“CASA VINDECARII”- Un proiect de suflet, pentru suflet!

maxresdefaultInterviu cu Dumitru Hutan, pastorul Bisericii Penticostale Betel si Presedintele Asociatiei “Casa Vindecarii” – Centrul de reintegrare socio-profesionala, Câmpina

“Religiunea curata si neîntinata, înaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve în necazurile lor, si sa ne pazim neîntinati de lume.”
Biblia – Iacov 1:27

Câmpina, orasul prahovean asezat într-un minunat amfiteatru natural, încadrat de albiile a trei râuri ce au modelat o splendida terasa triunghiulara cu pante mai line sau mai abrupte ce confera asezarii o specificitate aparte, este cunoscut ca fiind localitatea din România cu cele mai multe zile însorite pe parcursul unui an si cu un aer cu reale calitati curative. Si-apoi, cine nu a auzit de Scoala de Agenti de Politie din Câmpina – un alt reper important în definirea identitatii orasului?! Înconjurat de dealuri, adevarate bariere naturale în fata asprelor vânturi ce bat dinspre câmpie, ofera privelisti de o frumusete uimitoare si-un aer patriarhal care linisteste si îmbie la curatime spirituala.
Perceptele crestine, sustinute chiar si de cadrul natural de care am amintit, o comunitate de oameni cu frica de Dumnezeu si mila fata de cei fara un adapost sau posibilitatea croirii propriului drum în viata, au adus o raza de speranta în sufletele multor tineri crescuti în orfelinate care si-au gasit calea de urmat pasind în “Casa Vindecarii” – un cunoscut Centru crestin de reintegrare socio-profesionala, care functioneaza la Câmpina din anul 2008.
O comunitate de oameni vrednici de toata lauda sub patronajul Bisericii Penticostale Betel din localitate si îndrumarea atenta a pastorului Dumitru Hutan, având si sprijinul nemijlocit al autoritatilor locale, a reusit sa însenineze viata multor tineri crescuti în orfelinate care dupa ce au devenit majori erau sortiti esecului si disperarii. Acestora li s-a oferit sansa de a se realiza profesional, dar si de a se împlini pe plan spiritual în “Casa vindecarii” – un proiect de suflet, pentru suflet, care merita toata aprecierea si recunostinta noastra!

Octavian Curpas (Î): Sunteti pastorul Bisericii Penticostale Betel din Câmpina, biserica în care s-au întâmplat atâtea lucruri minunate. Prin ceea ce s-a înfaptuit aici si prin Centrul de reintegrare socio-profesionala denumit generic “CASA VINDECARII” ati realizat mult pentru comunitate, atât din punct de vedere spiritual cât si social. Cum s-a derulat acest proiect?

Dumitru Hutan (R): Totul a început dupa Revolutie când am demarat construirea bisericii. Într-o vacanta am fost vizitati de niste copii de la un orfelinat care ne-au rugat sa-i adapostim pe timpul vacantei, deoarece nu au pe nimeni, nu au unde sa mearga si sa stea. Ca biserica, am acceptat sa-i sprijinim si le-am oferit suport, atât material (cazare în cladirea bisericii), precum si spiritual. Între timp, multi dintre ei s-au hotarât sa-L slujeasca pe Dumnezeu cu sinceritate si devotament.
În proiectul de constructie al bisericii am prevazut construirea unui loc special pentru a-i adaposti pe acesti copii, care, dupa terminarea scolii ne-au solicitat sa-i ajutam din nou. Cu trecerea timpului, numarul lor s-a marit, aparând si alti tineri care nu erau crestini… Gazduirea în incinta bisericii era tot mai dificila, asa ca ne-am decis sa construim un spatiu special, în curtea bisericii. Dumnezeu ne-a sprijinit sa facem acest lucru si în anul 2006 ne-am apucat de constructie, care a durat doi ani.
Un lucru pe care as dori sa-l amintesc, este acela ca toata biserica a fost implicata în dezvoltarea si buna derulare a acestei lucrari, fiecare contribuind cu ceea ce a avut pe inima. Spre exemplu, surorile s-au ocupat zilnic, prin rotatie, timp de aproximativ 18 ani (de când au sosit primii tineri la biserica) de asigurarea si pregatirea hranei. În fiecare duminica, alaturi de celelalte anunturi necesare, nu lipsea nici cel cu privire la planificarea persoanelor care se ocupau de gatit.

Î: Spuneti-ne, va rog, care este scopul acestei asociatii si cum se desfasoara activitatea în cadrul centrului “Casa Vindecarii”?

R: În prezent, Asociatia “Casa Vindecarii” este un Centru de reintegrare socio-profesionala care a început sa functioneze din anul 2008 si care are ca scop principal ajutorarea tinerilor proveniti din orfelinate sau familii defavorizate. Ajutorul acordat consta si în consilierea psihologica si spirituala în situatii de criza, cum ar fi: lupta împotriva viciilor (dependenta de alcool, tutun, droguri). Totodata, acestor tineri li se ofera posibilitatea de a urma anumite cursuri de pregatire si formare profesionala în domeniul social.
“Casa Vindecarii” este, deci, un Centru atât de zi, cât si de noapte, ce asigura conditii de cazare, hrana, dar si instruire, în vederea obtinerii unor locuri de munca.
Pentru a-i obisnui pe tineri cu munca, avem o mica ferma cu gaini, porci si iepuri. Astfel, ei învata sa se autogospodareasca si sa devina capabili si responsabili sa se descurce în societate. Tot în acest scop, avem si un teren în custodie pentru o perioada determinata, cu scopul de a-l cultiva, lucru foarte folositor, deoarece putem avea propria productie pentru gospodarirea centrului.

Î: Cum ati gândit programul de asistare, integrare si formare profesionala a tinerilor care sunt preluati de catre asociatia dumneavoastra?

R: Asistenta pentru aceasta categorie de vârsta este foarte importanta, pentru ca societatea nu ofera nici o alternativa tinerilor care pleaca din orfelinate/centre de plasament. Acestia, neavând nici un suport material, în mod normal sansele lor de reusita în viata sunt minime sau chiar nule. Daca cei care sunt crescuti în familii bune nu au posibilitatea de a-si crea un viitor din cauza conditiilor vitrege , cum se vor descurca cei care nu au o familie… mai ales în aceasta perioada a vietii, în care au cea mai mare nevoie de suport moral, financiar, spiritual etc ?
De moment, putem asigura cazare si instruire doar baietilor peste 18 ani. Viziunea noastra este ca perioada de sprijin sa fie de doi ani. Ultima faza a serviciilor oferite de asociatia noastra este aceea în care cei asistati sa poata sa se descurce singuri. Acestia sunt ajutati sa-si gaseasca un loc de munca, o gazda, fiind totusi supravegheati în continuare pentru a li se oferi sprijin pe mai departe.
De mentionat este si faptul ca pe parcursul celor doi ani, tinerilor doritori li se ofera posibilitatea sa recupereze, din punct de vedere al educatiei, cam ce au pierdut din cauza situatiei lor. Astfel, tinerii sunt înscrisi într-un program de învatare, numit ”A doua sansa”, program initiat de Primaria Municipiului Câmpina, program foarte util, deoarece educatia este un factor important, o sansa în plus pentru reusita pe plan social si personal.

Î: Cum este structurat centrul si ce capacitate are?

R: Centrul are noua dormitoare, cinci la etaj si 4 la mansarda, fiecare dormitor având baie proprie. La demisolul cladirii se afla bucataria, camera pentru depozitarea alimentelor si sala de mese. Parterul cuprinde cabinete medicale si o sala de primire. Centrul “Casa Vindecarii” poate gazdui aproximativ 20-25 de persoane, fiind repartizate câte 2-3 persoane/camera, în functie de solicitarile existente.

Î: Pentru asistarea si îndrumarea tinerilor aveti nevoie de personal. Cine se ocupa de acest aspect?

R: De îngrijirea si educarea tinerilor se ocupa un personal calificat. Avem personal platit, dar si voluntar, toti fiind calificati în munca pe care o fac. Personalul cuprinde: asistent social, asistent medical, psiholog si administrator.

Î: Este minunat ceea ce ati reusit si ceea ce faceti. Ce planuri aveti pentru viitor?

R: Planuri de viitor? Sunt multe: la cantina Centrului tinerii beneficiaza de o masa calda si alte persoane care nu sunt integrate în programul asociatiei, dar care provin, fie din familii defavorizate/dezbinate, fie au o situatie financiara precara. Una din dorintele noastre este continuarea asigurarii acestei mese celor nevoiasi.
Un alt plan este acela de a construi un atelier de tâmplarie în care sa-i învatam pe tineri sa faca diferite unelte si scule necesare autogospodaririi.
Pe viitor ne dorim sa cumparam un teren pe care sa construim mici locuinte (casute) personale, integrate în programul pe care centrul “Casa Vindecarii” si-l propune, locuinte în care tinerii sa locuiasca dupa iesirea din centru.
Am avut tineri care, stând aici, s-au realizat. Spre exemplu, unii s-au casatorit, iar noi, ca biserica, ne-am implicat în ajutorarea acestora în primii pasi ai casniciei. Altii, învatând o meserie au obtinut un loc de munca si s-au putut realiza din punct de vedere social. Nu uitam nici faptul ca multi tineri au devenit buni crestini si s-au implicat în activitatile spirituale ale bisericii. Asadar, planurile noastre de viitor constau în continuarea lucrarii începute cu dedicare si perseverenta.

Î: Este un proiect amplu care necesita fonduri banesti substantiale. Cum ati reusit sa gestionati activitatea si sa-i asigurati continuitate? Ati beneficiat de sponsorizari în derularea lui? Care sunt nevoile prioritare de care depinde bunul mers al activitatii centrului?

R: Ca în orice proiect, este dificil sa stabilesti prioritatile si sa gestionezi fiecare activitate. Pâna în prezent, aceasta lucrare a înaintat prin credinta si neavând nicio asigurare constanta din partea vreunui sponsor. Totusi, centrul “Casa Vindecarii”, functioneaza prin harul lui Dumnezeu si în urma donatiilor facute de catre diverse persoane, oameni cu suflet si a caror inima a fost sensibilizata de situatia acestor tineri. Nevoile principale cu care ne confruntam sunt procurarea alimentelor necesare pentru hrana zilnica si banii necesari pentru plata persoanelor angajate.

Î: În încheiere, daca aveti un mesaj pentru cititorii nostri v-as ruga sa le adresati câteva cuvinte.

R: Noi, cei implicati în acest proiect avem o deviza care se bazeaza pe un important adevar biblic, scris în Epistola lui Iacov: “Religiunea curata si neîntinata..” si avem certitudinea ca Domnul Dumnezeu ramâne pentru viitor singurul Mântuitor, dar si Aparatorul vaduvelor si Tatal orfanilor. A LUI, CELUI CE NE IUBESTE SA FIE SLAVA, ÎN VECII VECILOR! Amin.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona
Iunie 2012

Advertisements

One thought on ““CASA VINDECARII”- Un proiect de suflet, pentru suflet!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s