Author: nelurs

“LECTIILE” LUI HRISTOS DE PE CRUCE, PASTELE – SI ADEVARUL NEAMULUI ROMÂNESC

On By nelursIn EssaysLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

 

 

…Duhovnicul meu din tinerete (Dumnezeu sa-i ierte si odihneasca sufletul! – caci, de mult, a pornit-o spre Cerurile Luminii!) mi-a grait, mereu, dupa fiece împartasire din Trupul si Sângele Lui Hristos-Mântuitorul Lumii: “Sa tii minte, fiule, ca Pastele, pentru noi, ortodocsii, este cea mai luminata sarbatoare!”

…Si, pentru ca mie, atunci, mai multa placere îmi facea Craciunul cel cu daruri surprinzatoare, întru bucurie – mi-a explicat: “Pastele nu e mâncare si bautura, ci Pastele este Minunea Învierii, a Mântuirii Duhului nostru!” Înca nu aparusera (în acei ani departati…), cum au aparut azi, prin magazinele “burdusite” de marfa scumpa si proasta – iepurasii de ciocolata si reclamele licarind turbate, mai sa-ti scoata ochii…

…Mai târziu, intrând prin mânastiri, multi dintre preasfintitii calugari mi-au explicat ca Pastele nu ar trebui sa însemneze nici masacrul apocaliptic al mieilor…1

…Tot batrânul meu duhovnic de tinerete mi-a lamurit si cele sapte “lectii” de pe Cruce, ale Lui Hristos, pentru umanitatea cosmic-divina:

1-întâi: “Parinte, iarta-i, ca nu stiu ce fac!” (Luca, 23/34) – era (si ramâne!) semnalul pentru cei care coboara în comoditatea de Duh a ascultarii (oarbe!) a unor comenzi cezarice, fara sa-si exercite Libertatea Discernamântului, pe care Dumnezeu i-a dat-o, înca din Rai, Omului/Întâiului Adam…;

2-apoi: “Iisus, vazând pe mama Sa si pe ucenicul pe care îl iubea (n.mea: pe Ioan, adus, cam în sila, de Maria Cea Pururea Fecioara si de Maria din Magdala – pentru ca, stiind latineste, se putea întelege cu legionarii romani, care pazeau, pe Golgota, cele trei cruci…si sa puna o vorba buna, ca femeile sa se poata apropia de Rastignit!) – stând acolo, a zis mamei Sale: <<Femeie, iata fiul tau!>> Apoi, a zis ucenicului: <<Iata mama ta!>>” (Ioan, 19/26-27); prin Sfântul Apostol Ioan, noi TOTI am devenit fiii, întru Duh, ai Mamei Cosmice…si, deci, fratii Sai, ai Lui Hristos!

3-“Dupa aceasta, Iisus stiind ca toate s-au savârsit, ca sa se plineasca Scriptura, a zis: <<Mi-e sete!>> Si era acolo un vas plin cu otet. Iara ostasii umplând un burete cu otet si puindu-l într-o varga de isop, l-a dus la gura Lui”. Ca unul care stiu, dupa operatie, cât de “taietor” de sete este otetul (cu care mi se tamponau buzele), am înteles bine ca sarmanii pagâni nu fusesera sadici, cum se mai interpreteaza, pe ici, pe colo, si azi… – … ci chiar milosi, în felul lor grosolan, rudimentar…Dar nu pricepusera ceea ce, peste ani, Vasile Voiculescu al nostru, în poemul În Gradina Ghetsimani, a talmacit ca fiind setea de sufletele noastre, pe care voia sa le preia ÎN TOTALITATE, astfel luând asupra Sa si TOATE pacatele omenirii (de aceea, la Mânastirea Zamfira, Nicolae Grigorescu picteaza, pe un perete, un Hristos Alb/Luminat-tot-anul, iar pe alt perete, un Hristos-Negru/Întunecat-tot-anul!), pentru a le mântui pe TOATE!

…“Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura” – …de fapt, Iisus-omul refuza, pe când Hristos-Dumnezeu îsi împlinea, “cu asupra de masura”, Misiunea Cosmic-Soteriologica!

4-…lui Dismas, Tâlharul (de fapt, zelotul lui Barabas!)-de-Dreapta, care (SINGURUL DIN UNIVERS!) îi recunoaste DUMNEZEIREA PURA, deci cu efecte SOTERIOLOGICE CLARE (pocaindu-se, din strafundul durerii si, deci, al INIMII sale! – si-l mustra pe Hestas, Tâlharul-din-Stânga: “Nu te temi tu de Dumnezeu, ca în aceeasi osânda esti? Dar noi dupa dreptate suntem osânditi, caci primim cele cuvenite dupa faptele noastre, iar ACESTA nimic nu a facut!” – Luca, 23/40-41…în acele clipe în care, si Hristosul, si ticalosul pocait, se chinuiau SUPREM, în ceasul mortii – iar apostolii, afara de Ioan, se ascundeau pe sub pamânt, precum sobolanii!): “Pomeneste-ma, Doamne, când vei veni întru împaratia Ta!” (Luca, 23/42) – Mântuitorul Hristos îi zice, cu ultimele puteri: “Adevarul îti graiesc: astazi vei fi cu mine în rai!” (Luca, 24/43).

Va dati seam ce lectie adânca a dat Hristosul, în aceste momente cumplite? “Orice vei fi facut în viata asta trecatoare (n.mea: în timpul încercarii, pe care-l numim “istoric”!), daca te pocaiesti, fie si cu bratele faptei/faptuirii blocate, fie si cu picioarele actiunii strapunse – DAR CU LIMBA TRADUCÂND SUFLETUL, SMERIT DIN RADACINI! – …Dumnezeu este atât de incredibil iubitor de fapturile sale, de Capodopera Zilei a Sasea, în primul rând, încât STERGE TOT ÎNTUNERICUL DIN FIINTA TA, pentru El si întru El suferitoare, pâna la zdrentuirea ultima a trupului cu care ai împlinit, cândva (n.mea: într-un timp pe care El îl “uita”, pentru a-ti “uita” pacatele istoricei tale fiinte de rele îndemnuri, de la Satana venite!), pacatul…SI TE RESTAUREAZA/INSTAUREAZA ÎNTRU ADEVARATUL TAU SALAS- RAIUL!”

5-Urmau acele enigmatice vorbe, pe care le mentioneaza Marcu (15/34): “<<Eloi, Eloi, lamma sabachtani?>> Adica: <<Dumnezeul/Stapânul meu, Dumnezeul/Stapânul meu, pentru ce m-ai lasat/parasit?>>”

Cât de controversate au ramas, pâna în zilele noastre, aceste vorbe, de o nemaipomenita vehementa a durerii hristice! Iata cum le talmaceste, un crestin-scriitor, de azi : „Foarte simplu, noi stim ca Dumnezeu este sfânt si ca El uraste pacatul. Chiar uraste pacatul, mai mult decât noi ne putem imagina. In acele momente, pe cruce, Isus duce povara tuturor pacatelor noastre. Va dati seama ca El avea pe umerii lui miliarde de miliarde de miliarde…. de pacate?

Am putea spune, în ghilimele, ca, în acele momente, Isus a fost “cel mai pacatos om din istorie”, pentru ca avea pe umeri Sai, pacatele mele si ale tale si ale TUTUROR oamenilor. Putea un Dumnezeu sfânt sa fie lânga un pacatos?

Asta ar putea explica de ce Dumnezeu l-a parasit, dar de ce a strigat si a permis si celorlalti sa afle asta?

Toata viata Lui, a trait alaturi de Tatal. De când s-a nascut în iesle, pâna ce a ajuns sus pe cruce, Isus a fost mereu în prezenta Tatalui. Noi nu ne putem imagina ce gol imens a simtit El pe cruce, în acele clipe, pe lânga durerea insuportabila, pricinuita de biciuire si rastignire. Astfel, prin faptul ca El a strigat, în auzul tuturor, avem înca o pilda, prin care putem vedea cât de mult uraste Dumnezeu pacatul.

In concluzie, Isus a spus aceste cuvinte, pentru ca realmente era parasit de Dumnezeu si pentru ca noi sa întelegem, o data pentru totdeauna, cât de mult uraste Dumnezeu pacatul. Nu exista pacat mai mic, sau pacat mai mare, exista pacat si atât. Mai mult decat atât, aceasta afirmatie ne arata dragostea imensa pe care Dumnezeu ne-o poarta. El a îngaduit ca Fiul Sau sa poarte pacatele noastre, sa moara în chinuri, pentru a le spala chiar cu sângele Sau, totul ca noi sa putem sa ne împacam cu Dumnezeu” – cf. dumnezeuestedragoste.blogspot.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, art. “Eli, Eli, lama sabachtani?”, din 24 Feb 2009 – si ce fel de comentarii se fac, pe forum: “Explicatia aceasta pur si simplu este fantezista. Acele cuvinte dovedesc cât se poate de clar ZDRUNCINAREA CREDINTEI LUI IISUS”, dar si: “Cea mai puternica fraza spusa de Iisus, pentru oamenii deznadajduiti…”

…Ce grea se dovedeste, precum vedeti, Doctrina Sfintei Treimi! Se uita ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh… “una sunt”!!!

…Iata cum mi-a talmacit duhovnicul meu de tinerete, atunci, cu zeci de ani în urma, aceste vorbe, strigate în aramaica2 (pentru a se adresa, astfel, TUTUROR TIMPURILOR UMANITATII!), de Mântuitorul Hristos: “Fiule, tu stii ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh sunt cele trei ipostazuri ale Lui Dumnezeu. Deci, Tatal nu putea sa-si paraseasca Fiul, pentru ca…PE SINE S-AR FI PARASIT! – ceea ce, cum singur îti dai seama, este absurd! Atunci, Dumnezeu este absurd…sau omul este absurd? Vei zice, si bine vei face, ca omul este absurd. Atunci, ne întrebam, din moment ce TOATE cele sapte lectii ale Mântuitorului, pe Sfânta Cruce a Mântuirii, sunt lectii pentru om, iar nu pentru…Dumnezeu: cui se adreseaza Hristos – cu aceste vorbe ale înstrainarii Sfintei Treimi… – se adreseaza omului, sau se adreseaza Lui Dumnezeu? Fireste, zic eu, ca Hristos se adreseaza omului – pentru ca Dumnezeu-Tatal si Dumnezeu-Fiul nu se puteau parasi, unul pe altul, pentru simplul motiv ca erau ACELASI DUMNEZEU! Si atunci, care este mesajul Lui Hristos-Dumnezeu (UNA cu Tatal si cu Sfântul Duh!), catre om? Pai, eu zic ca ar fi acesta: <<Omule, te cunosc, întru toata adâncimea si diversitatea pacatelor tale, cunosc, deci, ispitirile Satanei, cât de departe de Dumnezeu te duc. Dar, tocmai pentru ca Eu, Hristos, Dumnezeu-Cel-Întrupat, ti-am cunoscut chiar mai îndeaproape decât tine, pacatele si ispitirile tale, Eu te înteleg, ÎTI ÎNTELEG ABSURDUL: ajungi cu nebunia pacatului tau sa te departezi de Dumnezeu, atât de mult, încât fie te simti parasit si de neîntors pe Calea cea Dreapta, fie chiar te dedai pacatului lui Iuda Iscarioteanul – deznadajduirea! Eu îti spun, si nu de oriunde, ci chiar din Vârful Fiintarii Lumii, de pe Golgota, de pe Crucea înfipta, cu capatul de jos, în teasta Întâiului Adam: Dumnezeu nu pretinde de la tine imposibilul, niciodata! Dumnezeu îsi întelege si-si iubeste Creatia, oricât de mult ai striga tu împotriva acestei iubiri si ai contesta-o si te-ai teme ca nu exista! Omenire-a-Omului, stiu ca Satana te va îndemna, si de acum încolo, ca si pâna acum, la multe si grele pacate – DAR DUMNEZEU STIE CA NU ESTE POSIBILA CALIREA DUHULUI UMANO-DIVIN, DECÂT PRIN ÎNFRUNTAREA PACATELOR/DEMONILOR, DAR SI SLABICIUNILOR OMENESTI, DIN EXPRESIA PACATELOR! Daca tu vei savârsi TOATE pacatele Lumii, pâna si pe cel al RESPINGERII CREATORULUI TAU! – …dar nu vei starui, înversunat, pâna la capat, în aceasta gretoasa nebunie a pacatului <<îndepartarii>>, spre care te impinge Satana, ci, ÎN ULTIMA CLIPA, te vei întoarce, cu fata plina de lumina nadajduirii si cu sufletul umilit si prabusit de rusinea pacatului, Dumnezeu te va ierta! – tot asa cum l-a iertat si pe criminalul Dismas, care, în ultima lui clipa de luciditate, M-a recunoscut si s-a luminat de Nadejdea Ultima, cea în Dumnezeirea Mea…da, l-am iertat DEPLIN, FIRESC! – CA PE PROPRIUL MEU COPIL/CREATIE/CREATURA: Eu-Fiul, dimpreuna cu Eu-Tatal, dimpreuna cu Eu-Sfântul Duh…care UNA SUNTEM!!! >>”.

…Mi s-a parut a fi cea mai de bun-simt si cea mai pilduitoare si mai umano-dumnezeiasca interpretare a (aparent!) “crâncenelor” (sau…”puternicelor”!) vorbe ale lui Hristos, dupa care Acesta,

6-…pentru a da, pâna la capat, Modelul pentru Omul/Faptura Umano-Divina a Zilei-a-Sasea, a rostit, cu împacare si nesfârsita blândete, vorbele “predarii”, ultime si deplin-triumfale, catre Dumnezeu (marcând, astfel, înfrângerea definitiva a Satanei-Marele Iluzionist al Crimei Deznadajduirii!): “Parinte, în mâinile Tale îmi dau duhul/îmi încredintez duhul Meu!”

7-Iar ultima vorba/”lectie” hristica, de pe Cruce: “Savârsitu-s-a!” (Ioan, 19/30) este, prin Taina ei Cosmic-Încifrata, de-a dreptul zguduitoare: “Mi-am împlinit misiunea de a descatusa Duhul Umano-Divin! Din acest moment, va începe, majestuos si la nivelul întregului univers al Fiintei Umano-Divine (trecute, prezente si viitoare), Procesul Mântuirii! NESTAVILIT, FARA OPRIRE, PÂNA LA TRONUL JUDECATII DE APOI!”

…Pâna si scepticii “oameni de stiinta”-fizicieni – marturisesc ca au vazut, în jurul pamântului, acea aura/”halou” de Lumina Dumnezeiasca, urmare a tâsnirii Apei din Rana Inimii Hristice (sângele s-a pogorât peste “teasta” Primului Adam!) – prin care, peste timpuri si vreri meschin-umane (expresii ale degenerarii spirituale umane, pervertite, partial, de “frecventarea coltului/<<clubului>> cu ispite”, al Satanei!), se împlineste destinul Fapturii UMANO-DIVINE: MÂNTUIREA!!!

…Deci, în definitiv, ce este PASTELE? Este vesnica reamintire, catre om (din partea Lui Dumnezeu!), a Învierii. Cu Duh si Trup, deopotriva (pentru ca si Trupul va fi judecat, la Supremul Tron Cosmic, pentru cât s-a supus si cât s-a împotrivit poruncilor Duhului Curateniei – si cât a pastrat si cât n-a pastrat, prin faptuire externa, Puritatea de Duh, Puritatea Cea Dinlauntrul Omului, acolo unde vine, pe neasteptate, MIRELE-HRISTOS!). Si ce înseamna Lumina Minunata a Învierii? Trebuie sa aflam, ori macar “sa pipaim” aceasta Taina Dumnezeiasca – pentru a nu ne prabusi, azi, în vremurile Beznelor celor mai dese si al Dansului Satanei, peste Lume – în prapastia DEZNADAJDUIRII, NEPASARII EGOISTE SI EGOTISTE…A LEHAMITEI VINOVATE, PRIN PASIVITATE (complice!) FATA DE CEL RAU!!!

…Pentru a nu ne pierde omenia din noi si pentru a nu ne rataci de SUPRA-FIINTA NOASTRA NATIONALA – de popor si de NEAM!!! Caci, la Tronul Judecatii din Urma si Desavârsite: “…iata o multime mare de oameni, pe care nimeni n-ar fi putut-o numara, din toate semintiile si neamurile, si din toate popoarele si limbile (s.mea) – multime care statea înaintea tronului si înaintea Mielului, în haine albe si cu ramuri de finic în mâinile lor. Acestia strigau cu glas mare si ziceau: <<Mântuirea este a Dumnezeului nostru care sade pe tron si a Mielului!>>” (Apocalipsa, 7/9). Iata cum se zice CLAR ca SEMINTIILE si NEAMURILE si POPOARELE si LIMBILE sunt entitati dumnezeiesti (iar nu inventii de-ale…”turbatilor de nationalisti!”) – oricât s-ar da peste cap sa demonstreze contrariul toate…”UNIUNILE” masonice – si, mai ales, peste toate stradaniile masonilor lumii, de a amesteca, într-un spurcat Babilon, toate neamurile si a strica, satanic, toate limbile (cu exceptia celei maghiaro-udemeriste, poate…). Priviti cum …nu mai avem la ce si pe cine privi, la fotbal, unde la formatia C.F. R.-Cluj, într-o vreme, NU MAI EXISTA UN SINGUR ROMÂN, “DE SAMÂNTA”, MACAR… – nu mai zic de “alde” F.C. Barcelona, Bayern-München, Olympique Marseille, Chelsea Londra, Arsenal Londra etc. etc. (exceptie nu fac decât bravele echipe ale BASCILOR!!! – …frati traci, de-ai nostri, dar mult mai întelepti si stabili decât noi, întru Divina Traditie!!!). Si uitati-va cum corcesc rasele si semintiile, “fratii” ucigasi ai Franc-Masoneriei…si vor sa stearga toate hotarele dintre minti, religii (“ecumenismul” peste fire, cu de-a sila, în forme …“poruncite de la centru”!) si dintre neamuri si semintii…

“VADE RETRO, SATANAS!!!”

…Frumos si adânc graieste (cum niciun teolog crestin n-a facut-o si, din pacate, nici nu se straduieste a o mai face, azi!), despre ÎNVIERE, Parintele Dumitru Staniloae: “Învierea Domnului este evenimentul fara pereche, în istoria lumii. Importanta ei întrece absolut tot ce se întâmpla si se poate întâmpla în univers. (…) Creatia da posibilitatea istoriei, Învierea o arata ca insuficienta, ca stadiu ce trebuie sa dispara si sa fie înlocuit cu forma cea perfecta si definitiva a existentei. Învierea arata istoria ca un provizorat, în tensiune spre eschatology. În Înviere se manifesta nemultumirea Lui Dumnezeu cu istoria. O nemultumire de care suntem, si noi, patrunsi. Daca Învierea ar fi fost un fapt istoric, încadrat perfect în cauza si efectul ei, în istorie, atunci ea nu ne-ar arata ceva peste istorie, ci ne-ar confirma existenta istorica drept existenta ultima. Numai prin faptul ca Învierea atrage cu forta metaistorica, ceva din istorie – în alta orbita de existenta! – arata spre un viitor altfel decât istoric. Învierea are un lucru cu istoria, dar nu pentru a o confirma, ca singura realitate – CI PENTRU A O JUDECA, A O ARATA ÎN CRIZA DE CARE SUFERA SI PENTRU A SE MILOSTIVI DE EA! (…)

Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnava în care s-a rostogolit, înaltând-o la o stare a carei bogatie, plenitudine si fericire nici nu ne-o putem închipui, asa cum nu-si poate închipui omul mereu bolnav starea de perfecta sanatate. Daca prin pacat s-a introdus în viata, de la Dumnezeu, boala radical – prin Înviere, aceasta boala este eliminata. E de crezut ca, fara caderea în pacat, n-ar fi intervenit Învierea, asa cum, peste tot, n-ar fi avut loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu.

În Iisus Hristos, viata cea noua, eshatologica, e realizata. El este începatura pentru toti care cred în Învierea Lui, pentru întregul univers, care, actualmente, boleste. Viata cea noua nu este numai promisiune, ci este realizata, prezenta. Noi traim mai departe în istorie, dar cu ochii credintei si ai nadajduirii spre El, spre viata cea adevarata, deplina, ultima si fara de moarte.

Când zicem, cu credinta: <<Hristos a înviat!>> – afirmam implicit: <<NOI TOTI AM ÎNVIAT!>>” – cf. D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sfintele Pasti, 1937 – tiparita La Sibiu, în 1939 – pp. 268-274.

…Bine-bine, eu, noi… – ca fiinte, am aflat câte ceva din Vesnica Taina a Învierii. Dar SUPRA-FIINTA noastra, Neamul/natiune?

…Deci, cum se produce Învierea, pentru Supra-Fiinta noastra – NEAMUL/NATIUNEA? Se produce la fel ca si pentru fiinta, numai ca este un eveniment fara margini de maret, întrevazându-l (prin SUPRA-FIINTA noastra!) pe însusi Adam-Cel-Mântuit, din Rai!

“(…)Este diversificarea omenirii în natiuni un pacat, sau o urmare a pacatului? Ar fi de ajuns sa respingem aceasta presupunere, cu simpla provocare la legea universala a treptatei diversificari a faunei si a florei. Legea aceasta nu e plauzibil sa fie contrara Voii Lui Dumnezeu, mai ales ca diversificarile acestea manifesta, cele mai adeseaori o înnobilare a trunchiului de baza, nu o decadere a lui (s.mea). Dar raspunsul se poate da si altfel: pacatul sau raul e de alt ordin decât unitatea sau diversitatea. El înseamna stâlcire, desfigurarea a lucrului dat, a existentei produse de alte puteri. Este specificul national o stâlcire a umanului, o decadere din fiinta omeneasca? Ar fi, când acest specific national s-ar prezenta ca un ceva vicios, meschin, fara înaltimi ti puritati de simtire si de gând. Cine nu stie, însa, ca nimic josnic nu se afla în felul specific cum percepe si reactioneaza în lume membrul unei anumite natiuni? In simtirea doinei românesti si în hora noastra nu cred ca e ceva pacatos, sau daca e si asa ceva, aceasta nu e caracter national, ci omenesc. Natiunea în faza pacatului are manifestari pacatoase (n.mea: de aceea, eu fac deosebirea între Neam, pe de o parte – care este expresia metafizica a Supra-Fiintei umano-divine, în eternitatea Revelatiei Dumnezeiesti, deci înafara pacatului! – …si natiune-popor, care sunt expresia istorica, deci pacatoasa, a Supra-Fiintei umano-divine!), pentru ca natura omeneasca, în general, cu toate diversificarile în care se înfatiseaza, este pacatoasa. Scoaterea oamenilor din starea pacatoasa nu se face prin anularea calitatilor nationale, ci prin îndreptarea naturii omenesti, în general. Daca ar fi ceva pacatos în însusi specificul national, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni si rai în cadrul unei natiuni, caci toti ar fi rai (o logica perfecta! – A SE LUA AMINTE, DE CATRE…”UNIONISTII” MASONI!!!).

Chestiunea îmi pare atât de evidenta, încât socotesc de prisos sa mai insist.

Se pune problema, greu de descurcat, a raportului între national si uman. Nationalul nu întuneca umanul, nu-l extermina? Iar daca umanul ramane, nu cumva e nationalul o simpla iluzie, ceva de suprafata, pe care sa-l poti lepada în oricare moment voiesti?

E de remarcat, întâi, canu exista om anational. Nici Adam, macar, n-a fost anational – ci a vorbit o limba, a avut o anumita mentalitate, o anumita constructie psihica si trupeasca. Un om pur, necolorat din punct de vedere national, fara determinamentele nationale – ESTE O ABSTRACTIE (n.mea: iata la ce vor cei de la “uniuni” sa realizeze din noi: niste …ABSTRACTII, niste “zombie”, pe care le/îi înrolezi cu mult mai lesne, în “armata” de sclavi mondiali – decât pe niste fiinte umano-divine, determinate, ca personalitati, de Însusi Dumnezeu!). Asa cum nu poate exista un mar fara determinamentele unui anumit soi, asa cum nu poate exista un om fara determinamente individuale.(…) Un român, când simte mila fata de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de fratie umana care simte ca-l leaga de un ungur, e un sentiment colorat româneste, nu e anational.(…)” – cf. Bucovina profunda online, Parintele D. Staniloae, art. Scurta interpretare teologica a natiunii, Sfintele Pasti, 1934.

“(…)Natiunile sunt, dupa cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu PE TOATE LE VREA! În fiecare arata o nuanta din spiritualitatea Sa nesfârsita. Le vom suprima noi, vrând sa rectificam opera si cugetarea eterna a Lui Dumnezeu? SA NU FIE! Mai degraba vom tine la existenta fiecarei natiuni, protestând când una vrea sa oprime sau sa suprime pe alta si propovaduind armonia lor, caci armonie deplina este si în lumea ideilor dumnezeiesti (…) În cadrul Ortodoxiei pot exista popoare cu preocupari, însusiri, cu politica, arta si cugetare originale. Ortodoxia este RITMUL, este MASURA, nu este melodia vietii însesi. Si câte melodii nu pot exista, pe aceeasi masura? ” – cf. Parintele D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sibiu, 1939, p. 32.

…Deci, cu inima plina de lumina, îti marturisesc (de fapt, dar egal: RE-AMINTESC!) Cereasca Minune, CERESCUL ADEVAR – Tie, Neam al Românilor:

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVARAT A ÎNVIAT!

…VEI ÎNVIA SI TU, MIRACULOS NEAM AL ROMÂNILOR – CU TOTI SFINTII SI MARTIRII SI VOIEVOZII SI “CRAISORII” TAI… – …CÂT DE CURÂND VA BINEVOI DUMNEZEUL MÂNTUIRII!!!

…FACETI SA TACA RAZBOAIELE SI CRIMELE VOASTRE (cele de pe dinlauntru, precum si cele de pe dinafara) – SI, HAIDETI (începând cu ACEST Paste!!!) SA ASCULTAM MAGNIFICA ARMONIE DUMNEZEIEASCA (…dinafara de partide „manelisto-tamburinice”, de interese grotesco-burlesti – lacomii dovedind lacomii si pofte animalice, de fiare ale beznelor…, dinafara de gasti si tâlhari nepocaiti, de tot soiul…!) – SI SA FIE (în sfârsit!), DUPA VORBA LUI HRISTOS: “PRECUM ÎN CER, ASA SI PRE PAMÂNT”!!!

…”– SA FIE PASTI ÎN FIECARE ZI!” – cum întelept graieste Parintele Constantin Sturzu…!!! (cf. oradereligie.wordpress.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, ziarul Lumina de duminica, din 30 Mai 2008).

 

1– Trebuie sa spunem însa, de la început, ca, si la sat, si la oras, Biserica de Zid (institutionala), iar nu Biserica lui Hristos – perpetueaza, în mod ciudat (si deloc spre cinstea ei!), pe lânga traditiile autentice, închinate Pastelui-Învierii – si traditii false, traditii care nu tin nici macar de pagânismul tracic! Pastele n-are, nici în clin si mâneca, ceva cu mâncarea si bautura!!! Pastele este, exclusiv, bucurie spirituala!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numarul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundati pe Hristos cu abatorul!, ca macelarirea mieilor, de Paste, este o crima oribila, un pacat strigator la cer si, totodata, unul contra Sfântului Duh (pacat de care “pastorii turmei”-clerul, daca nu neaparat stimulator, macar un complice asiduu! – va avea de dat seama, din greu, pe cealalta lume!!!) – pacat prin care Hristos este rastignit, de lacomia pântecelui nostru – practic, la infinit! Si demonstram ca obiceiul pagân al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) mielului, de Pastele-Pesahul evreiesc, precum si cel, tot atât de pagân, al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) porcilor, de Craciun (când se naste Mântuitorul Lumii!!!) – tin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea crestin-româneasca, si trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:

a-porcii, de Craciun, sunt masacrati, ca “restanta” a pagânilor greci si romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar

b-mieii masacrati de Paste sunt “restanta” a primitivilor evrei, închinatori lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar si “restanta” de la pagânismul grecesc! Leviticul ebraic mentioneaza, pentru sarbatoarea Ispasirii, sacrificiul unuia din doi tapi de jertfa – în urma operatiei de MAGIE SIMPATETICA: tapul ispasitor, tinut la usa Tabernacolului, era atins de toti membrii comunitatii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în desert, fie aruncat într-o prapastie. Dar, într-o prima faza a mozaismului, tapul ispasitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFA CATRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DESERTULUI!! – cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeasi mentiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e facuta si în legatura cu sarbatorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinatorii lui Dionysos) aruncau, în hau, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul portilor infernale” (cf. Séchan Louis si Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRÈCE, Paris, 1966).

Ierarhii vechi ai Bisericii Crestine, mult mai atenti la autenticitatea crestin-religioasa decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restantelor” pagâne din mentalul popular, si mult mai putin dispusi a ceda DEMAGOGIEI BURTII POPORULUI (îndemnând si aratând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperati de rezultatele strict culinare si de macel, ale identificarii lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CRESTINA SA-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE SI LUNA, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam multi ani, si oamenii Bisericii (deh, oameni si ei…) au cazut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Si astfel, macelul oribil al mieilor continua, într-o veselie tembela si terifiant-criminala – sporind astronomic pacatele noastre, în loc sa ne apropie, prin Paste, de Mântuire… – cf. revistacontraatac.wordpress.com – nr. 20.

2–Limba aramaica este o limba aproape moarta, vorbita în special în Antichitate. Câteva capitole din cartile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) si Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) si un cuvânt din Geneza (31:47) sunt scrise în aramaica si nu în vechea ebraica, ca de altfel si Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se înrudeste cu ebraica asa cum spaniola se aseamana cu portugheza. Diferentele dintre aramaica si ebraica sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele doua sunt privite ca doua limbi distinct – cf. Wikipedia.

 

 

POEZII SI POEME DESPRE PASTI, HRISTOS SI ÎNVIERE

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Adrian BOTEZ

PASTE

rare pasari sfinte – poate îngeri
zboara peste visinii în floare
e atâta alb – încât te doare:
de atâta sarbatoare – sângeri…

Hristul – în lumina de petale
împarat stapân peste gradina
se arata spre iertare – si suspina
când vreun suflet îi aluneca din poale

aleluia – susura copacii
aleluia – scânteiaza cerul
nu ucideti – nu ucideti mielul
sa nu stingeti în gradina macii

Golgota a fost – acum e linul
a-nflorit vazduhul – alb si moale
(Moartea s-a facut frumoasa cale…) –
si-a închis prin Sine-n lume chinul
***

VISINI ÎN FLOARE

a venit Împaratul! – nimeni
n-a auzit huruitul rotilor
calestii Maiestatii Sale – dar
Maiestatea Sa este
aici! – hlamida alba
a acoperit pamântul – ca pe un
nou – izbavitor vazduh – cu blândul – atotcuprinzatorul
totalitarism  – al
Întelegerii

a venit Împaratul! – e atâta
proaspata – neîntinata bunatate – cereasca
blândete – în
stapânirea lui absoluta – încât
pâna si ziarele s-au oprit din
scârtâitul lor slugarnic – despre
democratie…

pâna si ziua a uitat sa mai fie si
noapte…

a venit Împaratul! – cu
atâta liniste alba a umplut
gradina si ochii – încât nimeni
nu mai simte nevoia sa mai
priveasca la televizor:

Împaratul – hlamida lui
florile de visin – mai mult decât oricare
soare : ele revarsând
bine

se îngroapa – sub pleoapa uitarii – în flori albe de
visin – Mocirla – hlamida
lui de iubire – atotiertatoare – în albeata
calda – a petalelor ei – curma – înca
de pe buze – înca din
beciul mintii – orice început de
zvâcnet al cozii de drac: bârfa – cârtire si
zvon…

a venit Împaratul!
iata singura – eterna – beata
cât si clipa goetheana de
fericire – REALITATE

de acum – pâna-n vecie
nimeni nu va mai avea dreptul de a fi
toropit: Cristalul
cu toata asprimea lui
rece – trezitoare de
astri în sânge – fulgeratoare de monstri în
vise – a învins

menuetul de îngeri  este ritmul – de-acum – al aortei – al
auricolelor si
ventricolelor noastre

a venit Împaratul!
daca nu va puteti bucura – macar
priviti – si
smeriti-va trufiile sufletului – în
linistea cea vie – fosnitoarea maree de alb – a
Sarbatorii
***

NU  – CRIMEI DE LEZMAJESTATE!
                                  se dedica OANEI…

nu atingeti –  cu atingere de
lezmajestate – evanescenta cununa: florile de
visin! – altfel
spulberati frisca de pe tortul de
nunta – zapada proaspata – presarata pe
vise…

departati-va de minunea fragila – a
Primaverii – în vârfurile
picioarelor…

lasati – o sa se
stoarca singura de
preaplinul bucuriei
atât de scurte – plapânde – atât de
tragice – de
A FI!
***

ZARZARUL

Zarzarul a dat în sarbatoare:
Ce e vânt si ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lasa ars de alb si de senin?

Duhuri din vazduh si primavara,
Duhuri de iernatice-nfloriri  –
În vârtej va mistuiti povara,
Din minune sa-i chemati pe Miri !

Drept în viscolirea de petale
S-au cladit biserici lui Iisus:
Preschimbati, voi, ranile în zale,
Sub agheazma ochiului de sus !
***

LA LOCUL NUMIT GAVAFTA

În piata lumii-i rea-credinta sluta
Iar mierea se preface în cucuta

Hristosul sta si-nvata o lectie sublima:
Cei vindecati de lepre – se-mbolnavesc de crima…
Degeaba stai dadaca si îi feresti de Rau –
Daca nu îi stropeste-n fata – arzând – sângele Tau
***

HRISTOS CRUCIFICAT

Cuvântu-acum e-ntepenit de ger
Leprosii – vindecati nu se mai cer
Nimeni de OM-CIUDATUL nu-si mai aminteste
De MARELE LEPROS – care-n delir racneste:

“ELI – ELI- lama sabachtani?”
Porumbul  Alb din cer nu tresari
“ELI-ELI – lama sabachtani?”
ecou-i stins în veac: EL va veni
***

LEPROSUL CE-ASTEAPTA MÂNTUIREA

E fruntea sa boltita precum masca de leu
Pe care floarea împarateste greu
Fraged putreziciunea – surpa obraz si buze
Din cele doua nare: negre gauri difuze

Din cinci petale-a mâinii – ramân doar zdrente pale
Din talpa tiparita – doua tipsii ovale:
Ast fuse cersetorul caruia FOC-HRISTOSUL
I-a lauat chipu-n roua si raza – iara osul

I-a prefacut în fulger – asemeni unui înger
Se schimba spurcaciunea – puroi chemat la sânger
HRISTOASE SFINTE – iata ca la rascruce – iar
E-o târâtoare-a scârbei:  asteapta al Tau dar

E neamul meu cel jalnic – bubos de infamie
Cazut însa pe cioate – supus cu totul Tie
Nici nu-ndrazneste geamat – tremura-n scârnavie –
Dar în secret întors e l-a Ta împaratie
***

HRISTOS URCÂND GOLGOTA

Sa urci din rana-n rana – cînd sus rânjeste Moartea?
Trâmbitele-asudara – stânga mereu e partea…
Daca Tu culci Golgota – adoarme Mântuirea
FIII MINUNII ASPRE îngroapa Rânduirea

Pasu-I de om pe cale-i sa se predea tarânei
Împiedicat de Sine – pipaie drum de fiere –
Pasarea Neagra-a Crucii – spre Piscul Capatânei
E gata sa-si ia zborul – arzând în Înviere

Scuipati dusmani – pe fata Îi înfloresc – si-s crinii
Si gust taios de fulger prind bicele pe spate
În sagetari de raze Hristos preschimba spinii
Iar sângele-I – în nimbul multimilor se zbate

Se umple Capatâna – barbar pocal – de sânge
Cumpana dintre apa si foc – acum se frânge:
Apa se vestejeste: pe mâini – Maria plânge
Dar focul cotropirii – pe toata lumea-ajunge

De MARELE INCENDIU nu scapa omenirea
Si-a-ntredeschis iar Raiul pleoapa si menirea

Dar vredniciei noastre – Hristos i-e vistiernic:
Omule târâtura – si omule din flutur
Ticalosi solzi – ori aripi – sunt dajdii ce se scutur
Schimbate în Lumina Celui Atotputernic
***

HRISTOS AL APOCALIPSEI

Suflarea Ti se curma – si ochii Tai holbati
Vad cum calaii lumii cosesc dârzi si-ncruntati
“Cât sânge vreti din cruce?”- pari a-ntreba mereu
Si nimeni nu-ti raspunde – si ceasu-i tot mai greu

Din horcaitul cosmic – bulbuci de epoci ies
Dar veacul crimei creste – si-i noapte tot mai des
Hristosul casca-a moarte – un peste sufocat
Dar nimeni nu se-ndura –  si ceasurile-au stat

Stinghera – pe un munte – s-a fost uitat o cruce
Dar nu mai este nimeni – spre pisc – spre ea – sa urce:
Acolo unde-i lemnul de-a curmezis pe lemn
Ca pagina se-ntoarce – o stea e pusa semn
***

VENIT-A CEAS

Venit-a ceas – venit-a ceas
Domnul sa-nalte tare glas:
Din visul de dureri amare
Sa ne trezim în luminare

Venit-a ceas – venit-a ceas
Celui ce-a fost pe roata tras
Ciolanele în risipire
Cladeasca-i-se-n Noua Fire

Din burnitare si din sloi
Ne tragem madulare noi:
Fiinti de fulger si iertare
Muiate-n ceruri si zburare

Demonii s-au îmbolnavit
Când eu din NOI s-a-mpartasit –
Matreata neagra-s scuturati
Rascoale  de vazduh iscati

Venit-a ceas – venit-a ceas
Din mine-n Domnul nu e pas:
Prefac zvârcolul umilintei
În cald colind al biruintei

Venit-a ceas – venit-a ceas
Sparturi din cer îmi cânta-n glas –
În palma-mi se strecoara-o mâna
Strapunsa-mi este stânga râna

Obraji scuipati: nori de lumina
Plutind sfiosi spre Sfânta Cina:
Cruce îmi fac varsatul sânge
Hristos – si-n mine – Pâinea-si frânge

De flacari carnea mi-e arata:
Din orice rana dezgropata
Zbucnesc vazduhuri fulgerate
Vifor pierzarii de pacate

Fratii de-arhangheli – hori de spade
Ard în rotiri de cruciade:
Pamântul stravezit de cânturi
Înalta sfintii din mormânturi

Venit-a ceas – venit-a ceas
Pogoara-n noi Prea-Sfântul Vas
În care arde FOC DE MIERE
Alcatuire de-Nviere
***

IOSIF DE-ARIMATEEA
Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii

L-am tras  de sub osânda – L-am îmbracat în taina
Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:
Nimeni nu stie însa – Iosif  de-Arimateea
Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea
***

PESCARUL PESCARILOR

Veniti – pescari de-abisuri – cu rana în navoade
Topiti-va –n aluatul de pâine aburinda
Pâine: siroi de sânge si abur de colinda
Lui Ravvi-I sunteti raze si naluciri de roade

Abia frânti înspre lume – sunteti uniti în Rost
Lumina din lumina n-a dezertat din post:
Ea e Buna-Vestirea visata de-omeniri
Arzând nestramutata pe Crucea dintre firi
***

SIMON DIN CIRENE

Din tarina veneam – pamânt peste pamânt
Si duhu-l aveam negru – prelins parca-n mormânt :
Zarii o fulgerare – si mâini nu mai aveam
Sub uriasa cruce târâs îngenuncheam

Cu sila si cu ura priveam ostenii crunti
Si Te priveam pe Tine – Tu singur între multi :
Strivit sub aripi negre – nauc ma întrebam
Sub a cui soarta – oare – straina – – naintam ?

Trufia lor romana-mi schimbase mie drumul
Sau Tu ciudat – pe care-ntre multi Te vedeam Unul ?
Nemernic trup – sadeai sub talpi sânge într-una
Lunatic – priveai cerul cu ochi holbati – si spuma

Se prelingea pe buze – inima sta sa-ti sara :
Cine-o fi aratarea strivita sub ocara ?
Deodata crucea-n spate o simt ca se traduce
Din limba de  osânda – în grai ceresc si dulce

Si umerii cu care prin lume-naintam
Nu mai duceau mort lemnul – ci iarasi verde ram –
O ramura frateasca – de care ma tineam
Cu mii de milioane – cu neamuri lânga neam

Si-necul de pamânturi nu ne mai atingea
Zburam cu-aripi de Cruce  –  din cer parca ningea
Cu pace si lumina – cu funigei de îngeri
Iar Tu – straine – uite – nu mai stiai sa sângeri

Din blând nebun si singur – erai Judecator
Cu fulger de coroana – zvâcnind mai sus de nor
Si ma priveai cu mila – si-atâtea-ntelegeai
Încât un prost ca mine – si tot afla de Rai
***

RUGACIUNEA UNUI COPIL

Hristoase Doamne – mila ai
De neamul meu cernit
Si blând – porneste-l catre Rai –
Caci mult s-a chinuit

Doamne Hristoase – neamul meu
Ciobani si voievozi
Ales-a-n lume drumul greu
Cu iude si irozi

L-ai pus de straja lânga Iad :
Cutremur si prapad –
Uita-Te câte stele cad :
Norocul nu i-l vad

E-un neam de crai si de minuni
Credinta-i arde-n piept
La iesle noi Ti-am fost nasi buni
Te-am slujit demn si drept

Am sângerat pe crucea Ta
Si-adânc ne-au îngropat
Dar – ca si Tine – -a treia zi
Din foc am înviat

Nu-i neamul meu – cât e al Tau
Ca-n Tine l-ai purtat :
Din iesle pân’ la ceasul greu
Când raii Te-au scuipat

Despre-acest neam de toti calcat
Când sfinti Te-or întreba
Spune-le ca-i adevarat:
L-ai luat în slava Ta

Sa le spui curat
Ca l-ai înaltat
De unde l-ai luat:
Pe-o gura de rai
Pe-un picior de plai…
***

BIRUINTA
Ca dalta în piatra mi-e limba pe buze
Si tandari împroasca – le scuip coji confuze
Viu Logos de jar e vadit dintre mituri
Arzând patru zari – PATRU VII RASARITURI

În inima port biruinta Credintei
Hristos Neclintit sta la Cârma Fiintei :
Spalati îmi sunt ochii în crivat de îngeri –
Copacule-n Rai – înceteaza sa sângeri

Caci vin în alai nunti de suflete rare
Se cutremur de joc galaxii glaciare
Si-n piscul acestei zeiesti Nebunii
Sta herbul de VERB – poruncind simetrii

*

sunt un biet cersetor – tinând scripca de gât
buzunarele-mi sunt forfotire de ceruri
dar nu-mi este din lume nimica urât
chiar de greierii-mi pleaca-n regatul de geruri

lacasul mi-l fac pe la muchii de lacrimi
prin piele îmi iese iubire ca roua :
te supara – Hriste – arunca-ma la crini
sa pot a razbi la NASCAREA A DOUA
***
ASASINATUL MODERN  SI ÎNVIEREA
Popor român – în somn vei fi ucis
Si Macbeth îsi sterge cutitele de slugi
Iar cimpanzei schelala-i-vor rugi
Peste mormântu-ti cu pecete-nchis

Dar uragan de raze si trasnete de stânci
Te vor salta din iaduri iarasi spre lumina :
Calaii ti-au uitat pe umeri – dându-ti brânci
Crucea – la care neamuri vin de se închina
***

Vindecarea copiilor dupa divort

On By nelursIn Romania, WorldLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

29 martie 2012

VINDECAREA COPIILOR DUPA DIVORT

In toamna am scris despre o noua aparitie editoriala in care autoarea descrie efectele divortului parintilor ei asupra ei si a fratelui ei. Titlul cartii e sugestiv, In Spite of Everything (“Im pofida tuturor”) si e scrisa de Suzan Thomas, scriitoare cu reputatie in cercurile editoriale americane. Jurase sa nu divorteze pentru a nu cauza in viata propriilor copii necazurile si sufererintele experimentate de ea cind proprii parinti au divortat. Cu acest obiectiv in minte, si-a ales sotul cu multa grija, au aplicat in viata de familie principiile moderne matrimoniale, au avut copii “planificati”, (adica nascuti la vremea cind ea si sotul au socotit ca a venit vremea si au avut resursele necesare), au dezvoltat relatii de prietenie cu persoane “reputabile,” au strins relatiile cu rudeniile sotului. In alte cuvinte, familia Thomas a fost o familie perfecta. Pina cind, intr-o zi, Suzan si sotul ei au apucat-o in directii opuse, impuse de cariera, restrictiile de timp, si obiceiuri. Dupa citiva ani au divortat. Ea a tinut copiii iar el s-a mutat in alt oras. Asa, zice Thomas, un nou fenomen social s-a infiripat in America din anii 60 incoace – divortul ereditar, divortul in lant, copii ai parintilor divortati care la rindul lor divorteaza, si lasa in urma generatii tot mai mari de fiinte umane divortate sau crescute in camine de divortati, in asa numitele “blended families,” adica familii amestecate din fosti soti si sotii, noi frati si surori, noi bunici si bunice, noi prieteni, noi biserici si comunitati sociale, noi orase, noi scoli, etc. Nu e rar cind pentru un copil american aceste dizlocatii si schimbari profunde se produc de 2 sau chiar 3 ori pina la terminarea facultatii. Aceste schimbari au un efect nefast asupra lor, le genereaza rani emotionale si spirituale de lunga durata.

Sociologii si psihologii, in special cei crestini, cauta tot mai mult sa devizeze formule pentru atrofierea acestor consecinte in viata copiilor. Din nefericire, probleme ca acestea exista si in societatea romana si vor persista si in viitor. Din cind in cind unii dintre dtra ne scrieti cu inimile rupte de durere despre impactul divortului asupra dtra si a copiilor vostri. Va simtim durerea. De aceea am decis sa dam glas acestor simtaminte pregatind pentru dtra materialul alaturat care contine retete practice pentru ameliorarea impactului divortului asupra copiilor. Nu este un material original alcatuit de noi. A fost alcatuit de expertii in relatii de familie ai organizatiei Focus on the Family. Titlul original al articolului este Helping Children Heal AfterDivorce (“Ajutorarea copiilor cu vindecare dupa divort”) A fost tradus si prelucrat pentru noi de Marieta Tut (AFR Timisoara). Avind in vedere importanta si relevanta subiectului, va sugeram sa-l difuzati cu larghete pe siturile dtre electronice, in bloguri, biserici si comunitati. Multumim Marietei Tut, mama a 2 copii minunati, pentru investitia de timp si efort in pregatirea acestui material. Calitatea este impacabila. Celor interesati in versiunea intacta in engleza a acestui material, va sugeram sa intrati pe http://www.focusonthefamily.com/parenting/single_parents/helping-children-heal-after-divorce.aspx?p=1

Ajutor practic in vindecarea copiilor dupa divort

“Copiii sunt rezilienti. Isi revin.” Daca te afli in mijlocul unui divort, probabil iti amintesti aceste cuvinte. Ca si parinti suferinzi, speram sa fie adevarat. Speram si ne rugam pentru copiii nostri sa treaca cu putine cicatrici si putina durere emotionala prin experienta divortului parintilor lor. Dar in timp ce invata a se adapta chiar si celor mai grele circumstante, divortul readuce rani dureroase, asa ca au nevoie de ajutorul nostru pentru a gasi vindecare.

Din cauza divortului copiii vor deplange o serie de pierderi. Spre exemlu, atunci cand un parinte paraseste caminul, iar apoi din cauza situatiei financiare precare, copilul va trebui sa se mute intr-o noua locuinta, pierzand astfel locuri familiare si dragi. Prieteniile se schimba deseori, fratii sunt intristati, banii sunt putini, iar parintii care ii au in custodie sunt fie raniti emotional, fie maniosi. Sentimentul de securitate si siguranta al copilului este compromis, in timp ce copiii privesc neajutorati spre noua lor lume, inca necunoscuta. Asadar, ce poate face parintele? Pentru multi dintre noi parintii, divortul a insemnat un soc puternic. Cum putem sa ne vindecam pe noi insine, daramite sa ne ajutam si copiii? In acest articol vei gasi ajutor practic: in ceea ce priveste vindecarea ta personala ca parinte, cum sa-ti tii familia functionabila, si cum sa fii reconfortant pentru copiii tai prin ai lasa sa se simta tot copii in mijlocul acestei pirderi.

Iata cateva sfaturi pentru tine si copilul tau in vindecarea dupa divort:

Vindecarea dupa divort este un proces indelungat care incepe cu insasi persoana ta. Dealtfel chiar si copiii vor supravietui emotional cu mai putine cicatrici, daca te vei stabiliza tu insusi primul, si mai apoi copilul tau. In acest articol vei gasi cateva sugestii practice care-ti vor arata in ce consta acest proces al vindecarii. In primul rind, gaseste-ti un grup de sprijin. Cea mai buna cale de vindecare pentru copilul tau este ca tu insati sa devii sanatoasa si puternica dupa divort. Grupul ar trebui sa-ti ofere incurajare, resurse si tehnici de supravietuire. Ar trebui sa-ti ofere si camaraderia de care ai nevoie, pentru ca propriul tau copil sa nu fie nevoit sa-ti fie si consilier si mangaietor. Astfel de roluri pentru copii sunt daunatoare si le accentueaza durerea. Gaseste un grup de suport si pentru copilul tau intr-o biserica locala.

Comunica, spune adevarul. Foarte clar, comunica copilului tau ca nu are nimic de a face cu divortul tau. Explica-i ca acest divort te implica doar pe tine si pe fostul sot si nu are nimic de a face cu el. Reasigura-l ca este iubit de ambii parinti. Ca nu a cauzat divortul. Apoi, printr-o maniera apropiata varstei la care se afla, spune-i adevarul. Daca nu vei discuta lucrurile deschis ii vei creea anxietate si il vei determina sa-si puna intrebari despre onestitatea ta in ce privesc alte probleme. Daca sotia ta a parasit familia pentru o alta relatie, spune-i ceva de genul: ”mama ta a decis ca nu vrea sa mai convietuiasca cu mine si vrea sa traiasca cu un alt barbat, dar totusi te asigur ca te iubeste foarte mult.” Cel mai important, comunica-i ca Dumnezeu este cel care ingrijeste si protejeaja familia ta. Lasa-ti copilul sa stie ca Dumnezeu uraste divortul si intelege durerea lui.

Fa schimbarile progresiv, intr-un mod lent. Da sansa copilului sa se poata ajusta la o noua structura familiara. Este destul de dificil pentru un copil sa fie separat de un parinte, iar daca mai pierde si membrii din familie, imagini familiare ale casei, scoala, prietenii, biserica si vecini, este traumatic de devastator. Poate unele ajustari sunt neaparat necesare, dar incearca sa previi cat mai multe posibil. In plus, nu te grabi in formarea de noi relatii cu sexul opus. Asteapta. Este indicat sa lasati cel putin doi ani sa treaca inainte de a stabilii o relatie noua, pentru a lasa timp copiilor sa se vindece dupa divort. Ca ultim resort, nu incepeti relatii noi atata timp cat actiunea de divort nu este pronuntata, deoarece sunteti inca casatoriti. Onorati-L pe Dumnezeu si legamintele facute la casatorie. Aceasta va zamisli un model de integritate personala pentru copil. Chiar si dupa ce divortul este finalizat, concentrati-va atentia asupra vindecarii si nevoilor copiilor vostrii. Fiind predispusi la vulnerabilitate, o alta relatie noua prea devreme va cauza si mai multa confuzie si vina.

Lasa copilul sa-l iubeasca pe celalalt parinte. Copiii au nevoie sa fie iubiti si sa iubeasca si ei pe altii. Nu permiteti durerii si nesigurantei sa stirbeasca din relatia copilului cu celalalt parinte. Ajuta-l pe copil chiar si sa aleaga felicitari si cadouri atunci cand trebuie. Copilul se va simti mult mai usurat ca-i dai voie sa-si iubeasca celalalt parinte. Apoi, niciodata nu vorbiti de rau pecelalalt parinte. Abtineti-va in al vorbi pe celalalt de rau. Asta va fi dificil dar faceti-o totusi de dragul copilului vostru. Nu transformati copilul intr-un dusman al celuilalt parinte.

Disciplineaza consecvent. Nu lasati orice vina auto-impusa sa va impiedice in a fii un parinte diligent. Amintiti-va ca incercarile si perseverenta construiesc un caracter. O disciplina consistenta, delimitari si atributiuni sanatoase vor forma copilul in a se simti in siguranta. Asta inseamna sa lasi copiii sa fie copii. Tineti orice conversatie despre finante, ore de vizitatie, dispute familiare sau alte subiecte delicate departe de urechea copilului. Nu-l folositi niciodata pentru a retine informatii sau pentru al pune in centrul disputelor. Pastrati si protejati inocenta lui. Divortul da o lovitura puternica copilului, contrar oricarui lucru pe care lumea le spune despre el. Trebuie sa dai prioritate vindecarii copilului tau si sa ramai sensibil fata de nevoile lui. Tine minte, Dumnezeu este suficient si atotputenic in vindecarea si restaurarea oricarei inimi, chiar si a copilului tau. Indatorirea ta este sa-i asiguri un camin stabil, sigur si evlavios. Restul depinde de El.

Ce ar trebui sa faca copiii?

In lucrarea sa intitulata Second Chances: Men, Women and Children, a Decade After Divorce, (“A doua sansa: Barbati, Femei si Copii, la Zece Ani de la Divort”), Wallerstein a identificat cateva “ indatoriri pshihologice ” pentru copii in urma unui divort. Autoarea insista ca ei trebuie sa: (1) Inteleaga divortul. Copiii ar trebui sa inteleaga schimbarile immediate, separand astfel realitatea de fantezii si frica. Mai apoi, cand vor creste vor trebui sa “evalueze actiunile parintilor lor si sa traga invataturi de minte.” Sa se sustraga de la problema intr-un mod strategic. Copiii au nevoie de parinti pentru a ramane tot copii. (2) Sa faca fata pierderilor. Copiii nu trebuie sa faca fata pierderii unui parinte, ci si sa realizeze pierderea unei familii intacte. (3) Sa faca fata maniei. Copiii unui divort isi iubesc ambii parinti, dar pot experimenta sentimente de manie adanca pentru unul sau ambii parinti care au decis divortul. (4) Sa faca fata sentimentelor de vinovatie. In ciuda tuturor asigurarilor parentale, multi copiii se vor simti vinovati pentru destramarea familiei lor. Alti copii se vor simti vinovati atunci cand eforturile lor de a reuni familia vor esua. (5) Sa accepte finalitatea divortului. In studiul ei, Wallerstein a gasit copii care dupa cinci sau zece ani inca mai aveau fantezii despre impacarea parintiilor. A descoperit chiar ca copiii gasesc divortul mult mai dificil de acceptat decat moartea. (6) Sa dea o noua sansa in a iubi. Copiii trebuie sa realizeze ca sunt iubiti si ca vor trebui la randul lor, sa iubeasca si ei. Pentru copiii proveniti dintr-un divort, in special pentru tineri si adolescenti aceasta va fii destul de dificil. Wallerstein subliniaza ca aceasta indatorire este critica pentru copiii dar si pentru societate.

Ce pot face parintii ca sa ajute?

In ciuda propriilor obstacole, dupa un divort parintii au responsabilitatea de a-si indruma copiii pe tot parcursul acestui proces de recuperare, fie el lung sau scurt. Parintii trebuie sa dea explicatii clare, in functie de varsta, la ceea ce se intampla si de ce. Pe cat posibil trebuie sa le spuna la ce sa se astepte in viitor asigurandu-i ca vor fii instiintati din timp de toate schimbariile ce vor veni. Specific: (1) Incurajeaza comunicarea pe ambele parti. (2) Permite copilului sa planga. (3) Ofera copilului doi parinti iubitori. Dupa Walerstein, relatia dintre cei doi parinti este o componenta critica in ce priveste dezvoltarea armoniosa a copilului. Nevoia de un tata creste si se acutizeaza odata cu adolescenta. Walerstein spune:” Natura relatiei tata-copil este ceea ce influenteaza cel mai mult dezvoltarea psihologica si nu numarul sau densitatea vizitelor paternale.” (4) Incurajeaza relatii de intrajutorare. Rudeniile apropiate pot sa ofere suport, incepand de la transport pana la un umar pe care sa plangi. Copiii insa pot beneficia si de noi relatii formate in cadrul bisericii, grupurilor de tineri, organizatiilor si activitatilor extrascolare din cadrul scolilor.

E deasemenea fundamental sa eviti capcanele obisnuite, adica cum sa te orientezi clar la anumite disfunctii comune dupa un divort. In timpul procesului de divort, parintii singuri vor intampina o serie de situatii stresante. Unele din aceste zbateri si capcane vor include: (1) Depresie. Te simti letargic? Vezi acum cum lucruri care alta data te faceau sa te simti bine sunt acum fara nici un rost? Daca da, atunci poate esti cuprins in depresie, o depresie pe care daca te straduiesti o poti trece. Aceasta este o conditie disfunctionala care va precede episoade de crize cu supra-alimentare, consum de alcool sau droguri, vizionare compulsiva de TV sau accesare de site-uri indecente. Applica testul realitatii: consumi, vizionezi, citesti ceva care nu-ti face placere doar de dragul de a scapa de realitate? (2) Reversarea rolului parinte-copil. Pierdera unui partener prin divort sau moarte pot conduce parintii singuri la gresala de a inversa rolurile cu copiii, la a lasa copiii sa fie cei care ofera iar ei sa primeasca. Parintii care asteapta de la copiii lor suport emotional sunt de obicei aceia care se vor separa de prieteni, si vor forma acea mentalitate “noi impotriva lumii”, care nu va face decat sa raneasca copiii. In special fetelor li se comunica ca toti barbatii sunt la fel de rai si de infideli (“uite ce ne-a facut noua tatal tau”). Pentru baieti va creea si mai multe probleme.

Probleme mama –fiu. O mama ramasa singura este tentata sa-si creasca copilul contra sotului ei fara aspectele si trasaturile lui negative. Pentru a face asta ea separa copilul de influenta “coruptibila” a tatalui si devine ea insasi implicata in viata lui. Subiectul manipulativ este ceva de genul: ”mie mi-o datorezi”. In schimb, fiul va profita la maxim de acesata situatie. Va avea impresia ca atata timp cat se afla sub mana mamei, va putea obtine si avea tot ce-si doreste. Ironic, aceste incercari de cotrol exagerat vor reduce mai tarziu mama la tacere. Eventual si fiul va deveni infricosat in ce priveste vreo femeie, si aceasta va avea mult de spus in propria lui viata. In cel mai bun caz, va avea o problema de a comunica deschis cu vreo femeie. In cel mai rau caz, poate deveni agresiv si violent fata de vreo femeie, inclusiv fata de cea care-i va fi sotie.

Ce poti face tu ca parinte?

Evitarea acestor capcane des intalite dupa divort nu este dificila si nici nu ia mult timp. Tine minte aceste cateva strategii: (1) Divulga-ti sentimentele fata de prieteni -nu fata de copii. In cazul in care copiii iti sunt sursa principala de suport emotional, cauta un consilier crestin, sau un grup de suport intr-o biserica. Nu alege insa un adult de sex opus care se afla in aceeasi situatie. Toata lumea e vulnerabila la durere, iar, data situatia, este foarte usor sa intelegi gresit o ureche care este gata sa asculte si sa o consideri ca avand un interes romantic. (2) Asculta de sentimentele copilului tau. Atunci cand incerci sa-ti invingi propriile sentimente se prea poate sa pierzi din vedere pe cei din jurul tau. Incearca sa petreci timp in mod regulat cu copilul tau ascultand cum se simte. Foloseste-te de timpul cand conduci, sau inainte de culcare, sau un timp bine stabilit in timpul saptamanii pentru a asculta. Incearca sa sumarizezi tot ceea ce iti spune. Aminteste-ti, acesta este un timp sa-ti asculti copilul, nu sa incerci sa-l indrepti.

(3) Tine-ti promisiunile. De multe ori copiii se vor stresa nejustificat, deoarece nu vor avea incredere in oameni, inclusiv in parinti, ca vor face ceea ce au promis. Pentru a recastiga increderea copilului tau, tine-ti promisiunile si fa-o la timp. A fi un parinte previzibil va ajuta copilul sa se vindece de singuratate si sa aiba incredere. (4) Fa-ti timp pentru mangaieri. Imbratisarile, leganatul, strangerea de mana, sau alte obiceiuri afective vor reface treptat increderea pierduta. Chiar si adolescentilor le va face placere o bataie pe umar, atunci cand se afla acasa. Nu fii timid. (5) Roaga-te pentru copiii tai. Fii spontan. Roaga-te in timp ce mergi, pregatesti masa, or conduci impreuna cu copiii. Fii bine intentionat. (6) Hraneste-te singur. Modelele disfunctionale ies la suprafata in urma crizelor. In loc sa mananci necontrolat sau sa abuzezi de alcool, gaseste ceva bun sa-ti reincarci bateriile. Citeste o carte, fa o plimbare sau o runda de privit vitrine sau joaca un sport favorit. Fa schimb in ingrijirea copilului cu alti parinti singuri pentru a putea face asta. (7) Da-ti singur note. Scrie in trei cuvinte cam cum ai vrea sa se gandeasca copilul tau la tine. Apoi, scrie trei cuvinte pe care crezi ca copilul tau le-ar folosi sa te descrie. Daca acestea nu sunt la fel, ia initiativa. Cu totii trecem prin perioade dificile. Asigura ca zilele tale rele nu se vor transforma in obiceiuri rele. Posteaza-ti sperantele ca atribute, undeva unde unde le poti vedea pentru un timp indelungat, ca un memento sa fii mai bun.

AFR Va Recomanda: Cu citeva luni in urma Family Research Council a emis un studiu longitudinal privind impactul divortului asupra copiilor. Il aflati aici, in engleza http://www.marri.us/effects-divorce-children

MARSURI PENTRU VIATA

Va multumim din inima miilor dintre dtra care ati participat la cele 18 marsuri pentru viata care au avut loc in diferite orase ale tarii weekendul trecut. Felicitari, felicitari, felicitari! Haideti sa dublam numarul oraselor in care vom tine aceste marsuri anul viitor cit si numarul participantilor. Multumim organizatorilor, in special colegilor de la Po Vita, Uniunea Femeilor din Bihor, si Darul Vietii, dar si comunitatilor de credinciosi din toata tara care spontan au organizat marsuri in orasele mai mici ale Romaniei. Suntem incurajati de entuziasmul cu care ati participat. Indraznim sa adaugam: lideri ai Romaniei, parlamentari, politicieni: existam! Romania are o miscare profamilie si proviata. Una care nu va scadea in anvergura ci, cu voia lui Dumnezeu, va creste si se va intensifica. Avem ochii atintiti asupra dtra. Familia si viata conteaza. Va vom vota in sau in afara din Parlamentul tarii in functie de pozitiile care le aveti privind valorile noastre crestine. Au mai ramas mai putin de 8 luni pina la alegeri. Va rugam luati in serios agenda miscarii profamilie si proviata din Romania.

Impresiile oradenilor: Buna Vestire a sosit si între noi, oradenii. De azi înainte, aceasta sarbatoare va marturisi în mod aparte ca Domnul este cu noi. http://www.facebook.com/media/set/?set=a.421034561243659.118669.100000113559622&type=1 Cine nu se regaseste în fotografii, are sansa sa fie pe materialul video care se poate descarca de pe: http://ge.tt/855kxRF/v/0?f?c sau viziona pe Facebook (sa speram ca functioneaza): VIDEO-DOWNLOAD – MARSUL PENTRU VIATA – ORADEA / 2012 – GRUPUL DE LAUDA AL COMUNITATII SF. PAVEL SI CORUL BISERICII ROMANO-CATOLICE SF. LADISLAU (Recomandam vizionarea cu QuickTime Player. Înregistrare realizata cu Nikon L110, cu scuzele de rigoare pt. calitate.) 70 de poze pot fi vazute aici: http://oradeaculturala.wordpress.com/2012/03/25/poze-marsul-pentru-viata-oradea-24-martie-2012

FELICITARI SLOVENIEI!

Pe 25 martie cetatenii Sloveniei au respins, cu un procent de 55 la 45% legiferarea in Slovenia a parteneriatelor unisex si a adoptiilor copiilor de catre homosexuali. Felicitari lor! Traseul acestei victorii a inceput in vara lui 2010 cind socialistii sloveni, elogiati ca vizionari de catre stinga seculara europeana, au propus un proiect de lege radical care, printre altele, ar fi legalizat casatoriilor intre persoane de acelasi sex si adoptiile copiilor de catre homosexuali. In toamna acelui an colegii din Slovenia au contactat AFR pentru a deviza o strategie de contracarare a proiectului legislativ. Le-am sugerat sa initieze un referend national in favoarea unei legi care sa interzica casatoriile unisex. Au adunat peste 40.000 de semnaturi si le-au inaintat parlamentului sloven. Din nefericire, politicienii au deturnat actiunea colegilor nostri, propunind nu eliminarea ci modificarea legii, eliminind casatoriile unisex, dar inlocuindu-le cu parteneriate unisex. In plus, au echivalat parteneriatele unisex cu casatoria barbat-femeie si au decretat un drept la adoptii al copiilor de catre homosexuali. Pe 25 martie referendul a fost supus la vot.

In februarie colegii sloveni ne-au contactat din nou cerindu-ne sprijinul. Am fost informati ca cercurile homosexuale europene au investit in acest referend 4 milioane de euro cu obiectivul ca legea revizuita sa fie adoptata. Am impartasit cu colegii sloveni ce am socotit noi ca ar trebui sa faca pentru a mobiliza opinia publica impotriva proiectului de lege. Luni ne-au informat ca au biruit – cu ajutorul lui Dumnezeu. Inca o data ii felicitam si le dorim succes. Intentioneaza sa demareze inca un proiect, de data asta constitutional, care sa interzica casatoriile si parteneriatele unisex prin constitutie, cit si adoptiile copiilor de catre homosexuali. Dupa cum v-am informat acum citeva saptamini, tot in luna asta Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, pentru a 4 oara, ca nu exista un drept la casatorii homosexuale, si, pentru prima data, ca nu exista un drept la adoptii a copiilor de catre homosexuali.

STARBUCKS

Frecventati shopurile Starbucks din Romania? Nadajduim sa va razginditi. Starbucks, la fel ca multi alti giganti comerciali americani, se raliaza in spatele presiunilor legislative de legalizare a casatoriilor homosexuale in America. Recent Seattle Times a scris un articol pe aceasta tema. http://seattletimes.nwsource.com/html/politicsnorthwest/2017323520_starbucks_supports_gay_marriag.html

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

LA CETAN –

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Muzica crestina, Natura Umana, Tineri1 Comment

SĂRBĂTOARE ÎN CINSTEA DOMNULUI!

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”                  Filipeni, 4.4

 „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”                                                                                                                                                                                                                                                                           Evrei, 11.6

 .

Biserica Baptistă din Cetan – Județul Cluj

Pastorul Augustin Mecea – un veteran al crestinilor baptisti pe meleagurile Someșene și Dejene, a organizat și a dedicat o Zi de Sărbătoare în Cinstea Domnului la Biserica Creștină Baptistă din Cetan. Continue reading “LA CETAN –” →

DUMINICA MUNTELUI – REVELATIA

On By nelursIn literatureLeave a comment

Ion Iancu Vale

Eram plecat de mai multe luni de acasa si era jumatatea verii. Ma întorceam alertat de dorul meleagurilor mele si de cei apropiati. Calatorisem toata noaptea, era duminica dimineata si se prevedea o zi splendida de vara.

Mama m-a primit de parca plecasem cu o zi înainte de lânga ea „ Bine c-ai venit, Dumnezeu te-a adus, ca a ramas vaca a mare în padure, azi-noapte, si mi-e sa nu fi fatat sau s-o fi mâncat-o ursul. Vacarul n-a mai vazut-o când a adunat vacile sa vina aseara în sat. Au plecat si ailalti dupa ea (adica tata si ceilalti frati ai mei) acu’ vreo ora. Tu du-te pe la Râpa Rosie ca ei au luat-o printre Vâlcele, sus pe Sirne si spre Valea Leurzii. Te pup când vii”. Nu mai era loc de comentat. Am cautat doar niste cizme de cauciuc, si cu toata oboseala pe care o simteam am plecat spre padure.

Umblam de circa doua ore prin padurea unde-mi petrecusem ca-ntr-un vis fantastic copilaria, si amintirile ma asaltau la fiecare pas. Din când în când strigam cât puteam de tare: „Vinerica, Vinerica (la noi vitelor li se dadea numele zilei în care se nasteau).

Trecusem de Râpa Rosie, loc ce delimita practic izlazul comunal si ma aflam pe malul pârâului Valea Lupului, dar vaca noastra nu era de gasit. Ma gândeam sa abandonez si sa ma îndrept spre vârful Sirnei pentru a lua legatura, prin chiot, cu ai mei. În momentul acela am vazut o poteca ce stiam ca traverseaza Cariera de piatra de pe Valea Lupului si urca spre cea mai înalta cota a Pietrositei, numita Cumpana, unde între cele doua razboaie mondiale se afla un punct de observatie militar. Netam-nesam, cu toate ca Vinerica nu avea cum sa urce dealul, mi-am zis sa ajung, asa de dragul artei acolo, si-n douazeci de minute de escaladare printre aflorimente de calcar si pâlcuri de vegetatie deasa, am ajuns lânga „capra” de lemn care reprezenta borna vârfului Cumpana.

M-am asezat pe o piatra, am scos o tigara, am aprins-o si-am privit în jurul meu. Doamne, ce priveliste, mi-a fost dat sa vad. Parca nu fusesem niciodata prin acele locuri , cu toate ca în copilarie urcam deseori, cu alti tovarasi de seama mea si incitati de povestile spuse de cei mari, ne jucam dea „ rusii si cu nemtii”. Cerul era înalt, curat, nesfârsit, de un albastru deschis, straveziu, punctat ici, acolo de albul pufos al norilor Cirus. Soarele, prinos de lumina si caldura si viata, trona invincibil deasupra întregi firi. Pietrosita, localitatea mea natala, cu arhitectura ei de mic burg medieval, se vedea ca-n

palma si in aval de ea întreaga vale a Ialomitei, cu toata puzderia ei de localitati si fumurile prelungi ale furnalelor de la Fieni, Doicesti si Târgoviste, ce se înaltau spre bolta sinilie.

Am privit asa minute în sir fara sa ma mai satur. Deodata parca îndemnat, de nu stiu ce anume, mi-am întors capul spre nord si am simtit cum mi se taie respiratia. M-am ridicat brusc în picioare si m-am sprijinit de „capra”. În fata mea, ireal de aproape se afla Muntele, tot lantul Carpatilor Meridionali, din vârful Leaota pâna în Bucegi. Aveam bizara impresie ca daca as fi întins mâna, as fi putut atinge crucea Caraimanului, pe care în adolescenta, elev fiind la Sinaia, o urcasem pe structura ei metalica pâna aproape de capat fapt care s-a soldat cu un mare scandal, la internat.

A urmat un moment pe care niciodata mai târziu nu mi l-am putut explica. Ma cuprinsese parca o stare de lesin, de transa, de vis diurn în care Cineva (sa fi fost Muntele, sa fi fost Dumnezeu?) mi-a vorbit spunându-mi sa nu-mi fie teama de moarte, ea fiind inevitabila si nimic altceva decât o simpla trecere într-o alta viata, de fapt o alta nastere, pe care fiecare si-o pregateste singur în timpul vietii pamântene…

Când mi-am revenit începuse sa bata vântul si se simtea ca vremea se va schimba. Ametit si confuz m-am întors si-am început sa cobor dealul Cumpana, fara sa-mi dau seama ca abordasem alt drum decât cel pe care urcasem. Am ajuns totusi în pârâu si-am pornit catre o padurice de pini prin care puteam iesi la un loc, numit Opritura, aflat în drumul catre sat.

Nu am mers prea mult când am auzit un muget slab si-am vazut pe un petic de iarba verde, sub brazi, pe blânda si frumoasa Vinerica, ce îsi lingea odrasla lipita de pântecul ei. M-am apropiat, am mângâiat-o pe ceafa, pe burta si i-am luat vitelul în brate. Era greu, cald si înca umed. Am pornit cu el spre Opritura. Vinerica venea în urma mea alergând, strivind sub picioare crengile uscate de pe jos, mugind din când în când cu botul ridicat spre cer…

De atunci, din acea sublima Duminica a Muntelui si a tineretii mele, în fiecare dimineata când ma trezesc, liber de moarte, multumesc Celui Prea Puternic pentru bucuria de a mai fi vazut înca o data Soarele, constient dar împacat, ca în fiecare mâine s-ar fi putut, si s-ar putea, sa nu mai am aceasta sansa.

Măturați aluatul cel vechi

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu


Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs, din 25 Martie 2012 – Hickory, NC


„Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.”

                                                                                       1 Corinteni, 5.6-8

.

HRISTOS – Mielul de Paște

.

1. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

În biserica din Corint foarte probabil existau și daruri între frați, dar și mult păcat, și încă păcate strigătoare la cer. Continue reading “Măturați aluatul cel vechi” →

CRIZA UMANITATII

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

 Gabriela CENUSA

Am spus în nenumarate rânduri ca omenirea se confrunta atât cu o criza economica cât si cu o criza de ordin moral care pare sa ne arunce din ce în ce mai mult într-o groapa cascata a dezumanizarii. Spun toate acestea cu un imens regret ca cetatean al României, ca tânara studenta, ca o simpla tânara de douazeci de ani. Situatia actuala ma întristeaza profund si sunt ferm convinsa ca nu sunt singurul individ care traieste zilnic o dezamagire continua, înca de când te hotarasti sa pasesti pragul casei si pâna te reîntorci in singura oaza de liniste pe care o poti avea si anume locuinta proprie, te confrunti cu nenumarate situatii care mai de care mai intrigante, provocate bineînteles de oameni, o notiune care pare sa devina din ce în ce mai abstracta.

În acceptiunea mea o fiinta umana este alcatuita din trairi, sentimente, în fapt, fiinta umana nu este altceva decât produsul societatii. Ne nastem neslefuiti, straini de intrigi si rautate, straini de mocirla în care se scalda parca din ce în ce mai multi indivizi si care par a fi fericiti de acest fapt… Ne nastem zâmbind, zâmbet care de asemenea dispare cu timpul sau pe care odata cu trecerea anilor îl afisam tot mai rar sau mai fortat. Uitam de sentimentele sincere, uitam sa fim noi, ajungem sa fim mereu constrânsi de societate, uitam de unele valori si ne formam altele pentru „a supravietui” într-o societate care pare sa ne înstraineze tot mai mult de notiunea de fiinta umana.

Observ ca toate par sa se piarda, se pierde notiunea de iubire, prietenie, sau mai nou chiar si cea de familie, aud zilnic de nenumarate despartiri, de oameni care nu mai pot convietui împreuna, fapt datorat desigur de asemenea tot societatii care ne face tot mai inaccesibili tot mai dificili, mai dornici de singuratate, tot mai suferinzi de mizantropie. Ne e frica sa ne încredem în oameni, sa ne destainuim, ajungem sa ne pastram în suflet toate lucrurile care ne macina, sa formam un zid de autoaparare, este tot mai greu sa lasam pe cineva sa ne deschida sufletul, fapt de altfel destul de usor de înteles intr-o societate care pare sa fie dispusa sa dea din coate indiferent de cât de tare ar lovi pe ceilalti. Ajungem sa fim tot mai interesati doar de propria noastra viata uitând ca ne-am nascut sa traim in armonie si ca indirect modul de viata al celorlalti ne afecteaza, uitam ca trebuie sa existe echilibru si ca fiecare fiinta umana are dreptul la un trai frumos, ca fiecare are dreptul sa zâmbeasca când se trezeste în loc sa îsi plânga soarta si sa traiasca mereu cu grija zilei de mâine.

Este nedreapta inegalitatea si un ideal egalitatea… îmi este incredibil de greu sa vad batrâni si copii abandonati pe trotuare iar pe strazi masini de lux conduse de oameni cu mentalitate de lumea a treia în mare parte- Îmi e greu sa înteleg mentalitatea celor nascuti inconjurati de bani si care nu stiu sa ofere, sa se inconjoare de multumiri sincere si gânduri frumoase, care prefera sa se inconjoare de prietenii fortate, de o lume creata de bani, în lipsa carora multi ar fi doar oameni mediocri dupa care nu ai putea nici macar sa întorci capul sau care nu ar merita nici macar un gând.

Traim în era superficialitatii, traim vremurile în care nu mai stim sa ascultam oamenii pentru ceea ce sunt, vremuri în care privim mai întâi imaginea, ceea ce ne compune fiind pe ultimul plan, uitam ca o conversatie frumoasa de câteva minute ne poate schimba viziunea si poate chiar întreaga mentalitate, imaginea este componenta cea mai trecatoare din viata unui om, în final nu ramânem decât cu ceea ce ne-am cladit în interior, restul… se pastreaza poate doar in fotografii.

Cu toate astea nu mi-am pierdut pe deplin încrederea în oameni, înca cred ca mai stim sa traim frumos, înca mai cred ca nu ne nastem pentru a fi patati de rautate, înca mai cred ca rautatea nu face altceva decât sa ne distruga noua echilibrul interior. Poate sunt si voi ramâne o visatoare dar continui sa cred în iubire, reciprocitate si sentimente pe care trebuie sa le împartasim… altfel… vom ramâne doar masinarii cu denumirea de oameni!

Gabriela CENUSA

Bucuresti

27 martie 2012

ISUS ÎN CELULĂ

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist si ce-nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
si-L făcea mai înalt si mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niste păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sarit de sub pătura sură :
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
si mi-a facut semn ca să tac. Continue reading “ISUS ÎN CELULĂ” →

Focul pacatului si apa curata a virtutii

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

 „Sa fii abil e ceva, dar sa fii cinstit, asta merita osteneala.”

Constantin Brâncusi

.

Citim în ziarele acestei saptamâni: „Cel mai cautat infractor al momentului”. „Magistratii Înaltei Curti de Casatie si Justitie au emis, joi 22 martie a.c. un mandat de arestare în lipsa a unui deputat acuzat de mai multe înselaciuni imobiliare…” Iata o noua tema de reflectie care m-a determinat sa astern gânduri despre virtute, cuvânt ce provine din latinescul „virtus”, însemnând integritate morala, existenta ei nefiind posibila fara libera alegere, a spus-o chiar unul din cei mai reputati Sfinti Parinti ai Bisericii – Origene (185-254).

Se poate vorbi de mai multe virtuti, despre virtuti religioase si virtuti morale.

Virtutile religioase sunt considerate a fi suprafiresti sau insuflate – daruri puse de Dumnezeu în inima omului – care îi orienteaza viata spre fapte bune. Aceste virtuti sunt: dragostea, credinta si speranta. Opusul lor: ura, lipsa de credinta si disperarea.

Dragostea este puterea, energia trairii spirituale manifestata prin sentiment, ratiune si vointa fata de sine, de lume si fata de Dumnezeu, fiindca „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16) ; credinta este un dar de la Dumnezeu, prin care primim si pastram ca adevaruri, toate cele scrise în Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie: „Cel ce crede în Mine chiar de va fi si muri, viu va fi”; speranta este asteptarea cu încredere a împlinirii tuturor binefacerilor,„Hristos în voi, nadejdea slavei” (Col. 1:26-27).

Virtutile morale sunt deprinderi dobândite în practica vietii. Ele exprima esenta si perfectiunea morala; controleaza toate actele, faptele si atitudinile noastre, modeleaza si structureaza întreaga noastra viata. Ele sunt: întelepciunea, dreptatea, cumpatarea si taria. Aceste virtuti se mai numesc si cardinale, fiindca ele stau la temelia celorlalte virtuti si pe ele se reazema viata cinstita. Opusul lor: prostia, nedreptatea, neînfrânarea, slabiciunea.

Întelepciunea este cea care ajuta echilibrului vietii noastre, înfaptuirii de lucruri cinstite, prin prudenta, prevedere; dreptatea presupune raportarea activitatilor noastre la respectarea normelor divine (Cuvântul lui Dumnezeu) si a normelor de drept juridic (stabilite de conducatorii tarilor); cumpatarea presupune stapânirea poftelor, masura în toate actele si faptele vietii (în mâncare, bautura, îmbracaminte, în vorbe, avutie si în tot comportamentul); taria este virtutea morala care întareste sufletul si cugetul în urmarirea binelui; ne face capabili sa depasim toate greutatile vietii.

Sf. Macarie cel Mare spunea ca toate virtutile sunt legate între ele, formând un lant duhovnicesc, una atârnând de cealalta.Fiinta tuturor virtutilor este însusi Iisus Hristos si El trebuie sa fie etalonul comportamentului nostru.

În alt eseu afirmam ca cinstea nu este o vocatie (atractie înnascuta), dar este o optiune dobândita prin educatie sau autoeducatie si prin vointa. Cinstea ca atare este o virtute, una dintre cele mai complexe, pentru ca în ea se aduna si se sintetizeaza multe alte virtuti, este o calitate morala care include: întelepciunea, dreptatea, cumpatarea, sentimentul demnitatii, corectitudinii si serveste drept calauza în conduita omului. Opusul cinstei este coruptia. Un om cinstit lupta în viata pentru biruinta binelui, pentru fericire. Orice comunitate omeneasca este echilibrata, sanatoasa si prospera, atunci când se afla în ea o majoritate de oameni cinstiti. „Nu exista mostenire mai pretioasa decât cinstea” scria William Shakespeare.

Coruptia, acest mare pacat omenesc, este definita ca fiind: decadere, depravare, desfrânare, destrabalare, dezmat, imoralitate, perversitate, pierzanie, stricaciune, viciu, desantare, descompunere, putreziciune, seducere… Sf. Ioan Gura de Aur (347-407) spunea ca focul pacatului se stinge doar prin apa curata a virtutii. Se pare ca în zilele noastre izvorul acestei ape a cam secat… focul se extinde, pompierii nu mai prididesc a-l stinge.

Politicienii definesc coruptia ca fiind „abuz de putere savârsit în scopul obtinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat”.

Majoritatea oamenilor privesc coruptia ca fiind determinata de legi prost facute si încalcate în mod sistematic de chiar cei care ar trebui sa vegheze la aplicarea lor; clientelism si clici în competitie pe resurse. Sunt destui oameni abili în a eluda legile, netinând seama de moralitatea necesara unui om care intra în afaceri si trag probabil dupa ei în mocirla si pe alti oameni, profitând de lacomia sau de naivitatea lor. Ma tot întreb, când si cum au dobândit acesti oameni o atât de bogata cultura infractionala? Cum de s-au putut perfectiona într-un timp atât de scurt? Baieti destepti, nu gluma! Bine sesiza cineva ca astazi „bisericile si manastirile sunt aproape goale, în timp ce salile tribunalelor, puscariile, tripourile, bordelurile, discotecile sunt mereu pline.” Chiar ma întreb unde or încapea atâtia nemernici? Dar au grija judecatorii sa le dea condamnari cu suspendari! Platesc, fiindca au de unde si stau bine-mersi acasa. Cam asta înseamna, nu? Câte ore de munca ar putea presta toti acesti inculpati în schimbul acestor procese tergiversate, plimbari prin tribunale? Câta energie pierd toti acesti tineri în discoteci si bordeluri, în loc sa practice diverse sporturi, sa viziteze muzee, sa caute sali de concerte, biserici pentru a se cultiva, sau sa creeze ceva folositor prin munca lor?

Filozofii vremurilor au fost preocupati de integritatea morala a oamenilor, pentru binele societatii în care traiau. Socrate (470 î.Hr.-399 î.Hr.) afirma la vremea sa ca oamenii nu sunt virtuosi de la natura, virtutea nu e chibzuinta, adica judecata cumpanita, logica, ea nu se poate învata, ci e data oarecum prin har divin celor care o au; ceea ce îi calauzeste însa spre virtute este parerea adevarata.

Filozoful grec Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.), considera virtutea de doua feluri: o virtute a ratiunii si o virtute morala; prima se dezvolta prin învatatura si are nevoie de experienta si de timp, virtutea morala însa, se capata prin obisnuinta. Astfel trage concluzia ca nici una din virtutile etice nu este data de natura, caci nimic din ce apartine naturii nu poate fi schimbat prin obisnuinta. Avem doar o dispozitie naturala sa le primim în noi. Aceasta dispozitie nu poate deveni realitate decât prin obisnuinta: „construind, devii un constructor, cântând la chitara devii un chitarist, tot asa prin actiunea dreapta devenim drepti, prin observarea masurii devenim masurati, prin actiuni de curaj – curajosi.”

Virtutea morala a caracterului este însa un habitus, adica o deprindere care ramâne sub forma de dispozitie activa. „Ea nu se învata!”, este raspunsul lui Aristotel la problema care, de la Socrate a preocupat toata filozofia greaca, anume de a sti daca virtutea se poate învata, capata prin stiinta. „Cunoaste-te pe tine însuti” spusese Socrate, fiindca raul este facut când nu cunosti binele; nu este o cunostinta capatata, cât o deprindere, un stil al actiunilor noastre obtinut prin exercitiu.

Pentru a face bine, a fi cinstit, mai întâi trebuie sa te departezi de rau, de ispite. Cineva sfatuia: „Acolo tine-ti caruta, departe de apa care clocoteste si de vârtej”. Mai clar, din tabloul virtutilor, cinstea s-ar putea cuprinde în cele doua: justitie si prudenta, iar necinstea: profit bazat pe înselaciune. Ratiunea omului îi serveste pentru a distinge si a alege ceea ce este bun. Pentru Aristotel viata trebuie condusa de ratiune, întrucât ratiunea apartine numai omului si cu ajutorul ei viata poate fi fericita pentru el.

Teologul, filozoful crestin, Fericitul Augustin (354-430) considera ca sufletul care este de esenta spirituala si nemuritor, poate contempla în el ideile eterne, aceasta contemplare formând întelepciunea, dar el poate contempla în el si adevarurile morale, aceasta însemnând ca si adevarurile morale au o origine transcendenta; de origine divina fiind, ele sunt eterne, exprima iubirea si calitatea lui Dumnezeu. Aceasta se traduce prin iubire în relatiile dintre oameni. Raul nu poate fiinta definitiv, el fiind numai „o lipsa”, „o neîmplinire”, asa cum mai târziu avea sa spuna si Einstein.

Filozoful englez Francis Bacon (1561-1626) este intransigent si ne avertizeaza în scrierile lui: „Nu aripi trebuie sa se puna spiritului omenesc, ci plumb, caci cu prea mare usurinta se avânta în cele mai înalte abstractiuni, pierzând orice contact cu experienta.”

René Descartes, filozof si matematician francez (1596-1650), sustinea ca nu este necesar ca ratiunea noastra sa nu se însele; este de ajuns constiinta noastra sa ne arate ca nu ne-au lipsit niciodata hotarârea, vointa si virtutea de a executa toate lucrurile pe care am judecat a fi cele mai bune si în acest fel virtutea singura este suficienta pentru a ne face fericiti în viata aceasta, fiindca virtutea când nu este luminata îndeajuns de intelect, poate fi falsa, poate sa ne duca pe drumul raului, ori tocmai ratiunea împiedica falsitatea ratiunii, considerând totodata ca Seneca – considerat un mare moralist – nu a dat toate principalele adevaruri pentru cunoasterea mai usoara a virtutii, pentru reglementarea dorintelor si pasiunilor noastre. Fac o paranteza amintind o îndrumare pretioasa a lui Seneca: „Sa exprimam ceea ce simtim, sa simtim ceea ce exprimam; vorba sa semene cu fapta”.

Pe de alta parte, matematicianul, fizicianul si filozoful Blaise Pascal (1623-1662) ne spune sa nu cautam siguranta si certitudine în ratiunea noastra; ea va fi totdeauna înselata de inconstanta aparentelor. Suntem plini de lucruri care ne arunca în afara: pasiunile ne împing în afara, obiectele din afara ne tenteaza si ne cheama si astfel filozofii ar propovadui în zadar „Intrati în voi însiva!” Singurul lucru care ne mângâie în mizeria noastra este divertismentul si el este tocmai cea mai mare dintre mizeriile noastre, caci el ne împiedica sa ne gândim la noi si ne duce spre pierzanie. A avut oscilatii între rationalism si scepticism (era si foarte tânar pe atunci; moare la numai 39 de ani), spre finalul vietii alegând credinta. Din punctul lui de vedere, gândirea determina maretia omului: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie care gândeste.” Concluzia lui este sa evitam excesele – atât excluderea ratiunii cât si neadmiterea ei. Despre inima, Pascal spunea ca „Inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste”. Tot el amintea ca în lumea noastra „Iisus a venit cu stralucirea ordinei sale.”

Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) afirma clar ca virtutea – întelegându-se acel ansamblu de calitati umane printre care si cinstea – poate fi dobândita, ea nu e nascuta, acest fapt ar reiesi chiar din notiunea ei fara a fi nevoie sa ne raportam la cunostinte antropologice din experienta, caci facultatea morala a omului nu ar fi virtute daca nu ar triumfa prin puterea principiului în lupta cu puternicele înclinari contrare. Vorbind despre virtute, Kant concluziona: „Ea este produsul ratiunii practice pure, întrucât aceasta în cunostinta superioritatii sale, din libertate câstiga predominanta asupra înclinarilor.”

Kant, cel caruia doua lucruri îi umpleau mintea cu o vesnic înnoita si sporita admiratie si veneratie: „Cerul înstelat deasupra mea si legea morala din mine” al carei scop, spunea, nu se opreste la hotarele acestei vieti, ci se întinde spre infinit (Critica ratiunii practice).

Vavila Popovici – Raleigh, NC

 

Gladiators Dunarea Galati reprezinta România la unul dintre cele mai mari turnee europene de hochei pe gheata

On By nelursIn SportLeave a comment

Gladiatorii de la Dunarea Galati se pregatesc pentru unul dintre cele mai mari turnee europene de hochei pe gheata, ce se va desfasura la Riga, în capitala Letoniei, în perioada 30 martie – 1 aprilie 2012. Sportivii nostri de la grupa de vârsta U 12, însotiti de antrenorul Cristi Munteanu, vor întâlni în cadrul turneului alte 31 de echipe din Letonia, Estonia, Norvegia, Finlanda, Rusia, Belarus, Slovacia si Cehia, tari cu rezultate remarcabile în hocheiul pe gheata, câstigatoare a campionatului mondial: Finlanda – în 2011, Cehia – în 2010, Rusia – în 2009.

Turneul de la Riga se organizeaza din 2006 pentru grupele de vârsta U10 – U18. Fiecare echipa participanta la turneu va juca cel putin 7 meciuri, cu un program ce va începe de vineri, la 7.00 dimineata si se va sfârsi duminica la ora 19.00. Echipa poate include un maxim de 22 de jucatori (inclusiv portarii). Gladiatorii vor avea în componenta urmatorii jucatori: ZLATE CIPRIAN, ANDRISOI IONUT, PETRICA DRAGOS ALEXANDRU, DIACONU DENIS PETRE, GHETAU ANDREI, GHEORGHIES ROBERT, GRIGORE FLORIN, BOSNA EDWARD ANDREI, ANDRISOI ANDREI, BUHOLTANU MARIAN, IORGA PAUL, GHEORGHE REMUS, MLADIN CLAUDIU, MAFTEI RAUL, BALABAN ROBERT, FLOREA VICTOR, VÂNaTORU MaDaLINA, VOICU ANA, BOBU BIANCA, CARAMAN ALEXANDRU, DROZAN ALEXANDRU, SIMIZ EDUARD.

Majoritatea meciurilor vor avea loc în complexul sportiv “Volvo Sporta Centrs” din Riga, aflat în apropierea centrului orasului, “Inbox Arena” sau “Akademija Arena”.

Editia a VI-a din 2011 a Turneului de la Riga a gazduit 127 de echipe din 18 tari (Finlanda, Suedia, Cehia, Slovacia Germania, Norvegia, Danemarca, Letonia, Rusia, Franta, Austria, Elvetia, Anglia, Belarus, Estonia, Lituania, Ucraina si Polonia), la 8 grupe de vârsta diferite. In acest an turneele se vor desfasura de-a lungul a 5 weekend-uri, începând cu 30 martie si terminând pe 29 aprilie 2012.

La U12 s-au format 8 grupe a câte 4 echipe fiecare.

Gladiators Dunarea Galati va juca în grupa B alaturi de H.K. Prizma (Letonia), Kiekko Vantaa White (Finlanda) si VHK Vsetin (Cehia), urmând ca, în functie de locul ocupat în grupa, sa-si cunoasca adversarii pentru urmatoarele patru jocuri. Meciurile se vor juca pe durata a 3 reprize de câte 15 minute fiecare.

Vineri, 30 martie, gladiatorii vor juca pe patinoarul A din complexul “Volvo Sporta Centrs”, primul meci alaturi de letonii de la H.K. Prizma la ora 10.45; la ora 16.15 se va disputa meciul cu echipa finlandeza Kiekko Vantaa White, iar la ora 20.00 cu al treilea adversar din grupa, cehii de la Vsetin.

http://hocheigalati.com/

Noua Zeelanda – o lume clasica în context modern

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Daca vrei sa ai mai mult de doua saptamani de vacanta pe an, daca pui pret pe educatie si te intereseaza sa iti faci studiile la o universitate bine cotata si la un pret rezonabil, daca te afli in cautarea unor oportunitati privind job-ul tau, daca iti doresti sa traiesti sau doar sa calatoresti intr-o tara foarte frumoasa, cu plaje aurii, munti cu crestele acoperite de zapada, paduri exuberante si ape limpezi, Noua Zeelanda se va dovedi o revelatie. Interlocutoarea noastra, Elsa Easton, a sosit aici la vremea primilor pasi, cand parintii ei au ales sa renunte la Statele Unite, din motive personale si financiare. Pentru ca face parte dintr-o familie mixta, tatal este zeelandez, iar mama, americanca, ea obisnuieste sa poposeasca destul de des pe pamantul fagaduintei, mai precis in Arizona, in vizita la bunici si la rude, unde ii place sa faca shopping si sa savureze mancarurile specifice bucatariei din aceasta zona. Elsa Easton locuieste in prezent la Christchurch, in South Island si este asistenta personala a pastorului de la biserica de care apartine.
– Elsa, am dori sa te prezinti, in cateva cuvinte. Am inteles ca te-ai nascut in Statele Unite si la scurt timp dupa aceea, familia ta s-a mutat in Noua Zeelanda. Din ce motive ati ales sa parasiti Statele Unite pentru Noua Zeelanda?
– Tatal meu este zeelandez si a cunoscut-o pe mama in timpul studiilor la Colorado University, unde venise cu o bursa. Impreuna s-au mutat in California, iar eu m-am nascut la Santa Barbara. Cand am plecat in Noua Zeelanda, abia invatam sa merg. Mama suferea de cancer, iar parintii mei au hotarat sa abandoneze America, din motive financiare.

– Din cate am inteles, inca mai ai rude care locuiesc in Statele Unite.
– Asa este. Familia mea este formata in proportie egala din americani si zeelandezi, ceea ce imi ofera un motiv in plus de a calatori. Trebuie sa recunosc insa, ca ar fi mai bine daca ne-am afla mai aproape unii de ceilalti.

– Te rog sa ne prezinti diferentele dintre Statele Unite si Noua Zeelanda. Prin ce se deosebesc cele doua state?
– Noua Zeelanda este o tara foarte frumoasa, cu plaje aurii, munti cu crestele acoperite de zapada, paduri exuberante si ape limpezi. Populatia nu depaseste patru milioane de locuitori si cred ca unul din cele mai bune lucruri care ne caracterizeaza, ca zeelandezi, este acela ca suntem relaxati si avem un simt al umorului unic. Nu suntem atat de dinamici ca americanii, in sensul ca nu ne intereseaza la fel de mult aspectul material al lucrurilor, nu tanjim sa detinem tot ce este de ultima ora pe piata. De asemenea, ne remarcam prin creativitate si prin atractia pentru calatorii.

– Prin ce se deosebesc zeelandezii de americani?
– Americanii sunt un popor extrem de generos si de ospitalier! Pot sa spun ca m-au coplesit intotdeauna, cu felul lor de a fi. Zeelandezii sunt cunoscuti pentru faptul ca stiu sa fie prietenosi, insa nu cred ca se disting printr-un efort special de a-i face pe ceilalti sa se simta bineveniti.

– Ai vrea sa ne descrii orasul Christchurch, Noua Zeelanda?
– Christchurch este un oras frumos, cu 340.000 de locuitori, situat pe coasta de est a South Island. Eu locuiesc la zece minute de mers pe jos de plaja si la 90 de minute de condus fata de partia de schi. Avem multe parcuri si cladiri vechi, remarcabile. Verile sunt toride si secetoase, iar iernile aspre si insorite. In oras, nu ninge mai mult de o singura data pe sezon, insa pe dealurile din imprejurimi cade mereu zapada.

– In ce domenii ai lucrat pana acum? Cu ce te ocupi in prezent?
– Am lucrat ca logoped si invatatoare si pot sa spun ca mi-au placut ambele job-uri. In iulie 2008, biserica de care apartin mi-a propus sa ma angajeze, mai ales ca eram deja implicata in slujire/leadership, fiind destul de familiarizata cu oamenii si cu proiectele din comunitate. In octombrie am devenit asistenta personala a pastorului nostru si consider ca pentru mine, este cea mai buna slujba din lume.

– Carei miscari ii apartine “Vineyard Church”?
– In aprilie 2009 s-au implinit zece ani de cand biserica noastra a devenit parte a miscarii Vineyard. Cu aproape doua mii de membri, se pare ca am devenit una dintre comunitatile cu cel mai mare spor din tara, ceea ce i-a surprins pe multi. Anul trecut am adoptat o biserica mai mica si aceasta s-a dovedit a fi o ocazie de umilinta, dar si de incantare, totodata. In prezent, avem un staff mult mai numeros si un mare numar de voluntari si ne bucuram sa Ii dam slava lui Dumnezeu cu resursele financiare si personale cu care El ne-a binecuvantat.

– Cand ai devenit crestina? Ce anume te-a condus la Hristos?
– Am devenit crestina – m-am nascut din nou si L-am urmat pe Isus din toata inima – in urma cu patru ani. Pana la convertire am fost pierduta in lume, de aceea a trebuit sa duc o lupta serioasa cu dependenta de alcool si cu problemele privind imaginea de sine, care era la pamant. Am trecut printr-o perioada dificila, cand sanatatea mea a avut de suferit de pe urma consumului de alcool, insa Dumnezeu m-a vindecat in mod supranatural si atunci am inteles ca El nu este sever si distant, asa cum credeam. Ii sunt atat de recunoscatoare pentru ca nu a renuntat la mine si mi-a auzit strigatul inimii.

– Cat de des vii in Statele Unite? Ce iti place sa vizitezi in Arizona?
– In America incerc sa vin o data la doi sau trei ani. Bunicii mei locuiesc in Sun City si sunt persoane foarte speciale pentru mine. Mi se pare important sa petrec un timp cu ei, mai ales ca inainteaza in varsta. Imi place sa fac cumparaturi si ma declar incantata de bucataria de aici, asa ca probabil, faptul ca locuiesc in alta parte ma avantajeaza din acest punct de vedere.

– Cum sunt percepute sarbatorile in Noua Zeelanda, in comparatie cu Statele Unite, de exemplu Craciunul?
– In Noua Zeelanda, majoritatea locuitorilor au o vacanta de doua sau trei saptamani, in perioada dintre Craciun si Anul Nou. Aproape toti sarbatoresc Craciunul, insa putini sunt constienti de semnificatia nasterii lui Isus, un asemenea eveniment ajunge sa fie mai degraba o ocazie de a petrece timp cu familia. Pentru ca la noi este vara, obisnuim sa mergem la plaja si organizam si un barbeque. Chiar daca locuintele nu sunt excesiv impodobite nici in interior, nici in exterior, un astfel de obicei incepe sa devina tot mai popular si in Noua Zeelanda.

– Prin ce se deosebeste biserica din Noua Zeelanda fata de cea din Statele Unite? Cum ai descrie miscarea crestina din Noua Zeelanda?
– Nu am avut ocazia sa vizitez prea multe comunitati din America, asa ca nu sunt in masura sa fac o comparatie. Un procent foarte mic dintre zeelandezi frecventeaza in mod regulat biserica, de aceea nu beneficiem de o mostenire crestina la fel de puternica, in comparatie cu cea din Statele Unite. Destul de multi membri isi reduc preocuparile spirituale, insa Dumnezeu ridica oameni ce poarta in suflet flacara pasiunii pentru Numele Lui. Cred ca in general, urmasii lui Hristos isi doresc o miscare crestina autentica sau nimic! Propria mea comunitate se confrunta in mod constant cu provocarea de a-L prezenta pe Isus locuitorilor din orasul nostru, un oras pierdut, de a fi autentici si reali si de a purta cu noi prezenta lui Dumnezeu si in afara cladirii bisericii, dincolo de ziua de duminica, acolo unde se afla cei rataciti. Ce imputernicire infricosatoare si minunata avem.

– Ai vizitat biserica romaneasca Living Waters din Glendale, AZ, pe 28 decembrie 2008. Care au fost impresiile cu care ai plecat?
– M-am bucurat cu adevarat sa asist la serviciul divin de la Living Waters. Muzica a fost frumoasa – imi place sa va aud cantand in romaneste si m-a impresionat modul in care v-ati rugat impreuna, ca biserica. Am simtit prezenta lui Dumnezeu si am apreciat felul in care fiecare a venit la mine si s-a prezentat. Am intalnit o comunitate foarte prietenoasa si capabila sa ofere incurajare.

– Locuiesti in South Island, in ce consta diferenta dintre nord si sud?
– In North Island clima este in general, mai calda, in special iarna. Nu cred ca oamenii sunt diferiti, desi am descoperit ca in Christchurch ne simtim cu totii mai relaxati in comparatie cu persoanele pe care le-am cunoscut in zonele din nord unde am locuit. In privinta situatiei economice, imi pare rau, insa nu stiu sa va spun prea multe!

– Ce iti displace in Noua Zeelanda, in comparatie cu Statele Unite?
– Nu pot sa afirm ca exista ceva ce mi-ar displace in Noua Zeelanda, din contra, mi se pare un loc minunat! Ma nelinisteste insa cresterea infractionalitatii fata de perioada copilariei mele, desi probabil ca acest lucru se intampla in majoritatea statelor lumii. America o percep cateodata, ca pe o lume superficiala… Cred ca mi-ar fi greu sa fiu sincera cu mine insami, daca ar fi sa locuiesc aici.

– Ce ar avea America de invatat de la Noua Zeelanda, ce ar trebui sa schimbe in bine?
– Mi se pare grea intrebarea! Am auzit ca americanii au doar doua saptamani de vacanta pe an…, ceea ce mi se pare insuficient!

– Cate saptamani de vacanta au zeelandezii?
– In Noua Zeelanda avem patru saptamani de vacanta, iar ca invatatoare am fost rasfatata, vacanta era de aproximativ, zece saptamani pe ani.

– Care este pozitia zeelandezilor fata de studiile academice? Pun pret pe educatie? Cate universitati sunt recunoscute pentru standardele lor academice?
– Cred ca avem un sistem de invatamant de calitate, obligatoriu pana la varsta de cincisprezece ani, dupa care studiile costa, astfel ca cei ce urmeaza univeristatea se dovedesc a fi in general, foarte dedicati, tocmai din acest motiv. Dupa parerea mea, inca te poti descurca destul de bine atunci cand vine vorba sa iti gasesti un job, chiar daca nu ai urmat o facultate si cred ca acest lucru conteaza. Nu toti excelam la invatatura. Doua dintre universitatile noastre sunt cotate foarte bune in raport cu standardele internationale.

– Care sunt acestea?
– Universitatea din Auckland este considerata peste tot in lume, cea mai buna din Noua Zeelanda, iar Universitatea din Canterbury a obtinut calificativul “bine” pentru cercetare. Acestea fiind spuse, parerea mea este ca poti realiza o estimare statistica intr-o maniera pozitiva! Taxele sunt probabil, extrem de rezonabile, conform standardelor internationale, asa ca nu se impune sa renunti la stilul tau de viata obisnuit, pentru a te descurca cu banii.

– In Noua Zeelanda ai avut ocazia sa cunosti romani?
– Nu.

– Am inteles ca sora ta locuieste in Australia. Cum ti se pare aceasta tara?
– Australia este minunata! Cred ca locuitorii de acolo nu se deosebesc prea mult de cei din Noua Zeelanda. Tara este mult mai intinsa si clima mai calda. Merg in vizita la sora mea o data la doi sau trei ani.

– Prin ce se deosebesc locuitorii din Noua Zeelanda de cei din Australia?
– Australienii sunt mai deschisi (nefiind vorba de o atitudine de corectitudine politica).

– Cum ii percep zeelandezii pe australieni si invers?
– Majoritatea zeelandezilor emigreaza in Australia pentru ca exista mai multe sanse de a gasi un job bun. Relatiile dintre cele doua state sunt de calitate si dateaza din vremea razboaielor mondiale, in schimb este un lucru stiut ca ne tachinam reciproc.

– Ai mai vizitat si alte tari pana acum?
– Nu inca.

– Ce planuri de viitor ai, ce alte state ti-ai propus sa vezi?
– Anul acesta intentionez sa merg in Tailanda, intr-o calatorie misionara, cu un grup din Christchurch. Mi-ar place sa ajung cat de curand si in Tanzania. Din pacate, nu am suficienta vacanta pentru a ma putea deplasa in toate locurile pe care as vrea sa le vad!

Cititorilor nostri, Elsa Easton le recomanda sa nu inceteze sa creada in Dumnezeu si sa vada in El pe Cel ce Se ingrijeste de orice nevoie, cu atat mai mult cu cat datorita crizei economice, Statele Unite trec printr-o perioada de mari provocari. Rugaciunea ei este ca toti sa se apropie si mai mult de Creator, indiferent de ce le va aduce viata.

Octavian D. Curpas
Surprise, Arizona

Interviu realizat in decembrie 2008

 

TRAIRI ROMÂNESTI DE PESTE HOTARE

On By nelursIn MemoriesLeave a comment

Nu demult, datorita dragostei de poezie, proza si frumos, am avut privilegiul de a cunoaste un om mare (asa cum îi numesc eu pe cei pe care îi admir si îmi folosesc drept exemple). Este Octavian Curpas, românul nostru de departe, dar mai degraba – de pretutindeni.

M-a ajutat sa constientizez valoarea scrisului si sa îmbogatesc cu picul scrierii mele, literatura de peste hotare, poezia româneasca, vorba româneasca.

Astfel, din nimicia mea, din sufletul meu de om simplu, fara prea multe studii, plecat peste hotare de la o vârsta frageda, îmi permit sa scriu câteva cuvinte despre opera sa recenta si sa marturisesc ca ma regasesc, cu trairile mele, în cartea scrisa de Octavian, „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX”.

În câteva pagini a scris câteva vieti ale oamenilor, oameni simpli deveniti întrucâtva eroi ai limbii si traditiei românesti, iar pentru mine adevarate modele.

Întiparit în minte si în suflet îmi va ramâne si mie, Nea Mitica, cu toate întâmplarile traite de el: fiecare poveste captivanta citind-o, parca simti cum intri în ea fara sa îti dai seama, te identifici cu anumite personaje din cuprinsul povestirii. A scris vorbe de duh, a scris istorie si iubire de tara, dar a relevat si curajul de a lasa totul în urma, în cautarea unei vieti mai bune.

Cum bine spuneam, Octavian Curpas a descris vietile mai multor oameni în câteva pagini, deoarece Nea Mitica a fost mereu înconjurat de oameni minunati, dar totodata atât de diferiti. Totul este relatat cu atâta dragoste, încât simti cum te identifici nu numai cu personajele, ci si cu oamenii pe care Octavian Curpas, el însusi i-a întâlnit si cu care a depanat amintiri.

Dorul de tara, dragostea si focul de român ce îl purtam în suflet e atât de prezent în carte, încât nu poti sa nu fii cucerit. E o opera moderna din care nu lipseste dragostea de radacini semanata în suflete de catre stramosi.
Octavian aduce de foarte multe ori în prim plan istoria României si chiar a mai multor tari, poate si de aceea o consider pe lânga o poveste de viata, un pumn de amintiri si definitii de vieti omenesti, o învatatura si un mod de reîmprospatare a culturii.

Octavian subliniaza ca cei plecati nu au uitat ca sunt români, au purtat în suflete dragostea de Patrie si au transmis-o copiilor. Prin ei România dainuie si e prezenta în toate colturile lumii, si nu doar tara ca denumire, ci si cartile ei, istoria ei, sentimentele de prietenie ale românului, dragoste, chiar si nebunia lui.
Sunt mici si putine vorbele mele, dar cuprind în ele dragostea unui român de departe, cu sufletul mereu acasa fiind.

Admir inteligenta si spiritul etic cu care Octavian Curpas ne relateaza povestea unor oameni simpli si plini de curaj, oameni asemanatori, dar totodata cu povesti de viata diferite. Nea Mitica ne spune, prin condeiul lui Octavian Curpas, ca oriunde te-ai afla, în sufletul tau exista acel acasa, ca nu omul, ci locurile pe care el salasluieste se dau dupa el si ca nu exista granite nici pentru istorie, nici pentru traditie, nici pentru iubire si curaj.

Multumesc Octavian, pentru onoarea de a te fi cunoscut si pentru aceasta lucrare în care ne-ai scris pe noi, cei de departe, dar mereu cu sufletul acasa.

LUMINITA AMARIE
Paris, FRANTA

Isus in celula

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Radu Gyr