Mariana Gurza – Recenzie "EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX"

Putem spune despre Octavian Curpas, autorul volumului EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – „Pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, volum aparut la Editura Anthem, Arizona, 2011, ca face parte din suita intelectualilor români ce au reusit departe de tara.

Destinul celor plecati, de multe ori complicat de evenimente si motivatii necunoscute noua, lasa amprenta locului. Asa cum ar spune si M. Eliade „destinul este acea parte din Timp în care Istoria îsi imprima vointa ei asupra noastra.“

Fiecare dintre cei dezradacinati au odiseea lor, autorul însusi declarându-se un Ulise, ce reuseste prin inteligenta si perseverenta sa-si atinga scopurile. As putea spune ca inima lui Octavian Curpas bate ritmat pe sunet de doina romaneasca în Arizona, unde acesta s-a stabilit, alaturi de fiintele cele mai dragi…

Dar dorul de casa, locurile copilariei îl urmaresc inconstient, lasând prin paginile volumului nostalgia românului pribeag. Nu as spune „exilat”…

„Dumnezeu este un vecin fata de exilul eului nostru, care ne face sa ne cautam pe alte tarâmuri si sa nu fim niciodata în apropierea noastra, prin soarta inaccesibila noua”, afirma Emil Cioran.

O carte document as spune, prin aceasta incursiune istorica a diasporei românesti de la mijlocul secolului trecut. Dorinta de libertate si de a-si împlini visurile i-a determinat pe cei plecati sa-si priveasca viitorul în credinta si adevar, asa cum spunea si Mircea Eliade ca “a fi liber înseamna înainte de toate, a fi responsabil fata de tine însuti.”

Fiecare erou al cartii este desenat pe o harta planetar-sufleteasca de catre autor cu profesionalism si o tandrete remarcabila. Demnitatea româneasca strabate fiecare pagina… Sa fie dorinta scriitorului de a ne mai reda din demnitatea stirbita de vremi?

,,De ce îi este omului de astazi foame? De iubire si de sens.” ( Nicolae Steinhardt)

Aceasta “foame” o regasim în volumul lui Octavian Curpas. O viata de cautari, dorinta de izbanda !

Personajele sale autentice au prins si mai multa viata prin subtilitatea autorului. Felul în care îl descrie autorul pe Dumitru Sinu este foarte bine ancorat în volum, vorbind de cei 63 de ani de exil. Acesti ani ”înseamna mult pentru un emigrant: învataminte trase din propriile întâmplari de viata, evaluarea fiecarui individ cu mare atentie si selectarea adevaratilor prieteni, înseamna sa stii, sa vrei si sa poti sa întinzi o mâna de ajutor atunci când cel de lânga tine are nevoie si asta pentru a putea primi la rândul tau, pentru ca niciodata nu stii ce-ti aduce ziua de mâine. Dumitru Sinu a reusit sa se-ncadreze în rigorile unei lumi dure, a unei lumi care l-a calit si l-a întarit si în care a reusit sa se înconjoare de foarte multi oameni care si-au dobândit în fata sa, statutul de PRIETEN. Daca ar fi sa polemizam pe baza acestui subiect ne-ar trebui pagini întregi pentru a-l creiona si a-i evidentia toate caracteristicile, implicatiile, avantajele si uneori, dezavantajele, asa ca las la latitudinea fiecaruia dintre dumneavoastra alegerea prototipului uman care sa întruneasca toate cerintele pentru a-l ridica la rangul de prieten.“

Fiecare personaj are povestea sa captivanta, autorul facând adesea trecerea prin momentele esential-umane: nasterea, scoala, prima dragoste, casatoria, familia, prietenii, urme adâncite în timp si spatiu.

Cuvintele noastre “reprezinta o introducere la dor”, considera Constantin Noica si adesea ilustrul gânditor se întreaba daca nu s-ar putea fundamenta “o filozofie a dorului drept una a românescului.”

Prin acest dar, facut noua, românilor de-acasa si nu numai, Octavian D. Curpas ne poarta într-o noua lume, unde “limba” si-a gasit locul dupa cum afirma Heidegger: “Limba este deopotriva loc de adapost al Fiintei si locas al esentei omului”. (“Scrisoare despre umanism”)

Folosind stilul sau remarcabil de jurnalist si fin psiholog, îmbinând în nuante vii destinele prietenilor sai, uneori contopindu-se prin afect, leganat de propriile sale amintiri, nu pot sa nu remarc românismul adâncit ca într-o fântâna cu “apa vie”.

“Limba este însasi floarea sufletului etnic al românimii…“Din mii si mii de vorbe consista-a noastra lume”… “Nu noi suntem stapânii limbii, ci limba e stapâna noastra… Limba si legile ei dezvolta cugetarea”. (M. Eminescu)

Octavian Curpas prin EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – „Pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, o noua viziune socio-psihologica din perspectiva istorica asupra diasporei, poate sa fie o carte de referinta pentru noi toti.

“Împrejurarile sunt mai întotdeauna grele. Si fiecare obtine ce vrea, dar ceea ce vrea cu adevarat, nu ceea ce spune ca i-ar placea sa aiba; ceea ce se obtine prin neprecupetit sacrificiu, înfrângând lenea, nestaruind asupra scrupulelor. Împrejurarile nu pot fi scuza decât pentru ratati; si ratatii pe plan social sau duhovnicesc sunt cei care s-au dat batuti, n-au avut mesaj sau nu le-a fost destul de scump.“ Nicolae Steinhardt

Octavian Curpas a reusit! Si nu este singurul! Încetul cu încetul ne vom recâstiga mândria de român, (hulita azi de unii), prin cei de lânga noi, care ne dau lectii de românism, de demnitate nationala.

EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – „Pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite, o carte document ce merita citita…

Mariana Gurza
Timisoara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.