Author: nelurs

Ce este rugaciunea?

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

De fapt ce este rugaciunea? Rugaciunea este o vorbire a omului cu Dumnezeu, cine se roaga vorbeste cu Dumnezeu, cu sfintii, cu îngerii, cu Maica Domnului, de fapt, omul îsi înalta mintea catre Dumnezeu, pentru a se umple de bunatatile divine. S-a facut un concurs: Care este cel cel mai înalt om din lume, si a cîstigat cel ce a spus, ca omul cel mai înalt este omul care prinde cerul cu mîinile sale în rugaciune si asa este ! Care este cea mai mare fapta buna din lume ? RUGACIUNEA este fapta cea mai mare a lumii, caci ea este cauza tuturor bunatatilor din lume. Sfintii au ajuns sfinti prin rugaciune, noi îi putem imita. Blaise Pascal spunea ca, “Omul este cea mai mare fiinta din lume, cînd ? Cînd sta în genunchi si se roaga Creatorului sau, atunci întrece tot universul”.
Rugaciunea este urcare si aceasta urcare se face pe 7 trepte, pîna se ajunge la cer. Auzim pe Sfîntul Apostol Pavel zicînd: “Aduceti Domnului roada buzelor voastre”, “Rugati-va neîncetat !”, “Faceti cereri, multumiri”, iar Psalmistul striga: “Doamne, auzi rugaciunea mea, sa se îndrepteze rugaciunea mea ca tamîia înaintea Ta !”, “Bine voi cuvînta pe Domnul, pururea lauda Lui în gura mea”. Omul trebuie sa ia aminte ca de are numai rugaciunea buzelor, înca nu se roaga. Sa nu se încreada cineva în cantitatea rugaciunii, am facut o caruta de Psaltiri, de Paraclise, caci rugaciunea cantitativa îl hraneste numai pe fariseul nostru cel dinlauntru. Iata cele 7 trepte ale rugaciunii:

1. RUGACIUNEA LIMBII a gurii, a glasului, aceasta este treapta cea dintîi. Aceasta este folositoare întru putin, daca va merge în sus spre cer, urcînd si celelalte trepte. Rugîndu-te mult te obisnuiesti cu rugaciunea si începe sa-ti placa aceasta rugaciune, simti dulceata ei. Acesta este treapta cea mai de jos, dar fara de aceasta nu se poate urca pe a doua.
2. RUGACIUNEA MINTII aceasta o numesc Sfintii Parinti, rugaciune cu un picior, sau zbor cu o aripa, pasare cu o aripa. Cînd eu zic: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !” zic cu limba, dar înteleg si cu mintea, deja aceasta rugaciune a trecut în faza a doua. Mintea mea se gîndeste la cele ce zice gura. Aceasta este o treapta superioara celei dintîi, caci zice Apostolul Pavel: “Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta si cu mintea” ( I Corinteni 14, 15 ). “Dar, în Biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa învat pe altii decît zece mii de cuvinte în limbi”( I Corinteni 14, 19). Deci, Sfîntul Pavel insista pentru rugaciunea cu mintea, mintea cînd se roaga trebuie sa fie la Dumnezeu, caci multe valuri o tulbura prin draci, atunci cînd se roaga.
3. RUGACIUNEA INIMII În rugaciune, cînd se uneste mintea cu inima, atunci întîlnesti cîteva piedici. Mintea este centrul fiintei umane. Un calugar i-a zis unui duhovnic, cum ca el a învatat rugaciunea cu mintea, dar în inima nu are pace, calugarul a zis, adica duhovnicul catre ucenic: “Da-te jos din cap, ca acolo este iarmaroc (Tîrg). Vrei sa ai pace cîta vreme esti cu rugaciunea mintii? Cîta vreme esti cu rugaciunea mintii esti într-un tîrg de gînduri, mintea alearga cînd la Dumnezeu, cînd la materie, dar da-te jos acolo în inima”. Spune Sfîntul Simeon Noul Teolog ca, în nimic nu poti ascunde mintea afara numai de inima acolo este camara ei lasata de Mîntuitorul. Cînd auzi pe Mîntuitorul în Evanghelie: “Cînd te rogi, intra în camara ta, încuie usa ta, roaga-te Tatalui tau în ascuns si Tatal tau care vede în ascuns îti va rasplati tie la aratare”. Camara mintii este inima. Cînd vrei sa intri în camara inimii, cu mintea, zice Sfîntul Ioan Scararul, ai de INCUIAT TREI USI SI 2 VAMI AI PÎNA ACOLO. Cele doua vami sunt IMAGINATIA si INCHIPUIREA. Haide sa stau la rugaciune într-o pozitie, caci Dumnezeu nu cauta la pozitie, poti sa stai si culcat. Sfîntul Grigorie Sinaitul zice:”De esti bolnav si batrîn, culca-te si roaga-te, sau pe scaun, cum poti, caci Dumnezeu stie neputinta ta”. Dumnezeu cauta numai pozitia mintii si a inimii. Cînd esti sanatos stai cum se cuvine, iar bolnav, cum poti. Stau la rugaciune si vreau sa-mi concentrez atentia spre inima. Prima vama unde se întîlnesc dracii cu mintea mea este IMAGINATIA, închipuirea sau fantezia. Ori ti-ai închipuit un lucru bun, ori un lucru rau, toate imaginatiile n-au ce cauta în timpul rugaciunii. Legea cea mai scurta a rugaciunii acesteia este, sa nu-ti închipui nimic în vremea rugaciunii. Pentru ce ? PENTRU CA MINTEA LUI HRISTOS N-A AVUT IMAGINATIE, toti sfintii o spun aceasta. Cînd vine Hristos, Noul Adam, sa-l restaureze pe cel vechi vine exact cum a fost Adam mai înainte de cadere. Adam înainte de cadere n-a avut imaginatie, dupa dumnezeiescul Maxim, care zice: “Ia seama ca atunci cînd Adam a cazut în imaginatie, a cazut în închipuire”. Dumnezeu i-a spus sa nu manînce de acolo, iar diavolul i-a zis, cînd vei mînca din pom ti se vor deschide ochii si vei cunoaste, vei fi ca Dumnezeu si mîncînd a cazut tot neamul omenesc. Prin ce ? Prin IMAGINATIE. Cine a cazut mai întîi prin imaginatie? Tocmai diavolul, caci la Isaia 14, 14 citim: “Tu ai zis în gîndul tau: Deasupra norilor ma voi sui, ma voi sui peste muntii cei de miazanoapte, care sunt în ceruri, care sunt deasupra tuturor stelelor cerului, voi pune scaunul meu si voi fi asemenea celui Preaînalt”. Iata închipuirea diavolului. Si tot Isaia îi zice: “Cum ai cazut din cer tu stea de dimineata, te-ai facut locas a toata urîciunea si a tot duhul necurat!”. Omul era centrul tuturor zidirilor, înger amestecat cu om, dar si pe el l-a aruncat în închipuire diavolul. Omul era un Dumnezeu dupa dar. Noul Adam, Hristos, cînd vine, nu vine în minte cu imaginatie, caci aceasta a fost patima la Adam, care a intrat în sufletul lui. Dumnezeu nu l-a facut pe om cu imaginatie, ci era ca si pruncii cei nevinovati. Adam a intrat în fire prin închipuire, de a fi întocmai cu Dumnezeu, si cînd si-a închipuit aceasta a si cazut.
De aceea, cînd vrei sa te rogi, fiindca Hristos vine cu o minte fara imaginatie, Hristos vrea sa-l refaca pe Adam în starea cea dintîi, fara imaginatie, asa si tu te roaga fara vreo imaginatie. De aceea, în vremea rugaciunii imaginatiile ne dau razboi. S-o luam mai practic: Stai la rugaciune, ba iti mai aduci aminte de fata celui ce te-a suparat, ca sa te sfadesti cu el, ba fata celui care l-ai iubit cu patima, ba slava desarta, ba sa ma duc la tîrg, ba am de cumparat, ba sa fac cutare, aceasta nu mai este rugaciune, dracii în acea clipa rîd de noi cu gura pîna la urechi, aceasta nu este rugaciune. Cînd noi stam la rugaciune, ca niste chip cioplit de crestini si în noi nu mai este rugaciune, ci împrastiere, acum rîd dracii de noi ca mintea noastra nu a coborît în inima. Locul unde trebuie sa se ascunda mintea este inima, acolo îl ai pe Hristos de la Botez. Acolo se întîlneste mirele cu mireasa, sufletul nostru cu Hristos. Ce spune Sfîntul Apostol: “V-am logodit pe voi mireasa, unui Mire fara de moarte si tare îmi este frica de voi sa nu se poticneasca inimile voastre”. Cînd zice sa intri în camara ta, camara mintii este inima, zic toti Sfintii Parinti, dracii stiu aceasta, ca, daca a ajuns mintea sa se pogoare în inima îi arde foarte tare. Ai vazut cît de frumos spune staretul Vasile de la Poiana Marului, de cel care a cazut neajungînd cu mintea în inima. Lucrarea inimii nu-i o lucrare grea, nu trebuie saptamîni, într-o clipa ti-ai pus în gînd, însa nu-ti închipui nimic.
Sa ai în minte prezenta lui Dumnezeu, ca este de fata, în inima setea dupa El si pe limba, “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” Dar în acest timp sa nu-ti închipui nimic, ca Dumnezeu nu cade sub închipuiri, ca de ar cadea sub închipuiri n-ar mai fi Dumnezeu. Deci, VAMA I este IMAGINATIA, prin ea se trece asa, sa nu-ti închipui nimic, nici bune nici rele. Dracii vazînd ca mintea a trecut ca fulgerul pe lînga aceasta vama o asteapta pe minte la poarta inimii. Aici la poarta inimii o asteapta cu VAMA RATIUNII, aceasta este mai grea decît cea a imaginatiei. Noi n-avem voie sa ne coborîm în inima nici cu ratiunea. Aici la vama ratiunii, care este poarta inimii, DRACII TEOLOGI, pe care-i numeste Sfîntul Macarie DRACII ARHICONI, care stiu pe de rost toate Scripturile, TEOLOGII IADULUI si FILOZOFII ÎNTUNERICULUI, o opresc pe mintea noastra cu ratiunile lui Dumnezeu. Cum este aceasta ?
Eu stau la rugaciune în genunchi, sau în picioare, sau pe scaun de 2 palme de mic si o palma de lung si o palma de lat, în pozitia cersetorului, pentru a putea învata rugaciunea mai repede. Stau la rugaciune si deodata vad ca apare în mintea mea aceste cuvinte: “Ridicat-ai la mare caii tai, tulburînd ape multe” din Cîntarea a doua a lui Moise. Cum au aparut aceste cuvinte îti pui întrebarea ? Cine sunt caii, ce sunt apele cele multe si care este marea ? Caii sunt Apostolii – dupa Sfîntul Vasile cel Mare – care au tulburat toata lumea, apele cele multe sunt popoarele, iar marea este toata lumea. De vad dracii ca-ti place aceasta, îti aduc alta ratiune mai mare: “Lipsit-au de la mîncare oile, cînd nu vor fi boii lînga iesle”. “au doara de boi se îngrijeste Dumnezeu?” zice Apostolul. Cine sunt boii? Care sunt oile? Care este ieslea? Boii rationali sunt mai mari ca oile, ei sunt Biserica Povatuitoare: Patriarhii, mitropolitii, episcopii, preotii, diaconii. Oile cuvîntatoare sunt poporul de jos, Biserica ascultatoare, caci din Biserica se hranesc cu Prea Curatele Taine, atît Biserica cea Povatuitoare, ierarhii, cît si cea ascultatoare, poporul. Duhul Sfînt zice: “Lipsit-au de la mîncare oile, ca nu vor mai fi boii lînga iesle” atunci nu vor avea ce mînca oile din Biserica, cînd nu vor mai fi preoti si episcopi, care sa-i hraneasca cu Tainele. Aduc dracii apoi alta ratiune: “Muntii au saltat ca berbecii si dealurile ca mieii oilor”. Muntii sunt oamenii desavîrsiti în lucrarile Duhului Sfînt si în rugaciune, ca ei au saltarea inimii lor. Extazul si unirea lor cu Dumnezeu, ajungînd uneori chiar sa vrea sa se desparta de trup. Dealurile ca mieii oilor sunt cei de pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, ei n-au asa de mare putere ca si cei desavîrsiti, ci mai putina. De vede diavolul ca-ti plac acestea îti aduce bunaoara din Psaltire: “Vaile vor înmulti grîul” cînd sufletul se coboara în vaile smereniei, atunci se înmulteste grîul faptelor bune. Ca nu rodeste sufletul fara de smerenie. De primeste aceste ratiuni dracii rîd de ea cu gura pîna la urechi. Ei rîd, pentru ca acestea n-au ce cauta în rugaciunea mintii, ci numai în lucrarile mintii, acestea sunt bune altadata, dar nu acum cînd te rogi. Altele sunt lucrarile mintii si alta este rugaciunea mintii. Aceste cugetari si ratiuni duhovnicesti sunt bune ca lucrari, dar cînd ai sa te rogi si sa vorbesti cu Iisus Hristos, dracii teologi te asalteaza, vazînd ca te complaci în aceste ratiuni, care nu sunt rugaciune. Zice Sfîntul Ioan Gura de Aur: “Cînd te rogi, nu teologhisi, ca esti batjocorît de draci!” Cui filozofez eu, daca stau înaintea Mintii Celei negraite, care este izvorul tuturor filozofiilor. Trebuie sa bag mintea în inima. Si la acesta vama a ratiunii, care este poarta inimii, nu primi acolo nici o ratiune duhovniceasca din Scripturi, nici tîlcuirea ei, cînd te-ai pus sa te rogi. Sa ne pogorîm cu o singura ratiune, cu “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !” cu aceasta singura ai sa poti ajunge în inima. Oare este vreun semn simtit ca s-a unit mintea cu inima ?
Spune, Sfîntul Serafim de Sarov: “Cînd s-a unit mintea cu inima, cînd s-a pogorît mintea în inima, primul semn este acesta: APARE UN CUI DE FOC ÎN MIJLOCUL INIMII iar cuiul de foc si la barbat si la femeie apare drept în centrul inimii”. Acesta este primul semn ca sa pogorît mintea în inima. Pe urma se încalzeste inima toata, se încalzesc umerii, coloana vertebrala si s-a încalzit corpul cu mare putere. M-am întîlnit cu oarecarele ce se chinuia cu foamea în padure, cu setea, cu frigul, cu golatatea si cu pusnicia (parintele Cleopa este acesta) si mi-a spus mie lucrarea aceasta. A avut el saracul o Biblie, de la bordeiul lui si s-a dus într-un sat ca s-o ia si s-a nimerit ca era într-o Duminica. Cînd s-a dus, l-a rugat omul: Stai parinte pîna dimineata, ca el avea bordeiul la vreo 20 km departare. Biblia era cea din 1914. Stînd la casa aceea si ca sa nu mearga Duminica pe drum si-a facut pravila, rugaciunile de dimineata acolo în casa, iar cei din casa au plecat la Biserica. Dupa Biserica a venit o nunta de la Biserica si era cu clarinete de aieste, nunta a ajuns aproape, iar calugarul stînd la rugaciune avea în fata lui o icoana a Maicii Domnului, a omului unde statea. Pe icoana erau 24 de engolpioane de prooroci, îngerii stateau în genunchi cu smocuri de flori, pe care le aruncau în bratele Maicii Domnului si i le dadeau lui Iisus. Saracul calugar stînd si cugetînd, mereu se gîndea cum auzea muzica aceea cîntînd. Sfîntul Ioan Scararul spune, ca unele cîntari mirenesti pe cei sporiti în cele duhovnicesti îi poate baga în cele mai înalte contemplatii. Cînd a auzit calugarul muzica aceea, s-a gîndit el asa: Mai, daca oamenii stiu sa cînte asa, dar acesti îngeri care-i dau smocuri de flori lui Iisus în bratele Maicii Domnului, cum cînta ei în ceruri ? Din acea simtire s-a pogorît mintea lui în inima, si era ca un ceas dupa masa, si 2 ore si 10 minute a stat mintea si numai în ceruri mai auzea îngerii si cîntarile lor, dar atît a transpirat calugarul, atîta dulceata în inima si atîta caldura am simtit – zice – n-am avut la mine decît 5 batiste si ca sa nu-mi pierd atentia din inima, ma stergeam cu batistele caci lacrimile imi curgeau continuu, corpul s-a înfierbîntat, ochii dadeau lacrimi, inima mea fierbea în clocot si-l vedeam pe Iisus cum vorbea cu sufletul meu. Atîta mireasma a Duhului Sfînt mi-a venit si atîta caldura duhovniceasca, si-mi ziceam: Doamne, vreau sa mor! Voiam sa mor, ca asa doreste sufletul atunci din dulceata, încît vorbea: Ce bine ar fi sa mor acum! Cînd s-a pogorît mintea în inima, ce se întîmpla? Atunci inima se deschide si iar se închide, INIMA ÎNGHITE PE IISUS SI IISUS INIMA.
Atunci s-a întîlnit Mirele Hristos cu mireasa sufletul. Sfîntul Maxim Marturisitorul spune: “Mormîntul Domnului este toata lumea aceasta, sau inima noastra. Prin ratiunile tuturor lucrurilor este toata lumea, prin contractia naturala vedem într-un fir de iarba minunile lui Dumnezeu, si în inima îl vedem pe Dumnezeu prin rugaciunea cea în Duh”. Dupa 2 ore si 10 minute a iesit mintea din inima, spune acel pustnic (Cleopa Ilie), am ramas asa cu o mîhnire dulce si voiam mai bine sa mor, numai sa mai vie inapoi lucrarea cea mai dinainte si n-a mai venit. Ca spun Sfintii Parinti, ca harul nu se duce departe, îi aproape, dar pentru smerenie se departeaza, ca sa nu te mîndresti. Plecarea Duhului Sfînt în aceasta clipa o numesc Sfintii Parinti: PARASIRE sau RACEALA, adica atunci cînd s-a departat putin harul, acest har îti da ajutor din ascuns, dar te lasa întîi sa vezi ce poti tu si ce este rugaciunea harica ce a venit mai înainte, cînd ai stat de vorba cu Iisus în inima. Spune acest gustator al rugaciunii harice: “Timp de o luna de zile, pe cerul inimii mele nu s-a mai ridicat ceva din lumea aceasta de aici de jos” ma gîndeam la bucuriile acelea, dar nu le mai simteam, imi aduceam aminte ce bucurie am avut, ce dulceata, ce mîngîiere, ce caldura duhovniceasca, caci inima îmi vorbea în clocot, aceasta-i pogorîrea mintii în inima. Cei desavîrsiti o au aceasta stare la toate rugaciunile lor, iar cei nedesavîrsiti n-o au. Cei ce s-au îndumnezeit dupa dar, pururea îl au pe Dumnezeu în ei. Lacrimile izvorîte în timpul acestei rugaciuni, fiind de la Duhul Sfînt, spala orice întinaciune, orice imaginatie pacatoasa si ramîne sufletul curat si atunci îsi da seama ce s-a petrecut. Toate gîndurile duhovnicesti du-le pîna la simtirea inimii, ca fiecare cuvînt al mintii sa-l simta inima, atunci sufletul se misca în cerc în miscare ocolitoare. În rugaciunea gurii se baga ispita, spun Sfintii Parinti, în a mintii înca se baga, iar cînd lucrarea Duhului Sfînt a venit în inima, atunci nu se mai baga ispita. Trei miscari are sufletul în vremea rugaciunii, iar una din ele este dreapta. La rugaciunea curata a inimii, Sfintii Parinti spun, ca ajunge unul numai din zece mii.
4. RUGACIUNEA VAZATOARE este alta treapta a rugaciunii. Sufletul lui Amun a fost vazut de Sfîntul Antonie cel Mare, ca mergea la cer, desi Antonie era la mii de kilometri distanta de cel ce murise. Aceasta este rugaciunea vazatoare, face sufletul sa-l vada pe alt suflet ce merge la cer. De ar fi unul vazator aici, ar vedea cît sunt aici si cîti îngeri sunt aici de fata si ne-ar sti toate gîndurile noastre. Ma duceam la batrînul Ionanichie Moroi, staretul Manastirii Sihastria, pe cînd eram eu la oi, ca sa ma Spovedesc, eu spuneam ce gîndeam, uitam însa unele pacate, iar el îmi zicea: “Vezi draga, ca mai ai lucru cutare pe care nu l-ai spus” nu i le spuneam eu, mi le spunea el, asa ma spovedea pe mine acest staret, cu rugaciunea vazatoare. “Spune-le si acelea zicea el, de ce nu le spui?”
5. RUGACIUNEA DE SINE MISCATOARE. Aceasta ne aduce perioade de descoperiri dumnezeiesti, inima aceasta se roaga permanent, cum ai porni ceasul, este o rugaciune de sine miscatoare pururea. Te misca sa te rogi, si cînd dormi si cînd vorbesti si cînd manînci si cînd calatoresti, inima se roaga mereu, atunci ajungi la Cîntarea Cîntarilor: “Eu dorm, dar inima vegheaza”. Te simti, de la sine miscat spre rugaciune, din interiorul tau.
6. RUGACIUNEA ÎN EXTAZ SAU ÎN UIMIRE. Asa cum spune un cuvios în Pateric: “I-am poruncit mintii mele sa se duca o saptamîna în cer sau doua saptamîni. Si doua saptamîni stateam cu mintea în cer”. Acestia sunt rugatorii în extaz. De un sfînt se spune în Filocalie, ca era cu mintea în cer, iar dracii îi luau trupul ca pe o minge si-l aruncau strigînd si-l prindeau trupul unul de la altul. Cînd un om este rapit cu mintea la cer, aceasta se cheama rugaciune în uimire.
7. RUGACIUNEA CONTEMPLATIVA. Aceasta este rugaciunea duhovniceasca si pe aceasta a avut-o Sfîntul Apostol Pavel, ca ea este mai presus de hotarele rugaciunii, ea se numeste vedere duhovniceasca si aceasta îl face pe om sa zica precum Pavel: “În trup sau afara de trup, Dumnezeu stie”. A fost rapit la al treilea cer, dar nu stia. Mintea este luata în vremea acestei rugaciuni de catre Sfînta Treime si este dusa în cele mai înalte contemplatii în Rai din mila lui Dumnezeu, ea nu mai are lucrarea ei. Aceasta este rugaciunea duhovniceasca, de care spune Sfîntul Isaac Sirul: “Daca ajunge unul din neam în neam!” Sfîntul Macarie ne îndeamna: “Stiu omule, ca nu stii sa te rogi, îti dau un sfat, care? Roaga-te cum poti tu, dar roaga-te adeseori (des), caci, din rugaciunea deasa se naste rugaciunea de calitate”. Daca omul se roaga des, chiar de nu stie cum, Dumnezeu face cu el ca si cu un copil, Dumnezeu vine cu harul Lui în inima si cu fierbinteala Lui si mintea începe cu mare foc sa cugete la judecata, la moarte, la Dumnezeu, la iad si gustînd din aceasta rugaciune curata trece iar la rugaciunea risipita. Dar, sufletul gustînd cîte putin din rugaciunea cea adevarata, zice, da, aceasta-i rugaciunea! Nu-i de ajuns ca te-ai rugat 4 ceasuri, ci trebuie sa ajungi la rugaciunea cea curata a inimii. Erau aici calugari mari, care stiau Psaltirea pe de rost, dar din gura lor nu auzeai decît: “Blagosloveste parinte!” si atît, le placea toata ziua sa vorbeasca cu Domnul. Dumnezeu da omului cîte o lingurita de rugaciune curata pentru a-i prinde gustul si apoi omul începe sa se roage mai des. Zice Sfîntul Isaac Sirul: “Cel ce a simtit dulceata rugaciunii va fugi de glonte ca un asin salbatic”. De ce ? Ca sa vorbeasca cu Hristos, vorbeste cu Dumnezeu multe si cu oamenii putine. Si noi cînd ne rugam trebuie sa ne ferim de oameni, sa vorbim cu Dumnezeu mult si cu oamenii putin, aceasta-i rugaciunea placuta lui Hristos.
Extras din”Pelerinul Român”1992, Arhimandritul CLEOPA ILIE

Cuvânt pentru atei

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura Umana, TineriLeave a comment

Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

                                                                                                 IEREMIA, 9.23-24

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

                                                                  PSALM, 14.1

 .

Ideile ateilor, preconcepute –

fără cercetare, analiză sau experimentare

.

ATEII: „CRED” FĂRĂ A CERCETA!

“Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar Continue reading “Cuvânt pentru atei” →

CABOTINUL SI MÂRLANUL

On By nelursIn EssaysLeave a comment

„Da-mi, Doamne, ce n-am gândit, sa ma mir ce m-a gasit!” – proverb românesc

.

Mi-am amintit de titlul unei carti citite în copilarie – adolescenta, care mi-a suscitat interesul. N-am retinut autorul, dar am retinut titlul: Cabotini si cabotine. Era scrisa pe la începutul secolului trecut, dovada a existentei cabotinajului pe atunci, raspândit la francezi în special, de unde a si provenit denumirea, spun unii. O gasisem într-o librarie si întrebând librarul ce înseamna cabotin si despre ce este vorba în carte, acesta s-a eschivat sa-mi raspunda si asa cum sunt barbatii, mi-a raspuns cu o gluma: „Copila, nici în farmacii farmacistul nu cunoaste denumirilor tuturor medicamentelor”. Ajunsa acasa, ca orice copil cuminte si interesat, am deschis dictionarul lui Saineanu pe care-l aveau parintii în biblioteca. Aidoma dictionarului din zilele noastre, era mentionat cuvântul cabotinism, din frantuzescul cabotinage, însemnând atitudine, gest, apucatura de cabotin. Despre cuvântul cabotin, dictionarul mentioneaza si astazi ca este actorul mediocru care urmareste succese usoare prin mijloace facile; persoana care încearca sa se remarce printr-o comportare teatrala; în trecut, în Franta actorul ambulant se numea cabotin.

De fapt ce este un cabotin? Un om caraghios dar de care nu se poate râde. El nu este un tip amuzant, el este stupid, ignorant, nu departe de unul cretin, si care pozeaza într-o persoana „speciala”. Când vorbeste, „spurca” locul, cum spune românul, prin falsitate, minciuna. Când materializeaza gândurile, produce ceea ce corespunde caracterului sau de cabotin, adica ceva dezgustator, lipsit de valoare autentica.

Cabotinul pozeaza, „da cu gura”, vrând sa ademeneasca oamenii, dar pus în fata savârsirii unui gest serios – pus la încercare cum s-ar spune – da înapoi sau dispare, pur si simplu, din peisaj. Nu are simtul ridicolului, este doar orgolios. El vorbeste sau înfaptuieste copiind tot ce este de prost gust, încercând sa însele simtul frumosului, adevarului.

Cabotinajului, acestui curent mai vechi, dar adaptat întru totul zilelor noastre, i se spune kitsch. În dictionar îl gasim ca termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudo-arta; reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere artistice, multiplicate si valorificate comercial; obiect (carte, tablou, statuie, statueta, etc.) de proasta calitate. Raspândit azi si în lumea apuseana, defineste un fenomen ce s-a impus pe primul plan al discutiilor estetice – creatia de nivel scazut, arta de prost gust. Se spune ca termenul de fapt este german si a aparut cu un secol în urma, la München, în cercul pictorilor academisti, semnificând initial o schema, ceva ce nu era finisat. „Astazi el desemneaza pseudo-arta, arta comerciala, cea de un gust dubios.” Pentru lucruri deci, s-a gasit termenul corespunzator, dar pentru oameni? Pentru oameni a ramas acelasi termen de cabotin, el cabotinul desfasurându-si, relevându-si ineptiile într-un mediu oarecare. Politica, de exemplu, e un mediu prolific pentru cabotinism. Dar nu numai politica!

Avem astazi suficienti cabotini si cabotine, în toate domeniile. Prostia, nepriceperea, infantilismul, lipsa sentimentului patriotic, amoralitatea, imoralitatea, coruptia endemica la nivelul institutiilor statului si clasei politice, otravesc societatea. Unii dintre acesti cabotini, mai abili, stiu sa foloseasca naivitatea oamenilor din jurul lor, în interes personal. Creatorul unui Kitsch te înseala, te minte, prezentându-ti vorbele sau faptele ca si când ar fi valoroase. Si culmea este ca în loc sa capete locurile pe care le merita, undeva la periferia societatii, acestia sunt laudati, premiati, recompensati, trimisi în strainatate pentru a reprezenta cu persoana lor sau cu lucrarile lor, tara noastra.

Iata aflam despre statuia de pe scarile Muzeului de Istorie: Împaratul Traian gol pusca, si câinele cu apendice, a sculptorului Vasile Gorduz, detinatorul atâtor premii pe timpul vietii. Multi se întreaba daca este modernism sau obscenitate. În loc sa fie amplasata undeva într-un bâlci, ea a fost amplasata în plin centrul orasului Bucuresti. Va fi admirata? Cred, mai curând, ca oamenii vor spune ca este arta de prost gust – kitsch. Dar câti bani s-au investit pentru transpunerea în bronz a monumentului kitsch? Cu câtva timp în urma am auzit de o alta opera a lui Vasile Gorduz care i-a îngrozit pe românii din Montreal – Canada. Statuia a fost inaugurata în prezenta presedintelui tarii noastre în acel moment (2004) – Ion Iliescu, statuie ce îl înfatiseaza pe Mihai Eminescu ca pe un bolnav, îmbracat într-o camasa de noapte, ca si cum ar fi scapat dintr-un spital de nebuni. Este posibil sa ne batem joc de poetul national, de cultura si istoria noastra? Si nu o face un strain, ci un cetatean al tarii. Într-atât ne-am ratacit sufletele încât am uitat ca tara e mai venerabila, mai sfânta decât chiar ne sunt parintii? Socrate spunea: „mai presus de tatal tau si mama ta si strabunii tai e patria”. Distorsionata mi se pare aprecierea acestor opere de arta, din cauza celor care le inaugureaza si care, cred ca habar nu au de arta adevarata si apleaca urechea la spusele unor oameni cu adevarat bolnavi de distorsiune, care le induc gânduri inacceptabile pentru constiinta axiologica, dar prin deghizare, relativizare capata sansa de a fi acceptate si declamate.

Mârlanul, fiindca si despre el mi-am propus sa scriu, este „o persoana care vadeste lipsa de educatie, cu apucaturi grosolane; badaran; mitocan; mojic”. Care ar fi diferenta între cabotin si mârlan? Fiindca asemanari sunt destule. Daca putem atribui cabotinului un fel de naivitate, fiind de multe ori inconstient de atitudinea sa, mârlanul este omul constient de ceea ce face, poate fi si rau intentionat, jigneste aratându-si superioritatea, are mârlania „în sânge” si o face în mod dezinvolt, cinic, lezând adversarul care uneori nu se poate apara din bun simt, buna crestere sau din respectul pe care îl are si el, tot „în sânge”. Duelul este inegal, sabiile sunt diferite!

Scria cineva ca banii sunt benzina masinariei uriase care formeaza societatea umana de astazi. Este cu adevarat combustibilul dupa care alearga unii pentru a se asigura de „încalzire pentru vesnicie”. Banul, obtinut astazi prin pozitia privilegiata în societate, îi determina pe unii a-si perverti caracterul. Daca l-au avut cândva integru! Mârlanii sunt cinici (cinism – despre care se mai spune ca este o forma degradata a ironiei), dispretuiesc principiile elementare ale moralei, sunt mânati de o pofta aproape vicioasa a negarii, de dorinta de a demasca, a distorsiona, a lovi în punctele dureroase ale adversarului. Ei sunt maestri în a pacali lumea, „exista în ei ceva diabolic, un joc pervers al spiritului”, spunea Emil Cioran. Si ideea de perversiune ne duce cu gândul la unele practici obscure si murdare, la rautate sau chiar sadism, distorsiuni, tenebre, care nu ar trebui sa faca parte dintr-o viata normala, cu oameni normali.

Arthur Schopenhauer într-o carte a sa, scria:„Se arata inteligent acela care cu prostii si nebunii nu sta de vorba. Dar multi vor spune ca dansatorul invitat la balul paraliticilor: Eu cu cine dansez?”

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

In memoriam: Scriitorul, omul de radio si publicistul Ioan Ion Diaconu (1937 – 2011)

On By nelursIn MemoriesLeave a comment

Franturi de ganduri si sentimente acum, la marea sa trecere…

In aceste momente si clipe, recunosc si marturisesc sincer ca mi-este foarte greu sa vorbesc despre Domnul Ioan Ion Diaconu la timpul trecut, despre omul pe care l-am cunoscut in toamna anului 1993, la sediul Societatii Romane de Radiodifuziune din Bucuresti, cand si unde eu, elev in clasa a 10-a, doream sa ma inscriu si sa particip la emisiunea radifonica si culturala „Cine stie castiga”, organizata, in fiecare duminica, de catre postul de radio Romania Cultural si unde Domnul Ioan Ion Diaconu era redactor si realizator. Si iata, in aceste imprejurari si conditii, de atunci incoace, am legat si am cultivat cu domnia sa si cu intreaga sa familie o prietenie frumoasa, de suflet, o colaborare cat se poate de fructuoasa, pana cand a iesit la pensie si, mai ales, pana cand a fost doborat de cumplita boala, care l-a si insotit, tot mai agresiva si mai violenta, l-a dus si condus pana la mormant…
Mai auzisem si pana atunci vocea inconfundabila si radiofonica a Domnului Ioan Ion Diaconu, in cadrul multor si a diferitelor emisiuni de radio, chiar aflasem si incepusem sa ma documentez, cu privire la activitatea si biografia sa, din care am retinut ca Domnul Ioan Ion Diaconu a fost realizatorul uneia dintre cele mai longevive si mai vibrante emisiuni de radio, “Memoria pamantului romanesc” (20 de ani de emisie neintrerupta). Totodata ca aportul, implicarea, activitatea, conduita sa morala si profesionala a fost si ramane un model de referinta pentru fostii colegi si pentru orice aspirant la acest domeniu profesional numit Radio. Daca ar fi sa mai retin cateva date biografice, voi spune ca Domnul Ioan Ion Diaconu s-a nascut la 6 octombrie anul 1937 in orasul Bals, jud. Olt, ca fiu al Mariei si al lui Ion Diaconu, preot al Bisericii Sfanta Parascheva din orasul Bals (fostul judet Romanati) si apoi cantaret bisericesc.

Urmeaza Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti, din anul 1956 pana in anul 1959, cand este arestat si condamnat pentru atitudine subversiva impotriva oranduirii socialiste. Eliberat, isi reia studiile si termina facultatea in anul 1969. Intre timp s-a casatorit cu doamna Constanta – frumoasa si scumpa lui sotie, care i-a fost alaturi, dimpreuna cu cele doua fete si intreaga familie, pana la sfarsitul vietii sale pamantesti. Din anul 1968 este reporter, apoi redactor la Radiodifuziunea Romana. Intre anii 1969 si 1989 a realizat emisiunea “Memoria pamantului romanesc”. Dupa anul 1989 a realizat emisiunile “Antena Bucurestilor” si “Cine stie cistiga”, a colaborat la realizarea emisiunilor “Universitatea Radio”, “Amfiteatru Literar” si altele. In paralel cu activitatea din radio, a scris proza pentru copii si tineret. Prima lui carte “Cercelul domnitei” (1970), este o povestire cu tenta istorica, de educatie patriotica in spiritul vremii, dar alcatuita si compusa intr-un stil cald si curgator, valorificand limbajul oral in maniera lui Ion Creanga. “Povestea unui steag tricolor” (1981) evoca istoria (in buna parte reala) a unui steag mostenit de la sarbatoarea Marii Unirii din anul 1918.
In anul 1996 publica “Acea noapte sfanta. Inchis sub comunisti pentru Transilvania”, o carte de literatura-document, in care relateaza intamplarile dramatice prin care a trecut in anii detentiei. “Celula cu suflete” (1999), roman rezultat din acceasi experienta a detentiei comuniste, imbina memorialul cu unele episoade fictionale. Sunt prezentate ca intr-un film diferitele categorii de incarcerati politici, de la membri ai partidelor istorice la legionari, fiecare cu optiunile si argumentele sale. Textul este alert, dens si semnificativ, prin portretele memorabile ale personajelor descrise si situatiile dramatice surprinse cu mare sensibilitate si forta scriitoriceasca. A publicat in nenumarate ziare si reviste, din care amintim: „Magazin Istoric”, Revista „Steaua”, Revista si ziarul „Flacara”, Ramuri, „Scinteia Tineretului”, „Saptamana”, „Romania Literara”, „Romania Mare” si multe altele. Dupa o lupta lunga si crancena cu boala, s-a stins din viata, nascandu-se in viata cea vesnica, in locuinta sa din Bucuresti, in ziua de marti – 3 mai anul 2011. Trupul a fost despus la Capela Cimitirului Belu din Bucuresti, pe 4 mai, iar inmormantarea a avut loc in ziua de joi – 5 mai anul 2011, la cimitirul din comuna Jilava, judetul Ilfov.
Prin urmare, cugetand eu acum, in aceste momente la activitatea si (la) personalitatea foarte complexa si foarte completa a Domnului Ioan Ion Diaconu, ma gandesc la darul omului providential cu care l-a inzestrat Creatorul si Stapanul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – pe Care domnia sa l-a cinstit cu toata sinceritatea, dragostea si abnegatia!… Asa se explica si faptul ca foarte multe personalitati cultura si bisericesti, de cea mai inalta valoare si de cea mai rafinata clasa cum ar fi: Patriarhul de pie memorie Teoctist Arapasul, sau Mitropolitii: Nicolae Corneanu, Irineu Popa si regretatii Antonie Plamadeala si Nestor Vorncescu, ori scriitorii: Marin Preda, Eugen Barbu, Fanus Neagu, Dinu Sararu, Adrian Paunescu, Ion Baiesu, Liviu Grasoiu, Dan Verona sau Mihai Radulescu si foarte multi altii, l-a cunoscut, stimat, admira si apreciat, pentru caracteru, onestitatea, demnitatea si calitatea omului cat si pentru profesionalismul scriitorului si publicistului Ioan Ion Diaconu!…
M-as bucura sa stiu ca atat contemporanii cat si posteritatea ii vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenita pentru tot ce a facut, pentru ceea ce a fost si a insemnat (sau ar trebui sa insemne) Ioan Ion Diaconu in constiinta si in memoria noastra colectiva, (a atator cititori, colaboratori, ascultatori si admiratori), care, ma rog lui Dumnezeu sa nu fie alterata si o spun aceasta cu mare infrigurare fiindca, din pacate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita binefacatorii si inaintasii nostri dar incerc, totusi, sa–mi fac un act de incurajare si de optimism si sa cred ca ori de cate ori va fi pomenit numele acesta va fi pronuntat cu veneratie si respect pentru tot binele pe care el l-a facut atator oameni si care fapte, suntem convinsi si siguri, ca sunt consemnate de catre Dumnezeu in Imparatia Sa cea cereasca si vesnica de care, ne rugam Lui, sa aiba, de aici inainte, parte!…
Eu cred ca luciditatea si dreapta lui socoteala ar fi fost de mare folos (si) acum dar, am convingerea ca felul sau de a fi si, mai ales, de a vedea lucrurile s-a transmis multora dintre cunoscutii, colaboratorii si colegii sai avandu-l, astfel, intre noi si, indeosebi, intru noi pentru care fapt ma rog ca Dumnezeu sa-i rasplateasca toata osteneala si daruirea de care a fost in stare si sunt convins ca nu va fi repede uitat, desi, de multe ori suferim de aceasta maladie – a nerecunostintei, fiindca aportul sau a fost foarte consistent, facandu-se, adeseori referire la el asa incat Domnul Ioan Ion Diaconu este si trebuie sa ramana in continuare, ca un far care, inca, mai lumineaza si va lumina foarte mult timp de acum incolo desi, probabil, sunt si dintr-aceia care ar dori sa-l stinga, sa fie stins ori sa-l retraga si sa ramana retras, insa acum, cand apele spiritului sau s-au retras, ele au lasat in urma, cristaline, slefuite de patima, suferinta si inteligenta, cateva sute de vorbe memorabile. Intelese in dozajul lor corect, uneori cu doza necesara de umor, alteori ramanand de-a dreptul contestabile, ele pot sa apere de amagitori, de prosti si ipocriti iar uneori (si) de excesul care sta la panda in fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugereaza un lucru nespus de simplu si de greu de obtinut: ca a fi liber inseamna a gandi totul cu mintea ta. Pentru ca in acest caz chiar si eroarea, apartinandu-ti, este mai lesne suportabila. Cu atat mai mult in aceste vremuri in care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut intampla a fost acela de a fi gresit (sau de a fi devenit victime), participand la erorile altora!…
Prin urmare, acum, in incheierea acestor simple dar sincere randuri de evocare a personalitatii Domnului Ioan Ion Diaconu, cred si nadajduiescca vom sti pe mai departe, sa ne cinstim inaintasii asa cum se cuvine, cu toate ca in aceste vremuri, pretuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea, caci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi, mai senzationali!… Si totusi, suntem incredintati de faptul ca ce este nobil ramane iar ce este ieftin, apune; caci „noi locului ne tinem, cum am fost asa ramanem”!…
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!
Cu aleasa pretuire si deosebita recunostinta,

Stelian Gombos

CÂSTIGATORII CONCURSULUI LITERAR ARIPI DE DOR – EDITIA a VII-a, 2012

On By nelursIn literatureLeave a comment

În urma notarii, juriul celei de-a VII-a editii a Concursului literar ARIPI DE DOR, format din scriitorii: EMILIA DABU, COSMIN STEFANESCU, IONEL ECHIM si PRESEDINTELE JURIULUI: OVIDIU DUNAREANU a stabilit urmatorul clasament:

PREMIUL DE EXCELENTA „ION FAITER”
TATIANA MUNTEANU

PREMIUL I
MIHAELA ALEXANDRA BOTEZATU

PREMIUL al II-lea
RALUCA ELENA BADITA

PREMIUL al III-lea
MIRUNA STEFANA BELEA

MENTIUNE
DIANA GEORGIANA DOGARU

Premierea va avea loc in data de 26 mai, 2012, la sediul Liceului teoretic „N. Balcescu”, Str. SCARLAT VÂRNAV, nr. 2, MEDGIDIA, jud. CONSTANTA, începând cu ora 11.

La aceasta editie a concursului au fost admise numai poezii de atitudine, precum si poezii ce au ca tema marea. Fiecare concurent a participat cu cate un grupaj de 10 poezii.

Nu sunt ca voi (Tatiana Scurtu-Munteanu)

Nu sunt ca voi –
Zapada-n primavara
Si nici împovarata de noroi,
Am parul despletit
Si flori în poala,
Nu sunt ca voi, nu sunt ca voi, nu sunt ca voi.

Nu sunt ca voi –
Cu ochii plini de boala
Si nici îndoliata de razboi,
Am hainele pe mal
Si gândul în cerneala,
Nu sunt ca voi, nu sunt ca voi, nu sunt ca voi.

Je ne suis pas comme vous

Je ne suis pas comme vous –
La neige du printemps,
Je ne suis pas surchargée par la boue,
J’ai les cheveux en dosordre
Et les fleurs sur mes genoux,
Je ne suis pas comme vous.

Je ne suis pas comme vous –
Avec les yeux pleins de méchanceté,
Je ne suis pas de votre guerre attristée,
J’ai les vêtements sechés
Et l’esprit dans l’encre,
Je ne suis pas comme vous.

 

O ROMÂNIE CONDUSA DE-ALDE -ESCU

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu. Este un blestem? Este o soarta? Amintindu-i nu ma refer la faptul ca numele „marilor conducatori” ar avea vreo „importanta”, dar raportând la cum a aratat si arata tara, denota ca nu au fost de bun-augur pentru noi.
Societatea româneasca s-a degradat la maxim, datorita pe de o parte comunismului, iar pe de alta parte asa zisei democratii. România este de la an la an o societate tot mai schizoida, adica caracterizata de un comportament bizar, înclinat spre izolare.
Unii poate sunt nostalgici dupa perioada comunista, gândindu-se la faptul ca aveau asigurat un salariu si de asemenea o locuinta. Aveau toate astea si de asemenea si securitatea, dar gânditi-va la lipsa libertatii de exprimare si la foametea impusa. Altii sunt multumiti de democratia actuala deoarece au asigurat necesarul existentei si, nu numai atât, chiar prisosul. Toti vor sa ajunga repede bogati, dar o minima prosperitate, la cantitatea de munca si de stres, îi costa mult si în special sanatatea.
Niciuna din cele doua forme sociale nu este valabila pentru România. Pentru români este nevoie de o societate în care oamenii sa aiba toti asigurat traiul zilnic, fara grija zilei de mâine, iar cei muncitori si inteligenti sa iasa în evidenta si sa aiba posibilitatea sa urce pe scara ierarhica din punct de vedere social, economic si material.
Dupa multele masini care se perinda pe strazi, printre care multe foarte luxoase (gata sa te spulbere, pentru singurul motiv de a-i fi încurcat în grandomania lor fara limite) si multele vile care au aparut ca ciupercile dupa ploaie, nu ai zice ca tara o duce prea rau. Cine îsi permite atâtea vile si masini într-o tara despre care se spune ca este mutilata? Atunci de unde aceasta nemultumire materiala a românilor?

De ce nu putem sa îmbracam aceasta existenta a noastra cu o aura a bunastarii si a multumirii sufletesti? Motivul pentru care nu
beneficiem de aceasta bunastare este acela ca nu au fost create conditiile necesare.
Pentru asta este nevoie de un presedinte, ministri si de colaboratori cu calitati multiple, cu o personalitate puternica, buni organizatori, buni administratori si sa fie cei mai reprezentativi din punct de vedere profesional, moral si spiritual ( pentru ca spiritul joaca un rol foarte important în coordonatele unui om).
Este incredibil ca s-a ajuns aici. Rusine pentru dezastrul si degradarea în care a ajuns tara. Rusine pentru ce a ajuns învatamântul, sanatatea, educatia, televiziunea ( care alearga dupa senzational, ignorând valoarea), ordinea publica, respectul fata de oameni, respectul oamenilor unii fata de altii. Agricultura vai de ea, turismul o gluma proasta, sportul este repetent, drumurile sunt omor cu premeditare. Pe oameni aproape nu-i mai motiveaza nimic decât interesul propriu. Te întâlnesti la tot pasul cu vulgaritatea, lipsa de speranta, insecuritatea. Toate formele de politete, de bun-simt, care îti îmbogatesc vocabularul, par sa fii iesit din uz. Lumea care se „descurca” este mereu grabita, repezita si nu mai are timp sa te asculte sau macar sa ia cunostinta ca existi. De majoritatea adolescentilor sa te feresti, pentru ca autocontrolul verbal si fizic nu mai functioneaza, demoleaza autenticul si frumosul.
Toti au dus si duc tara spre un viitor negru, daca se mai merge pe drumul pe care l-au apucat. Dar sunt constienti conducatorii de drumul ales? Ce se poate face pentru a preveni dezastrul si mai mare al tarii? Exista vreo coordonare, vreun plan cu privire la acest lucru?
Nimeni nu va veni sa ne salveze tara, asta trebuie facuta din interiorul ei, de catre români. Nu prin manifestatii, greve si multa galagie se va putea face ceva. Acestea pot reda numai nemultumirile oamenilor, nicidecum nu vor constitui o rezolvare.

Ne comparam întotdeauna cu strainatatea, dar suntem departe, deoarece ei au salarii mari si preturi mici, iar la noi este viceversa. Ca la români, sa nu cumva sa iesim din sabloanele de degradare, bine stabilite.
Dar cine o fi vinovat pentru toate câte se petrec în România? Stiu, am gasit vinovatul. „Extraterestrii” sunt de vina, „bata-i sa-i bata”. Acesti invizibili care ne ghicesc gândurile si nu ne lasa sa ne organizam cum vrem. Lor trebuie sa le venim de hac si sunt convinsa ca vom gasi metodele sa-i anihilam.
Procedeul de solutionare a problemelor este mai complicat si mai stiintific si nu va putea fi facut de oricine, ci de catre cineva anume care se pricepe si cunoaste în profunzime metodele de rezolvare. Se va putea realiza acest lucru, dar nu imediat, ci dupa o anumita perioada.
Traim cu speranta în mai bine si ca ceea ce ne dorim se va înfaptui odata si odata. Ea ne însoteste întotdeauna si constituie un pilon pentru sustinerea noastra morala. A spera este o binefacere pentru sufletul nostru, de prea multe ori dezamagit.

Felicia Mircea

CÂT DE ACTUAL ESTE CARAGIALE!

On By nelursIn Opinions1 Comment

Caragiale este un geniu comic, profund, original. El este considerat cel mai bun dramaturg si nuvelist român, prin faptul ca a reflectat cel mai bine realitatile, limbajul si comportamentul românilor. In opera sa I.L.Caragiale si-a selectat eroii din numeroase medii : din familiile înaltei societati, din scoala, din presa, din justitie, din lumea mondena, din viata politica. reflectând incultura claselor asa zise reprezentative ale societatii, iar în critica pe care a facut-o acestei lumi, Caragiale a folosit arma ironiei.
Operele sale sunt exemple excelente ale realismului critic românesc de atunci, actualizat si în zilele noastre. El satirizeaza imoralitatea, coruptia, incultura si prostia omeneasca, folosind teme care sunt actuale si azi în România. Numai cea mai cunoscuta întrebare “Eu cu cine votez?” spune foarte mult. Suntem în an electoral, iar aceasta întrebare va fi pe buzele tuturor alegatorilor români, deoarece buimaceala politica româneasca impune aceasta întrebare.
Tipologiile personajelor folosite de el sunt reale si astazi. De exemplu tema piesei « O scrisoare pierduta » satirizeaza unele moravuri politice. Majoritatea personajelor sunt corupte si urmaresc îndeplinirea scopurilor personale si nu bunastarea tarii. În spatele culiselor cei care ne guverneaza azi îsi freaca multumiti palmele, satisfacuti ca pot prosti un popor întreg, ca si cei din operele lui Caragiale. Astazi personajele noastre politice sunt copii fidele ale celor caragialiene.
Când vezi traficul de pe strazi, viteza lucrarilor de canalizare, ca apoi dupa cateva zile sa se sparga iar vreo teava, când auzi parlamentari cum stâlcesc frumoasa limba româneasca, când vezi cum agramatii ajung europarlamentari, ar avea Caragiale ce sa scrie. Ehehe ! Justitia functioneaza, asta era asa zisa marea miza a politicienilor , a elucidarii dosarelor de coruptie. S-a terminat si cu mitul acesta astazi.
Sa vedem ce ar spune Caragiale despre vremurile noastre .
În general politica este buna, face referiri si la conditia omului, se orienteaza si spre viitor. În particular politica este o chestiune de clan, aplicarea ei se face dupa cum îi tuna afacerea vreunui ixulescu.
În general avem si justitie. În particular luând caz cu caz, nimeni nu mai face dreptate în tara asta.
În general românii spera sa o duca mai bine. În particular fiecare constata ca o duce mai prost.
În general avem calea deschisa spre Europa, ca tara veche europeana. În particular oriunde te-ai duce în Europa esti privit ca ruda saraca si proasta.
În general românul nu moare de foame. În particular sunt o multime de drame în jurul unei bucati de pâine.
În general românul munceste. În particular nu are nicio motivatie s-o faca, deoarece la noi nu s-a inventat plata pentru munca.
Caragiale este unic. Comicul de situatie îl pune în evidenta folosind scheme tipice cum ar fi încurcatura, coincidenta, echivocul, revelatiile succesive, quiproqua-ul ( înlocuirea cuiva prin altcineva, substituirea, repetitia) Exemple : pierderea si gasirea scrisorii, aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat, triunghiul conjugal Zoe, Trahanache si Tipatescu, cuplul Brânzovenescu-Farfuridi, indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache, confuzia facuta de Dandanache între identitatea lui Trahanache si a lui Tipatescu..

Comicul de limbaj provine din incultura personajelor, reflectata prin greseli de vocabular, etimologie populara, încalcarea regulilor gramaticale, din polisemie ( ne-am racit împreuna), contradictia de termen ( 12 trecute fix, lupte seculare care au durat 30 de ani), asociatiile necompatibile ( industria romaneasca este admirabila, sublima putem zice, dar lipseste cu desavârsire), truismele ( un potop care nu merge înainte, sta pe loc), constructia frazei, ticuri verbale( curat murdar, ai putintica rabdare, eu cu cine votez?, nu ma-mpinge c-ametesc).
Comicul de moravuri este dat de contrastul de pretentii de moralitate a înaltei societati si esenta profund imorala a ei, de alegeri, coruptie, conducerea despotica a prefectului. Oare cu cine o semana acesta în zilele nostre?
Comicul de caracter este dat de demagogul Catavencu, de ramolitul Dandanache, de slugarnicul Pristanda, de prostul fudul Farfuridi.
În ce tara traim? În tara lui Caragiale. Cine sunt cei care o conduc? Personajele lui Caragiale. Cei care conduc aceasta tara sunt oameni insignifianti, banali, nereprezentativi pentru clasa intelectuala, inculti, agramati, impotenti în ce priveste administrarea tarii, escroci protejati de lege si de puterea pe care o detin, la fel ca in opera marelui Caragiale.
Ce mai ! Câta realitate româneasca, atâta Caragiale.

Felicia Mircea

Poetul Dumitru Matcovschi a primit, la Chisinau, decoratia acordata de Presedintele României

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Poetul Dumitru Matcovschi a primit, ieri, 25 aprilie, la Chisinau, decoratia Ordinul “Meritul Cultural” in grad de Mare Ofiter, categoria A „Literatura”. Conferita de Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, distinctia i-a fost inmanata poetului basarabean de catre Secretarul de stat pentru romanii de pretutindeni, Eugen Tomac.

La ceremonia de premiere organizata de Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, in parteneriat cu Institutul Cultural Roman ”Mihai Eminescu”, au participat peste 150 de invitati – politicieni, scriitori, jurnalisti, oameni de stiinta si tineri.

Festivitatea a debutat cu un Laudatio rostit de scriitorul Ion Turcanu.

Secretarul de stat pentru romanii de pretutindeni, Eugen Tomac, s-a declarat onorat pentru posibilitatea de a aduce, in numele statului roman, un omagiu poetului Dumitru Matcovschi. „Prin vers, prin consecventa, printr-o lupta destul de dura, Dumitru Matcovschi a reusit sa ne redea, noua basarabenilor, acea demnitate de care aveam nevoie. Versurile poetului ilustreaza perfect incercarea pe care in mod constant natiunea noastra a trebuit s-o infrunte in acest colt de lume”, a subliniat Eugen Tomac, amintind ca anul acesta se implinesc 200 de ani de cand “acest tinut greu incercat se afla sub o influenta necrutatoare fata de identitatea noastra romaneasca”.

Poetul Dumitru Matcovschi a multumit statului roman pentru distinctia oferita. “Ziua de azi, frumoasa, mi-a daruit-o Presedintele Romaniei. Cum sa nu ma-nchin cu plecaciune in fata lui?, a spus Dumitru Matcovschi. Poetul a facut o incursiune in istoria luptei pentru renastere nationala, denuntand falsii pretinsi martiri. „Renasterea a inceput in anii 60, nu la sfarsitul anilor 80. Atunci ne-au arestat cartile, ne-au perchezitionat apartamentele, ne-au arestat. Atentatele de care se plangeau geniile pustii au venit mai tarziu, dar chiar si atunci nimeni nu le-a atins nici cu un pai”, a afirmat poetul.

Primarul General al municipiului Chisinau, domnul Dorin Chirtoaca si-a exprimat admiratia pentru puterea si mostenirea nepretuita lasata de poetul Dumitru Matcovschi. “De noi depinde daca vom sti sa traim ziua in care adevarul dur, taios descris de Dumitru Matcovschi in toata opera sa va putea fi schimbat pe unul frumos, drag sufletului si plin de demnitate. Poate atunci, poetul va putea sa ne scrie si un vers de bucurie despre Basarabia, asa cum ar fi trebuit sa fie ea daca nu ar fi fost ocupata si suspusa la toate cele ce s-au intamplat in 200 de ani”, a subliniat Dorin Chirtoaca.

Domnul Petre Guran, Directorul Institutului Cultural Roman “Mihai Eminescu” de la Chisinau, a mentionat ca distinctia acordata de Presedintele Romaniei poetului Dumitru Matcovschi este un “gest de recunostinta al Romaniei fata de un mare poet al limbii romane”.

Prezent la festivitate, domnul Mihai Ghimpu, ex-presedinte al Republicii Moldova, si-a exprimat admiratia fata de curajul lui Dumitru Matcovschi in lupta pentru eliberare nationala, gratie caruia astazi fiecare isi poate alege soarta, aceea pentru care poetul Dumitru Matcovschi si-a jertfit viata.

Domnul Arcadie Suceveanu, Presedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a anuntat ca Dumitru Matcovschi a fost declarat patronul spiritual al festivalului “Primavara europeana a poetilor 2012”, actiune care a demarat odata cu evenimentul dedicat poetului basarabean.

In cadrul ceremoniei au mai luat cuvantul domnul William Branza, presedinte al Comisiei pentru romanii de pretutindeni din cadrul Camerei Deputatilor al Parlamentului Romaniei, domnul Ion Duca, presedinte al Academiei de ?tiinte a Republicii Moldova si domnul Leonid Bujor, consilier pe Educatie al prim-ministrului Vlad Filat.

In incheierea festivitatii de inmanare a decoratiei, Cristi Aldea Teodorovici a interpretat doua piese pe versurile poetului Dumitru Matcovschi din repertoriul parintilor sai, Doina si Ion Aldea Teodorovici.

Nascut la 20 octombrie 1939 in satul Vadul-Rascov din judetul Soroca, Dumitru Matcovschi este unul dintre cei mai mari poeti ai Republicii Moldova recunoscut in critica literara nationala si internationala drept un simbol al miscarii de renastere nationala din Basarabia.

Interviu cu SOFI OKSANEN, scriitoare proeminenta din Finlanda

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Sofi Oksanen, nascuta în 1977 în Finlanda, este considerata cea mai importanta nuvelista, în viata, din Finlanda. Cartile ei au fost traduse în 38 de limbi. A studiat dramaturgia la Academia de Teatru din Helsinki si literatura la universitatea din orasul natal, Jyväskylä. Prima ei carte, „Vacile lui Stalin” a scris-o în 2003, nuvela care a propulsat-o pe scena literara a Finlandei. De asemenea a scris romanul „Purificare”, pentru a fi pus în scena de catre Teatrul National Finlandez. Un an mai târziu a dezvoltat aceasta lucrare, devenita bestseller în Europa. Înzestrata cu abilitatea nativa de-a povesti, Sofi a avut amabilitatea sa-mi raspunda, în mod degajat, la câteva întrebari:

În momentul de fata esti în topul mai multor liste de bestseller din tarile nordice ale Europei, iar cartile tale au fost remarcate de mass-media internationala. Ai dobândit mai multe premii de anvergura, cum ar fi „The Finlandia Award” si „Premiul Comitetului de Literatura” din tarile nordice, în 2012. În acelasi timp, esti cel mai tânar autor care obtine astfel de premii. Care este cheia acestui succes?

Scrisul.

Ce limba se vorbea în familia ta, tatal tau fiind finlandez, iar mama estona? Apropo, câte limbi cunosti?

Finlandeza si estona. Vorbesc limba engleza, de asemenea, putina franceza si suedeza si pot sa citesc ziarul în limba germana. Engleza, franceza si germana le-am învatat la scoala. De asemenea, si suedeza, care este obligatorie.

Am citit câteva statistici care dezvaluiau faptul ca Finlanda are una dintre cele mai joase rate de emigrare din lume. Cum a fost sa cresti într-o familie mixta în Finlanda?

Atitudinea fata de emigranti difera în diverse parti ale tarii si în diferite cercuri. Avem si oameni toleranti. Si este total diferit sa locuiesti în Helsinki, unde sunt mai multi emigranti decât în alte parti ale tarii. Findandezii nu sunt obisnuiti cu finlandeza stâlcita, asa ca orice accent atrage atentia.

Care este atitudinea finlandezilor fata de educatie?

Daca nu provine de la scolile finlandeze, nu este apreciata, în general. Prin urmare, pentru un emigrant este destul de dificil sa obtina un job mai bun, chiar daca vine din Statele Unite, Anglia sau alte tari vest-europene.

Am aflat recent ca romanele tale au fost traduse în 38 de limbi. Spune-mi, te rog, ceva despre prima ta carte, „Vacile lui Stalin”. Cât timp ti-a luat sa o scrii?

Mi-a luat doi ani sa o scriu. Cartea este despre emigratie în Finlanda, dubla identitate, a doua generatie de emigranti. De asemenea, este o nuvela „post Gulag”.

Prin ce se diferentiaza tarile scandinave de celelalte tari din Europa?

Tarile din Europa de Vest sunt diferite de cele din Europa de Est, asa ca se poate face o comparatie între Scandinavia si tarile est-europene si Scandinavia si tarile vest-europene. În Scandinavia, noi avem mare libertate de exprimare, nivel de coruptie scazut, constientizare a nevoii de protectie a mediului înconjurator, iar nivelul de „egalitate” este mai mare decât în multe alte tari.

Te rog acum sa-mi spui câteva asemanari si diferente între tarile scandinave.

Suedia, Norvegia si Danemarca apartin aceluiasi grup lingvistic. Finlanda este ca o fiica vitrega a tarilor nordice. Finlandeza este o limba foarte diferita si nu e o limba oficiala în Consiliul Nordic (spre deosebire de suedeza, norvegiana si daneza). Cu toate acestea, împartasim aceleasi valori, cum ar fi: nivel înalt de libertate de exprimare, egalitate etc.

Ce anume este unic în Finlanda si la finlandezi? Ce locuri merita vazute în tara ta?

Îmi place Helsinki, capitala tarii. Turistii, de obicei aleg Lapland. De asemenea, unii turisti se bucura de faptul ca avem patru anotimpuri.

Ce fel de carti citeste de obicei omul de rând din Finlanda?

Cel mai mult romane. Multe romane pe teme istorice, mai mult de fictiune decât non-fiction, si mai mult scrise de autori indigeni decât de autori tradusi. Finlandezii citesc. Finlandezii viziteaza bibliotecile mai mult decât orice alta nationalitate din lume.

Ce anume presupune sa devii un scriitor de succes?

Nu exista nicio „carare” pentru aceasta. Toti autorii sunt diferiti.

Ce state ai vizitat în Statele Unite? Ai vizitat Statul Marelui Canion? Ce anume îti vine în minte când te gândesti la Arizona?

Arizona este un loc pe tabla de joc a copiilor . Este foarte popular în Finlanda sau cel putin a fost, când eram copil. Nu am vizitat Arizona, înca. Am vizitat New York City, Pittsburgh, Buffalo, Washington D. C. si alte câteva orase.

Recent, ai vizitat România. A fost prima ta vizita în aceasta tara? Cu ce impresii ai ramas despre români?

Românii sunt oameni ca toti oamenii din lume. Îmi da de gândit însa situatia politica din România, o tara marcata de coruptie si cu traditie de coruptie. Lumea politica este corupta „la greu”. Oamenii nu voteaza, pentru ca gasesc ca e inutil sa voteze. Votul nu are nicio însemnatate. Doar 20% din populatie a votat la alegerile prezidentiale si acel 20% este mult spus.

Interesul Sofiei Oksanen pentru tarile postcomuniste din Europa a început cu multi ani în urma. Fiind jumatate finlandeza si jumatate estona, ea s-a situat undeva la granita dintre Vest si Est. În anul 2009 a fost declarata „Persoana anului” în Estonia. Sofi Oksanen este, probabil, singura scriitoare din Vestul Europei care accentueaza faptul ca Europa de Vest nu întelege istoria Europei de Est pentru ca nu a experimentat anii de guvernare totalitara. Evidente incredibile despre acele timpuri odioase sunt descrise de catre scriitoarea scandinava în romanul ei de succes „Purificare”, care a aparut în aproape 40 de tari.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

Mariana Gurza – Recenzie "EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX"

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Putem spune despre Octavian Curpas, autorul volumului EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – „Pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, volum aparut la Editura Anthem, Arizona, 2011, ca face parte din suita intelectualilor români ce au reusit departe de tara.

Destinul celor plecati, de multe ori complicat de evenimente si motivatii necunoscute noua, lasa amprenta locului. Asa cum ar spune si M. Eliade „destinul este acea parte din Timp în care Istoria îsi imprima vointa ei asupra noastra.“

Fiecare dintre cei dezradacinati au odiseea lor, autorul însusi declarându-se un Ulise, ce reuseste prin inteligenta si perseverenta sa-si atinga scopurile. As putea spune ca inima lui Octavian Curpas bate ritmat pe sunet de doina romaneasca în Arizona, unde acesta s-a stabilit, alaturi de fiintele cele mai dragi…

Dar dorul de casa, locurile copilariei îl urmaresc inconstient, lasând prin paginile volumului nostalgia românului pribeag. Nu as spune „exilat”…

„Dumnezeu este un vecin fata de exilul eului nostru, care ne face sa ne cautam pe alte tarâmuri si sa nu fim niciodata în apropierea noastra, prin soarta inaccesibila noua”, afirma Emil Cioran.

O carte document as spune, prin aceasta incursiune istorica a diasporei românesti de la mijlocul secolului trecut. Dorinta de libertate si de a-si împlini visurile i-a determinat pe cei plecati sa-si priveasca viitorul în credinta si adevar, asa cum spunea si Mircea Eliade ca “a fi liber înseamna înainte de toate, a fi responsabil fata de tine însuti.”

Fiecare erou al cartii este desenat pe o harta planetar-sufleteasca de catre autor cu profesionalism si o tandrete remarcabila. Demnitatea româneasca strabate fiecare pagina… Sa fie dorinta scriitorului de a ne mai reda din demnitatea stirbita de vremi?

,,De ce îi este omului de astazi foame? De iubire si de sens.” ( Nicolae Steinhardt)

Aceasta “foame” o regasim în volumul lui Octavian Curpas. O viata de cautari, dorinta de izbanda !

Personajele sale autentice au prins si mai multa viata prin subtilitatea autorului. Felul în care îl descrie autorul pe Dumitru Sinu este foarte bine ancorat în volum, vorbind de cei 63 de ani de exil. Acesti ani ”înseamna mult pentru un emigrant: învataminte trase din propriile întâmplari de viata, evaluarea fiecarui individ cu mare atentie si selectarea adevaratilor prieteni, înseamna sa stii, sa vrei si sa poti sa întinzi o mâna de ajutor atunci când cel de lânga tine are nevoie si asta pentru a putea primi la rândul tau, pentru ca niciodata nu stii ce-ti aduce ziua de mâine. Dumitru Sinu a reusit sa se-ncadreze în rigorile unei lumi dure, a unei lumi care l-a calit si l-a întarit si în care a reusit sa se înconjoare de foarte multi oameni care si-au dobândit în fata sa, statutul de PRIETEN. Daca ar fi sa polemizam pe baza acestui subiect ne-ar trebui pagini întregi pentru a-l creiona si a-i evidentia toate caracteristicile, implicatiile, avantajele si uneori, dezavantajele, asa ca las la latitudinea fiecaruia dintre dumneavoastra alegerea prototipului uman care sa întruneasca toate cerintele pentru a-l ridica la rangul de prieten.“

Fiecare personaj are povestea sa captivanta, autorul facând adesea trecerea prin momentele esential-umane: nasterea, scoala, prima dragoste, casatoria, familia, prietenii, urme adâncite în timp si spatiu.

Cuvintele noastre “reprezinta o introducere la dor”, considera Constantin Noica si adesea ilustrul gânditor se întreaba daca nu s-ar putea fundamenta “o filozofie a dorului drept una a românescului.”

Prin acest dar, facut noua, românilor de-acasa si nu numai, Octavian D. Curpas ne poarta într-o noua lume, unde “limba” si-a gasit locul dupa cum afirma Heidegger: “Limba este deopotriva loc de adapost al Fiintei si locas al esentei omului”. (“Scrisoare despre umanism”)

Folosind stilul sau remarcabil de jurnalist si fin psiholog, îmbinând în nuante vii destinele prietenilor sai, uneori contopindu-se prin afect, leganat de propriile sale amintiri, nu pot sa nu remarc românismul adâncit ca într-o fântâna cu “apa vie”.

“Limba este însasi floarea sufletului etnic al românimii…“Din mii si mii de vorbe consista-a noastra lume”… “Nu noi suntem stapânii limbii, ci limba e stapâna noastra… Limba si legile ei dezvolta cugetarea”. (M. Eminescu)

Octavian Curpas prin EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – „Pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, o noua viziune socio-psihologica din perspectiva istorica asupra diasporei, poate sa fie o carte de referinta pentru noi toti.

“Împrejurarile sunt mai întotdeauna grele. Si fiecare obtine ce vrea, dar ceea ce vrea cu adevarat, nu ceea ce spune ca i-ar placea sa aiba; ceea ce se obtine prin neprecupetit sacrificiu, înfrângând lenea, nestaruind asupra scrupulelor. Împrejurarile nu pot fi scuza decât pentru ratati; si ratatii pe plan social sau duhovnicesc sunt cei care s-au dat batuti, n-au avut mesaj sau nu le-a fost destul de scump.“ Nicolae Steinhardt

Octavian Curpas a reusit! Si nu este singurul! Încetul cu încetul ne vom recâstiga mândria de român, (hulita azi de unii), prin cei de lânga noi, care ne dau lectii de românism, de demnitate nationala.

EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – „Pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, o carte document ce merita citita…

Mariana Gurza
Timisoara

Consfătuire zonală a Comunității Baptiste de Cluj – Chiuiești (CJ)

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Muzica crestinaLeave a comment

„Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.”                                             FAPTE, 15.6

ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL!

.

Localitatea Chiuiești – date de referință

Comuna Chiuiesti (CJ), este situata in partea de Nord a României. Pentru a merge de la Cluj Napoca la Chiuiesti, o faci pe  soseaua nationala Cluj-Dej-Baia Mare. Când vei rula prin comuna Cășeiu, la 6 km nord-vest de orasul Dej Continue reading “Consfătuire zonală a Comunității Baptiste de Cluj – Chiuiești (CJ)” →

Pornografie si dezumanizare

On By nelursIn Europe, Romania, USA, WorldLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082


www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

26 aprilie 2012

PORNOGRAFIE SI DEZUMANIZARE

Pornografia dezumanizeaza. Pe cei care o produc cit si pe cei care o consuma. Este una din plagile sociale care permeaza intreaga societate dar care, ciudat, se bucura de protectia legii si a constitutiei. De aceea, batalia impotriva pornografiei pare ca si pierduta. Libertatea de exprimare impiedica limitarea impactului nefast care pornografia il are asupra societatii. Unii au dreptul sa o produca iar ceilalti dreptul sa o consume. In plus, e tot mai pe larg cunoscut ca pornografia afecteaza mai toate dimensiunile existentei umane, chiar creerul si viata intima. Tehnologia moderna valideaza tot mai des acest adevar. Nu ne putem gindi la nici un aspect pozitiv al pornografiei. Continua sa faca ravagii, distrugind familii, barbati odata integri, femei odata cunoscute pentru virtutea lor, tineri odata model. Efectele negative se tin in lant si se intensifica reciproc. Iar dependenta de pornografie se manifesta la fel si la barbati si la femei. Iar numarul femeilor dependente de pornografie este si el in crestere. Da, si femeile sunt dependente de pornografie.

Barbatilor, daca nu stiti, va spunem noi – femeile dispretuiesc barbatii care consuma pornografie. Tinerilor: prietenele voastre va dispretuiesc daca vizualizati pornografie. Nu o spunem noi, ci o spun ele – expertele. Noi doar repetam ceea ce aflam din partea lor. O experta de reputatie internationala care si-a spus recent opinia in sensul acesta este Raquel Welch, vedeta de televiziune americana si zeita a frumusetii anilor 60. Pe 8 martie a dat un interviu publicatiei Men’s Health in care critica chiar aspru amploarea pornografiei si declinul virilitatii barbatilor afectati de pornografie. (Articolul poate fi citit in engleza in intregime aici: http://www.menshealth.com/print/33528) Opinia ei despre acesti barbati e simpla, dar, probabil corecta – in epoca moderna se observa un declin al virilitatii masculine in masura in care consumul de pornografie creste.

Concluzia ei: “I think we’ve gotten to the point in our culture where we’re all sex addicts, literally. We have equated happiness in life with as many orgasms as you can possibly pack in, regardless of where it is that you deposit your love interest. It’s just dehumanizing. And I have to honestly say, I think this era of porn is at least partially responsible for it. Where is the anticipation and the personalization? It’s all pre-fab now. You have these images coming at you unannounced and unsolicited. It just gets to be so plastic and phony to me. Maybe men respond to that. But is it really better than an experience with a real life girl that he cares about? It’s an exploitation of the poor male’s libidos. Poor babies, they can’t control themselves. I just imagine them sitting in front of their computers, completely annihilated. They haven’t done anything, they don’t have a job, they barely have ambition anymore. And it makes for laziness and a not very good sex partner. Do they know how to negotiate something that isn’t pre-fab and injected directly into their brain?” (“Cred ca am ajuns la un punct in cultura noastra unde toti suntem dependenti de sex, literalmente. Am definit fericirea in viata cu numarul maxim de orgasme pe care-l putem avea, fara deosebire de sursa orgasmului. Este dezumanizant. Si trebuie s-o spun pe sleau, epoca aceasta a pornografiei e intr-o oarecare masura responsabila pentru situatia asta. Unde mai e secretul dragostei si al anticiparii romantice? In zilele noastre toate imaginile sunt prefabricate. Primesti aceste imagini nesolicitate si neanuntate. Pentru mine aspectele acestea sunt plastice si ireale. Poate barbatii raspund pozitiv la ele. Dar, sunt experientele pornografice chiar mai bune decit experientele cu o femeie tinara care te iubeste? E o exploatare a libidoului sarmanului barbat. Sarmanii de ei, nu se mai pot controla. Imi imaginez doar cum stau in fata computerelor lor, complet anihilati. Lipsiti de slujbe, nu fac nimic, abia mai au ceva ambitii minime in viata. Astfel de barbati sunt lenesi si niste parteneri nu tocmai buni.”)

In ultimele decade insa, femeile au declansat ele insele o revolta impotriva pornografiei. Pentru ca pornografia le dezumanizeaza si pe ele. Societatea le impune standarde de frumusete artificiale, ireale, greu de dobindit, si extrem de greu de mentinut. Presiunea de a fi frumoasa si pe placul prietenului sau al sotului e peste tot si incepe devreme in viata. Vine din partea prietenilor, al colegilor, dar mai ales a mass mediei, al show-urilor deocheate care ne infesteaza casele si viata. Astazi scriem tocmai despre aceasta revolta a femeilor impotriva pornografiei dezumanizatoare. Materialul a fost tradus si adaptat pentru noi de Cristina Maria Visovan, studenta de engleza-franceza la Cluj, dar din Sighet. Ii multumim foarte mult pentru calitatea exceptionala a traducerii si investitia de timp. Cristina este una din voluntarele AFR. Articolul integral in engleza poate fi citit aici: http://www.beautyredefined.net/porn-pop-culture-taking-our-power-back A fost publicat in August 2011 de miscarea antipornografie Beauty Redifined. (“Frumusetea Redefinita”) Titlul articolului este sugestiv – Porn & Pop Culture: Talking Our Power Back. (“Pornografia si cultura pop: Sa ne redobindim puterea”)

PORNOGRAFIA SI CULTURA POP

“Beauty Redefined” sustine cu tarie cateva adevaruri. Unul dintre ele este “exista lucruri mai profunde decat cele care “inseala ochiul”. Credem ca traim intr-o lume saturata de mass-media, care foarte des contrazice acest adevar prin minciuni periculoase. In ultimul deceniu, mesajele mass-media – de care nu se poate scapa – au deteriorat imaginea pe care toti o avem despre valoarea, frumusetea si puterea femeilor. Este usor sa ne dam seama de acest fapt: bannere uriase afiseaza femei fara cap pe marginea unor texte care le spun ce ar trebui sa imbunatateasca la ele insele pentru a fi femei de succes (sau chiar femei normale). Priveste nenumaratele show-uri TV sau filme in care vei observa cum camera se misca de-a lungul trupurilor femeilor si focalizeaza anumite parti ale corpului lor. Incercati sa va plimbati printr-un magazin cu reviste fara sa vedeti trupurile sexualizate ale femeilor de pe majoritatea copertilor si de pe majoritatea paginilor – atat in reviste pentru barbati, cat si pentru femei. Vedeti ce s-a intamplat in ultimul deceniu? De-a lungul acestor 10 ani ai vietii noastre, mass-media care promoveaza aceasta degradare sexuala a devenit o norma – o noua “normalitate” despre care rareori ne punem problema. O noua normalitate care este atat de daunatoare, de periculoasa si atat de puternica. O noua normalitate care a devenit pornografica, in timp ce neaga in mod explicit ca asta este.

Acum zece ani

Deceniul trecut a fost numit “aparitia mucegaiului”, “porno chic” sau noua “cultura striptease”, ceea ce ne arata cum cultura populara transmite mesaje cu caracter sexual, in timp ce obiecteaza cu ironie cand sunt acuzati ca sunt pornografice. Intrucat definitia “pornografiei” este foarte dezbatuta, credem ca trebuie sa fie redefinita de la inceput ca fiind ceva la care ne gandim doar in momentele in care suntem singuri in lumea internetului, sau cand privim o revista obscena pe care o pastram sub salteaua patului nostru. Multi intelectuali definesc pornografia in lucrarile lor ca referindu-se la un grad de nuditate si un mod de reprezentare care provoaca o privire plina de dorinta. In ceea ce priveste aceasta definitie, vom vedea ca gasim aceste mesaje si imagini periculoase in locuri publice. Si trebuie sa fim constienti de modul in care industria pornografica, multi-milionara (in dolari), a introdus, in mod secret si treptat, pornografia, fara niciun fel de avertizare in prealabil.

De-a lungul acestor 10 ani, starletele porno au ajuns figuri celebre; industria muzicala continua sa impinga limitele “exprimarii verbale a sexualitatii” catre pornografie propriu-zisa; iar mass-media, care afiseaza aceasta degradare sexuala si transformarea femeilor in “obiecte”, se declara ca fiind “nu un produs pornografic, ci mai degraba atractiv, sexy si distractiv, ceea ce determina instalarea acestei culturi populare”. Autoarea Gail Danes exprima foarte bine acest lucru, cand spune: “industria pornografica a reusit, cu atentie si in mod strategic, sa scoata din produsele sale partea ’murdara’ si sa reconstituie pornografia ca fiind amuzanta, in trend, sexy si incitanta.” Sa luam show-ul Playboy Club, al NBC-ului, ca pe unul dintre nenumaratele exemple: este un show de maxima audienta, care este prezentat in timpul celei mai vizualizate reclame TV de catre adulti si copii deopotriva. Acest nou show de la inceputul anului 2011 este dedicat celui mai mare producator de pornografie si doar vizionand aceste reclame ne dam seama ca femeile sunt pentru a placea ochiului, iar in lumea NBC sunt facute numai si numai pentru a placea ochiului.

Stiati ca Playboy, http://www.beautyredefined.net/our-issue-with-swimsuits-in-sports-illustrated/ si Victoria’s Secret prezinta aceleasi modele an de an – afisandu-se cu o imbracaminte sumara sau dezbracate complet? Aceste modele au obtinut, de asemenea, roluri importante in filmele de top ale anului 2011 Ne dam cuvantul in privinta aceasta. Iar Sports Illustrated este “cea mai respectata voce a jurnalismului sportiv”, deci cand mult-asteptata Swimsuit Issue (colectie de costume de baie – n.t.) umple casutele postale si mesele cafenelelor, pornografia ajunge repede de sub salteaua ta tocmai pe masa din bucatarie. Cat despre Victoria’s Secret, aceasta este “pentru a fi privita de catre femei si nu de catre barbati”, declara ei, specificand ca imaginile pe care le promoveaza sunt departe de proasta calitate a pornografiei, reprezentand “frumusete si opera de arta”. Aceasta este pozitia pe care o adopta, in timp ce promoveaza aceste femei care pozeaza aproape dezbracate pentru Playboy si pentru alte companii ale industriei pornografice, pozele lor reflectand forme explicite ale pornografiei. Priviti deci cum pornografia se muta incetul cu incetul din spatele usilor inchise catre casutele postale, vitrinele magazinelor si show-urile TV de maxima audienta mondiala.

Realitatea este ca putem dezbate toata ziua ce este si ce nu este pornografia. La fel, putem dezbate daca pornografia este “buna” sau “rea”. ACESTEA sunt lucrurile pe care “Beauty Redefined” le sustine si speram ca ne veti sustine in aceasta lupta pe care o ducem pentru a readuce frumusetea si sexul sanatos catre ceva mult mai sanatos si mai complex. Repetam citeva adevaruri fundamentale: (1) Orice media care ne invata sa privim si sa apreciem femeile pentru corpul lor in loc sa apreciem integritatea lor nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (2) Orice media care doreste sa construiasca o noua realitate care sa reflecte cum ar trebui sa arate frumusetea, sex appeal-ul si sexualitatea, pentru a obtine un profit considerabil, nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (3) Orice media care ne invata ca cea mai mare putere a unei femei provine de la sex appeal-ul sau nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (4) Orice media care creeaza dependenta pentru privitor si/sau care obstructioneaza legatura emotionala a persoanelor cu cei pe care-i iubesc nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (5) Orice media care ne face sa fim introvertiti – sa inchidem usa lumii exterioare si sa-i dam afara pe cei pe care-i iubim – nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare.

Strategii

Daca observi un impact negativ asupra vietii tale, ca rezultat al mesajelor si imaginilor pornografice care s-au infiltrat in viata ta, atunci ACUM a sosit timpul sa luptam impotriva lor. Aceasta NU este o lupta fara speranta. Chiar daca mesajele periculoase din media nu se vor schimba, sa intampla sa avem toata puterea din lume asupra a ceea ce privim, pretuim si asupra lucrurilor la care reflectam in viata noastra. Rezulta, pana la urma, ca exista lucruri mult mai profunde decat cele care “inseala ochiul”. Si cand incepi sa realizezi cat de puternic esti in aceasta lupta – ridicandu-te, vorbind tare, refuzand ideile daunatoare si intorcandu-te catre o viata in care esti si faci binele pe care trebuie sa-l faci – tot ce vei mai dori va fi sa-i ajuti si pe ceilalti sa constientizeze acest adevar.

Exista strategii pentru a redobandi frumusetea, fericirea si o sexualitate sanatoasa. Prin ele putem ajunge acolo pas cu pas. Folositi-le si transmiteti-le mai departe. Citeva sugestii.

Tine un “post” fara media: Alege o zi, o saptamana, o luna, sau o perioada mai lunga in care sa te detasezi de cat mai multa media. Astfel, vei vedea cum viata ta e diferita fara toate acele mesaje si imagini, iar cand vei utiliza din nou media vei fi mai sensibil la mesajele care te ranesc si la acelea care sunt impotriva a ceea ce gandesti cu privire la meritul, frumusetea si puterea femeii.

Fugi de pornografia “normala”: Utilizarea imaginilor si limbajului sexual a devenit o parte normala a mediei la orice ora din zi si este prezentata ca fiind ceva obisnuit in reclame, cataloage, show-uri TV, filme, reviste pentru barbati si femei, carti, jocuri video, site-uri web etc. Cercetatorii se pronunta foarte clar asupra faptului ca pornografia schimba felul in care barbatii si femeile se privesc unii pe altii, sta in calea formarii unor relatii de iubire sanatoase, modifica perceptia noastra asupra atractiei personale, stima noastra de sine, stima noastra fata de ceilalti. Nu te multumi sa pleci de langa aceste lucruri – FUGI de ele!

Obiectele care ne transforma in obiecte: Fetele si femeile expuse mesajelor care privesc omul ca pe un obiect (de care nu poti scapa in peisajul cotidian al mediei) ajung sa-si urasca trupul, invata sa se priveasca si sa se stimeze in primul rand pentru infatisarea lor exterioara si sa aprobe in viitor aceste mesaje. Si un lucru care ne sperie este acela ca cercetarile demostreaza ca aceste mesaje daunatoare le fac pe femei sa fie preocupate de aspectul lor fizic, ceea ce diminueaza performanta lor scolara (care include matematica, rationamentul logic, aptitudini spatiale) si activitatile lor atletice. Infricosator. Cat despre baieti, sunt si ei expusi la aceleasi mesaje si invata sa pretuiasca femeile pentru corpul lor in loc sa le aprecieze integritatea si pe viitor cauta mai multe imagini cu caracter sexual. Obiectam!

Arata-le femeilor pe ce pui pret: Majoritatea femeilor si fetelor se plang de faptul ca incearca sa dobandeasca idealuri de frumusete in incercarea lor de a deveni mai atractive si mai placute de catre barbati. Daca aceste lucruri pe care ele vor sa le obtina din greu nu sunt tot ceea ce pretuiesti la o femeie, asigura-te ca oamenii stiu cum gandesti, vorbindu-le despre femei in mod pozitiv, referindu-te la caracterul, personalitatea si talentele lor ca fiind lucruri pe care le admiri si le cauti la femeile care doresti sa faca parte din viata ta. Alege, de asemenea, sa le faci complimente femeilor din viata ta pentru aceste lucruri. Complimentele care raman langa tine o viata intreaga sunt acelea care iti formeaza calitatile care conteaza, cum ar fi o atitudine pozitiva, grija fata de ceilalti, talent, sinceritate, simtul umorului etc.

Redobandeste-ti puterea: Cand intelegem ca pornografia include toate descrierile cu conotatii sexuale si care incita simturile sexuale, vedem ca principalele posturi de media functioneaza ca niste droguri care deschid porti spre forme ale pornografiei care creeaza dependenta si sunt daunatoare. Aceste mesaje si imagini cu continut pornografic determina baietii, fetele, barbatii si femeile sa ramana insensibili in fata unor imagini si mesaje de care oamenii ar fi FUGIT cu doar cativa ani in urma. Daca faptul de a vedea scene obscene sau femei aproape dezbracate la TV sau pe bannere nu este atat de socant, atunci video-urile XXX de pe internet sau revistele pornografice nu vor mai fi nici ele socante pana la urma. Daca cauti pornografie neaparat sau daca sta in calea relatiilor tale importante sau a activitatilor tale de zi cu zi, te rog sa cauti ajutor profesionist, care se gaseste azi mai mult decat oricand. Exista speranta pentru a combate acest tip de vicii si POTI sa iti redobandesti puterea.

Fii un avocat: Daca sugestia noastra de a renunta la media care te injoseste si te raneste nu ti se pare suficienta, exercita-ti influenta ca fiind un avocat al femeilor. Cand observi reclama unei companii care contribuie la nesiguranta femeii sau o revista care transforma femeile in obiecte, in timp ce sustine ca le face mai puternice, vorbeste! Faptul ca iti exprimi indignarea in blogul tau este un inceput foarte bun si la fel este postarea link-urilor pe site-urile cu stiri sau cu scrieri academice care dezvaluie idealuri daunatoare pe retelele sociale. Daca vrei sa mergi mai departe, scrie-le/ suna-i pe cei de la televiziunea locala, de la televiziunea online, de la ziare si de la orice alta media care raspandeste mesaje daunatoare.

Ia media in propriile tale maini: Posteaza link-uri sau lanseaza discutii pe bloguri sau pe site-uri de retele sociale pentru a ajunge la o conversatie aprinsa despre idealurile periculoase (cum ar fi slabitul, operatiile estetice etc.) si pentru a-i scoate la lumina pe cei ce profita de faptul ca credem in aceste idealuri. Si cand te gandesti la ce studii/cariera vei face in viitor, gandeste-te si la o cariera in jurnalism, publicitate sau media, astfel incat TU sa poti produce mesaje care mai degraba sa ridice omul decat sa-l injoseasca.

Puterea producatorilor de media: Cei ce iau decizii in media, ca editori, producatori, directori, redactori si directori de web pot si ar trebui sa inlocuiasca aceasta dezvoltare continua a prezentarii trupurilor idealizate si provocatoare ale femeilor cu reprezentari pozitive ale formelor si dimensiunilor normale ale corpului, cu sanatatea sexuala si cu dialoguri sau editoriale pozitive privind acele imagini care nu se concentreaza numai pe aspectul fizic.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

O declaratie a constiintei crestine, Declaratia de la Timisoara afirma principiile valorice crestine in spatiul public. Dorim sa ajungem la cit mai multe semnaturi, chiar la peste 10.000. Incetul cu incetul ne apropiem de 9.000. Declaratia afirma demnitatea umana si denunta manifestarile sociale care ating demnitatii umane. Va rugam cititi si semnati.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro .

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Vindecarea de moarte sau Un meci pierdut? – Radu Muresan

On By nelursIn CultureLeave a comment

  Articol preluat – Sursa daniela delibas

1. Radu Muresan este astazi o stire pe net, mâine altcineva va deveni stire pe net. Nu toti, doar unii, mai cunoscuti. Radu a fost Redactor-Sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj. In urma lui au ramas 4 copii si sotia. Si mama lui, si Biserica lui, si prietenii lui, si restul familiei, si colegii, chiar si Africa. Si adresa lui de E-mail, si telefonul lui, si planurile lui, si numele lui. In urma cu 2 luni era in misiune in Africa, sa inaugureze un post de radio la care el a lucrat de la zero, un radio cu un potential de peste 1.000.000 de ascultatori.

2. Radu este un “meci pierdut”. Pentru vindecarea lui s-au rugat atatia oameni, atatea Biserici, din Africa, Australia, America, Romania, Europa, si cu toate astea, totusi Radu a murit. Avea doar 45 de ani. Dar mai stiu pe cineva care “aparent” a pierdut meciul… Si intr-adevar, fara inviere, ar fi fost cu adevarat un “meci pierdut”… Dar a venit INVIEREA. Si pentru Domnul Isus, si va veni invierea si pentru Radu. Si pentru fiecare dintre noi. Da, meciul a fost pierdut, dar campionatul… CAMPIONATUL ESTE DEJA C?STIGAT. Caci noi “suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit“. Slava lui Dumnezeu.

3. Radu a murit de cancer la plamâni. In Februarie au aparut primele simptome. Joi, chiar inainte de Pasti, eram in Biserica la Cina Domnului din Joia mare si am primit un SMS: “Radu are cancer”. Am inceput sa plâng in Biserica. Dupa mai putin de 2 saptamâni de la diagnostic a fost gata. Este plina lumea de cancer. M-am saturat sa aud continuu ca si cutare, si cutare, si cutare are cancer. Evident ca cel putin o data ne-am gândit fiecare… cine urmeaza…

4. Cancerul este, de fapt, relativ simplu. Cineva descria cancerul cam asa: toate celulele din corp lucreaza impreuna pentru binele intregului trup. La un moment dat, o celula incepe sa lucreze egoist, pentru ea insasi, dupa un alt plan si cu un alt scop decat al restului corpului. Apoi mai invata si alte celule sa lucreze “pe cont propriu”, egoist, impotriva sistemului. Pana la urma se prabuseste intregul sistem.

De fapt asta este problema si in familie: unul dintre cei doi incepe la un moment dat sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva “sistemului”. Si acest sistem se prabuseste.

De fapt asta este problema si in Biserica: cineva incepe sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva “sistemului”. Fie ca este vorba de “nepotisme”, de interese imobiliare mafiote sau de interese financiare, sau chiar si de “banala” mândrie. Nemaivorbind despre pornografie, curvie, droguri, etc. Evident ca si acest sistem se prabuseste. Ma rog, se prabusesc organizatiile locale, care au pierdut legatura cu Cerul, ca despre Biserica Lui, Insusi Domnul Isus Cristos spune: “portile locuintei mortilor nu o vor putea birui”.

De fapt asta este problema si in politica, si in societate si oriunde: egoismul. Mai vorbeste cineva despre jertfa de sine? Despre sacrificiu pentru altul? Mie sa-mi mearga bine, de ce sa ma jertfesc eu pentru altul?

5. La final, ma gândesc la “vindecarea de moarte”. Mama mea a murit in anul 1980, cand eu aveam 11 ani. In primele zile mergeam zilnic la mormânt, impreuna cu tata, cu fratii mei si cu sora mea. Apoi, cu trecerea timpului, am inceput sa mergem saptamânal, apoi mai rar, apoi doar când ne aminteam sau treceam pe lânga cimitir.

Cand ma gândesc la mama, dragostea mea pentru ea nu a scazut cu nimic, doar ca sufletele noastre s-au linistit si acum ne gândim doar la reîntâlnire. Intre timp a plecat si fratele meu cel mai mare… Dar pot sa zic ca m-am “vindecat de moarte”. Cicatricea va ramâne in sufletul si in inima mea pentru totdeauna, absolut pentru totdeauna, dar nu mai este o rana deschisa, supuranda, ci este doar o cicatrice, o urma a unor intamplari grozav de dureroase.

Vindecarea de moarte se face doar “cu moartea pe moarte calcand”.

Chiar si atunci când sunt mort in sufletul meu, ma vindec doar daca “mor” fatza de mine insumi, ca sa traiesc… “dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”. Si aici, si-n vesnicie, Cristos traieste in mine. Si El face toate lucrurile noi.

As incheia cu un dar muzical:

http://www.youtube.com/watch?v=SW_3kHHvk8M

Ioan Ciobota

Radio Vocea Evangheliei – Timisoara