – Centrul de reintegrare socio-profesionala, Câmpina

“Religiunea curata si neîntinata, înaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve în necazurile lor, si sa ne pazim neîntinati de lume.”
Biblia – Iacov 1:27

Câmpina, orasul prahovean asezat într-un minunat amfiteatru natural, încadrat de albiile a trei râuri ce au modelat o splendida terasa triunghiulara cu pante mai line sau mai abrupte ce confera asezarii o specificitate aparte, este cunoscut ca fiind localitatea din România cu cele mai multe zile însorite pe parcursul unui an si cu un aer cu reale calitati curative. Si-apoi, cine nu a auzit de Scoala de Agenti de Politie din Câmpina – un alt reper important în definirea identitatii orasului?! Înconjurat de dealuri, adevarate bariere naturale în fata asprelor vânturi ce bat dinspre câmpie, ofera privelisti de o frumusete uimitoare si-un aer patriarhal care linisteste si îmbie la curatime spirituala.
Perceptele crestine, sustinute chiar si de cadrul natural de care am amintit, o comunitate de oameni cu frica de Dumnezeu si mila fata de cei fara un adapost sau posibilitatea croirii propriului drum în viata, au adus o raza de speranta în sufletele multor tineri crescuti în orfelinate care si-au gasit calea de urmat pasind în “Casa Vindecarii” – un cunoscut Centru crestin de reintegrare socio-profesionala, care functioneaza la Câmpina din anul 2008.
O comunitate de oameni vrednici de toata lauda sub patronajul Bisericii Penticostale Betel din localitate si îndrumarea atenta a pastorului Dumitru Hutan, având si sprijinul nemijlocit al autoritatilor locale, a reusit sa însenineze viata multor tineri crescuti în orfelinate care dupa ce au devenit majori erau sortiti esecului si disperarii. Acestora li s-a oferit sansa de a se realiza profesional, dar si de a se împlini pe plan spiritual în “Casa vindecarii” – un proiect de suflet, pentru suflet, care merita toata aprecierea si recunostinta noastra!

Octavian Curpas (Î): Sunteti pastorul Bisericii Penticostale Betel din Câmpina, biserica în care s-au întâmplat atâtea lucruri minunate. Prin ceea ce s-a înfaptuit aici si prin Centrul de reintegrare socio-profesionala denumit generic “CASA VINDECARII” ati realizat mult pentru comunitate, atât din punct de vedere spiritual cât si social. Cum s-a derulat acest proiect?

Dumitru Hutan (R): Totul a început dupa Revolutie când am demarat construirea bisericii. Într-o vacanta am fost vizitati de niste copii de la un orfelinat care ne-au rugat sa-i adapostim pe timpul vacantei, deoarece nu au pe nimeni, nu au unde sa mearga si sa stea. Ca biserica, am acceptat sa-i sprijinim si le-am oferit suport, atât material (cazare în cladirea bisericii), precum si spiritual. Între timp, multi dintre ei s-au hotarât sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu sinceritate si devotament.
În proiectul de constructie al bisericii am prevazut construirea unui loc special pentru a-i adaposti pe acesti copii, care, dupa terminarea scolii ne-au solicitat sa-i ajutam din nou. Cu trecerea timpului, numarul lor s-a marit, aparând si alti tineri care nu erau crestini… Gazduirea în incinta bisericii era tot mai dificila, asa ca ne-am decis sa construim un spatiu special, în curtea bisericii. Dumnezeu ne-a sprijinit sa facem acest lucru si în anul 2006 ne-am apucat de constructie, care a durat doi ani.
Un lucru pe care as dori sa-l amintesc, este acela ca toata biserica a fost implicata în dezvoltarea si buna derulare a acestei lucrari, fiecare contribuind cu ceea ce a avut pe inima. Spre exemplu, surorile s-au ocupat zilnic, prin rotatie, timp de aproximativ 18 ani (de când au sosit primii tineri la biserica) de asigurarea si pregatirea hranei. În fiecare duminica, alaturi de celelalte anunturi necesare, nu lipsea nici cel cu privire la planificarea persoanelor care se ocupau de gatit.

Î: Spuneti-ne, va rog, care este scopul acestei asociatii si cum se desfasoara activitatea în cadrul centrului “Casa Vindecarii”?

R: În prezent, Asociatia “Casa Vindecarii” este un Centru de reintegrare socio-profesionala care a început sa functioneze din anul 2008 si care are ca scop principal ajutorarea tinerilor proveniti din orfelinate sau familii defavorizate. Ajutorul acordat consta si în consilierea psihologica si spirituala în situatii de criza, cum ar fi: lupta împotriva viciilor (dependenta de alcool, tutun, droguri). Totodata, acestor tineri li se ofera posibilitatea de a urma anumite cursuri de pregatire si formare profesionala în domeniul social.
“Casa Vindecarii” este, deci, un Centru atât de zi, cât si de noapte, ce asigura conditii de cazare, hrana, dar si instruire, în vederea obtinerii unor locuri de munca.
Pentru a-i obisnui pe tineri cu munca, avem o mica ferma cu gaini, porci si iepuri. Astfel, ei învata sa se autogospodareasca si sa devina capabili si responsabili sa se descurce în societate. Tot în acest scop, avem si un teren în custodie pentru o perioada determinata, cu scopul de a-l cultiva, lucru foarte folositor, deoarece putem avea propria productie pentru gospodarirea centrului.

Î: Cum ati gândit programul de asistare, integrare si formare profesionala a tinerilor care sunt preluati de catre asociatia dumneavoastra?

R: Asistenta pentru aceasta categorie de vârsta este foarte importanta, pentru ca societatea nu ofera nici o alternativa tinerilor care pleaca din orfelinate/centre de plasament. Acestia, neavând nici un suport material, în mod normal sansele lor de reusita în viata sunt minime sau chiar nule. Daca cei care sunt crescuti în familii bune nu au posibilitatea de a-si crea un viitor din cauza conditiilor vitrege , cum se vor descurca cei care nu au o familie… mai ales în aceasta perioada a vietii, în care au cea mai mare nevoie de suport moral, financiar, spiritual etc ?
De moment, putem asigura cazare si instruire doar baietilor peste 18 ani. Viziunea noastra este ca perioada de sprijin sa fie de doi ani. Ultima faza a serviciilor oferite de asociatia noastra este aceea în care cei asistati sa poata sa se descurce singuri. Acestia sunt ajutati sa-si gaseasca un loc de munca, o gazda, fiind totusi supravegheati în continuare pentru a li se oferi sprijin pe mai departe.
De mentionat este si faptul ca pe parcursul celor doi ani, tinerilor doritori li se ofera posibilitatea sa recupereze, din punct de vedere al educatiei, cam ce au pierdut din cauza situatiei lor. Astfel, tinerii sunt înscrisi într-un program de învatare, numit ”A doua sansa”, program initiat de Primaria Municipiului Câmpina, program foarte util, deoarece educatia este un factor important, o sansa în plus pentru reusita pe plan social si personal.

Î: Cum este structurat centrul si ce capacitate are?

R: Centrul are noua dormitoare, cinci la etaj si 4 la mansarda, fiecare dormitor având baie proprie. La demisolul cladirii se afla bucataria, camera pentru depozitarea alimentelor si sala de mese. Parterul cuprinde cabinete medicale si o sala de primire. Centrul “Casa Vindecarii” poate gazdui aproximativ 20-25 de persoane, fiind repartizate câte 2-3 persoane/camera, în functie de solicitarile existente.

Î: Pentru asistarea si îndrumarea tinerilor aveti nevoie de personal. Cine se ocupa de acest aspect?

R: De îngrijirea si educarea tinerilor se ocupa un personal calificat. Avem personal platit, dar si voluntar, toti fiind calificati în munca pe care o fac. Personalul cuprinde: asistent social, asistent medical, psiholog si administrator.

Î: Este minunat ceea ce ati reusit si ceea ce faceti. Ce planuri aveti pentru viitor?

R: Planuri de viitor? Sunt multe: la cantina Centrului tinerii beneficiaza de o masa calda si alte persoane care nu sunt integrate în programul asociatiei, dar care provin, fie din familii defavorizate/dezbinate, fie au o situatie financiara precara. Una din dorintele noastre este continuarea asigurarii acestei mese celor nevoiasi.
Un alt plan este acela de a construi un atelier de tâmplarie în care sa-i învatam pe tineri sa faca diferite unelte si scule necesare autogospodaririi.
Pe viitor ne dorim sa cumparam un teren pe care sa construim mici locuinte (casute) personale, integrate în programul pe care centrul “Casa Vindecarii” si-l propune, locuinte în care tinerii sa locuiasca dupa iesirea din centru.
Am avut tineri care, stând aici, s-au realizat. Spre exemplu, unii s-au casatorit, iar noi, ca biserica, ne-am implicat în ajutorarea acestora în primii pasi ai casniciei. Altii, învatând o meserie au obtinut un loc de munca si s-au putut realiza din punct de vedere social. Nu uitam nici faptul ca multi tineri au devenit buni crestini si s-au implicat în activitatile spirituale ale bisericii. Asadar, planurile noastre de viitor constau în continuarea lucrarii începute cu dedicare si perseverenta.

Î: Este un proiect amplu care necesita fonduri banesti substantiale. Cum ati reusit sa gestionati activitatea si sa-i asigurati continuitate? Ati beneficiat de sponsorizari în derularea lui? Care sunt nevoile prioritare de care depinde bunul mers al activitatii centrului?

R: Ca în orice proiect, este dificil sa stabilesti prioritatile si sa gestionezi fiecare activitate. Pâna în prezent, aceasta lucrare a înaintat prin credinta si neavând nicio asigurare constanta din partea vreunui sponsor. Totusi, centrul “Casa Vindecarii”, functioneaza prin harul lui Dumnezeu si în urma donatiilor facute de catre diverse persoane, oameni cu suflet si a caror inima a fost sensibilizata de situatia acestor tineri. Nevoile principale cu care ne confruntam sunt procurarea alimentelor necesare pentru hrana zilnica si banii necesari pentru plata persoanelor angajate.

Î: În încheiere, daca aveti un mesaj pentru cititorii nostri v-as ruga sa le adresati câteva cuvinte.

R: Noi, cei implicati în acest proiect avem o deviza care se bazeaza pe un important adevar biblic, scris în Epistola lui Iacov: “Religiunea curata si neîntinata..” si avem certitudinea ca Domnul Dumnezeu ramâne pentru viitor singurul Mântuitor, dar si Aparatorul vaduvelor si Tatal orfanilor. A LUI, CELUI CE NE IUBESTE SA FIE SLAVA, ÎN VECII VECILOR! Amin.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona
Iunie 2012

Școala Crestină “Filadelfia” Suceava la AlfaOmegaTV!

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Natura Umana, TineriLeave a comment

Articol preluat –

DANIELA DELIBAS


Reportajul dnei Daniela Delibas, difuzat de Alfa Omega TV, se poate viziona AICI

(http://danieladelibas.wordpress.com/)

Şcoala Creştină Filadelfia este o şcoală creştină particulară, înfiinţată Continue reading “Școala Crestină “Filadelfia” Suceava la AlfaOmegaTV!” →

„Siguranta Vietii Eterne”-turneu Misiunea Speranta 2012!

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Misiunea Speranta da startul unui nou turneu de evanghelizare sub genericul „Siguranta Vietii Eterne”. Turneul misionar a început în data de 3 iunie si se va încheia în 20 iulie 2012.

Articol preluat de la DANIELA DELIBAS

Într-un context al incertitudinilor de tot felul, într-o vreme marcata de probleme si situatti dificile, Misiunea „Speranta” vine în întâmpinarea nevoilor sufletesti ale românilor, aducând un mesaj de speranta, de pace si siguranta.

Sunteti invitati sa sustineti în rugaciune acest demers evanghelistic care se doreste a fi înca un pas spre extinderea Împaratiei lui Dumnezeu!

Dumnezeu sa deschida inimile românilor! Dumnezeu sa binecuvânteze România!

TRANSMISIE LIVE pe http://www.speranta.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MOTIVE DE RUGACIUNE:

*PENTRU ORGANIZARE SI ORGANIZATORI (MISIUNEA SPERANTA & BISERICILE LOCALE)
*PENTRU FIECARE LOCALITATE INCLUSA ÎN TURNEU
*PENTRU AUTORITATI SI PENTRU EDILII LOCALI
*PENTRU TOTI CEI CARE VOR FI IMPLICATI ÎN DIFERITE DOMENII DE SLUJIRE
*PENTRU CERCETARE SFÂNTA SI MÂNTUIREA FIECARUI SUFLET CARE VA PARTICIPA
*PENTRU VREME BUNA SI FRUMOASA
*PENTRU PROTECTIE ÎMPOTRIVA ORICAROR INCIDENTE SAU EVENIMENTE NEDORITE
*PENTRU ACOPERIREA TUTUTOR CHELTUIELILOR PRILEJUITE DE ACEST TURNEU

DUMNEZEU SA BINECUVÂNTEZE ROMÂNIA!

Pentru a urmari LIVE turneul da click aici: live-in-direct-speranta-2012-turneul-siguranta-vietii-eterne-iunie-3-iulie-20-2012.

Sursa: turneu-speranta-live-siguranta-vietii-eterne.

„Siguranța Vieții Eterne”-turneu Misiunea Speranța 2012!

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Mantuire, Muzica crestina, Natura Umana, TineriLeave a comment

Misiunea Speranța dă startul unui nou turneu de evanghelizare sub genericul „Siguranța Vieții Eterne”. Turneul misionar a început în data de 3 iunie si se va încheia în 20 iulie 2012.

Articol preluat de la DANIELA DELIBAS

Într-un context al incertitudinilor de tot felul, într-o vreme marcata de probleme si situatti dificile, Misiunea „Speranta” vine în întâmpinarea nevoilor sufletesti ale românilor, aducând Continue reading “„Siguranța Vieții Eterne”-turneu Misiunea Speranța 2012!” →

SPERANTA CE VA DEVENI TRADITIE: FESTIVITATEA DE PREMIERE A CONCURSULUI NATIONAL DE CREATIE LITERARA „BOGDANIA” – FOCSANI, 2012

On By nelursIn NewsLeave a comment

În cadrul Concursului National de Creatie Literara Bogdania, editia I, 2012 s-a desfasurat sâmbata, 16 iunie 2012, la Ateneul Popular din Focsani, Festivitatea de Premiere – Gala Laureatilor. În cadrul juriilor concursului, munca a fost intensa, departajarile dificile, având în vedere valoarea lucrarilor prezentate în concurs. Surprinzatoare a fost participarea unor foarte tineri creatori, limita inferioara de vârsta a participantilor situându-se în jurul valorii de 12 ani. Au fost analizate lucrarile si cu o deosebita placere, au fost desemnati câstigatorii concursului – dedicat debutantilor, indiferent de vârsta. Speram ca acest concurs, prin scopul sau nobil de a sustine afirmarea tinerilor creatori, sa devina o traditie a judetului Vrancea. Suntem convinsi ca “Bogdania” va face cinste culturii vrâncene si celei nationale – în genere. Astfel, câstigatorii concursului sunt:
SECTIUNEA I – POEZIE
• Premiul I – Constantin Toma, Focsani;
• Premiul al II-lea – Andra Gabriela Prodea, Bucuresti;
• Premiul al III-lea – Geanina Gheorghiu, Iasi;
• Mentiune – Marian Dragomir, Ploiesti si Ionela Madalina Grosu, Suceava.
SECTIUNEA a II-a – PROZA
• Premiul I – George Nicolae Stroia, Adjud si Nicoleta Imbrea, Darmanesti;
• Premiul al II-lea – Nicolette Orghidan, Brasov;
• Premiul al III-lea – Florin Marius Coman, Maneciu;
• Mentiune – Alina Elena Cîrstea, Pitesti si Adrian Florin Bucu, Tecuci.
SECTIUNEA a III-a – ESEU
• Mentiune – Maftei Mihaela Maria, Onesti.
Trofeul „BOGDANIA” – GHEORGHIU SORINA CRISTIANA, Adjud
Întâlnirea de la Ateneul Popular s-a desfasurat într-o ambianta deosebit de placuta, oaspetii – dintre care amintim pe acad. prof. CRISTIAN PETRU BALAN (Chicago), poeta SPERANTA MIRON (Galati), scriitorul NASTASE MARIN (Galati), scriitorul CULITA IOAN USURELU (Focsani), au fost primiti de gazda evenimentului – poetul IONEL MARIN. Unul dintre membrii distinsului juriu – dl. prof. VALERIU ANGHEL – nu a putut fi prezent la festivitate. Au mai participat d-na Mariana Vicky Vârtosu – presedinta LSR- Filiala Vrancea, poeta Diana Sava, scriitorul Ionica Sava, scriitorul si criticul literar Gheorghe A. Stroia, scriitoarea Maricica Stroia si membri ai cenaclului literar “Vasile Cârlova” din Focsani – prozatorul Chirtoc Gheorghe si scriitorul Vasile Buruiana. La manifestare, i-a stat alaturi organizatorul evenimentului Ionel Marin, sotia acestuia – dna ELENA MARIN, o distinsa si subtila prezenta.
Vadit emotionat, poetul Ionel Marin a precizat ca raspunsurile la simpla întrebare DE CE BOGDANIA? pot fi doar doua: Bogdan – de la Bogdan I-ul, domnitorul Moldovei – un simbol al luptei istorice de neatârnare nationala si Bogdan – numele unei fiinte dragi sufletului sau. Poetul i-a dat cuvântul d-lui acad. prof. Cristian Petru Balan, care a punctat câteva aspecte necesare ale comemorarii Eminescu de pe 15 iunie – împlinirea a 123 de ani de la trecerea în nefiinta a Luceafarului, recitând doua dintre poemele dedicate lui Eminescu: “Oda lui Eminescu” si “Detractorilor lui Eminescu”. Dl. prof. Culita Ioan Usurelu a subliniat valentele calitative ale textelor prezentate în concurs si a opinat ca, de fapt, nici nu poate fi vorba despre un concurs pentru debutanti, ci de o întrecere între condeie consacrate – dovedite prin limpezimea mesajului, multitudinea de sensuri si bogatia exprimarii lirico-metaforice. Domnia sa a prezentat, în câteva cuvinte ultima sa lucrare: “Scriitori vrânceni contemporani (în interviuri)” – o importanta contributie la recunoasterea valorii literaturii vrâncene în arealul literaturii nationale.
Din partea Directiei de Cultura a Judetului Vrancea – dl. Florin Micu – a prezentat auditoriului câteva aspecte inedite si a subliniat însemnatatea actului cultural în peisajul contemporan. Dl. Gheorghe A. Stroia a urat concurentilor mult succes pe mai departe, îndrazneala în împlinirea viselor, oricât de “înalte” ar fi ele, îndemnându-i pe tinerii creatori sa nu uite ca, la un moment dat, fiecare dintre noi va spune: “am început – înca de ieri – sa construiesc azi, pe cel voi fi mâine”.
Premiilor acordate li s-au adaugat si foarte multe carti primite de laureati din partea invitatilor speciali. Liga Scriitorilor din România, prin Filiala Vrancea – d-na Mariana Vicky Vârtosu – a oferit diplome de merit.
Asociatia Cultural-umanitara Bogdania si Revista Universala de creatie si atitudine culturala – Armonii Culturale au acordat DILPOME DE EXCELENTA membrilor juriului si invitatilor speciali, ca recunoastere a valoroaselor contributii de promovare a literaturii si artei române pe toate meridianele globului.
Catre finalul evenimentului, laureatii (Constantin Toma – Poezie, George-Nicolae Stroia – proza si Gheorghiu Cristiana – eseu) au încântat cu câteva instantanee din creatiile proprii, iar dl. Bornaz a delectat audienta cu una dintre romantele eminesciene si cu intonarea imului “Eminescu” (cântat, de atâtea ori, de regretatii soti Teodorovici) ce a ridicat sala în picioare. Momente încarcate de semnificatii si de o vibratie speciala, care au bucurat sufletele participantilor la memorabilul eveniment. Un rapsod popular din Tara Vrancei a facut o demonstratie de virtuozitate, cântând la peste 15 instrumente si recitând o frumoasa balada pastoreasca – una dintre creatiile proprii.
Evenimentul de la Focsani a fost unul necesar si util. Atât oaspetii, cât si concurentii au fost placut surprinsi sa constate ca în pofida problemelor actuale, Ateneul Popular a devenit pentru câteva ore o oaza de cultura si armonie, o casa a excelentei si sarbatoririi creatiei juvenile. Speram ca Festivalul-Concurs National de Creatie Literara “Bogdania” sa devina o traditie vrânceana de mare interes national.
Multumirile au fost adresate organizatorilor – poetul Ionel Marin si partenerilor acestuia – care au creat la Focsani un eveniment de o rara vibratie culturala, sinergic, placut si constructiv, prin care tinerii sunt promovati si motivati sa scrie, sa viseze, sa zboare, pâna la înaltimile sufletelor lor curate. Aici, la Ateneul Popular, „Bogdania a demonstrat ca în cultura, poate mai mult decât în oricare alt domeniu, trebuie sa primeze valoarea, constiinta curata, nobletea si generozitatea, singurele atribute care pot face front comun promovarii culturii române în lume.
FELICITARI “BOGDANIA” PENTRU SUCCESUL EDITIEI I A CONCURSULUI!
Gheorghe A. Stroia
Redactia Armonii Culturale

 

Premiile Concursului National de Poezie si Interpretare Critica a Operei Eminesciene Porni Luceafarul…, editia a XXXI-a

On By nelursIn CultureLeave a comment

În cadrul Zilelor Eminescu, organizate la Botosani pe 14-16 iunie 2012, au fost decernate premiile celei de a XXXI-a editii a Concursului National de Poezie si Interpretare Critica a Operei Eminesciene “Porni Luceafarul…”.

Sectiunile concursului sunt cele de Carte de debut, Manuscrise de carte, Grupaje de poezie si Interpretare critica a operei eminesciene.

În urma selectarii de catre o comisie formata din Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Dumitru Tiganiuc si Nicolae Corlat a lucrarilor sosite la cea de a XXXI-a editie a Concursului National de Poezie si Interpretare Critica a Operei Eminesciene “Porni Luceafarul…”, juriul, format din: Cassian Maria Spiridon, redactor sef revista si editura Convorbiri literare, Lucian Vasiliu, redactor sef revista Dacia Literara, Liviu Apetroaie, redactor editura Junimea, Nicolae Tzone, redactor sef editura Vinea, Daniel Corbu, redactor sef Editura Princeps Edit si revista Feead back, Nicolae Panaite, redactor sef editura Alfa, Adi Cristi redactor sef Editura 24 de ore, Marius Chelaru, redactor sef revista Poezia, George Vulturescu, redactor sef revista Poesis, Ioan Radu Vacarescu, redactor sef revista Euphorion, Carmen Veronica Steiciuc, redactor revista Bucovina literara, Dumitru Augustin Doman, redactor sef revista Arges, Paul Aretzu, redactor sef revista Ramuri, Adrian Alui Gheorghe, redactor sef revista Conta, Liviu Ioan Stoiciu, redactor revista Viata Româneasca, Ioan Moldovan, redactor sef revista Familia, Vasile Spiridon, redactor revista Ateneu, Sterian Vicol, redactor sef revista Porto Franco, Gellu Dorian, redactor sef revista Hyperion si Tara de Sus, secretar al juriului, Nicolae Corlat, avînd ca presedinte pe criticul literar Nicolae Oprea, a decis acordarea urmatoarelor premii:

I. SECTIUNEA CARTE DE DEBUT:

-Premiul “Horatiu Ioan Lascu” al Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor din România – RAZVAN BUZILA, pentru cartea Respiratii din reclame, Editura Vinea, 2011;

-Premiul “Grigore Vieru” al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova – ANIA VILAL, pentru cartea eu, mama tare si tu, Editura Brumar, 2011.

II.SECTIUNEA MANUSCRISE CARTE:

-Premiul Editurii Vinea si al revisdtei Euphorion – IONELA MADALINA GROSU din Suceava;

-Premiul Editurii Junimea, Iasi si al revistei Viata Româneasca – FLORIN BUZDUGAN din Galati;

-Premiul Editurii revistei Convorbiri literare si al revistei Convorbiri literare – ANASTASIA GAVRILOVICI din Suceava;

-Premiul Editurii Princeps Edit si al revistei Feed back – TATIANA SCURTU MUNTEANU din Galati;

-Premiul Editurii 24 de ore si al revistei Conta – MARA DIANA ALEXOAEA – din Suceava;

-Premiul Editurii Alfa, Iasi – NONA TATIANA CIOFU, din Galati;

III. SECTIUNEA GRUPAJE:

-Premiul revistei Familia: MARIAN DRAGOMIR

-Premiul revistei Dacia Literara: LUCIAN ALEXANDRU IZARDA din Piatra Neamt;

-Premiul revistei Poezia: VLAD GALER din Botosani;

-Premiul revistei Poesis: ANDREEA GOREAC din Suceava;

-Premiul revistei Euphorion: IZABELA ELENA DRAGHICI din Constanta;

-Premiul revistei Bucovina literara: CAMELIA ANA BOICIUC din Sisesti, Maramures;

-Premiul revistei Arges: LAURA DANC din Hunedoara;

-Premiul revistei Ramuri: PAULA LAVRIC din Tulcea;

-Premiul revistei Porto Franco: IRINA MARIA STOLERU din Botosani

-Premiul revistei Ateneu: CLAUDIU ARITON din Botosani;

-Premiul revistei Hyperion: OTILIA IULIANA ONICIUC din Botosani;

-Premiul revistei Tara de Sus: DENISA ADELINA ANDREI din Botosani.

IV. SECTIUNEA INTERPRETARE CRITICA A OPEREI EMINESCIENE:

-Premiul revistei “Convorbiri literare”: GETA TRUICA din com. Brebeni, jud. Olt;

-Premiul revistei “Dacia Literara”: VIOLETA ZAMFIRESCU din Botosani;

-Premiul revistei “Poesis”: CRISTINA GABRIELA NEMES din Harghita;

-Premiul revistei “Feed back”: BIANCA ANDREEA PETRARU din Botosani;

-Premiul revistei “Hyperion”: DIANA SPÂNU din Slatina, jud. Olt.

Biblia muncitorilor de pe "plantatia" Apple …

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Într-un articol din 14 iunie pe stiri mobile Antena3 LIVE are un articol foarte interesant si binevenit pentru formarea unei mentalitati bune de catre românii care vor citi cele scrise.

Sub titlul, edificator, Biblia muncitorilor chinezi pe “plantatia” Apple. Cele “13 porunci” pe care angajatii le îndeplinesc cu sfintenie, autorul dezvaluie cum „Un american care si-a cumparat cel mai recent model de laptop lansat de cei de la Apple, a gasit în interiorul cutiei un card care cel mai probabil apartinea unui muncitor de la Foxconn – fabrica din China care asambleaza produsele Apple, scrie Gizmodo.

Pe respectivul card erau inscriptionate mai multe reguli în limba mandarina, care s-au dovedit ulterior a fi “regulile de aur” din fabrica din China.”

Primele porunci ale “Bibliei” celor de la Apple, nu  sunt altele, superingenioase, ci cele pe care orice manager serios si le doreste la orice  loc  de munca: Disciplina, Ordinea, Organizarea, Curatenia.

Pentru a  afla si celelalte lucruri “sfinte”, muncitorilor eficienti, mergeti direct la Sursa articolului, dând click AICI.

 

Despre infanticid

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA


Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

14 iunie 2012

DESPRE INFANTICID

Avortul e uciderea legala a copiilor nenascuti, iar infanticidul uciderea legala a celor nascuti. Din când in când scriem despre infanticid, si revenim astazi pentru ca recent dlui Peter Singer, profesor de bioetica la Universitatea Princeton din Statele Unite si exponent major al infanticidului, i s-a decernat cel mai distins premiu al Austaliei. Anuntul a fost facut mai devreme in saptamina intr-un comunicat de presa al Universitatii Princeton. Premiul i s-a decernat pentru, citam, “aportul eminent facut filozofiei si bioeticii ca lider in dezbateri publice si comunicator de idei in domeniile subdezvoltarii, protectiei animalelor si conditia umana.”

Lucrul acesta este o dizgratie, afirma dl Wesley Smith, profesor si jurist provita din Statele Unite intr-un articol publicat in National Review Online pe 12 iunie. Dl Singer este cel mai bine cunoscut pentru promovarea infanticidului. L-a promovat cu asiduitate inca din anii 70 iar ideile lui stranii l-au pozitionat in grupul intelectualilor de elita al lumii academice contemporane.

Alte idei stranii pe care le promoveaza, includ:

(1) folosirea persoanelor handicapate mintal in loc de animale pentru experimente medicale;

(2) fiinta umana are dreptul la viata doar incepind de la 2 ani;

(3) eutanasierea fortata a fiintelor umane vazute de el ca fiind de fapt “ne-umane” (adica a celor care si-au pierdut capacitatea cognitiva, de exemplu persoanele bolnave de alzeimer);

(4) legalizarea bestialitatii si a zoofiliei;

(5) reconstituirea societatii umane intr-un mix social care sa includa, pe linga fiinte umane, adica homo sapiens, maimutele mai evoluate (cum ar fi gorilele si cimpanzeii);

(6) acordarea asistentei medicale in functie de “calitatea vietii” pe care bolnavul ar pute-o dobindi prin tratament, nu in functie de scopul ultim de a se face sanatos;

(7) condamnarea asa numitului specieism (specieismul fiind notiunea ca fiinta umana este superioara animalelor).

Pe scurt, acesta este dl Peter Singer, australianul care exercita, din nefericire, o influenta mare asupra gindirii juridice si bioeticii contemporane. Printre discipolii lui Singer se afla si un roman-australian, actualmente profesor la Universitatea Oxford, dl John Savulescu, o personalitate despre care am scris cu alte ocazii.

AFR va Recomanda: Puteti citi in intregime, in engleza, articolul din National Review Online aici: http://www.nationalreview.com/blogs/print/302551

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro